Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Dosar nr. 1.393/1/2024
┌──────────────┬───────────────────────┐
│ │- vicepreşedintele │
│Mariana │Înaltei Curţi de │
│Constantinescu│Casaţie şi Justiţie - │
│ │preşedintele │
│ │completului │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Carmen Elena │- preşedintele Secţiei │
│Popoiag │I civile │
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │- preşedintele delegat │
│Marian Budă │al Secţiei a II-a │
│ │civile │
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │- pentru preşedintele │
│Ionel Barbă │Secţiei de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Lavinia │- judecător la Secţia I│
│Curelea │civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Beatrice Ioana│- judecător la Secţia I│
│Nestor │civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Denisa Livia │- judecător la Secţia I│
│Băldean │civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Ileana │- judecător la Secţia I│
│Ruxandra │civilă │
│Tirică │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Irina │- judecător la Secţia I│
│Alexandra │civilă │
│Boldea │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mărioara │- judecător la Secţia a│
│Isailă │II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cosmin Horia │- judecător la Secţia a│
│Mihăianu │II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Virginia │- judecător la Secţia a│
│Florentina │II-a civilă │
│Duminecă │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Valentina │- judecător la Secţia a│
│Vrabie │II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mihaela │- judecător la Secţia a│
│Mîneran │II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristian │- judecător la Secţia │
│Daniel Oana │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Gheza Attila │- judecător la Secţia │
│Farmathy │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │- judecător la Secţia │
│Liliana Vişan │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │- judecător la Secţia │
│Doina Vişan │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Veronica │- judecător la Secţia │
│Dumitrache │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
└──────────────┴───────────────────────┘
1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 1.393/1/2024 este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 3. La şedinţa de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament. 4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Bacău - Secţia I civilă în vederea lămuririi următoarei probleme de drept: "Dacă instanţa a soluţionat cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, însă a omis să se pronunţe asupra unei categorii de cheltuieli de judecată, solicitate şi dovedite cu înscrisuri depuse la dosar (spre exemplu, onorariul cuvenit expertului judiciar), partea a cărei cerere a fost omisă de la pronunţare poate recurge la complinirea acestei omisiuni prin promovarea unei cereri de completare, în condiţiile art. 444 alin. (1) din Codul de procedură civilă, sau la îndreptarea hotărârii judecătoreşti prevăzută de art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă?" 5. Magistratul-asistent învederează că, la dosarul cauzei, au fost depuse raportul întocmit de judecătorii raportori, ce a fost comunicat părţilor, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, şi punct de vedere din partea apelantului. 6. Preşedintele completului, doamna judecător Mariana Constantinescu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării 7. Tribunalul Bacău - Secţia I civilă, prin Încheierea din 24 aprilie 2024, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept anterior menţionată. 8. Cauza a fost înregistrată pe rolul instanţei supreme cu nr. 1.393/1/2024. II. Normele de drept intern incidente 9. Îndreptarea hotărârii ART. 442 (1) Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere. (...) 10. Completarea hotărârii ART. 444 (1) Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare. În cazul hotărârilor definitive pronunţate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare. (...) III. Expunerea succintă a procesului 11. Judecătoria Oneşti, prin Sentinţa civilă nr. 410 din 8 martie 2023, a admis cererea de completare a dispozitivului Sentinţei civile nr. 1.180 din 6 iulie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 5.613/270/2019 al aceleiaşi instanţe, în sensul obligării intimatului să achite contestatorului suma de 1.800 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu expert, achitat conform ordinelor de plată depuse. 12. În motivare, conform art. 444 alin. (1) din Codul de procedură civilă, s-a reţinut că, pentru a fi admisibilă cererea de completare, trebuie să fie îndeplinite cumulativ două condiţii: cererea să fie formulată în termenul în care se poate declara apel sau recurs împotriva hotărârii, iar instanţa să fi omis soluţionarea unui capăt de cerere. 13. În ceea ce priveşte prima condiţie s-a arătat că cererea de completare a fost formulată în termenul legal, cât timp împotriva Sentinţei civile nr. 1.180 din 6 iulie 2022 se putea formula apel în termen de 10 zile de la comunicare, anume de la 19 octombrie 2022, iar cererea de completare a fost depusă la 21 octombrie 2022. 14. Referitor la cea de-a doua condiţie, s-a constatat că petentul a solicitat, cu ocazia dezbaterilor în fond, obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, respectiv onorariu de expert în cuantum de 1.800 lei, sens în care au fost depuse la dosar documentele justificative; pe fondul cauzei, instanţa a admis contestaţia la executare formulată de contestator, a anulat actele de executare emise şi încheierea de încuviinţare a executării silite şi, reţinând culpa intimatului în demararea procedurii executării silite, care a determinat formularea contestaţiei la executare ce formează obiectul prezentului dosar, l-a obligat pe intimat să achite contestatorului suma de 70 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare copii dosar execuţional, omiţând însă a se pronunţa asupra cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de expert, care sunt, de asemenea, speze avansate de partea care a câştigat procesul. 15. Împotriva Sentinţei civile nr. 410 din 8 martie 2023 a Judecătoriei Oneşti a formulat apel intimatul (sindicat), solicitând admiterea căii de atac şi, în ceea ce priveşte cererea de completare a dispozitivului Sentinţei nr. 1.180 din 6 iulie 2022, respingerea ca inadmisibilă, cheltuielile fiind solicitate la termenul din 6 iulie 2022, dată la care instanţa s-a pronunţat asupra fondului. A susţinut că este unanim acceptat, în doctrină şi în jurisprudenţă, că, dacă solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată intervine după primul termen de judecată pentru reclamant, respectiv după momentul depunerii întâmpinării pentru pârât, partea nu le va mai putea solicita în cadrul aceluiaşi proces. 