Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia-Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată de Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 1.250/105/2018 al acestei instanţe şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 115D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens arată că dispoziţiile de lege criticate nu retroactivează, nefiind aduse modificări în ceea ce priveşte încadrarea în grupele de muncă. Este analizată doar conformitatea adeverinţelor cu legislaţia în vigoare la momentul respectiv. Oricum, instanţa de judecată verifică legalitatea şi temeinicia deciziilor de încadrare în grupele de muncă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 6 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.250/105/2018, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată, din oficiu, într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat de Casa Naţională de Pensii Publice şi Casa Judeţeană de Pensii Prahova împotriva unei sentinţe civile prin care a fost respinsă contestaţia formulată de Mihai Iacovache împotriva deciziei Casei Judeţene de Pensii Prahova de respingere a cererii de luare în calcul a perioadei în care a lucrat şi a beneficiat de grupa a II-a de muncă, precum şi împotriva hotărârii Casei Naţionale de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii de respingere a contestaţiei formulate împotriva deciziei amintite. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă arată, în esenţă, că dispoziţiile art. 158 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 263/2010 sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 15 alin. (2), ale art. 9, ale art. 41 alin. (5) şi ale art. 139 alin. (3) din Constituţie, în măsura în care aceste texte dau posibilitatea caselor de pensii ca, în cazul în care există suspiciuni cu privire la legalitatea încadrării activităţii în grupele I şi/sau a II-a de muncă, acestea să verifice temeinicia încadrării în grupa de muncă efectuată de către angajator, iar în cazul în care constată încălcări ale legislaţiei, să nu dea eficienţă acestor adeverinţe. 6. În susţinerea acestei critici arată că, potrivit art. 6 din Ordinul Ministerului Muncii şi Ocrotirilor Sociale, Ministerului Sănătăţii şi al Comisiei Naţionale pentru Protecţia Muncii nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi a II-a de muncă se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.). Ca urmare a negocierilor dintre sindicate şi angajatori, cu respectarea dispoziţiilor Ordinului Ministerului Muncii şi Ocrotirilor Sociale, Ministerului Sănătăţii şi al Comisiei Naţionale pentru Protecţia Muncii nr. 50/1990, au fost emise acte administrative de încadrare a salariaţilor în grupele superioare de muncă. La acel moment exista şi o modalitate de control al desfăşurării activităţii de încadrare în grupele superioare de muncă, ea fiind stipulată în mod expres la art. 18 din acelaşi ordin, potrivit căruia Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătăţii şi Comisia Naţională pentru Protecţia Muncii vor controla modul de respectare a prevederilor ordinului şi vor informa anual Guvernul asupra rezultatelor obţinute în îmbunătăţirea condiţiilor de muncă. A da posibilitatea caselor de pensii ca pe cale administrativă să anuleze rezultatele negocierilor purtate între sindicate şi angajatori în urmă cu zeci de ani şi care aveau în vedere condiţiile concrete din unităţile respective şi de la locurile de muncă vizate, considerând, în mod retroactiv, că încadrările efectuate încalcă legislaţia privind încadrarea în grupe superioare de muncă echivalează cu o analiză retroactivă a conformităţii cu legislaţia în materia încadrării în grupele de muncă a unor acte producătoare de efecte juridice care au intrat în urmă cu mult timp în circuitul civil, ceea ce încalcă astfel dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie. 7. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă arată şi că enumerarea din anexa nr. 14 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, a documentelor administrative interne prin care unitatea realizează nominalizările în grupa de muncă (proces-verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administraţie şi a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, pontajele lunare, registrul de evidenţă a intrărilor în subteran etc.) este exemplificativă şi nu limitează forma pe care aceste încadrări o puteau îmbrăca. De altfel, această paletă largă a actelor administrative ce puteau fi întocmite este menţinută şi de art. 158 alin. (5) din Legea nr. 263/2010. Ca urmare a textelor de lege criticate, însă, rezultatele negocierilor dintre sindicate şi angajator, consemnate în cuprinsul unor contracte colective de muncă, pot fi anulate chiar dacă termenul în care clauzele acelor contracte puteau fi anulate s-a împlinit. 