Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid-Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Sindicatul Administraţiei Publice „Forţa Legii“, pentru membrii de sindicat Eugenia-Lenuţa Ardelean, Iuliana Avram, Mihaela-Liliana Boc, Rita Bondari şi Diana-Camelia Buciuman, în Dosarul nr. 5.784/63/2018* al Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.047D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 29 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 5.784/63/2018*, Tribunalul Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost invocată de Sindicatul Administraţiei Publice „Forţa Legii“, pentru membrii de sindicat Eugenia-Lenuţa Ardelean, Iuliana Avram, Mihaela-Liliana Boc, Rita Bondari şi Diana-Camelia Buciuman, într-o cauză având ca obiect un litigiu cu funcţionarii publici - Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici -, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Maramureş să stabilească şi să acorde membrilor de sindicat în numele cărora a fost formulată acţiunea sporul pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare în cuantum de 15% aplicat la salariul de bază lunar, începând cu data de 1 ianuarie 2011, până la data executării sentinţei, actualizat, plus dobânda legală. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că Legea-cadru nr. 284/2010 a prevăzut la art. 21 ca locurile de muncă şi categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexele legii, precum şi condiţiile de acordare a acestuia să se stabilească prin regulament elaborat de ministerul coordonator al domeniului de activitate bugetară Administraţie, aprobat prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului coordonator, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice şi cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate. Doar în baza unui astfel de regulament, care ar fi fost emis în condiţii de legalitate şi de constituţionalitate, s-ar fi putut stabili un cuantum unic sau cuantumuri diferenţiate ale acestui spor, inferioare valorii procentuale de 15%. Însă un astfel de regulament nu a fost elaborat nici la data de 1 ianuarie 2011, data intrării în vigoare a legii, şi nici ulterior, fiind prorogat în mod repetat până la data de 1 ianuarie 2018, dată la care legea respectivă nici nu mai era în vigoare. În acest context apreciază că dispoziţiile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 contravin principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, întrucât o atribuţie aparţinând exclusiv Parlamentului urma să fie stabilită printr-o normă administrativă, cu putere juridică inferioară legii organice, respectiv prin hotărâre a Guvernului, iar astfel se transmite competenţa constituţională exclusivă a legiuitorului organic către puterea executivă. 6. Tribunalul Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 sunt constituţionale. Instanţa învederează că argumentele care stau la baza acestei concluzii derivă din faptul că sporurile, premiile şi alte stimulente nu reprezintă drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie, ci constituie drepturi salariale suplimentare, în privinţa cărora legiuitorul este în drept să le instituie, având opţiunea de a le diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. În ceea ce priveşte posibilitatea Guvernului de a suspenda ori de a lipsi de efecte dispoziţiile unei legi, instanţa arată că nu se identifică o interdicţie în sfera puterii executive de a reglementa cu privire la drepturi care nu au o consacrare constituţională. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, potrivit cărora: „Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII, precum şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară - administraţie, sănătate, învăţământ, justiţie, cultură, diplomaţie, de către instituţiile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi de către autorităţile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, fiecăreia dintre instituţiile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională sau autorităţile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice şi cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate.“ 11. Curtea reţine că dispoziţiile Legii-cadru nr. 284/2010 au fost abrogate prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Astfel, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile criticate în speţă îşi produc în continuare efectele juridice, deoarece obiectul cauzei de contencios administrativ în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate îl reprezintă obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Maramureş la acordarea sporului pentru condiţii vătămătoare sau periculoase începând cu data de 1 ianuarie 2011. 12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii contravin art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie, referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale şi la principiul securităţii juridice, în componenta sa referitoare la calitatea legii. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 541 din 13 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 23 noiembrie 2017, paragraful 16, referitor la dispoziţiile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, a reţinut că acestea prevăd că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII, precum şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament. Însă un astfel de regulament nu a fost adoptat, iar aplicarea dispoziţiilor art. 21 a fost amânată succesiv, prin legile anuale de salarizare, până în ianuarie 2018, prin art. II pct. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, prin art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, prin art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, prin art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi prin art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. De asemenea, prin art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2017, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 3 aprilie 2017, s-a stabilit că prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2018. Totodată, potrivit art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, „Locurile de muncă şi categoriile de personal, precum şi mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc, în cel mult 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, respectiv învăţământ, sănătate şi asistenţă socială, cultură, diplomaţie, justiţie, administraţie, de către instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, precum şi de către autorităţile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională sau a fiecăreia dintre autorităţile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice şi cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate“. 14. Din perspectiva criticilor formulate, Curtea învederează că în jurisprudenţa sa a statuat, în mod constant, că statul are deplina legitimitate constituţională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcţie de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 428 din 11 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1142 din 18 decembrie 2023, paragraful 22, sau Decizia nr. 161 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 21 mai 2015, paragraful 31). 15. De asemenea, prin Decizia nr. 291 din 23 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 27 iunie 2013, Curtea a reţinut că legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care le va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească limitele şi condiţiile acordării lor. De asemenea, va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării măsurilor de protecţie socială luate, fără a fi necesar să se supună condiţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât acest text constituţional priveşte numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu şi cele stabilite prin legi. Totodată, Curtea a precizat că nu există o obligaţie constituţională a legiuitorului de a reglementa acordarea anumitor drepturi de sorginte legală, cum sunt, spre exemplu, sporurile. 16. Totodată, prin Decizia nr. 578 din 9 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 27 ianuarie 2021, paragraful 48, Curtea a statuat că stabilirea principiilor şi a condiţiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului. Legea fundamentală prevede la art. 41 alin. (2), printre drepturile salariaţilor la protecţia socială a muncii, „instituirea unui salariu minim brut pe ţară“, fără să dispună cu privire la drepturi salariale suplimentare, cum sunt sporurile, primele, stimulentele şi altele (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 23 octombrie 2007). 17. În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează să fie plătite angajaţilor lor din bugetul de stat, şi anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57. 18. În fine, prin Decizia nr. 666 din 29 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 4 februarie 2021, paragraful 28, referitor la o critică de neconstituţionalitate similară celei din prezenta cauză, formulată din perspectiva faptului că legiuitorul deleagă stabilirea mărimii sporului pentru condiţii de muncă, precum şi condiţiile de acordare a acestuia prin acte de reglementare secundară (regulament-cadru care se aprobă prin hotărâre a Guvernului), Curtea a reţinut că, departe de a constitui o negare a rolului Parlamentului de unică autoritate legiuitoare, prevederile de lege criticate nu fac altceva decât să dea expresie opţiunii legiuitorului în materia reglementării sporului pentru condiţii de muncă, fără a încălca dispoziţiile art. 61 din Constituţie. Aşa fiind, prin prisma celor menţionate, Curtea apreciază că dispoziţiile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 nu contravin nici principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. 19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Administraţiei Publice „Forţa Legii“, pentru membrii de sindicat Eugenia-Lenuţa Ardelean, Iuliana Avram, Mihaela-Liliana Boc, Rita Bondari şi Diana-Camelia Buciuman, în Dosarul nr. 5.784/63/2018* al Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 ianuarie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ingrid-Alina Tudora -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
