Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Senia │- │
│Costinescu │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Corneliu Alexandru Tanco şi Elena Tanco în Dosarul nr. 224/43/2017 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie - Judecătorul de cameră preliminară şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.629D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost în mod legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 2.679D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Caraş în Dosarul nr. 382/229/2017 al Judecătoriei Feteşti - Judecătorul de cameră preliminară. 4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 5. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 2.697D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nelu Galeş în Dosarul nr. 431/259/2017 al Tribunalului Prahova - Secţia penală - Judecătorul de cameră preliminară. 6. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 7. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 2.719D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (6) lit. a) şi alin. (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Constantin Tara în Dosarul nr. 6.627/2/2017 (2.723/2017) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală - Judecătorul de cameră preliminară. 8. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 9. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 2.739D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Iosif Puiu şi Constanţa Puiu în Dosarul nr. 3.157/2/2017 (1.301/2017) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală - Judecătorul de cameră preliminară. 10. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 11. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 2.842D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Corneliu Alexandru Tanco şi Elena Tanco în Dosarul nr. 2.335/289/2017 al Judecătoriei Reghin - Judecătorul de cameră preliminară. 12. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 13. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 112D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (7) lit. b) şi alin. (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare în Dosarul nr. 6.573/296/2017 al Tribunalului Satu Mare - Secţia penală - Judecătorul de cameră preliminară. 14. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 15. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 140D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Corneliu Alexandru Tanco şi Elena Miere în Dosarul nr. 2.164/62/2017 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală - Judecătorul de cameră preliminară. 16. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 17. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea lor. Gheorghe Constantin Tara şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 2.679D/2017, nr. 2.697D/2017, nr. 2.719D/2017, nr. 2.739D/2017, nr. 2.842D/2017, nr. 112D/2018 şi nr. 140D/2018 la Dosarul nr. 2.629D/2017, care a fost primul înregistrat. 18. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul nr. 2.719D/2017, care susţine că dispoziţiile art. 341 alin. (6) lit. a) şi alin. (8) din Codul de procedură penală prin care judecătorul de cameră preliminară poate respinge, în mod definitiv, plângerea formulată în cauza în care nu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale încalcă principiul liberului acces la justiţie, consacrat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 19. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că lipsa căii de atac nu contravine prevederilor constituţionale, întrucât în această procedură nu există o acuzaţie în materie penală, ci doar un control pe care judecătorul de cameră preliminară îl exercită cu privire la soluţia procurorului prin care nu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale. Prevederile criticate sunt expresia principiului soluţionării cu celeritate a cauzei şi nu justifică dublul grad de jurisdicţie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 20. Prin Încheierea din 3 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 224/43/2017, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie - Judecătorul de cameră preliminară a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Corneliu Alexandru Tanco şi Elena Tanco, petenţi într-o cauză care are ca obiect plângerea împotriva soluţiei de clasare dispuse prin Ordonanţa din 29 mai 2017 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş în Dosarul nr. 216/P/2017. 21. Prin Încheierea din 20 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 382/229/2017, Judecătoria Feteşti - Judecătorul de cameră preliminară a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Constantin Caraş, petent într-o cauză care are ca obiect plângerea împotriva soluţiei de clasare dispuse prin ordonanţele nr. 597/VIII//2016 şi nr. 2/II/2/2017 emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Feteşti în Dosarul nr. 1.356/P/2015. 22. Prin Încheierea nr. 394 din 18 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 431/259/2017, Tribunalul Prahova - Secţia penală - Judecătorul de cameră preliminară a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Nelu Galeş într-o cauză având ca obiect contestaţia formulată de autor împotriva Încheierii din 19 aprilie 2017, pronunţată de Judecătoria Mizil în Dosarul nr. 431/259/2017, prin care, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală, sa respins plângerea formulată de autor împotriva Ordonanţei din 21 decembrie 2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, ordonanţă menţinută prin Ordonanţa nr. 5/II/2/2017 din 25 ianuarie 2017 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil. 23. Prin Încheierea din 23 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 6.627/2/2017 (2.723/2017), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală - Judecătorul de cameră preliminară a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (6) lit. a) şi alin. (8) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Constantin Tara, petent într-o cauză care are ca obiect plângerea împotriva soluţiilor de clasare dispuse prin Ordonanţa nr. 850/P/2016 din 25 mai 2017, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de urmărire penală, menţinută prin Ordonanţa nr. 289/II-2/2017 din 26 iulie 2017 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. 