8. Instanţa de judecată aminteşte Decizia nr. 17 din 13 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 993 din 9 decembrie 2016, potrivit căreia nulitatea unei clauze a contractului colectiv de muncă negociate cu nerespectarea art. 138 alin. (1)-(3) din Legea dialogului social nr. 62/2011 poate fi cerută de către părţile interesate, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie, respectiv poate fi invocată de către instanţă, din oficiu, pe durata existenţei contractului colectiv de muncă. 9. Prin urmare, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă consideră că sunt încălcate dispoziţiile art. 9 şi art. 41 alin. (5) din Constituţie. 10. În continuare, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă aminteşte că angajatorii au plătit o contribuţie de asigurări sociale pentru salariaţii încadraţi în grupele superioare de muncă şi consideră că nevalorificarea unei perioade în care angajatul a fost încadrat în grupă superioară de muncă şi pentru care angajatorul a achitat contribuţie suplimentară faţă de cei încadraţi în condiţii normale încalcă principiul contributivităţii în calcularea sau recalcularea pensiilor. În acest sens invocă jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a statuat preeminenţa principiului contributivităţii în calcularea sau recalcularea pensiilor, amintind Decizia nr. 5 din 20 septembrie 2010, Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 sau Decizia nr. 19 din 10 decembrie 2012. Prin aceste decizii, instanţa supremă a reţinut că neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivităţii, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuţiei de asigurări sociale) şi crearea unei discriminări (Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011), şi că principalul element obiectiv apt să conducă la o justă şi legală stabilire şi reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuţiile de asigurări sociale plătite (Decizia nr. 19 din 10 decembrie 2012). 11. De asemenea, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă arată că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuţiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Cu titlu de exemplu menţionează Hotărârea din 7 februarie 2012, pronunţată în Cauza Ana Maria Frimu ş.a. împotriva României, prin care Curtea Europeană, deşi a respins cererea ca inadmisibilă, a reafirmat faptul că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie garantează plata prestaţiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuţii la bugetul asigurărilor sociale. 12. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă consideră că, dându-se posibilitatea ca, retroactiv, să se constate de către casa de pensii că încadrarea în grupă superioară de muncă făcută de angajator ca urmare a negocierii cu sindicatele nu a fost conformă dispoziţiilor legale, contribuţiile de asigurări sociale deja achitate de angajatori, în temeiul legilor în vigoare la data plăţii acestora pentru asigurarea fondului de pensii al foştilor salariaţi, nu mai sunt folosite pentru scopul declarat, de asigurare a unor venituri din pensie proporţionale contribuţiei virate. Ca atare, instanţa apreciază că sunt încălcate dispoziţiile art. 139 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora sumele reprezentând contribuţiile la constituirea unor fonduri se folosesc, în condiţiile legii, numai potrivit destinaţiei acestora. 13. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 158 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, aşa cum au fost completate prin Legea nr. 172/2016 pentru completarea art. 158 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 13 octombrie 2016. Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut: Art. 158 alin. (6) şi (7): "(6) În situaţia în care există suspiciuni cu privire la legalitatea încadrării activităţii în grupele I şi/sau a II-a de muncă, angajatorii sau orice alţi deţinători legali de arhive sunt obligaţi să pună la dispoziţia Casei Naţionale de Pensii Publice şi/sau a caselor teritoriale de pensii, după caz, la solicitarea acestora, documentele întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001 pe baza cărora s-au eliberat adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă, în vederea verificării respectării legislaţiei în domeniu.