Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Afrodita Laura Tutunaru│- magistrat-asistent│
└───────────────────────┴────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) şi (4) şi art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, excepţie ridicată de Marian Viorel Gheorghe, Dorin Cosmin Marinescu şi Alexandru Răzvan Marinescu în Dosarul nr. 602/221/2013 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.290D/2016. 2. La apelul nominal se prezentă personal Cosmin Dorin Marinescu, precum şi, pentru toţi autorii excepţiei, doamna avocat Ioan Viorica Mateş din cadrul Baroului Bucureşti, cu delegaţie la dosar, şi se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul doamnei avocat, care menţionează că depune concluzii scrise şi solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, în esenţă, susţine că dispoziţiile legale criticate nu întrunesc condiţiile de claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate, întrucât Legea nr. 194/2011 nu conţine o listă-anexă în care să fie enumerate substanţele psihoactive. În acest sens, face trimitere la Decizia 2005/387/JAI a Consiliului din 10 mai 2005 privind schimbul de informaţii, evaluarea riscurilor şi controlul noilor substanţe psihoactive. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 17 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 602/221/2013, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) şi (4) şi art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, excepţie ridicată de Marian Viorel Gheorghe, Dorin Cosmin Marinescu şi Alexandru Răzvan Marinescu în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale în apel în care se fac cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate sunt discriminatorii prin raportare la conţinutul normativ al dispoziţiilor art. 42 alin. (1)-(3), art. 52 alin. (1), art. 43, art. 48 din Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope şi consideră că este inechitabil ca o persoană care deţine o autorizaţie valabil emisă de către Ministerul Sănătăţii în condiţiile art. 7 din Legea nr. 339/2005 şi care efectuează operaţiuni ilegale cu astfel de substanţe să fie sancţionată contravenţional, în timp ce, sub imperiul Legii nr. 194/2011, efectuarea aceloraşi operaţiuni este sancţionată penal. 7. Totodată, se mai susţine că prevederile legale criticate încalcă şi dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării legii, precum şi dispoziţiile art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece modul în care sunt definite „produsele susceptibile de a avea efecte psihoactive“ este lipsit de claritate şi precizie, iar susceptibilitatea de a avea efecte psihoactive poate fi prezumată prin „aprecieri rezonabile“. În susţinerea neclarităţii prevederilor legale criticate se mai face trimitere la dispoziţiile art. 3 din Decizia 2005/387/JAI din 10 mai 2005 privind schimbul de informaţii, evaluarea riscurilor si controlul noilor substanţe psihoactive a Consiliului Uniunii Europene care definesc ce se înţelege prin „substanţă psihoactivă nouă“, „stupefiant nou“ şi „drog psihotrop nou“. 8. În acest sens, se arată că, potrivit art. 241 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, „Prin substanţe psihoactive se înţelege substanţele stabilite prin lege, la propunerea Ministerului Sănătăţii“, iar, potrivit art. 249 alin. (2) lit. b) din aceeaşi lege, în termen de 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, Guvernul va supune Parlamentului spre adoptare proiectul de lege privind substanţe psihoactive, în condiţiile prevăzute la art. 241. Cu toate acestea, nici până în prezent nu a fost adoptată o lege care să cuprindă o listă anexă în care să fie enumerate substanţele psihoactive, astfel cum este prevăzut în legătură cu substanţele stupefiante sau psihotrope. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010 şi Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012) şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României şi Hotărârea din 25 ianuarie 2007 pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României). 9. Tribunalul Alba - Secţia penală opinează că prevederile legale contestate, în absenţa stabilirii prin lege a substanţelor psihoactive sau a trimiterii exprese la o dispoziţie legală europeană cu acelaşi conţinut, pot crea premisele unei susceptibilităţi a calităţii actului normativ în sensul clarităţii şi previzibilităţii. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 134 din 7 martie 2013. 12. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 588 din 1 octombrie 2015. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile apărătorului ales al autorilor excepţiei, concluziile scrise depuse de acesta, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (3) şi (4) şi art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din data de 26 februarie 2014, care au următorul conţinut: - Art. 3 alin. (3) şi (4): "(3) Se consideră că un produs este susceptibil de a avea efecte psihoactive dacă se poate aprecia în mod rezonabil că ar produce asemenea efecte, dacă nu este folosit sau nu putea fi folosit în scopul pentru care a fost produs.