Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 486 din 28 septembrie 2023 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. b), ale art. 7 alin. (2) şi ale art. 8 alin. (1^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 486 din 28 septembrie 2023 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. b), ale art. 7 alin. (2) şi ale art. 8 alin. (1^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1086 din 29 noiembrie 2023

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. b), ale art. 7 alin. (2) şi ale art. 8 alin. (1^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Autonom Services - S.A. din Piatra-Neamţ în Dosarul nr. 6.406/279/2018 al Judecătoriei Piatra-Neamţ - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 402D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 403D/2020, nr. 404D/2020 şi nr. 405D/2020, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de aceeaşi autoare în dosarele nr. 6.412/279/2018, nr. 6.424/279/2018 şi nr. 7.882/279/2018 ale Judecătoriei Piatra-Neamţ - Secţia civilă.
    4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    5. Curtea pune în discuţie, din oficiu, măsura conexării cauzelor, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 403D/2020, nr. 404D/2020 şi nr. 405D/2020 la Dosarul nr. 402D/2020, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât există temei juridic în baza căruia se poate solicita înscrierea în certificatul de înmatriculare a altor persoane ce nu au drept de folosinţă a autovehiculelor. De asemenea, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa în această materie, nu este singurul caz în care persoana sancţionată contravenţional poate să difere de persoana care săvârşeşte efectiv contravenţia. În acest sens se menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 735 din 8 octombrie 2020 şi Decizia nr. 623 din 12 iunie 2012.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    7. Prin încheierile din 2 aprilie 2019, pronunţate în dosarele nr. 6.406/279/2018, nr. 6.412/279/2018, nr. 6.424/279/2018 şi nr. 7.882/279/2018, Judecătoria Piatra-Neamţ - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. b), ale art. 7 alin. (2) şi ale art. 8 alin. (1^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia a fost ridicată de Societatea Autonom Services - S.A. din Piatra-Neamţ în cauze având ca obiect contestaţiile formulate împotriva unor procese-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor prevăzute de art. 8 alin. (1^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002.
    8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că legiuitorul a avut în vedere aplicarea unei sancţiuni generale tuturor utilizatorilor definiţi în art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 care nu achită tariful de trecere, fără a ţine cont de specificitatea acestui tarif şi de posibilitatea ca utilizatorul în fapt al autovehiculului să nu fie acelaşi cu utilizatorul definit de legiuitor prin art. 1 alin. (1) lit. b) din acest act normativ.
    9. Se apreciază, în esenţă, că textele de lege criticate aduc atingere art. 1 alin. (5) din Constituţie din perspectiva exigenţelor referitoare la calitatea legii, respectiv claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate, potrivit jurisprudenţei instanţei de contencios constituţional şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, deoarece, în temeiul acestora, o societate care închiriază legal autoturisme către terţi este sancţionată pentru neachitarea de către clienţii săi a tarifului de trecere (peaj) datorat la traversarea unei anumite secţiuni de drum, pod, tunel sau trecători de munte. Societatea nu poate să prevadă obligaţia de plată a acestei taxe pentru a o include în costul închirierii, ceea ce aduce atingere şi art. 23 alin. (12) din Constituţie. Mai mult, este posibil ca, pe perioada în care autoturismul este închiriat, cel care îl utilizează să folosească de mai multe ori porţiunea de drum respectivă, dând naştere de fiecare dată unei alte obligaţii de a achita tariful de trecere, astfel încât, chiar dacă s-ar achita această taxă în avans, oricum nu ar fi suficient pentru a se evita amendarea proprietarului care a înstrăinat folosinţa bunului anterior săvârşirii contravenţiei.
    10. Se consideră, în esenţă, că textele de lege criticate aduc atingere şi dreptului la un proces echitabil consacrat atât de art. 21 alin. (3) din Constituţie, cât şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, drept complex ce are mai multe componente. Una dintre componente, potrivit celor reţinute prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, este dreptul destinatarului normei de a fi informat într-o manieră lipsită de ambiguităţi asupra comportamentelor interzise pe care este obligat să le evite. Or, potrivit textelor de lege criticate, contravenientul nu poate să înţeleagă cu uşurinţă dacă are sau nu obligaţia legală de a achita tariful de trecere, neexistând o prevedere legală specială pentru situaţia sa de societate care închiriază contra cost autoturisme, în temeiul căreia să aibă posibilitatea de a achita tariful anterior sancţionării sale.