(7) În situaţia în care, ca urmare a verificărilor prevăzute la alin. (6), se constată încălcări ale legislaţiei privind încadrarea în grupe superioare de muncă sau nu sunt prezentate documentele care au stat la baza eliberării adeverinţelor, perioadele respective sunt valorificate ca vechime în muncă/stagiu de cotizare în condiţii normale de muncă." 17. Autoarea excepţiei susţine că aceste dispoziţii de lege sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, ale art. 9 privind sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale, ale art. 41 alin. (5) referitor la dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi ale art. 139 alin. (3) privind contribuţiile la constituirea unor fonduri. De asemenea, invocă art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind protecţia proprietăţii. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 158 din Legea nr. 263/2010 fac parte din categoria normelor tranzitorii ce reglementează situaţia persoanelor care, anterior datei de 1 aprilie 2001, au lucrat în grupele superioare de muncă, respectiv în grupa I sau grupa a II-a. 19. Legislaţia anterioară Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale a clasificat locurile de muncă pe grupe, în funcţie de complexitatea activităţii, gradul de expunere la risc şi de solicitare la care era supusă persoana care efectua munca. Astfel, dispoziţiile succesive ale art. 10 din Decretul nr. 292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul Asigurărilor Sociale de Stat, publicat în Buletinul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 10 august 1959, ale art. 6 din Legea nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi pensia suplimentară, publicată în Buletinul Oficial al României nr. 17-18 din 1 februarie 1969, şi ale Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţa socială, publicată în Buletinul Oficial al României nr. 82 din 6 august 1977, au stabilit o divizare a locurilor de muncă pe grupe de muncă, grupele superioare referindu-se la activităţi cu un grad sporit de solicitare şi de risc. În acest sens, de exemplu, art. 1 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 3/1977 a prevăzut că „pensia se stabileşte în raport de contribuţia adusă de fiecare om al muncii la dezvoltarea societăţii, potrivit principiului socialist al retribuirii după cantitatea, calitatea şi importanţa socială a muncii şi se diferenţiază în funcţie de vechimea în muncă, retribuţia avută şi grupa de muncă“, precum şi că, „în raport de condiţiile, complexitatea şi importanţa muncii, locurile de muncă se încadrează în grupa I, II sau III de muncă, prin decret al Consiliului de Stat“. 20. Abrogând Legea nr. 3/1977, Legea nr. 19/2000 - publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, dar intrată în vigoare la 1 aprilie 2001 - a propus o nouă clasificare a locurilor de muncă în funcţie de condiţiile în care s-a desfăşurat activitatea, reglementând astfel în art. 19 şi 20 locurile de muncă în condiţii deosebite şi pe cele în condiţii speciale distinct de locurile de muncă în condiţii normale. 21. Aşa cum a observat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 259 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 18 iulie 2014, paragraful 22, deşi încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale sau deosebite a avut ca temei raţiuni asemănătoare divizării activităţii în grupele I şi a II-a de muncă, raţiuni ce ţin de gradul de solicitare, precum şi de factorii de risc prezenţi şi expunerea la aceştia, totuşi, în urma aplicării metodologiilor de încadrare stabilite prin hotărâri de Guvern nu s-a realizat o suprapunere perfectă între locurile de muncă încadrate anterior Legii nr. 19/2000 în grupele I şi a II-a de muncă cu cele încadrate ulterior în condiţii speciale ori deosebite. Astfel, unele activităţi şi unităţi care anterior se regăseau în grupa I de muncă au fost încadrate în activităţi şi unităţi în care se desfăşoară activitatea în condiţii speciale, în timp ce altele au fost încadrate în condiţii deosebite, dacă au îndeplinit condiţiile stabilite de art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite. 22. Legea nr. 263/2010, abrogând dispoziţiile Legii nr. 19/2000, a menţinut încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite şi condiţii speciale, reglementând şi categoria locurilor de muncă în alte condiţii, respectiv acele locuri de muncă şi activităţi din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale care implică pericol permanent de vătămare corporală gravă, invaliditate, mutilare, suprimare a vieţii ori de pierdere a libertăţii - captivitate, terorism, răpiri, luări ca ostatici ori alte asemenea situaţii - şi pentru care nu se pot lua măsuri de prevenire sau de protecţie. 