16. Totodată, având în vedere Decizia nr. 45 din 20 ianuarie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, cererea prin care se solicită, pe cale separată, acordarea cheltuielilor de judecată reprezintă o acţiune nouă, principală, adresată pe calea dreptului comun, supusă timbrajului conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013; în cauza dedusă judecăţii, cheltuielile de judecată nu au fost solicitate în termenul prevăzut de lege, nici ulterior, timp de trei ani, situaţie în raport cu care partea are deschisă calea unei cereri separate pentru recuperarea sumelor de bani avansate cu acest titlu. A mai arătat că cererea de completare este inadmisibilă, în contextul în care, conform minutei întocmite cu ocazia întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor civile ale curţilor de apel din 11-12 mai 2017, opinia majoritară exprimată a fost în sensul că partea are deschisă calea îndreptării hotărârii, prevăzută de art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dacă instanţa învestită cu o astfel de cerere s-a pronunţat parţial asupra solicitării privind acordarea cheltuielilor de judecată, omiţând anumite sume de bani cerute cu acest titlu. 17. Intimatul-contestator (penitenciar) a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, şi, referitor la excepţia inadmisibilităţii cererii de completare a dispozitivului, a menţionat că aceasta a fost depusă în termenul legal de 10 zile de la comunicare şi prima instanţă a reţinut că cheltuielile de judecată au fost solicitate, în sensul obligării intimatului la plata onorariului de expert. 18. Prin cererea formulată la 4 decembrie 2023, apelantul-intimat (sindicat) a formulat cerere de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi de Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în forma în vigoare la data sesizării Tribunalului Bacău în Dosarul nr. 5.613/270/2019/a1*, cu privire la omisiunea acordării unora dintre cheltuielile de judecată, prin raportare la art. 444 alin. (1) din acelaşi act normativ, anume în ipoteza în care instanţa de executare a omis să se pronunţe cu privire la unele dintre sumele solicitate cu acest titlu, spre exemplu cheltuielile cu expertul judiciar; întrebarea preliminară vizează chestiunea dacă partea are deschisă calea îndreptării hotărârii judecătoreşti prevăzută de art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă sau, dimpotrivă, calea completării hotărârii prevăzută de art. 444 alin. (1) din acelaşi cod. 19. În cadrul soluţionării apelului, Tribunalul Bacău - Secţia I civilă a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu dezlegarea chestiunii de drept ce face obiectul prezentei sesizări şi suspendarea cauzei. IV. Motivele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării 20. Din interpretarea art. 519 din Codul de procedură civilă, având în vedere şi jurisprudenţa instanţei supreme în materie, rezultă că sunt instituite condiţii cumulative de admisibilitate pentru declanşarea procedurii de pronunţare a unei hotărâri prealabile prin care să se dezlege o chestiune de drept, respectiv: a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată; b) cauza să fie soluţionată în ultimă instanţă; c) cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza; d) ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată; e) chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate; f) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. 21. Primele două condiţii sunt îndeplinite, întrucât cauza are ca obiect „completare dispozitiv - contestaţie la executare“ şi se află în curs de judecată în apel pe rolul Secţiei I civile din cadrul Tribunalului Bacău. 22. Cauza urmează a fi soluţionată în ultimă instanţă, deoarece, în materia în care a fost declanşată această procedură judiciară (completare dispozitiv cu referire la o sentinţă civilă dată într-o cauză având ca obiect contestaţie la executare), hotărârea pronunţată de prima instanţă este supusă numai apelului, fiind aplicabil, în acest sens, art. 718 alin. (1) coroborat cu art. 446 din Codul de procedură civilă. 23. Sunt îndeplinite, de asemenea, şi următoarele două condiţii de admisibilitate, întrucât cauza se află în competenţa legală a unui complet de judecată al tribunalului, învestit să o soluţioneze potrivit art. 95 pct. 2 din Codul de procedură civilă, iar de lămurirea chestiunii de drept invocate depinde soluţionarea pe fond a cauzei, unul dintre motivele de apel formulate privind admisibilitatea cererii de completare a dispozitivului în ipoteza în care instanţa s-a pronunţat asupra capătului de cerere având ca obiect cheltuieli de judecată, însă a omis să se pronunţe asupra unui tip de cheltuieli (fiind invocată în faţa instanţei de fond excepţia inadmisibilităţii, cu privire la care instanţa nu s-a pronunţat). 24. Întrucât Codul de procedură civilă nu defineşte noţiunea de „noutate“ a chestiunii de drept ivite în faţa instanţei de sesizare, verificarea acestei condiţii aparţine exclusiv completului învestit cu soluţionarea sesizării pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, prin exercitarea dreptului de apreciere al judecătorilor ce fac parte din acest complet, astfel cum instanţa supremă a hotărât în mod constant în bogata sa jurisprudenţă, relevante fiind, din acest punct de vedere, deciziile Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 1 din 17 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 9 aprilie 2014; nr. 3 din 14 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014; nr. 6 din 23 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014; nr. 13 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 13 iulie 2015; nr. 14 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 1 octombrie 2015 etc. 25. În jurisprudenţa sa anterioară, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reţinut că cerinţa noutăţii este îndeplinită atunci când chestiunea de drept îşi are izvorul în reglementări recent intrate în vigoare, astfel încât nu există practică judiciară pe această problemă de drept sau practica judiciară este incipientă, instanţele neavând încă posibilitatea să dea o interpretare şi aplicare, la nivel jurisprudenţial, a acestei chestiuni de drept ori în situaţia în care se impun anumite clarificări într-un context legislativ nou sau modificat faţă de cel anterior, context care să impună reevaluarea sau reinterpretarea normei de drept supuse interpretării. 