    11. Totodată, neclaritatea textului legal criticat se datorează şi lipsei de corelare cu art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, potrivit căruia clienţii suportă, în afara contractului, costurile taxelor de drum. Astfel, deşi prin legea de reglementare a activităţii de închiriere de autoturisme se impune obligaţia de a achita taxele de drum în sarcina beneficiarilor activităţii, prin legea de sancţionare a faptelor constând în neplata taxelor de drum se instituie responsabilitatea proprietarilor sau deţinătorilor legali ai autoturismelor pentru neplata acestor taxe, ceea ce, în mod evident, conduce la o lipsă de claritate şi previzibilitate în ceea ce priveşte comportamentul persoanelor aflate sub incidenţa celor două legi pentru a se asigura că nu vor fi sancţionate. În acest sens se menţionează Decizia nr. 363 din 7 mai 2015.
    12. Se arată că o altă componentă a dreptului la un proces echitabil în materie contravenţională este respectarea prezumţiei de nevinovăţie a contravenientului. Astfel, având în vedere definiţia dată de legiuitor noţiunii de „utilizator“ în art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 şi modalitatea în care este stabilită responsabilitatea achitării tarifului de trecere prin art. 7 alin. (2) din acelaşi act normativ, este evident că legea a instituit o răspundere contravenţională care nu ţine cont - în situaţia utilizatorilor care au ca obiect de activitate închirierea de autovehicule - de existenţa efectivă a vinovăţiei persoanei sancţionate, ceea ce nesocoteşte principiul răspunderii personale a contravenienţilor şi, implicit, dreptul la un proces echitabil recunoscut prin Constituţie. Constatarea contravenţiilor se face cu ajutorul mijloacelor tehnice, iar procesul-verbal de constatare a contravenţiei se încheie doar în baza datelor privind utilizatorul autoturismului, furnizate de Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, fără a se verifica utilizatorul „în fapt“ al autoturismului pentru care nu s-a achitat tariful de trecere. Este excesiv ca societăţii sancţionate să nu i se ofere posibilitatea de a achita acest peaj, spre exemplu, printr-o notificare premergătoare referitoare la utilizarea podurilor de către clienţii care conduc autoturismele închiriate de la societate. Numai în situaţia în care societatea nu s-ar conforma acestei obligaţii s-ar putea reţine în sarcina sa o vinovăţie de natură să justifice răspunderea sa contravenţională. Aceasta deoarece este imposibil ca societatea să cunoască dinainte traseul pe care îl va urma clientul pentru a achita în prealabil peajul. De asemenea, se apreciază că ar fi excesiv să procedeze la înscrierea în certificatul de înmatriculare a tuturor clienţilor şi a perioadei pentru care are loc închirierea autoturismului, având în vedere că aceste perioade pot fi şi sunt, în practică, destul de mici, chiar şi de o zi. În situaţii similare, legiuitorul a adoptat texte de lege care permit însă identificarea în concret a persoanelor responsabile de săvârşirea contravenţiei, cum ar fi, spre exemplu, art. 181 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, aşa încât tratamentul sancţionator aplicat prin Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 este diferit faţă de cel instituit prin Regulamentul de aplicare a Codului rutier, fără a exista o justificare legală în acest sens.
    13. În final, se afirmă că dispoziţiile legale criticate nu permit aplicarea unei soluţii coerente şi justificate în asemenea situaţii, fiind afectată activitatea curentă a unor astfel de societăţi de închiriere de autoturisme, fapt ce contravine şi principiilor constituţionale privind egalitatea în drepturi şi libertatea economică, aşa încât situaţia fără ieşire în care se află societatea sancţionată, aceea de a suporta nu numai contravaloarea tarifului de trecere, dar şi statutul de contravenient permanent, fără a avea posibilitatea de a evita antrenarea răspunderii contravenţionale, este determinată de textele de lege criticate.
    14. Judecătoria Piatra-Neamţ - Secţia civilă apreciază că reglementarea legală cuprinsă în art. 8 alin. (1^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 este constituţională numai în măsura în care nu se aplică societăţilor care au ca obiect principal de activitate închirierea de autoturisme. În aplicarea sa, art. 8 alin. (1^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 trebuie coroborat cu art. 7 şi art. 1 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ şi cu art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere. Instanţa apreciază că prin sancţionarea societăţii care închiriază autoturisme, în mod legal, pentru neachitarea de către clienţi a peajului datorat la trecerea podurilor peste Dunăre se aduce atingere principiului legalităţii prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie din perspectiva exigenţelor referitoare la calitatea legii constând în condiţiile de claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate. De asemenea, instanţa apreciază că norma legală criticată trebuie analizată şi sub aspectul dispoziţiilor art. 23 alin. (12) din Constituţie, care impun garanţia reglementării prin lege a incriminării faptelor şi stabilirea sancţiunii corespunzătoare şi, în mod implicit, obligaţia în sarcina legiuitorului de a adopta legi care să respecte cerinţele de calitate ale acestora, care se circumscriu principiului legalităţii prevăzut la art. 1 alin. (5) din Constituţie. Nu în ultimul rând, sancţionarea petentei în baza art. 8 alin. (1^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 trebuie să respecte art. 21 alin. (3) din Constituţie, având în vedere garanţiile constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil.
