Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Irina-Ioana Kuglay. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 367 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Florin Voicu Micluţă în Dosarul nr. 854/57/2013 al Tribunalului Hunedoara - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 957D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Se arată că sintagma „sub orice formă“ din cuprinsul textului criticat este suficient de clară, că aceasta are semnificaţia oricărui act de conduită comisiv sau omisiv prin care se acordă ajutor şi că prevederea acesteia în cuprinsul art. 367 alin. (1) din Codul penal este rezultatul unei bune tehnici legislative, legiuitorul incriminând un act de complicitate prin folosirea unei sintagme similare celei din art. 48 din Codul penal ce reglementează complicitatea. Se arată că, în cuprinsul normei penale anterior menţionate, sintagma „sub orice formă“ este clară, precisă şi previzibilă şi că expresia criticată îşi menţine acest caracter şi în cuprinsul dispoziţiilor art. 367 alin. (1) din Codul penal. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 29 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 854/57/2013, Tribunalul Hunedoara - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 367 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Florin Voicu Micluţă într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei autorului excepţiei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de sprijinire a unui grup infracţional organizat, şantaj şi cămătărie. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se arată, în esenţă, că sintagma „sub orice formă“ din cuprinsul prevederilor art. 367 alin. (1) din Codul penal este lipsită de claritate, precizie şi previzibilitate, întrucât legiuitorul nu defineşte, conform unor criterii obiective, modalităţile faptelor care intră în sfera acestei sintagme, aspect ce determină încălcarea prin textul criticat a principiului legalităţii incriminării şi a pedepsei. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi la cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul anterior menţionat. Se susţine că, pentru aceste motive, dispoziţiile art. 367 alin. (1) din Codul penal contravin dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare ale inculpatului. 6. Tribunalul Hunedoara - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că folosirea în cuprinsul textului criticat a sintagmei „sub orice formă“, cu referire la modalitatea de aderare la un grup infracţional organizat sau de sprijinire a unui grup infracţional organizat, nu aduce atingere dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 367 alin. (1) din Codul penal, care au următorul cuprins: „Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.“ 11. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la calitatea legii, ale art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 367 alin. (1) din Codul penal incriminează faptele de iniţiere şi de constituire a unui grup infracţional organizat, precum şi faptele de aderare şi sprijinire a unui astfel de grup, în privinţa acţiunii de sprijinire textul criticat prevăzând că aceasta poate fi săvârşită „sub orice formă“. Prin urmare, elementul material al laturii obiective a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional, în forma sa de bază, prevăzută la art. 367 alin. (1) din Codul penal, constă în săvârşirea oricăreia dintre faptele anterior enumerate, iar, dintre acestea, fapta de sprijinire nu trebuie să fie comisă într-o anumită formă, expres prevăzută de lege. 13. Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat a fost analizat de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 460 din 5 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 20 noiembrie 2018, paragrafele 41-43, prin care s-a reţinut că noţiunile „iniţiere“, „constituire“, „aderare“ şi „sprijinire“ nu reprezintă opţiuni legislative recente, ci acestea se regăseau şi anterior în legislaţia penală. Astfel, Curtea a constatat că, în legătură cu acestea, doctrina a precizat că iniţierea unui grup infracţional organizat înseamnă pregătirea sau organizarea unei asemenea structuri. Iniţiatorul unui grup infracţional este persoana care pune bazele unei pluralităţi constituite de infractori. Pentru existenţa infracţiunii în această modalitate, nu are nicio relevanţă dacă iniţierea a fost sau nu transpusă în practică. Constituirea unui grup infracţional organizat este o activitate prin care se înfiinţează o organizaţie criminală, care vizează săvârşirea unor infracţiuni. Prin activitatea de iniţiere şi constituire este întemeiată şi organizată pluralitatea de infractori. Aderarea la o asociere constituită în scop infracţional constă în dobândirea calităţii de membru al asocierii. Aderarea la un grup infracţional organizat se poate manifesta expres (de exemplu, depunerea unui jurământ) sau tacit (de exemplu, desfăşurarea unor activităţi din care rezultă că cel în cauză se consideră membru al grupului). Sprijinirea grupului infracţional organizat înseamnă un ajutor de orice fel acordat unui astfel de grup. Ajutorul poate fi de natură materială (de exemplu, plata unei contribuţii) sau de ordin moral (de exemplu, atragerea de adepţi). Totodată, Curtea a reţinut că în practica instanţelor s-a statuat, de exemplu, că nu există „grup organizat“ fără să existe o organizare a grupului, reguli de acţionare, o ierarhie a membrilor şi o repartizare a rolurilor. De asemenea, s-a reţinut că infracţiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, în modalitatea constituirii grupului infracţional organizat implică o activitate de alcătuire, de înfiinţare a grupului, iar în modalitatea iniţierii implică acţiuni prin care se pun bazele acestui grup, toate acestea presupunând stabilirea componenţei, structurii, modului de organizare şi operare, scopului şi mijloacelor, a rolului fiecărui membru şi a modalităţilor de aducere la îndeplinire a scopului urmărit. Sub