Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 480 din 25 iunie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 113 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 480 din 25 iunie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 113 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 74 din 25 ianuarie 2021

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu     │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria         │- judecător       │
│Pivniceru          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 113 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Societatea Sinarom Mining Group - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 991/114/2015/a2 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.541D/2017.
    2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, domnul consilier juridic Constantin Sănăuţanu, cu delegaţie depusă la dosar, şi pentru partea Societatea Sinb Ro Invest - S.R.L. din comuna Pârscov, judeţul Buzău, domnul avocat Mateescu Ionuţ, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei, care arată că la dosarul de insolvenţă au constatat existenţa anumitor documente care nu au justificare legală, spre exemplu, chiar dacă erau considerate creanţe fiscale, acestea nu aveau ataşate documentaţiile care să ateste acest fapt, respectiv o decizie de impunere, astfel cum este prevăzut de Codul de procedură fiscală. Prin urmare, au formulat contestaţie la tabelul de creanţe, acţiune care a fost însă respinsă ca fiind tardiv introdusă. În continuare, prezintă evoluţia legislativă în materia insolvenţei şi arată care au fost modificările operate în ceea ce priveşte normele incidente în prezenta cauză. Având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la accesul liber la justiţie, arată că textul criticat instituie un termen de decădere de 15 zile de la data la care s-a luat la cunoştinţă de existenţa unui dol, fals sau eroare de calcul, iar din analiza procesului legislativ reiese că nu pare o motivare expresă pentru introducerea acestui termen, ci una generală, respectiv accelerarea procedurilor de insolvenţă. Or, în raport cu termenul pe parcursul căruia s-a desfăşurat cauza pe rolul instanţelor de judecată (peste 6 ani), noul cadru legislativ nu s-a dovedit a fi benefic; în schimb s-au introdus anumite termene de prescripţie, care în normele generale ce guvernează dreptul comun ori sunt imprescriptibile, cum este cazul unui fals, ori se aplică termenul general de prescripţie în cazul unui dol sau termenul special în cazul unei erori de calcul care produce o leziune. În continuare, se susţine că în situaţia unei erori de calcul, dol sau fals, cât timp instanţa de judecată nu poate verifica şi nu se poate pronunţa asupra acestor fapte ca urmare a tardivităţii introducerii acţiunii în afara acestui termen impus pentru a formula acţiune în justiţie, se ajunge la o îmbogăţire fără justă cauză şi la o îndestulare cu sume necuvenite a celor care se folosesc de aceste fapte nelegale. Prin urmare, susţine că soluţia legislativă este una inechitabilă, deoarece limitează formularea contestaţiei la tabelul de creanţe şi, implicit, accesul liber la justiţie. În final, solicită instanţei de contencios constituţional să verifice dacă termenul de decădere instituit prin normele criticate este constituţional. Consideră că prevederile criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale cu privire la egalitatea în drepturi, la accesul liber la justiţie, la dreptul de apărare, la înfăptuirea justiţiei şi, având în vedere că este vorba de creanţe fiscale ce nu se bazează pe un titlu just, care nu a putut fi verificat de către judecătorul-sindic, apreciază că este încălcat şi art. 139 din Constituţie, întrucât se aduce atingere chiar substanţei dreptului.
    4. Având cuvântul, reprezentantul Societăţii Sinb Ro Invest - S.R.L. din comuna Pârscov, judeţul Buzău, subscrie la cele anterior expuse şi, în plus, învederează faptul că este vorba de proporţionalitatea îngrădirii unui drept, respectiv dreptul de acces liber la justiţie, prin prisma art. 53 alin. (2) din Constituţie. Or, prin instituirea unui termen de 15 zile în materia insolvenţei, prin raportare la normele de drept comun, care prevăd termene mult mai generoase, se poate releva intruziunea în exerciţiul dreptului de acces la justiţie. De asemenea, suplimentar, distinct de cele arătate în precedent în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, menţionează şi prevederile art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, care fac referire la dreptate ca o valoare a statului român. Însă, în situaţia în care legislaţia în materie fiscală devine o posibilitate şi o oportunitate pentru debitori de a se prevala de anumite dispoziţii pentru a nu îşi mai plăti datoriile, se poate vorbi de o încălcare a acestei valori fundamentale. În concluzie, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
    5. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care învederează că textul criticat este conform cu jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, arată că nicio lege nu poate îngrădi accesul liber la justiţie, însă acest principiu are semnificaţia că legiuitorul nu poate să excludă de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nicio categorie sau grup social, iar nu faptul că acesta este un drept absolut ce nu ar putea avea anumite reglementări din partea statului.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    6. Prin Încheierea din 29 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 991/114/2015/a2, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 113 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Societatea Sinarom Mining Group - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014.