    15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. b), ale art. 7 alin. (2) şi ale art. 8 alin. (1^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora:
    - Art. 1 alin. (1) lit. b): „În înţelesul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: [...] b) utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini;“;
    – Art. 7 alin. (2): „Responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de trecere revine în exclusivitate utilizatorilor.“;
    – Art. 8 alin. (1^1): „Fapta de a circula fără peaj valabil constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă.“

    19. Autoarea excepţiei apreciază că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) sub aspectul criteriilor de calitate ale legii, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (12) potrivit căruia „Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii.“ şi art. 45 privind libertatea economică.
    20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici similare, iar prin Decizia nr. 735 din 8 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 26 mai 2021, Decizia nr. 459 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 13 august 2015, şi Decizia nr. 623 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 23 iulie 2012, a statuat constituţionalitatea acestora.
    21. Astfel, Curtea a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cauze în care autorii - persoane juridice - au încheiat contracte de comodat, contracte de închiriere şi contracte de leasing în temeiul Codului civil, al Legii nr. 38/2003 şi al Ordonanţei Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 12 ianuarie 2000. Întrucât persoanele juridice nu au solicitat înscrierea celor cărora le-au cedat în mod legal folosinţa bunurilor în certificatele de înmatriculare, iar posesorii temporari ai bunurilor au folosit podurile construite peste Dunăre fără a plăti tariful de trecere, aşa cum sunt obligaţi prin prevederile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 28 ianuarie 2003, şi ale art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997, societăţile au fost sancţionate contravenţional în calitate de „utilizatori“.
    22. Referitor la critica formulată prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, prin Decizia nr. 735 din 8 octombrie 2020, precitată, paragraful 35, Curtea a reţinut că termenul „utilizatori“ este definit în art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, respectiv persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare „utilizatori români“, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare „utilizatori străini“. Aşadar, pentru a fi „utilizator“, persoana fizică sau juridică trebuie să îndeplinească două condiţii: (i) să aibă în proprietate vehiculul sau să îl poată folosi ca urmare a unui drept „legal“ şi (ii) să fie înscrisă în certificatul de înmatriculare. Din această perspectivă, noţiunea de „utilizator“ definită în art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 îndeplineşte condiţiile de claritate, precizie şi previzibilitate, astfel încât nu se poate reţine încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    23. Prin Decizia nr. 735 din 8 octombrie 2020, precitată, paragraful 36, Curtea a reţinut că tariful de trecere reprezintă o sumă care se plăteşte pentru un vehicul în funcţie de (i) distanţa parcursă pe un sector de drum, pod, tunel sau trecătoare de munte care face parte din reţeaua de drumuri naţionale din România şi de (ii) tipul vehiculului. În prezent, această sumă este datorată la trecerea podului peste Dunăre între Giurgiu şi Ruse - numai pentru sensul Giurgiu-Ruse -, a podului peste Dunăre între Giurgeni şi Vadu Oii şi a podurilor peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă. Plata tarifului de trecere şi înregistrarea acestuia în baza de date a sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare şi control al rovinietei, având denumirea prescurtată SIEGMCR, reprezintă peajul valabil. Ca regulă, tariful de trecere se achită înainte de trecere şi, prin excepţie, poate fi achitat până cel târziu la ora 24.00 a următoarei zile în care a fost efectuată trecerea. Fapta de a circula fără peaj valabil constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă, iar contravenţia se consideră săvârşită după expirarea termenului anterior menţionat. Constatarea contravenţiilor se face cu ajutorul mijloacelor tehnice (în cauzele deduse judecăţii, camere video), consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei. În cazul utilizatorilor români, dacă prin intermediul sistemelor de camere video se constată lipsa peajului valabil, personalul care efectuează controlul (în cauzele deduse judecăţii, personalul Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A.) aplică sancţiunea şi încheie procesul-verbal de constatare a contravenţiei după identificarea contravenientului în baza datelor furnizate de Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor [a se vedea art. 1 alin. (1) lit. f), alin. (1^2), (7^2) şi (7^3), art. 8 alin. (1^1) şi art. 9 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002].