aspect subiectiv, este necesar ca persoanele care urmăresc iniţierea şi constituirea unui astfel de grup să fie de acord să facă parte din structura acestuia, să achieseze la scopul urmărit de grup şi la modalităţile de aducere la îndeplinire şi, în final, să contribuie activ la realizarea acestui scop. Aderarea la un grup infracţional organizat constă în intrarea efectivă a făptuitorului într-un astfel de grup, ca membru al acestuia. Însă existenţa infracţiunii în această modalitate de săvârşire este condiţionată de prezenţa unui grup deja constituit, în care făptuitorul înţelege să intre ca membru. Fapta de sprijinire a grupului criminal organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, presupune furnizarea de asistenţă, ajutor sau sfaturi în vederea săvârşirii infracţiunilor grave prevăzute de lege. Având în vedere cele anterior menţionate, faptul că legiuitorul utilizează în reglementarea dispoziţiilor criticate, referitoare la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, noţiuni identice cu cele din vechea reglementare - „iniţiere“, „constituire“ „aderare“ şi „sprijinire“ -, ţinând cont de jurisprudenţa şi doctrina dezvoltate până la data intrării în vigoare a noului Cod penal şi luând în considerare faptul că, în mod firesc, jurisprudenţa care vine în continuarea celei existente va avea drept reper cele statuate anterior, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege criticate nu au o formulare ambiguă, neclară şi imprevizibilă pentru un cetăţean care nu dispune de o pregătire juridică temeinică, astfel că nu sunt încălcate cerinţele de claritate, accesibilitate şi previzibilitate a legii impuse de art. 1 alin. (5) din Constituţie (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 489 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 29 august 2016). 14. Aşadar, acţiunea de sprijinire a unui grup infracţional organizat constă într-un ajutor de natură materială sau morală pe care o persoană, care deşi nu face parte din grup, o acordă membrilor unui astfel de grup, iar în considerarea pericolului ridicat pe care îl prezintă asemenea fapte, legiuitorul a înţeles să le pedepsească pe acestea indiferent de forma în care sunt săvârşite. Aşa fiind, sintagma „sub orice formă“ din cuprinsul art. 367 alin. (1) din Codul penal are sensul ce rezultă din înţelesul uzual al termenilor care o compun, respectiv acela de a indica faptul că, indiferent de maniera în care este comisă acţiunea de sprijinire a unui grup infracţional organizat, aceasta intră în sfera de aplicare a prevederilor art. 367 alin. (1) din Codul penal şi va fi sancţionată cu pedeapsa prevăzută în cuprinsul textului criticat. 15. Astfel cum am arătat mai sus, prin Decizia nr. 460 din 5 iulie 2018, anterior citată, paragrafele 32-35, Curtea Constituţională a constatat caracterul clar, precis şi previzibil al noţiunilor „iniţiere“, „constituire“, „aderare“ şi „sprijinire“, cuprinse în dispoziţiile art. 367 alin. (1) şi alin. (3) din Codul penal, statuând că dreptul, ca operă a legiuitorului, nu poate fi exhaustiv, iar dacă este lacunar, neclar, sistemul de drept recunoaşte judecătorului competenţa de a tranşa ceea ce a scăpat atenţiei legiuitorului, printr-o interpretare judiciară, cazuală a normei. Prin aceeaşi decizie, Curtea a statuat că sensul legii nu este dat pentru totdeauna în momentul creării ei, ci trebuie să se admită că adaptarea conţinutului legii se face pe cale de interpretare - ca etapă a aplicării normei juridice la cazul concret -, în materie penală, cu respectarea principiului potrivit căruia legea penală este de strictă interpretare. Totodată, Curtea a reţinut că interpretarea autentică, legală poate constitui o premisă a bunei aplicări a normei juridice, prin faptul că dă o explicaţie corectă înţelesului, scopului şi finalităţii acesteia, însă legiuitorul nu poate şi nu trebuie să prevadă totul. În concret, orice normă juridică, ce urmează a fi aplicată pentru rezolvarea unui caz concret, urmează a fi interpretată de instanţele judecătoreşti (interpretare judiciară, cazuală), pentru a emite un act de aplicare legal. 16. Totodată, făcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la exigenţele de calitate a legii penale impuse de principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei, prevăzut la art. 7 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instanţa de contencios constituţional a statuat că formularea legilor nu poate prezenta o precizie absolută şi că una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. Deşi certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenţei ca izvor de drept fiind o componentă necesară şi bine înrădăcinată în tradiţia legală a statelor membre. Prin urmare, Curtea de la Strasbourg a statuat că art. 7 paragraful 1 din Convenţie nu poate fi interpretat ca interzicând clarificarea graduală a regulilor răspunderii penale pe calea interpretării judiciare de la un caz la altul, cu condiţia ca rezultatul să fie coerent cu substanţa infracţiunii şi să fie în mod rezonabil previzibil (Hotărârile din 22 noiembrie 1995, 24 mai 2007 şi 21 octombrie 2013, pronunţate în Cauza S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 şi 37, şi Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 şi 93). 17. Referitor la invocarea în prezenta cauză a dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, Curtea reţine că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât textul criticat constituie o normă de drept penal substanţial, iar garanţiile drepturilor fundamentale anterior menţionate se asigură prin norme ale dreptului procesual penal. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Florin Voicu Micluţă în Dosarul nr. 854/57/2013 al Tribunalului Hunedoara - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 367 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Hunedoara - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 iulie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
