Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Senia │- │
│Costinescu │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 325 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Valerică Dorel Chitic în Dosarul nr. 723/275/2017/a1 al Judecătoriei Panciu - Judecătorul de cameră preliminară şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.470D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost în mod legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile referitoare la competenţă, întrucât instituţia preluării dosarelor de la parchetul ierarhic inferior de către parchetul ierarhic superior constituie expresia principiului subordonării ierarhice din cadrul Ministerului Public, consacrat de art. 132 alin. (1) din Constituţie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 3 august 2017, pronunţată în Dosarul nr. 723/275/2017/a1, Judecătoria Panciu - Judecătorul de cameră preliminară a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 325 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Valerică Dorel Chitic, inculpat într-o cauză în care a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de conflict de interese în formă continuată. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că instanţa constituţională a statuat cu privire la neconstituţionalitatea art. 281 alin. (1) din Codul de procedură penală, reţinând că nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei în faza de urmărire penală este sancţionată cu nulitatea absolută. În condiţiile în care principala obligaţie ce revine organului de urmărire penală în momentul sesizării este cea prevăzută expres prin dispoziţiile art. 58 din Codul de procedură penală, conform cărora organul de urmărire penală este dator să îşi verifice competenţa imediat după sesizare, cu consecinţa trimiterii/declinării cauzei către organul competent, instituţia preluării cauzei penale, reglementată de dispoziţiile art. 325 alin. (1) din Codul de procedură penală, instituie o excepţie de la regimul general al competenţei, lăsând la aprecierea subiectivă a organului de urmărire penală posibilitatea de a eluda obligaţiile ce îi revin potrivit art. 58 din acelaşi cod. Într-o atare situaţie se ajunge ca sancţiunea nulităţii absolute ce intervine în cazul nerespectării dispoziţiilor privind competenţa după materie şi calitatea persoanei să fie înlăturată şi acoperită prin actul procedural al preluării cauzei de către un alt parchet. Or, această excepţie de la regimul competenţei organelor de urmărire penală trebuie prevăzută expres de către legiuitor, pe calea unor dispoziţii cu caracter procedural, cu conţinut clar. Autorul excepţiei susţine că legea nu prevede în ce condiţii poate avea loc preluarea, rămânând la aprecierea subiectivă a organului de urmărire penală, fără posibilitatea de a supune controlului de legalitate această măsură, împrejurare ce este de natură a încălca principiul legalităţii procesului penal. 6. În cauză, sesizarea organelor de urmărire penală s-a realizat printr-un denunţ adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi înregistrat la această unitate la data de 16 aprilie 2015, primind rezoluţia de trimitere a sesizării către Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu. Denunţul se opreşte la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, unde la data de 12 mai 2015 a fost înregistrat cu nr. 978/P/2015. Ulterior, la data de 15 mai 2015, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi preluarea cauzei, solicitare aprobată prin Ordonanţa nr. 4.208/II/6 din 22 mai 2015 de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, această din urmă unitate fiind cea care a efectuat urmărirea penală în cauză. Autorul excepţiei susţine că instituţia preluării cauzei, reglementată de dispoziţiile art. 325 alin. (1) din Codul de procedură penală, este utilizată într-o manieră netransparentă, imprevizibilă, norma legală ce o reglementează fiind în egală măsură lipsită de claritate şi permiţând o aplicare discriminatorie, în afara controlului de legalitate realizat prin instrumente specifice de drept procedural. 7. Judecătoria Panciu - Judecătorul de cameră preliminară, având în vedere considerentele Deciziei nr. 302 din 4 mai 2017, prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 325 din Codul de procedură penală este întemeiată. 8. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi invocă în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.058 din 14 noiembrie 2007, prin care instanţa a statuat că reglementarea, de principiu, a posibilităţii procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic superioare de a prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competenţa parchetelor ierarhic inferioare răspunde unor exigenţe ce vizează asigurarea unui cadru legislativ care să permită funcţionarea eficientă a activităţilor de urmărire penală şi dă expresie principiului controlului ierarhic potrivit căruia procurorii îşi desfăşoară activitatea, consacrat de art. 132 alin. (1) din Constituţie. 