24. Prin Încheierea din 12 iulie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.157/2/2017 (1.301/2017), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală - Judecătorul de cameră preliminară a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Iosif Puiu şi Constanţa Puiu, petenţi într-o cauză care are ca obiect plângerea împotriva soluţiei de clasare dispuse prin Ordonanţa nr. 1.560/P/2015 din 7 februarie 2017, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, menţinută prin Ordonanţa nr. 96/II-2/2017 din 3 aprilie 2017 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. 25. Prin Încheierea din 30 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.335/289/2017, Judecătoria Reghin - Judecătorul de cameră preliminară a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Corneliu Alexandru Tanco şi Elena Tanco, petenţi într-o cauză care are ca obiect plângerea împotriva soluţiei de clasare dispuse prin Ordonanţa din 28 aprilie 2017, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin, menţinută prin Ordonanţa din 27 iunie 2017 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş prin care s-a respins plângerea formulată împotriva primei ordonanţe. 26. Prin Încheierea penală nr. 61/Cjcp din 6 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 6.573/296/2017, Tribunalul Satu Mare - Secţia penală - Judecătorul de cameră preliminară a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (7) lit. b) şi alin. (8) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare într-o cauză care are ca obiect contestaţia împotriva Încheierii penale nr. 2.204 din 5 octombrie 2017, pronunţată de Judecătoria Satu Mare prin care s-a desfiinţat soluţia de clasare dispusă prin Ordonanţa din 20 aprilie 2017 în Dosarul nr. 3.388/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare. 27. Prin Încheierea penală nr. 59/CCP din 16 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.164/62/2017, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală - Judecătorul de cameră preliminară a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Corneliu Alexandru Tanco şi Elena Miere într-o cauză care are ca obiect plângerea împotriva soluţiei de clasare dispuse prin Ordonanţa din 31 ianuarie 2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov în Dosarul nr. 152/P/2015, menţinută prin Ordonanţa nr. 25/II-2/2017 din 17 martie 2017 a procurorului şef de serviciu în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov. 28. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile procedurale penale sunt neconstituţionale pentru că, în afară de încheierea prevăzută la art. 341 alin. (7) lit. c), toate celelalte încheieri sunt definitive şi astfel este încălcat dreptul părţilor la o cale de atac. Dispoziţiile procedurale penale încalcă publicitatea şi contradictorialitatea procedurilor, precum şi dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, întrucât, pe de o parte, cauza nu este judecată pe fond şi, pe de altă parte, lipsesc petentul de exerciţiul unei căi de atac împotriva hotărârii judecătoreşti prin care este respinsă plângerea ca tardivă sau inadmisibilă. Mai mult, este încălcat liberul acces la justiţie al părţilor sau al subiecţilor procesuali principali, în ipoteza în care, prin pronunţarea unei soluţii de admitere a plângerii împotriva ordonanţei de clasare dispuse de procurorul de caz care este vădit nelegală, nici părţile sau subiecţii procesuali principali şi nici procurorul nu poate formula o cale de atac prin care să contribuie la restabilirea legalităţii. De asemenea consideră că sunt încălcate dispoziţiile art. 131 alin. (1) din Constituţie privind rolul Ministerului Public, întrucât procurorul este lipsit de instrumentele legale pentru a-şi îndeplini acest rol, neputând astfel apăra ordinea de drept şi drepturile cetăţenilor prin atacarea hotărârilor vădit nelegale. 29. Cu privire la dispoziţiile art. 297 alin. (1) din Codul penal, autorii excepţiei de neconstituţionalitate sunt nemulţumiţi de efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016, potrivit cărora fapta funcţionarului public care în exercitarea atribuţiilor de serviciu nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte prin încălcarea dispoziţiilor unor acte normative care nu sunt de reglementare primară, emise de o autoritate publică şi prin aceasta cauzează o pagubă ori vătămare a drepturilor şi a intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice nu mai reprezintă abuz în serviciu, astfel încât neîndeplinirea unui act sau îndeplinirea sa cu încălcarea unui ordin de ministru, a unui ordin al directorului general al Autorităţii Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (A.N.C.P.I.) nu constituie abuz în serviciu, deşi a produs o vătămare a dreptului de proprietate a autorilor excepţiei de neconstituţionalitate. 30. Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie - Judecătorul de cameră preliminară arată că, în mod abstract, aprecierea petenţilor că prin dispoziţiile legale criticate este restrâns dreptul persoanei vătămate prin infracţiune la un control judiciar al soluţiei date plângerii de către judecătorul de cameră preliminară este corectă. Însă plângerea exprimă, de fapt, nemulţumirea petenţilor privind modul de soluţionare a acţiunilor procesuale întreprinse. Ca urmare, petenţii au avut în mod suficient garantat dreptul la soluţionarea în instanţă a pretenţiilor lor civile, cu respectarea garanţiilor procesului echitabil. Invocă jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale. 31. Judecătoria Feteşti - Judecătorul de cameră preliminară invocă jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale şi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 32. Tribunalul Prahova - Secţia penală - Judecătorul de cameră preliminară apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dreptul la un proces echitabil nefiind încălcat prin existenţa unui singur grad de jurisdicţie, căile de atac putând fi exercitate în condiţiile legii. 33. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală - Judecătorul de cameră preliminară, în Dosarul nr. 2.719D/2017, apreciază că dispoziţiile art. 341 din Codul de procedură penală sunt constituţionale, având în vedere că stabilirea căilor de atac, a termenelor şi a condiţiilor de exercitare a acestora este atributul exclusiv al Parlamentului. Modalitatea de reglementare a normelor procesuale nu încalcă accesul liber la justiţie prevăzut de art. 21 din Constituţie. În Dosarul nr. 2.739D/2017 invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 384 din 7 iunie 2016 şi susţine netemeinicia criticilor formulate. 34. Judecătoria Reghin - Judecătorul de cameră preliminară, în ceea ce priveşte critica referitoare la art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, apreciază că, „dată fiind natura acuzaţiei şi imposibilitatea petenţilor de a combate acuzaţia în materie penală în faţa unei instanţe, se încalcă dreptul persoanei la un proces echitabil. În acest caz probele au fost administrate doar în faza de urmărire penală, fiind încălcate regulile derivate din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului privind proporţionalitatea şi egalitatea armelor“. Cu privire la art. 297 alin. (1) din Codul penal, instanţa arată că, în materie penală, principiul legalităţii incriminării impune ca numai legiuitorul primar să poată stabili conduita pe care destinatarul legii este obligat să o respecte, astfel că sintagma „prin încălcarea legii“ nu este neclară sau imprevizibilă. 35. Tribunalul Satu Mare - Secţia penală - Judecătorul de cameră preliminară apreciază că încheierea pronunţată în condiţiile art. 341 alin. (7) lit. b) din Codul de procedură penală, care are caracter definitiv, nu contravine niciunui text constituţional. 36. Curtea de Apel Braşov - Secţia penală - Judecătorul de cameră preliminară invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 200 din 23 martie 2017 şi susţine netemeinicia criticilor formulate. 37. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 38. Guvernul, în dosarele nr. 2.629D/2017, nr. 2.679D/2017 şi nr. 2.719D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici de neconstituţionalitate similare, instanţa de contencios constituţional pronunţând în acest sens, mai multe decizii, dintre care, cu titlu exemplificativ, se reţine Decizia nr. 58 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2015, Decizia nr. 139 din 12 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2015, şi Decizia nr. 446 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 13 august 2015, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată. 39. În Dosarul nr. 2.842D/2017, în ceea ce priveşte excepţia care are ca obiect dispoziţiile art. 297 alin. (1) din Codul penal, Guvernul reţine că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a instanţei constituţionale, astfel că excepţia urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 40. Avocatul Poporului, în dosarele nr. 2.629D/2017, nr. 2.679D/2017, nr. 2.697D/2017, nr. 2.719D/2017, nr. 2.739D/2017, nr. 2.842D/2017, nr. 112D/2018 şi nr. 140D/2018, arată că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, punctul de vedere în sensul că prevederile criticate sunt constituţionale fiind reţinut în deciziile nr. 58 din 24 februarie 2015, nr. 139 din 12 martie 2015 şi nr. 326 din 17 mai 2016, prin care Curtea Constituţională a constatat că textul de lege criticat este constituţional. Acesta nu aduce atingere accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Legea fundamentală şi art. 6 din Convenţie, întrucât nu prevăd obligativitatea regulii posibilităţii de exercitare a căilor de atac în orice fel de cauză, iar, conform art. 129 din Constituţie, căile de atac se exercită în condiţiile legii. Totodată, eliminarea de către legiuitor a căilor de atac, potrivit textului criticat, este determinată de nevoia de a asigura celeritatea procesului penal. Face trimitere la Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 16 decembrie 1992, pronunţată în Cauza Hadjianastassiou împotriva Greciei. 41. În plus, în punctul de vedere formulat în Dosarul nr. 2.842D/2017, Avocatul Poporului arată că prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos“ din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii“. Curtea a reţinut că sintagma „îndeplineşte în mod defectuos“ nu întruneşte condiţiile calitative impuse atât de Constituţie, cât şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nefiind enunţată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta, astfel încât acesta să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă şi să îşi corecteze conduita. Astfel, Curtea a reţinut că defectuozitatea îndeplinirii unui act trebuie stabilită numai prin raportare la legea în domeniu. Având în vedere că argumentele autorilor excepţiei sunt invocate din perspectiva lipsei de claritate a sintagmei „îndeplineşte prin încălcarea legii“ din cuprinsul art. 297 alin. (1) din Codul penal, excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă. 42. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 43. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 44. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 341 alin. (6) lit. a), alin. (7) lit. b) şi alin. (8) din Codul de procedură penală şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal, care au următorul cuprins: - Art. 341 alin. (6) lit. a), alin. (7) lit. b) şi alin. (8) din Codul de procedură penală: "(6) În cauzele în care nu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate dispune una dintre următoarele soluţii: a) respinge plângerea, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată; [...](7) În cauzele în care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară: [...] b) admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi trimite motivat cauza la procuror pentru a completa urmărirea penală; [...](8) Încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) şi alin. (7^1) este definitivă.;" – Art. 297 alin. (1) din Codul penal: „Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.“ 45. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 4 alin. (2), coroborate cu art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitor la dreptul la apărare, ale art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi ale art. 129 privind exercitarea căilor de atac. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 privitor la garanţiile unui proces echitabil, ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv şi ale art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie. 46. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 341 alin. (6) lit. a), alin. (7) lit. b) şi alin. (8) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici de neconstituţionalitate similare, fiind pronunţate în acest sens Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, Decizia nr. 58 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2015, Decizia nr. 139 din 12 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2015, şi Decizia nr. 446 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 13 august 2015, Decizia nr. 384 din 7 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 15 iulie 2016, Decizia nr. 453 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 11 noiembrie 2016, Decizia nr. 755 din 13 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2017, şi Decizia nr. 789 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 21 februarie 2017, prin care a respins, ca neîntemeiate, excepţiile de neconstituţionalitate invocate. 47. Astfel, prin Decizia nr. 58 din 24 februarie 2015, paragrafele 18-23, Curtea a reţinut că prevederile art. 341 alin. (6)-(8) din Codul de procedură penală reglementează soluţiile pe care judecătorul de cameră preliminară le poate dispune cu privire la admisibilitatea plângerii formulate împotriva soluţiei de neurmărire sau de netrimitere în judecată, soluţii dispuse de către procuror, după cum în cauză a fost sau nu pusă în mişcare acţiunea penală şi, totodată, dispun cu privire la împrejurarea că încheierea astfel pronunţată, cu excepţia situaţiei referitoare la cazul în care se dispune începerea judecăţii, este definitivă. Prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat că, potrivit alin. (8) al art. 341 supus analizei, încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) ale aceluiaşi articol este definitivă, împrejurare ce nu este de natură a afecta constituţionalitatea dispoziţiilor criticate, deoarece stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, s-a reţinut că atât art. 129, cât şi art. 126 alin. (2) din Constituţie fac referire la „condiţiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată urmând a fi prevăzute „numai prin lege“. 48. Prin urmare, Curtea a conchis că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu aduc atingere dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Legea fundamentală şi nici accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea părţilor interesate de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. S-a precizat că nicio prevedere a Legii fundamentale şi a actelor normative europene invocate de autorii excepţiei nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză şi că, astfel, aşa cum a fost arătat mai sus, art. 129 din Constituţie stipulează că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii. 49. Totodată, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispoziţiile art. 340 şi 341 din Codul de procedură penală, în care nu se judecă infracţiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci soluţia de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de procuror, Curtea a constatat că prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie nu sunt aplicabile în cauză. 50. De asemenea s-a reţinut că prevederile art. 13 din Convenţie nu au aplicabilitate în cauză, întrucât dreptul la un recurs efectiv este distinct de dreptul la exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti. Totodată, Curtea a constatat că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 340 şi 341 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului. 51. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudenţa Curţii, Curtea constată că atât soluţia, cât şi considerentele deciziei anterior arătate sunt aplicabile şi în prezenta cauză. 52. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal, Curtea reţine că acestea au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din data de 8 iulie 2016, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos“ din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii“. 