Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid-Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 238 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Trans Mondo Curier - S.R.L. din Alba Iulia în Dosarul nr. 2.490/176/2019 al Judecătoriei Alba Iulia. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.137D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 24 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.490/176/2019, Judecătoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 238 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Excepţia a fost invocată de Societatea Trans Mondo Curier - S.R.L. din Alba Iulia cu prilejul soluţionării unei cauze civile având ca obiect o contestaţie la executare - sechestru. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că persoana juridică este supusă unui tratament diferenţiat şi discriminatoriu faţă de persoana fizică în materia executării silite, întrucât, conform dispoziţiilor art. 238 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 207/2015, în cazul debitorului persoană fizică nu pot fi supuse executării silite bunurile care servesc la continuarea studiilor şi la formarea profesională şi nici cele necesare exercitării profesiei, dispoziţie care nu se regăseşte în cazul persoanelor juridice. Pentru acest motiv apreciază că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, întrucât creează o discriminare între tratamentul fiscal, cu privire la executarea silită între patrimoniul persoanei fizice şi patrimoniul persoanei juridice, fiind cunoscut faptul că o persoană juridică se înfiinţează şi funcţionează tocmai în vederea dobândirii unui profit şi a exercitării activităţii pentru care aceasta a fost constituită. 6. Judecătoria Alba Iulia opinează în sensul caracterului întemeiat al excepţiei de neconstituţionalitate, în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie. În acest sens, învederează că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a stabilit principiile de bază ale aplicării principiului egalităţii şi a statuat că principiul constituţional al egalităţii în drepturi se traduce prin reglementarea şi aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situaţii juridice similare (Decizia nr. 866 din 28 noiembrie 2006), menţionând totodată că egalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situaţii diferite, când aceasta se justifică în mod raţional şi obiectiv (Decizia nr. 249 din 7 aprilie 2015 şi Decizia nr. 191 din 31 martie 2005). 7. În acest context, susţine că o reglementare similară cu dispoziţiile art. 238 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 207/2015 nu se regăseşte şi în cazul persoanelor juridice, doar persoanele fizice beneficiind astfel de o protecţie a patrimoniului lor în cazul executării silite. Aşa fiind, instanţa apreciază că nu se justifică crearea unor diferenţe din punct de vedere obiectiv între situaţia patrimonială a debitorului persoană fizică şi cea a debitorului persoană juridică în contextul în care aceasta din urmă funcţionează cu scopul de a desfăşura o activitate lucrativă, în vederea obţinerii unui profit, iar executarea silită în bloc a întregului său patrimoniu activ, chiar şi a bunurilor destinate exercitării profesiei poate fi de natură să îi afecteze activitatea sau chiar existenţa juridică. Arată că scopul principal al executării silite este îndestularea creditorului prin valorificarea bunurilor debitorului acestuia în vederea reparării prejudiciului cauzat şi neexecutat benevol. Or, crearea unui tratament juridic diferit între debitori, în situaţii similare, doar pe baza diferenţei debitor persoană fizică - persoană juridică este apreciată ca fiind nejustificată de către instanţa de judecată. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 238 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, potrivit cărora: „În cazul debitorului persoană fizică nu pot fi supuse executării silite, fiind necesare vieţii şi muncii debitorului, precum şi familiei sale: a) bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor şi la formarea profesională, precum şi cele strict necesare exercitării profesiei sau a altei ocupaţii cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfăşurării activităţii agricole, cum sunt uneltele, seminţele, îngrăşămintele, furajele şi animalele de producţie şi de lucru;“. 12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii contravin normelor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) potrivit cărora „cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări“. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că art. 238 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală prezintă o serie de modificări faţă de art. 151 din vechiul Cod de procedură fiscală, şi anume Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, legiuitorul realizând o corelare cu viziunea reglementării civile, sens în care a abandonat noţiunea „faptelor de comerţ“ şi a adoptat, astfel, distincţia dintre profesionişti şi neprofesionişti. 14. Curtea reţine că art. 238 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală reglementează executarea silită a bunurilor mobile, iar alin. (1) al acestui articol prevede că „sunt supuse executării silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu excepţiile prevăzute de lege“. Astfel, alin. (2) al art. 238 prevede că în cazul debitorului persoană fizică nu pot fi supuse executării silite, fiind necesare vieţii şi muncii debitorului, precum şi familiei sale: bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor şi la formarea profesională, precum şi cele strict necesare exercitării profesiei sau a altei ocupaţii cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfăşurării activităţii agricole, cum sunt uneltele, seminţele, îngrăşămintele, furajele şi animalele de producţie şi de lucru; bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului şi familiei sale, precum şi obiectele de cult religios, dacă nu sunt mai multe de acelaşi fel; alimentele necesare debitorului şi familiei sale pe timp de două luni, iar dacă debitorul se ocupă exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare până la noua recoltă; combustibilul necesar debitorului şi familiei sale pentru încălzit şi pentru prepararea hranei, socotit pentru 3 luni de iarnă; obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate îngrijirii persoanelor bolnave; bunurile declarate neurmăribile prin alte dispoziţii legale. 15. Referitor la sintagma „excepţiile prevăzute de lege“ din cuprinsul art. 238 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în privinţa executării silite a bunurilor mobile ale debitorului, acestea sunt: sumele reprezentând credite nerambursabile ori finanţări primite de la instituţii sau organizaţii naţionale ori internaţionale pentru derularea unor programe ori proiecte; sumele ce reprezintă venituri băneşti ale debitorului persoană fizică, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum şi ajutoarele sau indemnizaţiile cu destinaţie specială, care sunt supuse urmăririi numai în condiţiile prevăzute de art. 236 alin. (2) şi (4) din Codul de procedură fiscală. 16. Curtea are în vedere, totodată, şi dispoziţiile art. 729 din Codul de procedură civilă, ce instituie limitele urmăririi veniturilor băneşti ale persoanelor fizice, care privesc salariile şi alte venituri periodice, pensiile acordate în sistemul asigurărilor sociale şi alte sume ce se plătesc periodic debitorului în vederea asigurării mijloacelor sale de existenţă, acestea putând fi urmărite numai până la o treime din venitul lunar net astfel obţinut. Totuşi, dacă se efectuează mai multe urmăriri asupra acestor venituri, această limită va fi de jumătate din venitul lunar net, chiar dacă printre creanţele în concurs se regăseşte şi o creanţă bugetară. De asemenea, nu vor fi supuse executării silite nici alocaţiile de stat şi indemnizaţiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, indemnizaţiile de maternitate, ajutoarele de deces, bursele de studii, diurnele şi orice alte astfel de indemnizaţii cu destinaţie specială, stabilită de lege. 17. În speţă, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate consideră că soluţia legislativă din Codul de procedură fiscală, potrivit căreia în cazul debitorului persoană fizică nu pot fi supuse executării silite bunurile strict necesare exercitării profesiei sau a altei ocupaţii cu caracter permanent, contravine art. 16 din Constituţie, întrucât în cazul persoanelor juridice nu există o derogare asemănătoare celei existente pentru debitorii persoane fizice. În contextul criticilor formulate, Curtea observă, pe de o parte, că alin. (3) al art. 238 statuează că „bunurile debitorului persoană fizică necesare desfăşurării activităţii în calitate de profesionist nu sunt exceptate de la executare silită“. Pe de altă parte, Curtea reţine că reglementarea criticată din Codul de procedură fiscală constituie o veritabilă normă de protecţie socială a debitorului, care să îi permită acestuia asigurarea mijloacelor de existenţă, implicit fiind asigurată şi protecţia creditorului, în vederea recuperării creanţei. 18. În acest sens, executarea silită a bunurilor mobile trebuie să ia în considerare, pe lângă dispoziţiile Codului de procedură fiscală, şi dispoziţiile art. 727 din Codul de procedură civilă, care enumeră bunurile care nu sunt supuse urmăririi silite. Având în vedere scopul normei criticate din Codul de procedură fiscală, în mod similar celor cuprinse în Codul de procedură civilă, şi anume art. 726 şi 727, prin care legiuitorul a indicat categoriile de bunuri insesizabile necondiţionat sau condiţionat, precum şi art. 728, în cuprinsul căruia sunt instituite limitele în care pot fi urmărite anumite categorii de venituri, potrivit specificului lor, Curtea apreciază că legiuitorul a procedat la edictarea unor exceptări de la executarea silită a creanţelor fiscale în considerarea asigurării unor norme de protecţie socială a persoanei fizice/debitor care, deşi datoare, într-o societate democrată şi evoluată, nu poate fi anihilată până la limita subzistenţei. 19. În acest sens este şi jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, care, prin Decizia nr. 68 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 2 iulie 2020, paragraful 13, a statuat că veniturile cu caracter periodic ale debitorului, care sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia, pot face obiect al urmăririi silite, până la jumătate din venitul lunar net (pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau alocaţie pentru copii), respectiv până la o treime din venitul lunar net pentru orice alte datorii. De asemenea, în cazul în care veniturile destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale debitorului sunt mai mici decât cuantumul salariului minim net pe economie, pot fi urmărite numai asupra părţii ce depăşeşte jumătate din acest cuantum. Aşadar, prevederea legală criticată nu instituie o interdicţie absolută de urmărire a veniturilor, ci numai o limitare de urmărire a veniturilor al căror cuantum este mai mic decât salariul minim net pe economie, creditorii putând urmări acea parte a salariului ce depăşeşte jumătate din salariul minim pe economie. Prin poprire, pot fi urmărite orice sume care constituie un venit al debitorului, cu condiţia de a fi plătite cu caracter de durată şi periodic, iar pentru a se urmări în limita prevăzută de art. 729 alin. (3) din Codul de procedură civilă, trebuie să aibă destinaţia de a asigura existenţa zilnică a debitorului. 20. În fine, în jurisprudenţa sa, referitor la principiul egalităţii, Curtea a statuat că art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, ci şi necesitatea lui (Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012, sau Decizia nr. 182 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 376 din 17 mai 2016). Aşa fiind, referitor la pretinsa discriminare invocată de autoarea excepţiei, Curtea constată că reglementarea criticată nu conţine nicio dispoziţie discriminatorie, în măsura în care se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normativă, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, iar regimul juridic diferit este determinat de deosebirea de situaţii juridice între persoanele fizice şi cele juridice, care impune soluţii legislative diferite. 21. Aşa fiind, de vreme ce lipsa unei reglementări în sensul dorit de autoarea excepţiei nu este de natură să contravină art. 16 din Constituţie, iar prin critica formulată se tinde, în mod indirect, la completarea reglementării criticate, Curtea învederează că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, instanţa de contencios constituţional se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Rămâne, aşadar, la latitudinea legiuitorului o eventuală modificare a concepţiei legislative actuale. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Trans Mondo Curier - S.R.L. din Alba Iulia în Dosarul nr. 2.490/176/2019 al Judecătoriei Alba Iulia şi constată că dispoziţiile art. 238 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Alba Iulia şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 ianuarie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ingrid-Alina Tudora -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
