Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Irina-Ioana Kuglay. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. (5) şi ale art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Traian Mircea Nica în Dosarul nr. 9.263/299/2018 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penală, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.361D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. (5) din Codul de procedură penală, se susţine că este inadmisibilă, întrucât critica de neconstituţionalitate nu raportează dispoziţiile legale criticate la prevederile Constituţiei, ci are în vedere modalitatea de aplicare a acestora. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 716 din 6 decembrie 2016. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, se arată că este inadmisibilă, neavând legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost ridicată, întrucât aceasta a fost invocată în cadrul procedurii soluţionării plângerii în fond, şi nu în cadrul unei căi de atac cu privire la care să se fi pus problema admisibilităţii. 4. În subsidiar, cu privire la prevederile art. 315 alin. (5) din Codul de procedură penală, pe fond, se arată că acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate în cauză. În acest sens, se arată că acestea sunt clare, precise şi previzibile şi că nu încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât ordonanţa procurorului emisă conform art. 315 alin. (5) din Codul de procedură penală este supusă controlului judecătoresc. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, pe fond, se arată că aceasta este neîntemeiată, în privinţa persoanei vătămate, împotriva căreia nu este formulată o acuzaţie în materie penală, legiuitorul nefiind obligat să asigure un dublu grad de jurisdicţie, în ipoteza reglementată prin dispoziţiile legale criticate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 13 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 9.263/299/2018, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 315 alin. (5) şi ale art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Traian Mircea Nica într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate de autorul excepţiei împotriva unei soluţii de clasare. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile art. 315 alin. (5) din Codul de procedură penală lasă soluţionarea cauzelor penale, în etapa urmăririi penale, la latitudinea unor persoane care nu au calitatea de magistraţi, cu consecinţa încălcării dispoziţiilor art. 1 alin. (5), art. 11 alin. (1) şi (2), art. 20 şi art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În privinţa dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, se susţine că, prin reglementarea caracterului definitiv al încheierii pronunţate conform art. 341 alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) şi alin. (7^1) din Codul de procedură penală, acestea încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare al persoanei vătămate, precum şi dreptul acesteia la dublul grad de jurisdicţie în materie penală. 7. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Referitor la dispoziţiile art. 315 alin. (5) din Codul de procedură penală, se arată că ordonanţa de clasare este emisă de procuror, care are calitatea de magistrat, iar împotriva acesteia poate fi formulată plângere, conform art. 340 din Codul de procedură penală, fiind astfel asigurate drepturile fundamentale invocate de autorul excepţiei. Cu privire la art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, se arată că, prin plângerea formulată potrivit art. 340 anterior menţionat, nu este soluţionată acţiunea penală, motiv pentru care procedura astfel reglementată nu obligă la asigurarea dublului grad de jurisdicţie în materie penală, potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 315 alin. (5) şi ale art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: - Art. 315 alin. (5): „Menţionarea motivelor de fapt şi de drept este obligatorie numai dacă procurorul nu îşi însuşeşte argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare penală ori dacă a existat un suspect în cauză.“ – Art. 341 alin. (8): „Încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) şi alin. (7^1) este definitivă.“ 12. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la calitatea legii, ale art. 11 alin. (1) şi (2) cu privire la dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie referitoare la dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, referitor la dispoziţiile art. 315 alin. (5) din Codul de procedură penală, Curtea reţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică ipoteza în care procurorul dispune soluţia de clasare, însuşinduşi argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare penală, ipoteză în care menţionarea motivelor de fapt şi de drept care stau la baza acestei soluţii nu este obligatorie. 14. Astfel cum rezultă din interpretarea textului criticat, motivarea de către procuror a ordonanţei de clasare pe baza argumentelor formulate de către organul de cercetare penală în propunerea referitoare la soluţia de clasare, şi, prin urmare, lipsa menţionării exprese de către procuror a motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia anterior menţionată, este posibilă doar în ipotezele în care procurorul nu are alte motive de fapt şi de drept de invocat şi dacă nu există un suspect în cauză. Or, această operaţiune implică evaluarea critică de către procuror a respectivelor argumente, raţionament logic în urma căruia acesta apreciază că soluţia de clasare pe care o pronunţă este temeinic motivată de către organul de cercetare penală. În această ipoteză, este inutil ca argumentele la care face trimitere textul criticat să fie reiterate de procuror, astfel că soluţia legală criticată nu face decât să realizeze un just echilibru între formalism şi principiul celerităţii, cu prilejul pronunţării soluţiei de clasare. 