    7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale, deoarece instituie un termen limită în care poate fi depusă contestaţia împotriva unor sume înscrise la masa credală şi numai judecătorul-sindic poate face aprecieri cu privire la respectarea acestuia, nu şi cei interesaţi în a promova o asemenea cale de atac. Astfel, poate avea loc înscrierea la masa credală a unor creanţe justificate cu documente viciate, posibil falsificate sau ce conţin erori substanţiale, ca urmare a imposibilităţii formulării contestaţiei în acest termen, întrucât, pentru dovedirea acestor vicii, este nevoie de anumite demersuri şi expertize care necesită timp. Totodată, se apreciază că sintagma „a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situaţia ce determină promovarea contestaţiei“ nu este clar definită de lege. Mai mult, prin instituirea acestui termen de 15 zile se creează chiar şi un vid legislativ, în sensul necorelării art. 113 cu art. 111 din Legea nr. 85/2014, având în vedere faptul că o eventuală identificare a existenţei situaţiilor reglementate de art. 113 ar putea fi cunoscute înainte de termenul de 15 zile de la publicarea tabelului definitiv dar peste termenul de 7 zile avut în vedere de art. 111 alin. (2) din aceeaşi lege.
    8. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prevederile criticate fiind constituţionale.
    9. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, care au următorul cuprins: „(2) Contestaţia se depune în termen de 15 zile de la data la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situaţia ce determină promovarea contestaţiei.“
    14. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 24 - Dreptul la apărare, ale art. 124 - Înfăptuirea justiţiei şi ale art. 139 - Impozite, taxe şi alte contribuţii.
    15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că întreaga procedură de insolvenţă se desfăşoară sub controlul de legalitate exercitat de către judecătorul-sindic, sens în care legea prevede o serie de atribuţii ale acestuia, de mecanisme şi de proceduri.
    16. Totodată, Curtea observă că prevederile criticate fac parte din Secţiunea a 4-a: Primele măsuri. Întocmirea tabelului de creanţe. Contestaţiile, care prevede mai multe etape de contestare a tabelului de creanţe, situaţie pentru care a instituit anumite termene în interiorul cărora poate avea loc această operaţiune de contestare, tocmai pentru a fi pe deplin respectat principiul legalităţii prevăzut de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, în virtutea căruia respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.
    17. Astfel, o primă etapă este prevăzută la art. 111 din Legea nr. 85/2014, în care debitorul, creditorii şi orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestaţii faţă de tabelul de creanţe, cu privire la creanţele şi drepturile trecute sau, după caz, netrecute de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în tabel. În această fază a procedurii insolvenţei, contestaţiile trebuie depuse la tribunal în termen de 7 zile de la publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă a tabelului preliminar, atât în procedura generală, cât şi în procedura simplificată [art. 111 alin. (2) din Legea nr. 85/2014].
    18. În ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiilor, sub sancţiunea anulării, contestaţia va fi însoţită de dovada, în original, a achitării taxei de timbru, precum şi de toate înscrisurile de care partea înţelege să se folosească în dovedirea susţinerilor sale, cu arătarea oricăror altor probe care se solicită, cu excepţia celor care nu se află în posesia părţii sau nu sunt cunoscute la momentul formulării contestaţiei [art. 111 alin. (3)]. Partea care formulează contestaţia trimite, cu confirmare de primire, câte un exemplar al contestaţiei şi al documentelor ce o însoţesc administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, creditorului a cărui creanţă se contestă, precum şi administratorului special. În cazul în care această obligaţie nu a fost respectată, judecătorul-sindic va putea aplica, din oficiu, o amendă în condiţiile Codului de procedură civilă [art. 111 alin. (4)]. Această procedură are loc cu citarea creditorilor a căror creanţe sunt contestate, a debitorului prin administratorul special şi a administratorului judiciar.