53. Curtea observă că Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 reprezintă o decizie interpretativă, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate, care vizează înţelesul normei juridice care nu a fost exclus cadrului constituţional prin decizia antereferită, poate face obiectul controlului de constituţionalitate. Raportat la aceste considerente, Curtea constată că, într-adevăr, autorii prezentei excepţii de neconstituţionalitate formulează critici care vizează textul de lege în forma ulterioară constatării neconstituţionalităţii sale, respectiv critică sintagma „prin încălcarea legii“ susţinând neclaritatea şi imprevizibilitatea sa. Or, prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, Curtea a statuat în mod expres că „având în vedere consecinţa pe care reglementarea unei atribuţii de serviciu o are în materia incriminării penale a acestei fapte (n.r. abuzul în serviciu), Curtea statuează că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară - legi şi ordonanţe ale Guvernului. Aceasta deoarece adoptarea unor acte de reglementare secundară care vin să detalieze legislaţia primară se realizează doar în limitele şi potrivit normelor care le ordonă“ (paragraful 60). Curtea a mai constatat că, în cazul în care neîndeplinirea ori defectuozitatea îndeplinirii unui act nu sar „raporta la atribuţii de serviciu prevăzute într-un act normativ cu putere de lege, s-ar ajunge la situaţia ca în cazul infracţiunii de abuz în serviciu elementul material al acesteia să fie configurat atât de legiuitor, Parlament sau Guvern, cât şi de alte organe, inclusiv persoane juridice de drept privat, în cazul fişei postului, ceea ce nu este de acceptat în sistemul juridic de drept penal“ (paragraful 64). În concluzie, Curtea a statuat că „în materie penală, principiul legalităţii incriminării, nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege, impune ca numai legiuitorul primar să poată stabili conduita pe care destinatarul legii este obligat să o respecte, în caz contrar aceştia supunându-se sancţiunii penale“. Pentru aceste argumente, Curtea a constatat că „dispoziţiile criticate încalcă prevederile art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie prin faptul că permit configurarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu prin activitatea altor organe, altele decât Parlamentul - prin adoptarea legii, în temeiul art. 73 alin. (1) din Constituţie -, sau Guvernul, prin adoptarea de ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă, în temeiul delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţie“. 54. Or, examinând criticile de neconstituţionalitate formulate în cauză, Curtea reţine că autorii excepţiei susţin neconstituţionalitatea textului de lege, astfel cum acesta urmează să fie interpretat şi aplicat ca urmare a Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016, solicitând, de fapt, instanţei constituţionale ca prin decizia pe care o pronunţă în prezenta cauză să invalideze soluţia anterioară, respectiv să extindă sfera actelor normative încălcate prin conduita funcţionarului public şi cu privire la actele emise de o autoritate publică, acte care nu sunt de reglementare primară. Cu alte cuvinte, autorii excepţiei susţin revenirea la soluţia legislativă anterioară, care a fost constatată neconstituţională prin actul jurisdicţional al Curţii. Or, critica cu o atare finalitate contravine prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora „De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor“, întrucât tinde la înfrângerea efectului general obligatoriu al actului instanţei constituţionale. Având în vedere aceste argumente, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. 55. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Corneliu Alexandru Tanco şi Elena Tanco în Dosarul nr. 224/43/2017 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie - Judecătorul de cameră preliminară, de Constantin Caraş în Dosarul nr. 382/229/2017 al Judecătoriei Feteşti - Judecătorul de cameră preliminară, de Nelu Galeş în Dosarul nr. 431/259/2017 al Tribunalului Prahova - Secţia penală - Judecătorul de cameră preliminară, de Gheorghe Constantin Tara în Dosarul nr. 6.627/2/2017 (2.723/2017) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală - Judecătorul de cameră preliminară, de Iosif Puiu şi Constanţa Puiu în Dosarul nr. 3.157/2/2017 (1.301/2017) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală - Judecătorul de cameră preliminară, de Corneliu Alexandru Tanco şi Elena Tanco în Dosarul nr. 2.335/289/2017 al Judecătoriei Reghin - Judecătorul de cameră preliminară, de Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare în Dosarul nr. 6.573/296/2017 al Tribunalului Satu Mare - Secţia penală - Judecătorul de cameră preliminară şi de Corneliu Alexandru Tanco şi Elena Miere în Dosarul nr. 2.164/62/2017 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală - Judecătorul de cameră preliminară şi constată că dispoziţiile art. 341 alin. (6) lit. a), alin. (7) lit. b) şi alin. (8) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Corneliu Alexandru Tanco şi Elena Tanco în Dosarul nr. 2.335/289/2017 al Judecătoriei Reghin - Judecătorul de cameră preliminară. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie - Judecătorul de cameră preliminară, Judecătoriei Feteşti - Judecătorul de cameră preliminară, Tribunalului Prahova - Secţia penală - Judecătorul de cameră preliminară, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală - Judecătorul de cameră preliminară, Judecătoriei Reghin - Judecătorul de cameră preliminară, Tribunalului Satu Mare - Secţia penală - Judecătorul de cameră preliminară şi Curţii de Apel Braşov - Secţia penală - Judecătorul de cameră preliminară şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 septembrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