(4) La aprecierea caracterului rezonabil se pot lua în considerare, fără a se limita la acestea, următoarele criterii: a) lipsa ori insuficienţa elementelor pentru determinarea regimului juridic al produsului; b) caracteristicile produsului, în principal compoziţia, sau lipsa indicării acestora; c) consumul, ca destinaţie previzibilă a produsului; d) prezentarea produsului, etichetarea sa, orice avertizări sau instrucţiuni pentru utilizarea lui, precum şi orice altă indicaţie ori informaţie referitoare la acestea sau chiar lipsa lor." – Art. 16 alin. (1): „(1) Fapta persoanei care, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile prezentei legi, efectuează, fără drept, operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.“ 16. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la calitatea legilor, art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi, art. 23 alin. (11) şi (12) referitor la prezumţia de nevinovăţie şi la principiul legalităţii pedepsei şi art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei, precum şi dispoziţiile art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 20 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, potrivit căruia toate persoanele sunt egale în faţa legii. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 16 din Legea nr. 194/2011 dispun cu privire la fapta persoanei care, fără a deţine autorizaţie, efectuează, fără drept, operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive. Prin urmare, caracterul prohibit avut în vedere de legiuitor constă, în acord cu art. 2 lit. b) din lege, în operaţiuni de fabricare, producere, tratare, sinteză, extracţii, condiţionare, distribuire, punere în vânzare, plasare pe piaţă, livrare, procurare, ambalare, transport, stocare - depozitare, manipulare sau orice altă activitate legală de import, export ori intermediere de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, asemănătoare celor determinate de substanţele sau preparatele stupefiante ori psihotrope, plantele sau substanţele aflate sub control naţional, altele decât cele care au regimul juridic stabilit prin acte normative în vigoare. Aceste substanţe se pot găsi, în acord cu art. 1 din lege, în preparate, substanţe, plante, ciuperci sau combinaţii ale acestora, motiv pentru care s-a impus instituirea unor măsuri de prevenire, control şi combatere a consumului acestora, în vederea protejării sănătăţii populaţiei de acţiunile negative care le pot genera. De aceea orice operaţiuni cu produse care sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive sunt interzise până la obţinerea autorizării de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (A.N.S.V.S.A.). Prin urmare, potrivit art. 9 din lege, dacă în urma evaluării se constată că produsul pentru care se solicită autorizarea este substitut, A.N.S.V.S.A. va comunica solicitantului refuzul de eliberare a autorizaţiei şi va notifica Ministerului Sănătăţii efectuarea demersurilor necesare pentru înscrierea substitutului în unul dintre tabelele din anexa la Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.095 din 5 decembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, şi, respectiv, la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2014, cu modificările şi completările ulterioare. Totodată, A.N.S.V.S.A. ţine şi actualizează un registru special în care se înscriu operaţiunile şi produsele pentru care se emite autorizaţie, precum şi operatorii autorizaţi, datele din registru făcându-se publice prin afişare pe pagina de internet a instituţiei (a se vedea Decizia nr. 134 din 7 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 17 aprilie 2013). 18. În plus, prin aceeaşi decizie, Curtea, interpretând sistematic Legea nr. 194/2011, a statuat că aceasta întruneşte exigenţele de claritate şi previzibilitate, întrucât conţinutul său este clar, inteligibil şi lipsit de generalizări excesive. Totodată, şi Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative impune aceste exigenţe, motiv pentru care potrivit art. 8 alin. (4), art. 25 şi art. 36 alin. (1) şi alin. (4) teza finală: „Textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce.[...] Forma şi estetica exprimării nu trebuie să prejudicieze stilul juridic, precizia şi claritatea dispoziţiilor“; „În cadrul soluţiilor legislative preconizate trebuie să se realizeze o configurare explicită a conceptelor şi noţiunilor folosite în noua reglementare, care au un alt înţeles decât cel comun, pentru a se asigura astfel înţelegerea lor corectă şi a se evita interpretările greşite.“; „Actele normative trebuie redactate întrun limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar şi precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie.“; „Redactarea este subordonată dezideratului înţelegerii cu uşurinţă a textului de către destinatarii acestuia.“ 19. Or, legea criticată este suficient de clară, stabilind, în art. 3 alin. (3) şi (4), că, la aprecierea rezonabilă a caracterului de produs susceptibil de a avea efecte psihoactive, se pot lua în considerare, fără a se limita la acestea, lipsa ori insuficienţa elementelor pentru determinarea regimului juridic al produsului, caracteristicile produsului, în principal compoziţia, sau lipsa indicării acestora, consumul, ca destinaţie previzibilă a produsului, şi prezentarea produsului, etichetarea sa, orice avertizări sau instrucţiuni pentru utilizarea lui, precum şi orice altă indicaţie ori informaţie referitoare la acestea sau chiar lipsa lor. 20. De aceea, instanţa de contencios constituţional a statuat că autorii excepţiei, deşi au comercializat substanţe ale căror regim juridic, conţinut, caracteristici, compoziţie chimică nu le erau cunoscute, pornesc, în absenţa oricăror elemente certe, de la premisa că acestea nu puteau fi substitut în sensul art. 2 lit. a) din Legea nr. 194/2011. Acest raţionament contrazice tocmai faptele comise, pentru că, dacă nu se cunosc caracteristicile unui produs, nu au cum să fie evidente beneficiile sau cel puţin raţiunile pentru care este pus în vânzare. Este adevărat că substanţe precum alcoolul, cafeaua, nicotina, ceaiul negru sau ciocolata pot fi apreciate ab initio ca fiind susceptibile de stimularea sau inhibarea sistemului nervos central al persoanei, având ca rezultat modificări ale funcţiilor şi proceselor psihice şi ale comportamentului ori crearea unei stări de dependenţă, fizică sau psihică, dar, fiecare în parte are un regim juridic bine definit, care le-a scos din categoria substanţelor ce pot fi catalogate drept substitut în sensul Legii nr. 194/2011. 21. De asemenea, Curtea Constituţională a mai reţinut că, în ce priveşte accesibilitatea şi previzibilitatea unei legi, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat prin Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunţată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, că „nu poate fi considerată «lege» decât o normă enunţată cu suficientă precizie pentru a permite individului să-şi regleze conduita. Individul trebuie să fie în măsură să prevadă consecinţele ce pot decurge dintr-un act determinat“. 22. Noţiunea de „lege“ utilizată în materie penală de art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale înglobează dreptul de origine legislativă, precum şi jurisprudenţială şi implică unele condiţii calitative, între altele cele ale accesibilităţii şi previzibilităţii (a se vedea Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, şi Hotărârea din 7 februarie 2002, pronunţată în Cauza E.K. împotriva Turciei, paragraful 51). 23. În Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, Curtea a reamintit că însemnătatea noţiunii de previzibilitate depinde în mare măsură de contextul textului despre care este vorba, de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi calitatea destinatarilor săi (Hotărârea din 28 martie 1990, pronunţată în Cauza Groppera Radio AG şi alţii împotriva Elveţiei, paragraful 68). Previzibilitatea legii nu se opune ca persoana interesată să fie nevoită să recurgă la o bună consiliere pentru a evalua, la un nivel rezonabil în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea decurge dintr-o anumită acţiune (a se vedea, între altele, Hotărârea din 13 iulie 1995, pronunţată în Cauza Tolstoy Miloslavsky împotriva Regatului Unit, paragraful 37). Acest lucru se întâmplă de obicei cu profesioniştii, obişnuiţi să facă dovada unei mari prudenţe în exercitarea meseriei lor. De asemenea, se poate aştepta de la ei să acorde o atenţie deosebită evaluării riscurilor pe care le implică (Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 35). 24. Deoarece, până în prezent, nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia Deciziei nr. 134 din 7 martie 2013 îşi păstrează, mutatis mutandis, valabilitatea şi în cauza de faţă, inclusiv asupra dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 194/2011. 25. Prin urmare, dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 194/2011 îndeplinesc condiţia clarităţii, preciziei şi previzibilităţii, nelăsând loc de arbitrariu ori echivoc, iar susţinerea autorilor excepţiei potrivit căreia, neavând studii de specialitate în domeniu, nu aveau cum să cunoască efectul produselor cu care au efectuat operaţiuni, nu poate fi primită, deoarece, dacă nu se cunosc caracteristicile unui produs, nu au cum să fie evidente beneficiile sau cel puţin raţiunile pentru care este pus în vânzare. 