26. În cauză, deşi reglementarea avută în vedere, respectiv art. 444 alin. (1) din Codul de procedură civilă, nu este una recent intrată în vigoare, totuşi practica unor instanţe de a admite cererile de completare în situaţia în care, deşi s-au pronunţat cu privire la cheltuielile de judecată, au omis un tip de cheltuieli sau o anumită sumă este una incipientă. 27. În acest sens, este avută în vedere soluţia pronunţată de instanţa de fond în prezentul dosar, dar şi alte soluţii, cum ar fi Sentinţa civilă nr. 2.600/2024, pronunţată la 12 aprilie 2024 în Dosarul nr. 15.979/299/2020/a1 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, prin care a fost admisă o cerere de completare dispozitiv în ipoteza în care, deşi instanţa se pronunţase asupra capătului de cerere având ca obiect „cheltuieli de judecată“ reprezentând onorariu avocaţial, cuantumul acordat a fost mai mic decât cel solicitat, apreciind că: „întrucât, prin hotărârea dată, instanţa a omis să se pronunţe, în integralitate, asupra cererii de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocaţial, urmează a admite cererea de completare“, acordând diferenţa de onorariu avocaţial. 28. În jurisprudenţa anterioară intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, s-a statuat după cum urmează: „Potrivit art. 281^2 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu sau asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii... Or, în cauză, nu ne aflăm în niciuna dintre situaţiile reglementate de acest text şi care permit completarea hotărârii, întrucât instanţa s-a pronunţat asupra cererii reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată, obligând pârâta, în baza art. 274 din Codul de procedură civilă, la plata către reclamant a sumei de 750 lei. Faptul că instanţa a obligat-o pe pârâtă la plata unei sume mai mici decât cea solicitată de reclamant nu întruneşte condiţiile ipotezei prevăzute de art. 281^2 alin. (1) din Codul de procedură civilă, respectiv nepronunţarea de către instanţă asupra unui capăt de cerere, pentru a putea fi apreciată ca «omisiune» în sensul textului citat, întrucât instanţa a pronunţat o soluţie cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. În consecinţă, faţă de situaţia creată prin felul în care instanţa s-a pronunţat asupra cheltuielilor de judecată, partea nemulţumită de soluţia privind acest capăt de cerere nu avea deschisă calea completării hotărârii, prevăzută de art. 281^2 alin. (1) din Codul de procedură civilă, ci calea de atac a apelului împotriva sentinţei“ (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială, Decizia nr. 51/2007, nepublicată). 29. Mai mult, trebuie avută în vedere şi opinia Institutului Naţional al Magistraturii, adoptată la întâlnirea reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii şi preşedinţilor secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi curţilor de apel, ce a avut loc în perioada 11-12 mai 2017 la Curtea de Apel Bucureşti, în sensul că, „dacă instanţa a soluţionat cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, însă a omis să se pronunţe asupra unei categorii de cheltuieli de judecată, solicitate şi dovedite cu înscrisuri depuse la dosar (spre exemplu, onorariu avocaţial, onorariu cuvenit expertului judiciar etc.), partea a cărei cerere a fost omisă de la pronunţare poate recurge la complinirea acestei omisiuni prin promovarea unei cereri de completare, în condiţiile art. 444 alin. (1) Codul de procedură civilă“. 30. În acest sens, s-a avut în vedere că fiecare tip de cheltuială solicitată reprezintă un capăt distinct al cererii de acordare a cheltuielilor de judecată. 31. Cu toate acestea, soluţia adoptată cu majoritate la această întâlnire a fost diferită, în sensul că, „în ipoteza în care instanţa s-a pronunţat asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, omiţând însă să se pronunţe cu privire la unele sume solicitate cu acest titlu, partea are deschisă calea îndreptării hotărârii judecătoreşti, prevăzută de art. 442 din Codul de procedură civilă“. În motivarea soluţiei, s-a reţinut că, indiferent de categoriile de cheltuieli pe care le cuprinde, creanţa având ca obiect cheltuielile de judecată este una singură, astfel că omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la unele dintre aceste cheltuieli trebuie calificată, după caz, ca o eroare sau omisiune în sensul dispoziţiilor art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă. 32. Este de remarcat, aşadar, faptul că această chestiune de drept a generat deja o practică diferită de cea care există până în prezent, în sensul că partea va avea la dispoziţie calea completării doar dacă, prin hotărârea dată, instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere (în speţă, capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată). Astfel, posibilităţile avute în vedere de instanţe, dar şi de Institutul Naţional al Magistraturii la întâlnirile organizate în vederea unificării practicii judiciare, pentru situaţia expusă mai sus, sunt, în prezent, fie aceea a completării hotărârii, fie aceea a îndreptării hotărârii. 33. În final, se constată ca fiind îndeplinită şi ultima condiţie de admisibilitate, în sensul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat în legătură cu problema discutată, aceasta nefăcând nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. V. Punctul de vedere al instanţei de trimitere 34. Tribunalul Bacău nu a exprimat un punct de vedere cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentei cauze, apreciind doar că este admisibilă şi oportună sesizarea instanţei supreme. VI. Punctul de vedere al părţilor 35. Apelantul-intimat a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile privind admisibilitatea sesizării, în conformitate cu prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă, motivat de faptul că: a) de lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispoziţiilor art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în forma în vigoare la data sesizării Tribunalului Bacău în Dosarul nr. 5.613/270/2019/a1*, depinde soluţionarea cauzei cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată; b) problema de drept enunţată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenţei, s-a constatat că, asupra acestei probleme, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre; c) problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, conform evidenţelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 36. În motivare, s-a arătat că practica judiciară este orientată spre opinia unanimă, anume că partea are deschisă calea îndreptării hotărârii judecătoreşti prevăzută de art. 442 din Codul de procedură civilă, şi nu art. 444 alin. (1) din acelaşi act normativ, astfel că omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la unele dintre aceste cheltuieli trebuie calificată, după caz, ca o eroare sau omisiune în sensul dispoziţiilor art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă. 37. Intimatul-contestator a apreciat că cererea de sesizare a instanţei supreme este inadmisibilă, în concret, nefiind în situaţia în care instanţa s-a pronunţat asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată în mod parţial, ci în situaţia în care instanţa nu s-a pronunţat deloc asupra acestei cereri, omiţând să oblige intimatul la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de expert; chestiunea ce face obiectul prezentei sesizări trebuie să fie veritabilă, putându-se concretiza în următoarele probleme: modalităţi diferite de interpretare a unui text de lege, textul este incomplet (nu acoperă toate situaţiile de facto), există sincope în corelarea cu celelalte dispoziţii legale în vigoare sau a devenit caduc, condiţii neîndeplinite în prezenta cauză; totodată, nu este suficientă formularea unei simple întrebări privitoare la interpretarea unui text de lege, ci este obligatoriu a se indica, în concret, ce neclarităţi împiedică aplicarea acestuia; or, acestea nu sunt indicate în cererea de sesizare. 38. Referitor la condiţia ca asupra problemei să nu fi statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a apreciat că problema a fost dezlegată în chiar întâlnirea Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii curţilor de apel din 11-12 mai 2017 şi nu are legătură cu soluţionarea apelului, instanţa, în prezenta cauză, fiind ţinută să analizeze legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate raportat la situaţia reală de fapt şi nu la cea prezentată, în mod eronat, de către apelant. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie 39. Din punctele de vedere şi hotărârile înaintate, într-o primă orientare, s-a apreciat că partea a cărei cerere a fost omisă de la pronunţare poate recurge la complinirea acestei omisiuni prin promovarea unei cereri de completare, în condiţiile art. 444 alin. (1) din Codul de procedură civilă. 40. În acest sens sunt deciziile nr. 3/2022 de la 10 februarie 2022 şi nr. 6/2022 de la 2 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă în dosarele nr. 11.701/63/2017* şi nr. 25.206/215/2018*, Sentinţa nr. 4/2023 de la 19 mai 2023, pronunţată de Tribunalul Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 6.428/63/2022, Decizia civilă nr. 191/2023 din 17 februarie 2023, pronunţată de Tribunalul Gorj - Secţia I civilă în Dosarul nr. 2.610/317/2015**, sentinţele nr. 939/2021 de la 2 septembrie 2021 şi nr. 267/2023 de la 6 martie 2023, pronunţate de Tribunalul Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarele nr. 999/95/2018 şi nr. 3.591/95/2022, Sentinţa civilă nr. 35 din 17 ianuarie 2024, pronunţată de Judecătoria Strehaia în Dosarul nr. 286/313/2023/a1, Decizia nr. 899/2019 de la 24 septembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Olt - Secţia I civilă în Dosarul nr. 281/207/2018/a1, Decizia nr. 185/2023 de la 5 octombrie 2023 şi Sentinţa nr. 307/2023 din 15 noiembrie 2023, pronunţate de Tribunalul Olt - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarele nr. 166/184/2022 şi 2.788/104/2023, Sentinţa civilă nr. 156 din 14 martie 2023, pronunţată de Judecătoria Orşova în Dosarul nr. 1.160/274/2023, Decizia nr. 170/2022 de la 25 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 3.666/121/2019, hotărârile completare dispozitiv nr. 1/2023 din 17 ianuarie 2023, nr. 11/2023 de la 6 octombrie 2023 şi 14/2023 de la 8 decembrie 2023, pronunţate de Tribunalul Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarele nr. 1.339/121/2021, 2.716/121/2022 şi 2.520/121/2022, Decizia nr. 473/R-CONT din 20 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, deciziile civile nr. 80/A din 9 februarie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 5.772/288/2022/a1, nr. 237/2024 din 28 martie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 820/288/2020/a1, nr. 383 din 16 mai 2024, pronunţată în Dosarul nr. 844/90/2024, Sentinţa nr. 2.355 din 20 octombrie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 3.961/90/2022/a1, Sentinţa civilă nr. 980/2024 din 1 aprilie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 2.265/90/2023/a1 ale Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă, sentinţele civile nr. 6.071/2023 din 21 noiembrie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 1.591/280/2023, şi nr. 621/2024 din 15 februarie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 7.620/280/2019* ale Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă, Decizia civilă nr. 1.331/2019 din 20 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 7.029/118/2017/a1, Încheierea nr. 83 din 29 februarie 2024, pronunţată de Tribunalul Constanţa - Secţia a II-a civilă în Dosarul nr. 34.828/212/2018*, Sentinţa civilă nr. 10.721 din 21 septembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 2.594/212/2022/a1, definitivă prin Decizia civilă nr. 365 din 16 martie 2023, pronunţată în acelaşi dosar, Sentinţa civilă nr. 9.194 din 13 octombrie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 5.308/212/2022, Sentinţa civilă nr. 9.192 din 13 octombrie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 14.689/212/2021, şi Sentinţa civilă nr. 6.233 din 7 iunie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 12.693/212/2023 ale Judecătoriei Constanţa, deciziile nr. 352 din 16 mai 2024, pronunţată în Dosarul nr. 977/206/2024, nr. 1.355 din 18 decembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 4.920/285/2019, nr. 543/2023 din 8 iunie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 1.644/227/2023 şi nr. 567/2023 din 15 iunie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 1.770/334/2021 ale Tribunalului Suceava - Secţia I civilă, Încheierea nr. 497 din 5 aprilie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 504/334/2023 şi Încheierea nr. 496 din 5 aprilie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 490/334/2023 ale Judecătoriei Vatra Dornei, sentinţele nr. 1.136/2024 din 21 martie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 6.374/314/2022/a1, nr. 2.843 din 20 