    19. În ceea ce priveşte data expirării termenului pentru a formula contestaţii la tabelul preliminar de creanţe şi data definitivării tabelului de creanţe, în jurisprudenţa sa (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 792 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 12 aprilie 2017), Curtea a reţinut că acest interval de timp este delimitat de două momente: expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, pe de o parte, şi definitivarea tabelului de creanţe, pe de altă parte (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 48 din 17 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 27 mai 2015). În aceste condiţii, stabilirea unor termene strict determinate pentru întocmirea tabelului preliminar de creanţe, pe de o parte, şi introducerea contestaţiilor împotriva creanţelor sau drepturilor de preferinţă din acesta, pe de altă parte, are drept finalitate asigurarea definitivării tabelului de creanţe. O altă abordare, în sensul posibilităţii introducerii unor asemenea contestaţii după expirarea termenului, dar înainte de definitivarea tabelului de creanţă, ar avea efecte negative asupra definitivării acestui tabel, întrucât ar produce o incertitudine cu privire la masa credală, fapt ce echivalează cu imposibilitatea evaluării pasivului averii debitorului.
    20. În acest context, este de precizat faptul că durata maximă a perioadei de observaţie este de 12 luni şi, în consecinţă, tabelul definitiv ar trebui întocmit în termenul prevăzut în hotărârea de deschidere a procedurii, care nu poate depăşi 12 luni de la deschiderea procedurii. Dacă în acest interval de timp nu este posibilă soluţionarea tuturor contestaţiilor la creanţe, judecătorul-sindic va trebui să dispună înscrierea lor provizorie în tabelul definitiv, la valoarea solicitată de creditor, până la momentul soluţionării definitive a contestaţiilor, potrivit dispoziţiilor art. 5 pct. 67 din Legea nr. 85/2014, urmând a se trece la etapa următoare a procedurii. Tabelul definitiv se înregistrează la tribunal şi se publică în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă.
    21. O a doua etapă este stabilită la art. 113 din Legea nr. 85/2014 şi constă în faptul că, ulterior, după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor prevăzut la art. 111 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva înscrierii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe ori în tabelele actualizate, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale, care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute, aspecte ce constituie a doua etapă de contestare [art. 113 alin. (1) din Legea nr. 85/2014]. Astfel, în acest context, această contestaţie se depune în termen de 15 zile de la data la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situaţia ce determină promovarea contestaţiei [art. 113 alin. (2) din Legea nr. 85/2014].
    22. Prin urmare, dispoziţiile art. 113 prevăd o contestaţie specială, care poate fi promovată numai în ipoteza în care în tabelul definitiv de creanţe sau în tabelele actualizate s-a înscris o creanţă sau o cauză de preferinţă prin fals, dol, eroare esenţială sau în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare, care până atunci nu erau cunoscute şi care conduc la înlăturarea creanţei respective sau a cauzei de preferinţă din tabel.
    23. Termenul de formulare a contestaţiei în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau a unei erori esenţiale împotriva înscrierii unei creanţe sau a unei cauze de preferinţă în tabelul definitiv sau într-un tabel actualizat este de 15 zile şi curge de la data la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situaţia ce determină promovarea contestaţiei. Până la judecarea definitivă a contestaţiei, judecătorul-sindic va putea declara creanţa sau dreptul de preferinţă contestat ca admis numai provizoriu, cu consecinţa eliminării provizorii a creditorului respectiv de la distribuiri de sume dar cu menţinerea celorlalte drepturi.