26. Referitor la critica formulată din perspectiva încălcării art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi, Curtea constată că o astfel de vătămare constituţională este contrasă din compararea dispoziţiilor contestate cu prevederi din Legea nr. 339/2005. Asemenea critici nu pot fi reţinute, deoarece Curtea Constituţională a statuat, în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel, sar ajunge inevitabil la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. 27. De altfel, nu poate fi reţinută nicio contradicţie între textele de lege criticate şi dreptul fundamental invocat, întrucât aceste texte, dimpotrivă, dau expresie principiului egalităţii în faţa legii, prin asigurarea unui tratament juridic identic tuturor persoanelor care se află în ipoteza normei. Împrejurarea că potrivit Legii nr. 339/2005 nerespectarea dispoziţiilor privitoare la cultivarea, producerea, fabricarea, depozitarea, comerţul, distribuţia, transportul, deţinerea, oferirea, transmiterea, intermedierea, achiziţionarea, utilizarea şi tranzitul pe teritoriul naţional ale plantelor spontane sau cultivate, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope se sancţionează numai cu contravenţie, nu înseamnă că fapta prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 are acelaşi grad de pericol social. Dimpotrivă, Legea nr. 194/2011 are în vedere cadrul legal aplicabil preparatelor, substanţelor, plantelor, ciupercilor sau combinaţiilor acestora, denumite produse, susceptibile să aibă efecte psihoactive care duc la stimularea sau inhibarea sistemului nervos central al persoanei, având ca rezultat modificări ale funcţiilor şi proceselor psihice şi ale comportamentului ori crearea unei stări de dependenţă, fizică sau psihică. 28. În sfârşit, dispoziţiile constituţionale ale art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei nu sunt incidente în cauză. 29. Curtea mai constată că, aşa cum rezultă şi din expunerea de motive a Legii nr. 194/2011, aceasta s-a impus ca urmare a unui fenomen care se amplifica exponenţial legat de dezvoltarea comercializării unor produse denumite generic „plante etnobotanice“ şi care, sub aspectul denumirii comerciale manipulatoare, induc o percepţie pozitivă din partea societăţii şi ascund, în realitate, substanţe echivalente sau similare drogurilor de risc şi de mare risc. Iniţial au apărut site-uri de vânzare on-line şi, ulterior, „magazine de vise“, care promovau amestecuri de plante sugestiv ambalate, ce aveau inscripţionate frunze de canabis, garantând o „satisfacţie“ ilegală într-un cadru legal. Eforturile depuse pentru combaterea acestui fenomen au fost zădărnicite de uşurinţa cu care se poate modifica formula chimică a substanţelor nocive, astfel încât, la scurt timp după modificarea cadrului legislativ, au apărut pe piaţă alte substanţe cu o structură chimică diferită, care nu sunt introduse sub control şi care pot fi comercializate liber, identificarea lor fiind deosebit de dificilă. Cu toate că listele au fost actualizate în cursul anului 2010 de două ori, apariţia de noi substanţe pe piaţă a făcut ca măsurile întreprinse de către autorităţi să fie eficiente doar parţial. Comercianţii specializaţi continuau să îşi desfăşoare activitatea cu astfel de substanţe, oferind spre vânzare în permanenţă produse noi, potenţial extrem de periculoase pentru sănătatea persoanelor. 30. De aceea, a devenit evidentă necesitatea adoptării Legii nr. 194/2011, întrucât simpla elaborare a unor liste cu aceste noi substanţe psihoactive (care devin cu uşurinţă desuete din cauza rapidităţii cu care se pot crea noi substanţe) nu este suficientă pentru combaterea acestui fenomen şi, prin urmare, au fost necesare eforturi conjugate ale tuturor instituţiilor şi autorităţilor publice locale, care să abordeze diferitele faţete ale acestei probleme extrem de complicate. 31. Prin urmare, aşa cum s-a arătat, Legea nr. 194/2011, definind în art. 2 lit. e) înţelesul noţiunii de „efecte psihoactive“, a instituit în art. 3 criterii concrete pentru aprecierea caracterului rezonabil de produs susceptibil de a avea efecte psihoactive, sens în care, dispoziţiile art. 16 din lege incriminând fapta persoanei care, fără a deţine autorizaţie, eliberată în condiţiile prezentei legi, efectuează, fără drept, operaţiuni cu produse, ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive sau despre care trebuia sau putea să prevadă că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive sunt suficient de clare, în aşa fel încât să permită destinatarilor săi adoptarea unui comportament corespunzător, iar împrejurarea că nu există încă o anexă care să cuprindă o listă exhaustivă a substanţelor ce intră sub incidenţa legii nu este de natură a conduce la concluzia imprevizibilităţii normelor contestate. 32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marian Viorel Gheorghe, Dorin Cosmin Marinescu şi Alexandru Răzvan Marinescu în Dosarul nr. 602/221/2013 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 3 alin. (3) şi (4) şi art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 iunie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