iunie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 1.806/314/2023/a1, nr. 4.640 din 5 octombrie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 3.829/314/2023/a1 şi nr. 1.136 din 21 martie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 6.374/314/2022/a1 ale Judecătoriei Suceava, Decizia nr. 124 din 4 august 2022, pronunţată în Dosarul nr. 6.883/281/2020/a1 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, deciziile nr. 129 din 6 februarie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 1.182/120/2023, nr. 65 din 17 ianuarie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 1.071/120/2023 ale Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă, deciziile civile nr. 1.223A din 3 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 19.614/3/2018, nr. 200 din 17 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.190/301/2015, nr. 249 din 30 martie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 3.251/740/2015**, nr. 1.079A din 25 septembrie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 7.115/3/2019 şi nr. 527A din 13 mai 2024, pronunţată în Dosarul nr. 653/42/2020** ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă, Decizia civilă nr. 1.964 A din 16 decembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 14.094/3/2020, Decizia civilă nr. 1.185 A din 27 septembrie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 5.640/3/2020***, Decizia civilă nr. 85 A din 26 ianuarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 7.261/2/2020, Decizia civilă nr. 791 A din 19 mai 2022, pronunţată în Dosarul nr. 5.500/3/2021, Decizia civilă nr. 1.719 A din 16 noiembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 7.661/299/2019 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, Decizia civilă nr. 186/A din 3 martie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 28.047/3/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă, Sentinţa civilă nr. 4.710 din 29 septembrie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 26.925/3/2022/a1 de Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, Decizia civilă nr. 1.152 din 29 martie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 34.811/299/2021/a1, Decizia civilă nr. 1.004 A din 25 martie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 25.007/301/2023/a1, Decizia civilă nr. 821 A din 12 martie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 2.381/302/2022/a3, Decizia civilă nr. 3.264 A din 25 octombrie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 17.916/303/2021/a1, Decizia civilă nr. 2.559 A din 12 septembrie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 17/301/2022/a1 ale Secţiei a III-a civile a Tribunalului Bucureşti, Decizia civilă nr. 1.891 din 6 iunie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 17.183/4/2019/a1 al Secţiei a IV-a civile a Tribunalului Bucureşti, Decizia civilă nr. 311 din 20 ianuarie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 3.529/303/2021/a1 al Secţiei a VI-a civile a Tribunalului Bucureşti, Sentinţa civilă nr. 1.991 din 28 martie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 22.540/299/2023, şi Sentinţa civilă nr. 8.294 din 3 noiembrie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 11.769/299/2022/a1 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, încheierea pronunţată în Dosarul nr. 17.543/300/2023/a1, Sentinţa civilă nr. 3.221/2024 din 11 martie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 19.389/300/2023/a1, Sentinţa civilă nr. 9.952 din 21 iunie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 29.174/300/2023/a1, Sentinţa civilă nr. 1.712 din 14 februarie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 5.141/300/2023/a1, Sentinţa civilă nr. 3.221/2024 din 11 martie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 19.389/300/2023/a1 ale Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, Sentinţa civilă nr. 11.915 din 12 decembrie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 8.144/301/2021/a1, şi Sentinţa civilă nr. 3.980/17.04.2024, pronunţată în Dosarul nr. 29.709/301/2023/a1 ale Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, Sentinţa civilă nr. 16.503 din 7 decembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 11.977/4/2022/a1 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, Sentinţa civilă nr. 3.250 din 18 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 17.555/94/2019, Sentinţa civilă nr. 14.735 din 26 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 19.007/94/2020, Sentinţa civilă nr. 6.339 din 14 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 20.800/94/2019, şi Sentinţa civilă nr. 3.963 din 28 aprilie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 16.085/94/2021 ale Judecătoriei Buftea - Secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 4.249 din 28 iulie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 13.162/1.748/2020 al Judecătoriei Cornetu, Decizia civilă nr. 462/A/2023 din 31 ianuarie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 8.922/271/2022 al Tribunalului Bihor - Secţia I civilă, Decizia civilă nr. 78/R/2024 din 25 aprilie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 9.869/298/2016* al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă, Decizia civilă nr. 1.120/2019 din 28 august 2019, pronunţată în Dosarul nr. 4.111/291/2015 al Tribunalului Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ, Încheierea civilă nr. 986 din 19 decembrie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 1.954/188/2023 al Judecătoriei Bicaz, Decizia nr. 205 din 7 iunie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 17.610/245/2019 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilă, Decizia nr. 623/2023/c.a. din 8 iunie 2023, pronunţată de Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 16.583/245/2021, Sentinţa civilă nr. 3.310/1 din 20 februarie 2019, pronunţată de Judecătoria Lugoj în Dosarul nr. 3.804/252/2017/a1, Încheierea din 10 mai 2023, pronunţată de Judecătoria Sânnicolau Mare în Dosarul nr. 2.405/295/2021/a2, Încheierea civilă nr. 8.253 din 20 martie 2024, pronunţată de Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă în Dosarul nr. 9.604/325/2023/a1, Sentinţa civilă nr. 4.682 din 2 martie 2023, pronunţată de Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă în Dosarul nr. 16.564/325/2021/a1, Sentinţa civilă nr. 336 din 4 iunie 2024, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 758/115/2024, Sentinţa nr. 147/2022 din 8 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 193/64/2022, sentinţele civile nr. 4.021 din 24 aprilie 2024, nr. 3.557/2021 din 22 aprilie 2021 şi nr. 8.227 din 20 septembrie 2019, pronunţate de Judecătoria Braşov - Secţia civilă în dosarele nr. 2.985/197/2023, nr. 31.041/299/2019 şi nr. 34.365/212/2017, Sentinţa civilă nr. 199/2023 din 16 februarie 2023, pronunţată de Judecătoria Rupea, Hotărârea din 28 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 1.318/112/2021, hotărârile civile f.n. din 3 iunie 2024 şi din 8 februarie 2024, pronunţate de Judecătoria Turda în dosarele nr. 7.203/328/2023 şi nr. 2.241/328/2023, Încheierea civilă f.n. din 21 septembrie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 555/235/2021, şi Sentinţa civilă nr. 379 din 22 iunie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 1.704/235/2021 de Judecătoria Gherla, Sentinţa civilă nr. 38/2022 din 17 ianuarie 2022, pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în Dosarul nr. 5.034/176/2017/a3, Sentinţa civilă nr. 250/2022 din 22 martie 2022, pronunţată de Judecătoria Sebeş în Dosarul nr. 1.536/298/2021/a2, încheierile civile nr. 428/2022 de la 29 martie 2022 şi nr. 656/2024 de la 20 martie 2024, pronunţate de Judecătoria Sebeş în dosarele nr. 923/298/2021/a1 şi nr. 1/298/2024/a1, sentinţele civile nr. 3.434/CC/2024 din 25 iunie 2024 şi 291/2024 din 20 martie 2024, pronunţate de Judecătoria Deva în dosarele nr. 4.012/221/2024 şi 3.287/30/2021**/a1, şi Sentinţa civilă nr. 580/2021 de la 29 septembrie 2021, pronunţată de Judecătoria Sălişte în Dosarul nr. 1.213/294/2020/a1. 41. Puncte de vedere teoretice în susţinerea acestei orientări au fost înaintate de Curtea de Apel Craiova - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalul Dolj - secţiile I şi a II-a civile şi Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Judecătoria Craiova, Judecătoria Băileşti, Judecătoria Calafat, Judecătoria Segarcea, Judecătoria Filiaşi, Judecătoria Târgu Cărbuneşti, Judecătoria Balş, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, Judecătoria Baia de Aramă, Judecătoria Vânju Mare, Tribunalul Galaţi - Secţia a II-a civilă, Judecătoria Lieşti, Judecătoria Galaţi, Judecătoria Curtea de Argeş (cu menţiunea că se poate recurge la complinirea acestei menţiuni prin promovarea unei cereri de îndreptare a erorii materiale în situaţia în care omisiunea este o eroare evidentă de calcul), Judecătoria Câmpulung, Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă, Tribunalul Giurgiu, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Teleorman, Judecătoria Alexandria, Judecătoria Roşiori de Vede, Judecătoria Turnu Măgurele, Judecătoria Videle, Judecătoria Zimnicea, Curtea de Apel Timişoara - Secţia I civilă, Tribunalul Arad - Secţia I civilă, Judecătoria Făget, Judecătoria Sânnicolau Mare, Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă, Tribunalul Caraş-Severin, Judecătoria Reşiţa, Judecătoria Caransebeş, Judecătoria Moldova Nouă, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă (opinie minoritară), Tribunalul Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ, Judecătoria Roman, Judecătoria Târgu-Neamţ, Judecătoria Bicaz, Judecătoria Iaşi (opinie majoritară), Judecătoria Paşcani (opinie majoritară), Judecătoria Hârlău, Tribunalul Vaslui, Judecătoria Beclean, Judecătoria Huedin, Judecătoria Şimleu Silvaniei, Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă (opinie minoritară), Tribunalul Bistriţa-Năsăud, Judecătoria Beclean şi Judecătoria Huedin. 42. Într-o a doua orientare, s-a considerat că, în ipoteza în care instanţa s-a pronunţat asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, omiţând, însă, să se pronunţe cu privire la unele sume solicitate cu acest titlu, partea are deschisă calea îndreptării hotărârii judecătoreşti prevăzută de art. 442 din Codul de procedură civilă; astfel, indiferent de categoriile de cheltuieli pe care le cuprinde, creanţa având ca obiect cheltuielile de judecată este una singură, astfel că omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la unele dintre aceste cheltuieli trebuie calificată, după caz, ca o eroare sau omisiune în sensul dispoziţiilor anterior menţionate. 43. În acest sens sunt Încheierea din 26 februarie 2024, pronunţată de Tribunalul Gorj - Secţia I civilă în Dosarul nr. 14.193/38/2022, Încheierea din 12 ianuarie 2024, pronunţată de Judecătoria Corabia în Dosarul nr. 1.027/213/2022, Sentinţa civilă nr. 489/2024 din 9 februarie 2024, pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş - Secţia civilă în Dosarul nr. 6.566/320/2022/a2, Încheierea de la 25 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Brăila - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 16.251/196/2019, Încheierea din 10 noiembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 2.020/177/2018 al Tribunalului Bihor - Secţia I civilă, Încheierea de la 20 iulie 2022, pronunţată de Tribunalul Sibiu - Secţia I civilă în Dosarul nr. 3.507/257/2021, Încheierea din 6 aprilie 2016, pronunţată de Judecătoria Sibiu în Dosarul nr. 18.995/306/2014/a1, şi Încheierea din 6 iunie 2022 a Judecătoriei Brad, definitivă prin Decizia civilă nr. 37/A/2023 din 2 februarie 2023 a Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă, pronunţate în Dosarul nr. 1.387/195/2021, Încheierea nr. 68/2023 de la 13 iunie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 5.645/80/2018/a2 al Tribunalului Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 197/2024 de la 28 februarie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 1.673/279/2022 al Tribunalului Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, Încheierea din 30 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă în Dosarul nr. 820/1285/2020*, Încheierea din 10 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, Încheierea nr. 3.007/2022, pronunţată de Judecătoria Bistriţa în Dosarul nr. 5.432/190/2022, Încheierea nr. 64/A/2024, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în Dosarul nr. 3.010/190/2018/a2, Încheierea civilă f.n. din 27 mai 2023, pronunţată de Judecătoria Turda în Dosarul nr. 5.198/328/2023, încheierile din 17 februarie 2022 şi din 16 aprilie 2024, pronunţate de Judecătoria Jibou în dosarele nr. 2.087/1.752/2019 şi nr. 837/1.752/2017. 44. Puncte de vedere teoretice în susţinerea acestei orientări au fost înaintate de Curtea de Apel Craiova - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalul Dolj - Secţia I civilă, Judecătoria Craiova, Judecătoria Târgu Cărbuneşti, Judecătoria Slatina, Judecătoria Caracal, Judecătoria Baia de Aramă, Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă, Judecătoria Galaţi, Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi, Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă, Tribunalul Ialomiţa, Curtea de Apel Timişoara - Secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, Tribunalul Arad - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, Judecătoria Deta, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă (opinie majoritară), Curtea de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Judecătoria Piatra-Neamţ, Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă, Judecătoria Iaşi (opinie minoritară), Judecătoria Paşcani (opinie minoritară), Tribunalul Covasna, Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă şi Judecătoria Şimleu Silvaniei. 45. Într-o a treia opinie, s-a arătat că, în măsura în care petentul apreciază că a fost soluţionat greşit capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, acesta are la îndemână calea de atac a apelului (Sentinţa civilă nr. 342/2021 de la 7 mai 2021, pronunţată de Judecătoria Filiaşi în Dosarul nr. 1.645/230/2020, Decizia civilă nr. 243 din 5 septembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj - Secţia I civilă în Dosarul nr. 854/95/2017). Judecătoria Cluj - Secţia civilă, prin Sentinţa civilă f. nr./2024 din 6 martie 2024, şi Tribunalul Sălaj, prin Încheierea civilă din 24 martie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 4.333/337/2018, şi prin Sentinţa civilă din 7 aprilie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 488/84/2022*, au arătat că partea a cărei cerere a fost omisă de la pronunţare nu poate recurge la complinirea acestei omisiuni prin promovarea unei cereri de îndreptare eroare materială sau de completare dispozitiv. 46. Ministerul Public a arătat că, la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul prezentei sesizări. VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie 47. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 68 din 2 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din 6 decembrie 2017, a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1.862/290/2013*, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor probleme de drept: „Dacă, în sensul dispoziţiilor art. 444 alin. (1) din Codul de procedură civilă, este admisibilă cererea de completare a dispozitivului deciziei pronunţate în apel, care nu poate fi atacată cu recurs, iar, în caz afirmativ, care este termenul în care se poate cere completarea acestei decizii şi de când curge acest termen?“. 48. Prin Decizia nr. 34 din 17 iunie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 din 7 august 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Tribunalul Mureş - Secţia civilă şi a stabilit că dispoziţiile art. 452 raportat la cele ale art. 470 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 9 din 30 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 25 iunie 2020, se interpretează în sensul că, în ipoteza în care au fost solicitate cheltuieli de judecată în faţa primei instanţe, dar nu s-a făcut dovada achitării lor până la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei, se poate face, prin înscrisuri noi, această dovadă, în apelul declarat împotriva soluţiei de respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată. 49. Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 444 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prin deciziile nr. 345/2023, nr. 224/2020, nr. 7/2020, nr. 597/2016, nr. 266/2016 şi decizia nr. 266/2016, respingând excepţiile de neconstituţionalitate invocate. IX. Raportul asupra chestiunii de drept 50. Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizarea este inadmisibilă. X. Înalta curte de casaţie şi justiţie 51. Prealabil analizei, în fond, a problemei de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie să verifice dacă, în raport cu întrebarea formulată de titularul sesizării, sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile de admisibilitate pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, în conformitate cu dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă. 52. Potrivit acestor dispoziţii legale, „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. 53. Prin urmare, pentru declanşarea acestei proceduri, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, a instituit condiţiile de admisibilitate care trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv: - existenţa unei cauze aflate în curs de judecată; – cauza să se soluţioneze în ultimă instanţă; – cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să o soluţioneze; – ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea, pe fond, a cauzei în curs de judecată; – chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă; – chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. 54. Verificarea admisibilităţii sesizării, din această perspectivă, relevă neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de lege. 55. Astfel, primele patru cerinţe şi cea din urmă sunt întrunite. 56. Litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată, titularul sesizării, Tribunalul Bacău - Secţia I civilă, învestit cu calea de atac a apelului, urmând să soluţioneze cauza în ultimă instanţă, prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 cu referire la art. 446 şi art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă, este definitivă. 57. Cauza care face obiectul judecăţii în apel se află în competenţa legală a unui complet de judecată al Tribunalului Bacău, învestit să o soluţioneze. Procesul vizează o cerere de completare dispozitiv privind o hotărâre pronunţată în materia contestaţiei la executare, de competenţa, în primă instanţă, a Judecătoriei Oneşti, conform art. 444 alin. (2) cu referire la art. 651 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Apelul declarat împotriva hotărârii primei instanţe se află în competenţa de soluţionare a Tribunalului Bacău - Secţia I civilă, potrivit art. 95 pct. 2 din acelaşi cod. 58. Referitor la cerinţa conexiunii între fondul cauzei şi chestiunea de drept cu privire la care s-a solicitat lămurirea, şi aceasta este întrunită, în contextul în care apelantul intimat (sindicat), în susţinerea apelului declarat împotriva hotărârii de admitere a cererii de completare, a criticat admisibilitatea formulării unei asemenea cereri prin raportare la opinia juridică exprimată, în majoritate, la întâlnirea reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii şi preşedinţilor curţilor de apel din mai 2017, în sensul că, în ipoteza omisiunii de a se pronunţa asupra unei categorii din cheltuielile de judecată solicitate şi, totodată, admiterii cererii referitoare la alt tip de cheltuieli de judecată, calea procedurală de obţinere a sumelor avansate cu acest titlu este cea a îndreptării hotărârii, potrivit art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă. 59. Prin urmare, întrebarea preliminară, care supune dezbaterii identificarea căii procedurale prin care partea interesată poate solicita şi obţine cheltuielile de judecată omise de instanţă, prezintă relevanţă pentru soluţionarea fondului cauzei, chestiunea de drept în discuţie fiind de natură să lămurească acest aspect. 60. De asemenea, este îndeplinită şi cerinţa ca, asupra respectivei chestiuni de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi aceasta să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. 61. Din datele comunicate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie rezultă că, la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil, nu s-a verificat şi nici nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. 62. Totodată, nu s-au identificat hotărâri pronunţate de prezenta instanţă asupra problemei de drept în discuţie. 63. În ceea ce priveşte cerinţa noutăţii chestiunii de drept supuse interpretării, care reprezintă o chestiune distinctă de admisibilitate, în absenţa unei definiţii legale a acestei noţiuni, verificarea îndeplinirii sale reprezintă atributul completului învestit cu soluţionarea sesizării, aşa cum instanţa supremă a decis în mod constant în jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 9 aprilie 2014; Decizia nr. 13 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 13 iulie 2015; Decizia nr. 4 din 14 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 19 februarie 2019). 64. S-a statuat că cerinţa noutăţii este întrunită atunci când problema de drept îşi are izvorul în reglementări recent intrate în vigoare, iar instanţele nu au dat încă acesteia o interpretare şi aplicare la nivel jurisprudenţial, de o anumită întindere sau consistenţă. 65. Dispoziţiile legale supuse interpretării Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept au intrat în vigoare la 15 februarie 2013, actul normativ care le conţine fiind publicat în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 485 din 15 iulie 2010; de asemenea, art. 444 alin. (1) din Codul de procedură civilă a fost modificat prin art. I pct. 41 din Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018. Ca atare, nu se poate reţine că se pune problema unor reglementări intrate de curând în vigoare. 66. Din examenul jurisprudenţial al hotărârilor judecătoreşti ataşate prezentului dosar şi evidenţiate în precedent se constată că instanţele naţionale s-au confruntat cu problema interpretării normelor juridice evocate în întrebarea preliminară, pronunţând, până în prezent, un număr consistent de hotărâri definitive/rămase definitive sau aflate în faza apelului, privind problema căii procedurale de urmat pentru recuperarea, în integralitate, a cheltuielilor de judecată în ipoteza în care instanţele au acordat o parte din sumele de bani cuvenite cu acest titlu, şi, totodată, au omis să se pronunţe asupra unei/unor categorii de cheltuieli, solicitate de partea interesată. 67. În condiţiile în care există o jurisprudenţă consistentă în materie în legătură cu problema de drept ce formează obiectul întrebării preliminare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că nu este îndeplinită condiţia noutăţii acesteia. 68. Mai mult, din verificarea sumară a hotărârilor judecătoreşti pronunţate, cele mai multe dintre acestea fiind definitive, se constată că s-au conturat trei opinii, aparent contradictorii, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor menţionate în sesizare, ceea ce creează premisele promovării unui recurs în interesul legii, conform art. 515 din Codul de procedură civilă, remediul nefiind cel al hotărârii preliminare, care are doar rolul de a preveni crearea unei jurisprudenţe neunitare, iar nu de a o înlătura în cazul în care deja s-au pronunţat hotărâri definitive opuse. 69. Astfel, în esenţă, unele instanţe au considerat că procedura care trebuie urmată în ipoteza dată vizează formularea cererii de completare a dispozitivului sentinţei omisive, în condiţiile art. 444 alin. (1) din Codul de procedură civilă (curţile de apel Craiova, Galaţi, Piteşti, Constanţa, Ploieşti, Bucureşti, Oradea, Iaşi, Braşov, Cluj şi instanţele arondate; Tribunalul Suceava şi instanţele arondate). 70. Dimpotrivă, alte instanţe au stabilit că solicitarea cheltuielilor de judecată suplimentare şi neacordate poate fi formulată prin intermediul unei cereri de îndreptare a hotărârii, conform art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă (tribunalele Gorj, Brăila, Bihor, Sibiu, Hunedoara, Bacău, Neamţ, Bistriţa-Năsăud, Curtea de Apel Cluj). 71. Într-o ultimă opinie, instanţele au reţinut că astfel de cheltuieli pot fi obţinute doar în urma exercitării căii de atac prevăzute de lege împotriva hotărârii prin care s-a omis acordarea lor (judecătoriile Filiaşi, Cluj, tribunalele Cluj, Sălaj). 72. Nu în ultimul rând, se impune a se observa nu numai că practica judiciară este amplă în dezbaterea chestiunii în discuţie, astfel cum s-a arătat mai sus, dar este diversificată chiar la nivelul aceleiaşi instanţe. 73. În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că nu sunt întrunite premisele necesare declanşării mecanismului de unificare prin pronunţarea unei hotărâri prealabile, nefiind îndeplinite, cumulativ, condiţiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, prezenta sesizare urmând a fi respinsă ca inadmisibilă. ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Bacău - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 5.613/270/2019/a1*, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "Dacă instanţa a soluţionat cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, însă a omis să se pronunţe asupra unei categorii de cheltuieli de judecată, solicitate şi dovedite cu înscrisuri depuse la dosar (spre exemplu, onorariul cuvenit expertului judiciar), partea a cărei cerere a fost omisă de la pronunţare poate recurge la complinirea acestei omisiuni prin promovarea unei cereri de completare, în condiţiile art. 444 alin. (1) din Codul de procedură civilă, sau la îndreptarea hotărârii judecătoreşti prevăzută de art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă?" Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 octombrie 2024. VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE MARIANA CONSTANTINESCU Magistrat-asistent, Ileana Peligrad -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