10. Avocatul Poporului arată că procedura de preluare a cauzelor de la alte parchete, cu toate aspectele pe care aceasta le presupune, reprezintă opţiunea legiuitorului, potrivit politicii sale penale. Astfel, procurorii din cadrul parchetului ierarhic superior - indiferent dacă urmărirea penală trebuie efectuată obligatoriu sau este doar supravegheată de procuror - pot prelua, în vederea efectuării sau supravegherii urmăririi penale, cauze de competenţa parchetelor ierarhic inferioare, prin dispoziţia motivată a conducătorului parchetului ierarhic superior. Aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi când legea prevede o altă subordonare ierarhică. 11. În plus, această nouă reglementare nu mai prevede criterii în baza cărora să se dispună preluarea cauzelor de la alte parchete, având în vedere că prevederea legală anterioară cuprinsă în art. 209 alin. 4^1 din vechiul Cod de procedură penală a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1.058 din 14 noiembrie 2007. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 325 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "(1) Procurorii din cadrul parchetului ierarhic superior pot prelua, în vederea efectuării sau supravegherii urmăririi penale, cauze de competenţa parchetelor ierarhic inferioare, prin dispoziţia motivată a conducătorului parchetului ierarhic superior.(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi când legea prevede o altă subordonare ierarhică.“" 15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la principiul statului de drept şi ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor. 16. În esenţă, critica autorului excepţiei vizează modul în care operează instituţia preluării cauzei de la alte parchete, reglementată de dispoziţiile art. 325 alin. (1) din Codul de procedură penală, respectiv într-o manieră netransparentă, imprevizibilă, norma legală nereglementând condiţiile de incidenţă, fiind susceptibilă de o aplicare discriminatorie, în afara controlului de legalitate realizat prin instrumente specifice de drept procedural. 17. Examinând critica de neconstituţionalitate, Curtea reţine că instituţia preluării cauzei de la alte parchete era prevăzută de art. 209 din Codul de procedură penală din 1968, dispoziţii procedurale care stabileau şi cazurile în care procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare puteau prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competenţa parchetelor ierarhic inferioare. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 209 alin. 4^1 din Codul de procedură penală din 1968, procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare puteau prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competenţa parchetelor ierarhic inferioare, prin dispoziţia conducătorului parchetului ierarhic superior, când: a) imparţialitatea procurorilor putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor; b) una dintre părţi avea o rudă sau un afin până la gradul patru inclusiv printre procurorii ori grefierii parchetului sau judecătorii, asistenţii judiciari ori grefierii instanţei; c) exista pericolul de tulburare a ordinii publice; d) urmărirea penală era împiedicată sau îngreunată datorită complexităţii cauzei ori altor împrejurări obiective, cu acordul procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. 18. Analizând constituţionalitatea dispoziţiilor art. 209 alin. 4^1 din Codul de procedură penală din 1968, respectiv cazurile în care procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare puteau prelua cauze de competenţa parchetelor ierarhic inferioare, prin Decizia nr. 1.058 din 14 noiembrie 2007, Curtea a constatat că „restrângerea posibilităţii procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic superioare de a prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competenţa parchetelor ierarhic inferioare, realizată prin dispoziţiile lit. a), b), c) şi d) ale art. 209 alin. 4^1 din Codul de procedură penală, încalcă în mod vădit prevederile art. 132 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora «Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei»“. 19. Curtea a reţinut că principiul subordonării ierarhice sau al unităţii de acţiune a membrilor Ministerului Public, prevăzut de dispoziţiile constituţionale, „care conferă specificul acestei categorii de magistraţi, semnifică legătura existentă între procurorii care compun Ministerul Public, în considerarea căreia aceştia sunt obligaţi să se supună şefilor lor, adică să efectueze sau să se abţină de la efectuarea unor acte, din ordinul acestora. În virtutea statutului procurorilor consacrat de Constituţie, diferit de cel al judecătorilor, care sunt independenţi, controlul ierarhic în activitatea procurorilor nu se poate realiza fără posibilitatea efectuării actelor şi lucrărilor de competenţa procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic inferioare de către însuşi procurorul ierarhic superior, care controlează activitatea procurorilor din subordinea sa. Aşa fiind, reglementarea, cu caracter strict şi limitativ, a unor situaţii în care cauze de competenţa parchetelor ierarhic inferioare pot fi preluate, pentru efectuarea urmăririi penale, de procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare restrânge în mod nejustificat competenţa acestora din urmă, cu consecinţa încălcării principiilor care guvernează activitatea Ministerului Public“. 20. Mai mult, Curtea a considerat că „limitarea de competenţă stabilită prin prevederile lit. a), b), c) şi d) ale art. 209 alin. 4^1 din Codul de procedură penală se poate dovedi, în practică, o piedică în calea eficientizării activităţii de urmărire penală, ceea ce contrazice însăşi raţiunea reglementării exprese a posibilităţii procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic superioare de a prelua, în vederea urmăririi penale, cauze din competenţa parchetelor ierarhic inferioare“. 21. Pentru aceste considerente, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 209 alin. 4^1 lit. a), b), c) şi d) din Codul de procedură penală din 1968 sunt neconstituţionale. 22. Reglementând instituţia preluării cauzei de la alte parchete, noul Cod de procedură penală nu mai prevede în cuprinsul dispoziţiilor art. 325 din Codul de procedură penală criteriile în baza cărora să se dispună această măsură, punând astfel norma procesuală penală în acord cu Decizia nr. 1.058 din 14 noiembrie 2007 a Curţii Constituţionale. Mai mult, legiuitorul a transpus considerentele deciziei menţionate, potrivit cărora „reglementarea, de principiu, a posibilităţii procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic superioare de a prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competenţa parchetelor ierarhic inferioare răspunde unor exigenţe ce vizează asigurarea unui cadru legislativ care să permită funcţionarea eficientă a activităţilor de urmărire penală şi dă expresie principiului controlului ierarhic, consacrat de art. 132 alin. (1) din Constituţie“. 23. În ceea ce priveşte invocarea de către autorul excepţiei a Deciziei nr. 302 din 4 mai 2017, Curtea apreciază utilă trimiterea la unele considerente ale acestui act jurisdicţional. Astfel, în paragrafele 55-57, Curtea a constatat că „reglementarea competenţelor organelor judiciare reprezintă un element esenţial ce decurge din principiul legalităţii, principiu ce se constituie într-o componentă a statului de drept. Aceasta deoarece o regulă esenţială a statului de drept este aceea că atribuţiile/competenţele autorităţilor sunt definite prin lege. Principiul legalităţii presupune, în principal, că organele judiciare acţionează în baza competenţei pe care legiuitorul le-a conferit-o, iar, subsecvent, presupune că acestea trebuie să respecte atât dispoziţiile de drept substanţial, cât şi pe cele de drept procedural incidente, inclusiv a normelor de competenţă. În acest sens, dispoziţiile art. 58 din Codul de procedură penală reglementează instituţia verificării competenţei de către organul de urmărire penală, care este dator să îşi verifice competenţa imediat după sesizare, iar dacă constată că nu este competent să efectueze sau să supravegheze urmărirea penală, fie să dispună de îndată, prin ordonanţă, declinarea de competenţă, fie să trimită de îndată cauza procurorului care exercită supravegherea, în vederea sesizării organului competent. [...] Având în vedere importanţa regulilor de competenţă în materia penală, legiuitorului îi incumbă obligaţia de a adopta prevederi care să determine respectarea acesteia în practică, prin reglementarea unor sancţiuni adecvate aplicabile în caz contrar. Aceasta deoarece aplicarea efectivă a legislaţiei poate fi obstrucţionată prin absenţa unor sancţiuni corespunzătoare, precum şi printr-o reglementare insuficientă sau selectivă a sancţiunilor relevante. [...] Referitor la normele de competenţă, Curtea observă că, pentru buna desfăşurare a activităţii organelor judiciare, se impune respectarea fermă a competenţei lor materiale şi după calitatea persoanei. Nerespectarea normelor legale privind competenţa materială şi după calitatea persoanei produce o vătămare care constă în dereglarea mecanismului prin care este administrată justiţia. Aceasta este şi explicaţia pentru care încălcarea dispoziţiilor legale privind această competenţă se sancţiona în reglementarea anterioară cu nulitatea absolută“. Având în vedere aceste aspecte, Curtea a constatat că, „prin eliminarea din categoria nulităţilor absolute a nerespectării dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, legiuitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia ce decurge din respectarea principiului legalităţii, ceea ce contravine art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie“ (paragraful 63). 24. Pe de altă parte, Curtea, în paragrafele 45-48, a reţinut că, „în lumina dispoziţiilor Codului de procedură penală în vigoare, urmărirea penală are un conţinut şi o desfăşurare riguros limitate la ceea ce este necesar pentru a atinge scopul acestei faze procesuale şi al procesului penal în general“. Astfel, Curtea a observat că, „potrivit art. 89 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, pe lângă fiecare curte de apel, tribunal, tribunal pentru minori şi familie şi judecătorie funcţionează un parchet, iar, potrivit secţiunii 1 a capitolului II din acelaşi act normativ, pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie funcţionează, de asemenea, un parchet. [...] Potrivit art. 56 alin. (6) din Codul de procedură penală, este competent să efectueze ori, după caz, să conducă şi să supravegheze urmărirea penală procurorul de la parchetul corespunzător instanţei care, potrivit legii, judecă în primă instanţă cauza, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel“. Având în vedere aceste aspecte, Curtea a constatat că „urmărirea penală în cazul infracţiunilor de o complexitate redusă este prevăzută în competenţa parchetelor ce funcţionează pe lângă judecătorii, pe când, în cazul infracţiunilor complexe, competenţa de a efectua urmărirea penală este dată unor parchete ce funcţionează pe lângă instanţe de grad superior“. Totodată, Curtea a reţinut că „accederea în funcţie, precum şi întregul parcurs profesional al procurorilor sunt reglementate prin dispoziţiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Astfel, promovarea procurorilor se face, potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, numai prin concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante existente. De asemenea, potrivit art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, pot participa la concursul de promovare la parchetele imediat superioare procurorii care au avut calificativul foarte bine la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani şi îndeplinesc anumite condiţii minime de vechime“. În concluzie, Curtea a apreciat că „nu poate fi de acceptat ca un parchet ierarhic inferior să efectueze sau să supravegheze urmărirea penală în cauze care, potrivit legii, sunt date în competenţa unui parchet ierarhic superior. De altfel, chiar dispoziţiile art. 325 din Codul de procedură penală permit preluarea de către un parchet, în vederea efectuării sau supravegherii urmăririi penale, a cauzelor care nu sunt date, potrivit legii, în competenţa sa, dar, numai în cazul în care parchetul care preia cazul este un parchet ierarhic superior celui care are competenţa de a efectua sau supraveghea urmărirea penală“. 25. Examinând raţionamentul care a stat la baza soluţiei pronunţate prin Decizia nr. 302 din 4 mai 2017, Curtea observă că a constatat neconstituţionalitatea prevederilor procesuale penale care nu reglementau o sancţiune adecvată, respectiv nulitatea absolută, pentru situaţia încălcării normelor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, în condiţiile în care aceste norme, prezentate în argumentaţia Curţii, stabilesc şi delimitează în mod clar şi riguros competenţele fiecărui organ de urmărire penală. Curtea nu a analizat şi cu atât mai puţin nu a constatat neconstituţionalitatea normelor referitoare la competenţa organelor de urmărire penală. Mai mult, considerând inacceptabilă ipoteza ca un parchet ierarhic inferior să efectueze sau să supravegheze urmărirea penală în cauze care, potrivit legii, sunt date în competenţa unui parchet ierarhic superior, Curtea a validat indirect ipoteza ca un parchet ierarhic superior să efectueze sau să supravegheze urmărirea penală în cauze care, potrivit legii, sunt date în competenţa unui parchet ierarhic inferior, prin trimiterea expresă la dispoziţiile art. 325 din Codul de procedură penală. De altfel, aceasta este şi soluţia procedurală firească, având în vedere prevederile art. 132 alin. (1) din Constituţie, care consacră principiul controlului ierarhic în cadrul Ministerului Public. 26. Având în vedere aceste argumente, Curtea constată că invocarea Deciziei nr. 302 din 4 mai 2017 nu numai că nu susţine critica de neconstituţionalitate, dar o şi invalidează. 27. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Valerică Dorel Chitic în Dosarul nr. 723/275/2017/a1 al Judecătoriei Panciu - Judecătorul de cameră preliminară şi constată că dispoziţiile art. 325 din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Panciu - Judecătorul de cameră preliminară şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 septembrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