    24. Din cele anterior expuse, Curtea a constatat că identificarea contravenienţilor se face cu ajutorul unui sistem de camere video ce înregistrează numărul de înmatriculare al automobilului, identificându-se ulterior persoana (utilizatorul) care este înscrisă în certificatul de înmatriculare al automobilului în baza de date a Ministerului Afacerilor Interne - Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor.
    25. Referitor la imposibilitatea înscrierii în certificatul de înmatriculare a deţinătorului în fapt al autoturismului, comodatar, locatar/utilizator sau client, prin Decizia nr. 735 din 8 octombrie 2020, precitată, paragraful 38, Curtea a observat că, potrivit art. 15 alin. (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, „La cererea scrisă a proprietarului unui vehicul, în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare se poate înscrie şi o altă persoană decât proprietarul, specificându-se calitatea în care aceasta poate utiliza vehiculul, în virtutea unui drept legal. În cazul în care proprietarul vehiculului este o societate de leasing, este obligatorie menţionarea în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare şi a datelor de identificare ale deţinătorului mandatat.“ Astfel, există temeiul în baza căruia se poate solicita înscrierea în certificatul de înmatriculare a altor persoane ce au un drept de folosinţă a automobilelor.
    26. Curtea a reţinut că, potrivit art. 9 alin. (11) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. asigură accesul utilizatorilor la baza de date pentru verificarea existenţei şi valabilităţii rovinietei şi peajului, în concret, prin accesarea paginii de internet www.erovinieta.ro, unde se pot verifica numărul de treceri efectuate şi plata tarifului de trecere şi se poate plăti acest tarif pentru a evita sancţionarea. Totodată, poziţionarea unui autovehicul şi traseul parcurs pot fi verificate prin folosirea unor dispozitive de poziţionare, Global Positioning System - GPS. Prin urmare, societăţile pot avea cunoştinţă despre tranzitarea de către clienţi a podurilor peste Dunăre. Aşa fiind, situaţia expusă vizează o problemă de organizare a activităţii societăţii, iar nu una de constituţionalitate.
    27. În ceea ce priveşte încălcarea prezumţiei de nevinovăţie a contravenientului, prezumţie ce trebuie respectată şi în materie contravenţională, reprezentând una dintre garanţiile dreptului la un proces echitabil, aşa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, receptată şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003), prin Decizia nr. 735 din 8 octombrie 2020, precitată, paragraful 41, Curtea a reţinut că răspunderea instituită prin prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 este un tip de răspundere ce nu corespunde în totalitate răspunderii contravenţionale reglementate, de principiu, prin dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001. Nu este singurul caz în care persoana sancţionată contravenţional poate să difere faţă de persoana care săvârşeşte efectiv contravenţia. Spre exemplu, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, pentru contravenţiile reglementate de aceasta sunt sancţionaţi contravenţional operatorii economici, iar nu angajaţii care săvârşesc contravenţiile.
    28. De asemenea, Curtea a făcut referire la Decizia nr. 623 din 12 iunie 2012, precitată, prin care a reţinut că din reglementarea cuprinsă în art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 se naşte o prezumţie potrivit căreia autovehiculul se află în proprietatea sau, după caz, în folosinţa persoanei înscrise în certificatul de înmatriculare. Totodată, nicio normă legală nu interzice încredinţarea spre folosinţă a autovehiculului unei alte persoane, cu singura condiţie să posede permis de conducere valabil pentru categoria respectivă de autovehicul. În acest din urmă caz, persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare îşi asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul să fie folosit şi pe podurile unde deţinerea unei roviniete (în cauzele de faţă, a peajului valabil) este obligatorie, aşa încât vina de a nu deţine rovinietă (peaj valabil) îi aparţine. Curtea reţine că aceste considerente sunt aplicabile în cauzele de faţă, societăţile având obligaţia de a manifesta diligenţă în ceea ce priveşte achitarea tarifelor de trecere, deoarece au posibilitatea monitorizării plăţii acestora de către cei care folosesc în fapt autovehiculele. Cât priveşte art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003, Curtea a reţinut că acesta constituie temeiul în baza căruia societatea îşi poate recupera ulterior sumele plătite ca tarif de trecere în situaţia în care clienţii nu îşi îndeplinesc obligaţia legală de plată.