15. Pe de altă parte, dispoziţiile art. 315 alin. (5) din Codul de procedură penală permit procurorului să îşi întemeieze soluţia de clasare pe alte argumente decât cele formulate de organul de cercetare penală, ipoteză în care menţionarea motivelor de fapt şi de drept este obligatorie. 16. Astfel, verificările efectuate de procuror la primirea referatului cu propunerea de clasare vizează îndeplinirea condiţiilor legale pentru a se putea dispune această soluţie. În acest sens, se verifică dacă situaţia de fapt, aşa cum este descrisă în actul de sesizare (clasarea propusă ca soluţie de neurmărire) sau aşa cum a fost stabilită pe baza datelor şi probelor strânse după începerea urmăririi penale (clasarea ca soluţie de netrimitere în judecată), se încadrează în cazul de clasare propus de organul de cercetare penală (sau în alt caz prevăzut la art. 16 din Codul de procedură penală). În aceste condiţii, propunerea organului de cercetare penală poate fi apreciată ca integral întemeiată şi admisă în sensul dispunerii clasării, iar procurorul îşi poate însuşi integral sau parţial argumentele furnizate de organul de urmărire penală în referat sau poate dispune clasarea cu alte argumente sau chiar cu un alt temei de drept invocat. În acest caz, al unor motive noi sau suplimentare, ordonanţa de clasare emisă de procuror va trebui să cuprindă motivele noi, diferite de cele invocate în referatul înaintat de organele de cercetare penală. Dacă îşi însuşeşte integral motivele organului de cercetare penală, procurorul nu va mai fi obligat să motiveze ordonanţa de clasare, făcând trimitere doar la cuprinsul referatului. 17. Această din urmă procedură de pronunţare şi motivare a soluţiei de clasare nu este echivalentă cu motivarea soluţiei de clasare de către organul de cercetare penală, adică de către persoane care nu deţin funcţia de magistrat, astfel cum susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate, motiv pentru care nu poate fi reţinută încălcarea prin textul criticat a dispoziţiilor art. 1 alin. (5), art. 11 alin. (1) şi (2), art. 20 şi art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţie. 18. Cu privire la dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, Curtea reţine că prin Decizia nr. 196 din 28 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 31 iulie 2020, a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate invocată, motivat de faptul că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală - care vizează lipsa unei căi ordinare de atac împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară pronunţă una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) şi alin. (7^1) ale art. 341 din Codul de procedură penală - nu au legătură cu soluţionarea unei cauze care priveşte judecarea pe fond a unei plângeri formulate împotriva unei soluţii de clasare dispuse de procuror prin ordonanţă. Or, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei [...]“. 19. Prin aceeaşi decizie, Curtea a statuat că, potrivit jurisprudenţei sale, „legătura cu soluţionarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea dispoziţiilor de lege criticate în cauza dedusă judecăţii, cât şi pertinenţa excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele impuse de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Prin urmare, condiţia incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificată, în primul rând, prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15, Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20, Decizia nr. 329 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 14 septembrie 2017, paragraful 14, Decizia nr. 462 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 25 septembrie 2017, paragraful 13, Decizia nr. 783 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 26 martie 2018, paragraful 13, Decizia nr. 820 din 12 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 23 aprilie 2018, paragraful 18, Decizia nr. 339 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 28 august 2018, paragraful 18, Decizia nr. 407 din 20 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 890 din 4 noiembrie 2019, paragraful 13, Decizia nr. 533 din 24 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din 27 noiembrie 2019, paragraful 15, şi Decizia nr. 822 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 10 martie 2020, paragraful 15). 20. Ţinând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. 21. Întrucât obiectul cauzei în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate constă în soluţionarea unei plângeri formulate de autorul excepţiei împotriva unei soluţii de clasare, atât soluţia, cât şi considerentele reţinute de Curtea Constituţională în cuprinsul Deciziei nr. 196 din 28 mai 2020 sunt aplicabile şi în prezenta cauză. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Traian Mircea Nica în Dosarul nr. 9.263/299/2018 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penală. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Traian Mircea Nica în Dosarul nr. 9.263/299/2018 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 315 alin. (5) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 iulie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
