Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. dd) şi art. 11 alin. (1) lit. d) pct. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Arta Prodcomdet - S.R.L. din Târnăveni în Dosarul nr. 503/323/2016 al Judecătoriei Târnăveni, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.184D/2016. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă că, la dosar, partea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 21 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 503/323/2016, Judecătoria Târnăveni a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 lit. dd) şi art. 11 alin. (1) lit. d) pct. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa Guvernului nr. 20/2017 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi modificarea şi prorogarea unor termene. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Societatea Arta Prodcomdet - S.R.L. din Târnăveni, a ridicat excepţia într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare a unei contravenţii reglementate şi sancţionate potrivit textelor de lege criticate. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul arată că textele de lege criticate sunt neclare, deoarece nu prevăd data de la care ar trebui suspendată activitatea societăţii, în cazul în care această sancţiune este aplicată. Se apreciază că se lasă la latitudinea organului de control interpretarea termenului de la care curge punerea în aplicare a respectivei sancţiuni. Referitor la sancţiunea complementară a confiscării, se apreciază că aceasta aduce atingere dreptului de proprietate şi libertăţii economice, atâta timp cât sumele obţinute au rezultat dintr-o activitate licită. 7. Judecătoria Târnăveni apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate sunt clare, deşi nu prevăd expres de când operează efectiv sancţiunea suspendării activităţii operatorului economic. Sunt incidente în cauză prevederile art. 32 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 şi ale art. 634 din Codul de procedură civilă. Referitor la încălcarea celorlalte principii constituţionale invocate, instanţa face referire la cele reţinute în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. 8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiată, arătând că din punct de vedere al stabilirii termenului de la care operează sancţiunea suspendării, instanţa de judecată este aceea care trebuie să facă interpretarea şi aplicarea legii, iar cât priveşte celelalte prevederi constituţionale pretins încălcate, face referire la cele reţinute în Decizia Curţii Constituţionale nr. 942 din 13 noiembrie 2012. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 10 lit. dd) şi art. 11 alin. (1) lit. d) pct. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa Guvernului nr. 20/2017 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi modificarea şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 31 august 2017, care au următorul cuprins: - Art. 10 lit. dd) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999: „Constituie contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni:[…] dd) continuarea livrării de bunuri sau prestării de servicii după suspendarea activităţii operatorului economic în punctul de lucru;“ – Art. 11 alin. (1) lit. d) pct. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999: „(1) Contravenţiile prevăzute la art. 10 se sancţionează cu amendă aplicată operatorilor economici, după cum urmează: [...] d) cele prevăzute la art. 10 lit. e) şi dd), cu amendă în cuantum de 12.500 lei, precum şi cu: (i) confiscarea sumelor încasate, pentru contravenţia prevăzută la lit. dd)“. 13. În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (5) privind cerinţele de calitate ale legii, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată şi art. 45 referitor la libertatea economică. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că nu poate fi primită critica referitoare la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece textele de lege criticate reglementează clar şi precis cu privire la contravenţie şi sancţiunea aplicată. 15. Curtea observă că autorul excepţiei critică textele de lege menţionate pornind de la situaţia în care intervine suspendarea executării unei prime sancţiuni prin introducerea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei la instanţa competentă. Plângerea odată introdusă suspendă executarea sancţiunii, cu excepţia contravenţiilor la care face referire la art. 12 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999. Autorul arată că momentul până la care este suspendată executarea sancţiunii nu este reglementat expres de dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999. Astfel, autorul excepţiei arată că a contestat un prim proces-verbal, prin care fusese sancţionat pentru nerespectarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 şi prin care se dispusese sancţiunea suspendării activităţii. Atât plângerea sa, cât şi apelul au fost respinse, iar de la data pronunţării hotărârii din apel ar fi trebuit să-şi suspende activitatea. Întrucât a continuat livrarea bunurilor după data pronunţării hotărârii instanţei ce a judecat apelul, acesta a fost sancţionat din nou prin procesul-verbal supus controlului instanţei în cauza în care a ridicat excepţia. 16. Curtea observă că situaţia autorului excepţiei este aceea în care pentru prima contravenţie săvârşită, introducerea cererii de chemare în judecată referitoare la nelegalitatea procesului-verbal suspendă executarea sancţiunii. Aceasta, deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001. Potrivit art. 12 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, în forma în vigoare la data aplicării primei sancţiuni, împotriva proceselor-verbale de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere, în condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Potrivit art. 32 alin. (3) teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, plângerea suspendă executarea. Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, potrivit art. 47 din aceasta, se completează cu prevederile Codului de procedură civilă. În art. 634 alin. (1) pct. 4 şi alin. (2) din Codul de procedură civilă se prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, şi că hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data pronunţării. 17. Având în vedere circumstanţele cauzei anterior expuse, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, a statuat că angajatorii, prin desfăşurarea activităţilor specifice unui domeniu de activitate, au obligaţia de a cunoaşte şi cadrul normativ aplicabil (a se vedea în acest sens Decizia nr. 69 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 18 iulie 2017, paragraful 23). Această raţiune se aplică şi cu privire la operatorii economici în raporturile acestora cu autorităţile publice. În plus, principiul nemo censetur ignorare legem este pe deplin aplicabil în ceea ce îi priveşte. 18. Curtea constată că în procesul-verbal este indicată atât calea de atac, cât şi termenul în care aceasta poate fi exercitată, astfel încât nu poate fi reţinută încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituţie. 19. Referitor la sancţiunea complementară a confiscării, care ar aduce atingere art. 44 şi art. 45 din Constituţie, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 535 din 13 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 896 din 15 noiembrie 2017, paragrafele 23, 24 şi 28, reţinând că, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, iar în ipoteza specială a bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii este permisă confiscarea, potrivit art. 44 alin. (9) din Legea fundamentală, în condiţiile legii. Scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea sancţiunii complementare a confiscării sumelor încasate este unul legitim, şi anume respectarea ordinii de drept şi a actelor emise de autorităţile administrative, precum şi, în principal, privarea operatorului economic de sumele încasate ca urmare a exercitării activităţii sale în mod ilicit, evitându-se astfel perturbarea concurenţei loiale prin recunoaşterea unui beneficiu obţinut cu încălcarea legii. Totodată, sancţiunea confiscării este una necesară, pentru a înlătura consecinţa dobândirii unui avantaj obţinut în mod ilicit, sumele încasate supuse confiscării provenind din săvârşirea unor fapte antisociale, cu un grad de pericol social apreciat de legiuitor ca fiind crescut. 20. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că Legea fundamentală nu ocroteşte şi nu garantează dreptul de proprietate privată în legătură cu sumele obţinute cu încălcarea legii. Dimpotrivă, Constituţia îl obligă pe legiuitor să reglementeze căi/modalităţi de recuperare a sumelor astfel dobândite, în speţă, confiscarea sumelor încasate (a se vedea în acest sens Decizia nr. 245 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 20 iulie 2016, paragraful 60). 21. Cât priveşte atingerea adusă art. 45 din Constituţie, Curtea a reţinut că libertatea economică şi, subsecvent, libertatea comerţului presupun garantarea dreptului de a desfăşura o activitate economică într-un mediu concurenţial, ale cărui pârghii sunt fixate de stat prin lege. Numai în acest fel concurenţa va presupune o confruntare loială între operatorii economici care acţionează pe acelaşi segment de piaţă şi care oferă consumatorilor produse similare. Legiuitorul are astfel obligaţia să impună reguli de disciplină economică, pe care operatorii economici trebuie să le respecte, precum şi posibilitatea de a stabili sancţiunile corespunzătoare pentru nerespectarea lor, aceasta fiind semnificaţia sintagmei „în condiţiile legii“, cuprinse în art. 45 din Constituţie (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 556 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 15 august 2007). Astfel, veniturile realizate de operatorii economici sunt supuse unui proces de fiscalizare necesar realizării dezideratului cuprins în art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, potrivit căruia România este stat social. În aceste condiţii, pentru a garanta respectarea prevederilor legale prin care statul a înţeles să disciplineze activitatea operatorilor economici, s-au instituit sancţiuni, textul de lege criticat reglementând în acest sens. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Arta Prodcomdet - S.R.L. din Târnăveni, în Dosarul nr. 503/323/2016 al Judecătoriei Târnăveni, şi constată că prevederile art. 10 lit. dd) şi art. 11 alin. (1) lit. d) pct. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa Guvernului nr. 20/2017 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi modificarea şi prorogarea unor termene, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Târnăveni şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 iulie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