    29. Totodată, la paragraful 43 din Decizia nr. 735 din 8 octombrie 2020, precitată, Curtea a observat considerentele Deciziei nr. 146 din 20 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 7 martie 2007, prin care a statuat, de principiu, că fiind vorba de săvârşirea unor contravenţii, nu se poate aplica niciodată o sancţiune contravenţională în lipsa elementului vinovăţiei, care este de esenţa acesteia. Existenţa sau inexistenţa vinovăţiei este un element al stării de fapt, a cărei apreciere constituie atributul exclusiv al instanţei de judecată. Prin urmare, instanţele de judecată sunt acelea care urmează să stabilească, de la caz la caz, dacă societăţile au avut posibilitatea de a înscrie în certificatele de înmatriculare persoanele cărora le-au cedat dreptul de folosinţă ori dacă şi-au îndeplinit obligaţia de a monitoriza trecerile peste poduri şi de a preveni săvârşirea faptelor contravenţionale constând în neplata tarifului de trecere.
    30. Curtea a reţinut că, de asemenea, sunt aplicabile şi cele reţinute prin Decizia nr. 459 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 13 august 2015, paragraful 16, prin care a observat că legiuitorul a oferit o definiţie termenului de „utilizator“ circumscrisă domeniului în care norma a fost edictată. Scopul introducerii unui asemenea tarif l-a reprezentat îmbunătăţirea calităţii reţelei de drumuri naţionale, obiectiv preconizat a fi îndeplinit inclusiv prin contribuţia fiecărui deţinător legal de autovehicule (proprietar sau titular al unui contract de leasing). Soluţia legislativă aleasă este optimă pentru realizarea finalităţii menţionate, constituind, în fapt, una dintre modalităţile prin care statul îşi duce la îndeplinire obligaţia stabilită în art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, respectiv asigurarea exercitării libertăţii comerţului, şi constituie totodată o facilitate care se circumscrie obligaţiei statului de creare a unui cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
    31. Curtea a mai observat, prin Decizia nr. 735 din 8 octombrie 2020, precitată, paragraful 45, că, potrivit art. 1^1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, „stabilirea nivelului tarifelor de trecere şi al tarifelor de concesiune are la bază principiul recuperării costurilor de construcţie, de operare şi de întreţinere“. De asemenea, potrivit art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, „sumele încasate în urma aplicării de către Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. a tarifului de utilizare şi a tarifelor de trecere se constituie venit la dispoziţia acesteia şi vor fi utilizate pentru proiectarea, repararea, administrarea, întreţinerea, exploatarea şi modernizarea drumurilor de interes naţional, precum şi pentru garantarea şi rambursarea creditelor externe şi interne contractate în acest scop, inclusiv pentru plăţi în numele autorităţii publice contractante, ca urmare a obligaţiilor asumate în cadrul contractelor de parteneriat public-privat în sectorul drumurilor naţionale şi autostrăzilor“.
    32. Având în vedere considerentele expuse, Curtea nu a putut reţine încălcarea art. 1 alin. (5) şi a art. 21 alin. (3) din Constituţie.
    33. Cât priveşte pretinsa încălcare a art. 45 din Constituţie, prin Decizia nr. 735 din 8 octombrie 2020, precitată, paragraful 48, respingând critica de neconstituţionalitate formulată, Curtea a reţinut că instituirea unor tarife de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România şi a sancţiunilor corespunzătoare în cazul neplăţii acestora nu aduce atingere libertăţii economice, care este garantată în condiţiile legii, respectiv cu respectarea exigenţelor legale specifice fiecărui domeniu de activitate (a se vedea Decizia nr. 217 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 18 iunie 2013).
    34. În final, prin Decizia nr. 735 din 8 octombrie 2020, precitată, paragraful 51, Curtea a reţinut că nu este legiuitor pozitiv şi nu poate completa Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 cu o prevedere similară celei cuprinse în art. 181 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 26 octombrie 2006, potrivit căruia „(1) În situaţia în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau al unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, poliţistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenţiei după prelucrarea înregistrărilor şi stabilirea identităţii conducătorului de vehicul. (2) Datele de identificare a contravenientului care se consemnează în procesul-verbal de constatare a contravenţiei sunt cele comunicate, în scris, sub semnătura proprietarului sau deţinătorului legal al vehiculului“, aşa cum solicita autoarea excepţiei.
    35. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în cauza de faţă.
    36. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Autonom Services - S.A. din Piatra-Neamţ în dosarele nr. 6.406/279/2018, nr. 6.412/279/2018, nr. 6.424/279/2018 şi nr. 7.882/279/2018 ale Judecătoriei Piatra-Neamţ - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. b), ale art. 7 alin. (2) şi ale art. 8 alin. (1^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Piatra-Neamţ - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 28 septembrie 2023.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Bianca Drăghici

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 486 din 28 septembrie 2023

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"