    24. Faţă de conţinutul normativ al prevederilor art. 113 din Legea nr. 85/2014, Curtea observă că acestea instituie, ca o măsură suplimentară de protecţie a părţilor implicate în procedura insolvenţei, tocmai posibilitatea ca, după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor prevăzut la art. 111 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată să poată face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute, care conduc la înlăturarea creanţei respective sau a cauzei de preferinţă din tabel.
    25. Aşadar, prevederile art. 113 din Legea nr. 85/2014 instituie două momente ale curgerii termenului de 15 zile, respectiv un moment ce are în vedere data la care a luat cunoştinţă partea interesată efectiv de situaţia ce a determinat promovarea contestaţiei şi un moment ce are în vedere data la care persoana îndreptăţită trebuia să cunoască existenţa situaţiei ce determină formularea contestaţiei.
    26. Prin urmare, normele criticate au o exprimare cu caracter general şi au rolul de a da posibilitatea celor care aplică legea să aprecieze situaţia concretă a fiecărei speţe în parte, fiind chestiuni de fapt care se apreciază de la caz la caz cu încadrarea situaţiilor particulare în ipoteza prevăzută de normele criticate.
    27. Aceste contestaţii formulate în temeiul art. 113 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 se soluţionează cu respectarea prevederilor ce reglementează contestaţia la tabelul preliminar, respectiv cu respectarea cerinţelor art. 111 alin. (4), care dispun că partea care formulează contestaţia trimite, cu confirmare de primire, câte un exemplar al contestaţiei şi al documentelor ce o însoţesc administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, creditorului a cărui creanţă se contestă, precum şi administratorului special.
    28. Legitimitatea prevederilor criticate care reglementează anumite cazuri speciale este dată de situaţia de excepţie în care o anumită creanţă sau un anumit drept de preferinţă al acestei creanţe a fost admis şi menţinut în tabelul de creanţe ori în tabelele actualizate în temeiul unor condiţii care, practic, atrag nulitatea absolută sau relativă a acestora. Prin urmare, această stare determină şi necesită o reconsiderare a situaţiei înscrise în tabelul de creanţe ca urmare a descoperirii unor înscrisuri cu caracter hotărâtor, descoperirea unui fals, dol sau a unei erori esenţiale, precum şi descoperirea unor titluri hotărâtoare care până atunci erau necunoscute.
    29. Aşadar, în acest cadru procesual se pot prezenta probele cu privire la descoperirea existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, inclusiv unele situaţii în care se invocă autoritate de lucru judecat şi se pot formula apărările părţilor interesate, rămânând ca, în virtutea rolului său activ de aflare a adevărului şi de stabilire a legalităţii, judecătorul-sindic să soluţioneze cauza.
    30. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate în raport de art. 16 din Constituţie, Curtea observă că aceasta este neîntemeiată, deoarece textele criticate se aplică deopotrivă, în mod egal, tuturor litigiilor care au ca obiect contestaţii formulate în temeiul art. 113 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.
    31. În ceea ce priveşte critica raportată la art. 21, art. 24 şi art. 124 din Constituţie, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere considerentele mai sus expuse, precum şi pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
    32. Curtea observă că principiul accesului liber la justiţie consacrat de Legea fundamentală implică între altele adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în care să se prescrie cu precizie condiţiile şi termenele în care justiţiabilii îşi pot exercita drepturile lor procesuale, inclusiv cele referitoare la căile de atac împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele de judecată (Decizia Curţii Constituţionale nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006), astfel încât să fie reglementată respectarea pentru toate părţile a garanţiilor care caracterizează dreptul la un proces echitabil.
    33. Potrivit art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenţa sa, cu titlu general, că art. 6 paragraful 1 din Convenţie garantează oricărei persoane dreptul de a aduce în faţa unei instanţe orice pretenţie referitoare la drepturi şi obligaţii cu caracter civil (a se vedea Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunţată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragraful 36, şi Hotărârea din 20 decembrie 2011, pronunţată în Cauza Dokic împotriva Serbiei, paragraful 35). De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a reţinut că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut (a se vedea Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57). Astfel, acest drept, care cere prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări sau condiţionări atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa.