23. Dispoziţiile art. 158 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010 prevăd beneficiul reducerii vârstelor standard de pensionare pentru persoanele care au realizat vechime în grupele superioare de muncă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în mod similar reglementărilor privind stagiul de cotizare în condiţii deosebite şi speciale. În acest sens se prevede că: „(1) Perioadele de vechime în muncă realizate în grupa a II-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiţii deosebite, în vederea reducerii vârstelor standard de pensionare, cu excepţia celor realizate în activităţile care, conform prevederilor art. 30 alin. (1), sunt încadrate în condiţii speciale. (2) Perioadele de vechime în muncă realizate în grupa I de muncă până la data de 1 aprilie 2001 în activităţile care, conform prevederilor art. 30 alin. (1), sunt încadrate în condiţii speciale, constituie stagii de cotizare în condiţii speciale, în vederea reducerii vârstelor standard de pensionare.“ 24. Dovedirea perioadelor care constituie vechime în muncă în grupe superioare de muncă se realizează, potrivit dispoziţiilor art. 158 alin. (3) şi (3^1) din Legea nr. 263/2010, cu carnetul de muncă întocmit cu respectarea prevederilor Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, iar în situaţia în care aceste perioade nu sunt înregistrate în carnetul de muncă sau înregistrarea acestor perioade este efectuată incorect ori incomplet, dovada acestora se poate face cu adeverinţe eliberate de către angajatori sau deţinătorii legali de arhive. Dispoziţiile alin. (4) din acelaşi articol de lege subliniază condiţia legalităţii adeverinţelor care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă şi necesitatea probării acestei legalităţi prin „documente verificabile“ întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001. Aceasta este o condiţie firească, ce pune în evidenţă necesitatea respectării cadrului legal pe baza căruia au fost emise adeverinţele, înlăturând interpretarea în sensul că simpla declaraţie a angajatorului că salariatul a lucrat în grupele superioare de muncă ar putea fi considerată suficientă, fără a exista o fundamentare legală în acest sens. 25. Art. 158 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 stabileşte care sunt documentele ce pot face dovada legalităţii încadrării salariatului în grupele superioare de muncă, legiuitorul menţionând actul administrativ de nominalizare a persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă sau, în lipsa acestuia, actul administrativ privind încadrarea locurilor de muncă/ activităţilor/categoriilor profesionale în grupe superioare de muncă, contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă, decizii interne, act administrativ de modificare a locului de muncă sau a sarcinilor de serviciu, extras din statele de plată din care să rezulte secţia/atelierul/locul de muncă, precum şi orice alte documente justificative. 26. Următoarele alineate ale art. 158, care fac obiectul controlului de constituţionalitate, consacră competenţa Casei Naţionale de Pensii Publice şi a caselor de pensii teritoriale de a verifica legalitatea actelor de încadrare în grupele superioare de muncă. Dispoziţiile alin. (6) sunt clare în sensul în care acest control vizează „respectarea legislaţiei în domeniu“, iar această legislaţie este cea de la data la care salariatul a desfăşurat activitatea în una dintre grupele superioare de muncă a căror recunoaştere o solicită. Astfel, textul de lege menţionează "documentele întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001“. În situaţia în care, ca urmare a verificărilor prevăzute la alin. (6), se constată încălcări ale legislaţiei privind încadrarea în grupe superioare de muncă sau nu sunt prezentate documentele care au stat la baza eliberării adeverinţelor, perioadele respective sunt valorificate ca vechime în muncă/stagiu de cotizare în condiţii normale de muncă. 27. Analizând susţinerile Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă, potrivit cărora dispoziţiile art. 158 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 263/2010 contravin principiului neretroactivităţii legii civile, Curtea reiterează că, referitor la acest principiu constituţional, a reţinut în jurisprudenţa sa că are o valoare absolută, în sensul că legiuitorul nu poate institui nicio derogare, şi semnifică faptul că legea civilă se aplică tuturor situaţiilor juridice născute după intrarea ei în vigoare, iar nu situaţiilor juridice trecute, consumate (facta praeterita). În mod corelativ, potrivit principiului aplicării imediate a legii noi, de la data intrării în vigoare a acesteia, ea se aplică tuturor actelor, faptelor şi situaţiilor juridice viitoare (facta futura), actelor, faptelor şi situaţiilor juridice în curs de constituire, modificare sau stingere începând cu această dată, precum şi efectelor viitoare ale unor situaţii juridice anterior născute, dar neconsumate la data intrării în vigoare a legii noi (facta pendentia). Cu alte cuvinte, aplicarea imediată a legii noi semnifică faptul că o situaţie juridică produce acele efecte juridice care sunt prevăzute de legea în vigoare la data constituirii ei (tempus regit actum) (a se vedea în acest sens Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, paragraful 21). 28. Cât priveşte dispoziţiile de lege criticate, Curtea constată că acestea au în vedere procesul de verificare şi recunoaştere a legalităţii încadrării în grupele superioare de muncă, în vederea acordării beneficiilor ce decurg din această încadrare, proces ce are loc şi îşi produce efectele după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 (facta futura). Legislaţia, condiţiile şi documentele care sunt avute în vedere în vederea verificării legalităţii, întrucât privesc situaţii juridice trecute, consumate (facta praeterita), sunt, aşa cum se menţionează în dispoziţiile de lege, cele anterioare datei de 1 aprilie 2001, contemporane momentului în care salariatul a desfăşurat munca în acele condiţii care permiteau încadrarea în grupele superioare de muncă. Dispoziţiile de lege criticate nu instituie noi reguli ori noi condiţii faţă de cele stabilite anterior datei de 1 aprilie 2001, astfel că nu se poate susţine că legea civilă nouă se aplică situaţiilor juridice trecute, ci doar instituie o verificare a legalităţii unor situaţii juridice şi a actelor juridice emise în raport cu legislaţia în vigoare la momentul când acestea au avut loc. 29. Prin urmare, Curtea apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu produc efecte juridice care contravin principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile. 30. Argumentele invocate referitoare la situaţia în care casele de pensii ar putea lipsi de efecte contracte colective de muncă în temeiul cărora s-a realizat încadrarea unor persoane în grupe superioare de muncă anterior datei de 1 aprilie 2001, care însoţesc critica raportată la prevederile art. 9, ale art. 41 alin. (5) şi ale art. 139 alin. (3) din Constituţie, au în vedere, în realitate, aspecte ce vizează aplicarea legii, constituind obiectul exclusiv al controlului instanţelor de judecată, iar nu al instanţei de contencios constituţional. 31. Curtea apreciază că acelaşi considerente reţinute în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) sunt valabile şi cu privire la criticile vizând încălcarea prevederilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate, beneficiile ce revin persoanelor care au lucrat în grupe superioare de muncă nefiind afectate atât timp cât încadrarea în aceste grupe a fost realizată cu respectarea prevederilor legale incidente potrivit principiului tempus regit actum. 32. De altfel, Curtea apreciază ca fiind necesar a se preciza că simpla contribuţie la sistemul public de pensii nu naşte dreptul contribuabilului de a obţine dreptul la pensie şi cu atât mai puţin beneficiul obţinerii acestui drept în condiţii mai favorabile. Pentru a obţine dreptul la pensie este necesară, de asemenea, îndeplinirea condiţiei vârstei legale de pensionare, iar pentru a obţine beneficiul reducerii vârstelor legale de pensionare se impune, în mod suplimentar, ca asiguratul să fi desfăşurat activitatea în acele condiţii speciale care, potrivit legii, justifică acordarea acestui beneficiu. 33. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 1.250/105/2018 al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 158 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 octombrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Patricia-Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