    34. Curtea, în jurisprudenţa sa, a arătat că unele aspecte prevăzute de normele care reglementează în materie de insolvenţă îşi găsesc justificarea în specificul acestei proceduri (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 367 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2009, Decizia nr. 1.436 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 16 decembrie 2009, Decizia nr. 1.453 din 3 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 6 ianuarie 2012), considerente care sunt aplicabile mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte dispoziţiile criticate din Legea nr. 85/2014. Or, tocmai caracterul distinct al procedurii a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, astfel cum este şi termenul în interiorul căruia se depune contestaţia, respectiv aceasta se depune în termen de 15 zile de la data la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situaţia ce determină promovarea contestaţiei.
    35. Totodată, Curtea reţine că înfăptuirea justiţiei, în numele legii, are semnificaţia că actul de justiţie izvorăşte din normele legale, iar forţa lui executorie derivă tot din lege (a se vedea Decizia nr. 972 din 21 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2012). Or, dispoziţiile criticate sunt norme de procedură stabilite prin Legea nr. 85/2014 şi sunt o aplicare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 126, în virtutea cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, coroborate cu cele ale art. 61 alin. (1), potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării.
    36. Prin urmare, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele de procedură, iar prevederile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 sunt o aplicare a prevederilor constituţionale mai sus menţionate care sunt transpuse la nivel infraconstituţional. Specificul procedurii insolvenţei a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, respectiv crearea unui cadru unitar, colectiv, concursual şi egalitar în care creditorii unui debitor comun să îşi poată valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de insolvenţă (a se vedea Decizia nr. 182 din 16 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000, sau Decizia nr. 169 din 19 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 10 aprilie 2013), cadru legislativ în care se înscriu şi dispoziţiile criticate.
    37. Referitor la termenele procedurale, Curtea reţine că, în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în sensul restrângerii accesului liber la justiţie sau al dreptului la apărare, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării drepturilor constituţionale prevăzute de art. 21 şi art. 24 (în acest sens, a se vedea şi Decizia nr. 53 din 12 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 22 martie 2013), fiind expresia principiului celerităţii judecării procedurilor specifice insolvenţei.
    38. Prin urmare, termenele în care se pot introduce contestaţii la creanţele înscrise în tabelul definitiv nu pot fi considerate de natură să îngrădească accesul liber la justiţie, dreptul la apărare sau înfăptuirea justiţiei, finalitatea lor fiind, dimpotrivă, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiţii optime a acestor drepturi constituţionale, prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice civile, dar, totodată, se creează posibilitatea îndepărtării din tabelul definitiv a unor creanţe pentru cauză de eroare esenţială, dol, fals sau în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare care nu erau cunoscute.
    39. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 139 din Constituţie, invocate în susţinerea excepţiei, Curtea observă că acestea nu au incidenţă în cauză, deoarece prevederile criticate nu reglementează aspecte ce ţin de impozite, taxe sau alte contribuţii, ci stabilesc anumite termene procedurale.
    40. În ceea ce priveşte invocarea direct în faţa Curţii Constituţionale a unor temeiuri constituţionale sau a unor critici de neconstituţionalitate care nu au fost expuse în faţa instanţei de judecată a quo care a sesizat instanţa de contencios constituţional, Curtea reiterează jurisprudenţa sa constantă potrivit căreia litigiul constituţional se desfăşoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate ulterior de vreuna dintre părţi. Prin urmare, invocarea unor noi critici de neconstituţionalitate sau adăugarea altor temeiuri constituţionale în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, diferite de cele arătate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate din faţa instanţei de judecată, este inadmisibilă (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 335 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 1 noiembrie 2018, sau Decizia nr. 1.069 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 7 septembrie 2011).
    41. Faţă de cele prezentate, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, în raport cu prevederile constituţionale invocate în susţinerea acesteia, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
    42. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Sinarom Mining Group - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 991/114/2015/a2 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 25 iunie 2020.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu

    ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 480 din 25 iunie 2020

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 480 din 25 iunie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 113 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 480 din 25 iunie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 113 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă