Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 200 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia de pensionari „Siderurgistul 2006 Galaţi“ din Galaţi în Dosarul nr. 5.498/2/2017/a1 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 226D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că procedura regularizării cererii de chemare în judecată nu vizează o soluţionare pe fond a acesteia, ci reprezintă doar o verificare cu privire la aspecte de legalitate, a căror examinare nu necesită punerea în dezbaterea părţilor. Invocă cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 479 din 21 noiembrie 2013. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 3 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 5.498/2/2017/a1, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 200 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia de pensionari „Siderurgistul 2006 Galaţi“ din Galaţi într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea unei cereri de reexaminare a încheierii de şedinţă prin care a fost anulată cererea de chemare în judecată formulată de autoarea excepţiei în vederea suspendării executării unui act administrativ. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece încalcă normele de tehnică legislativă care impun existenţa unei congruenţe/ concordanţe între motivele şi/sau scopul unui act normativ, pe de o parte, şi efectele juridice ale acestuia, pe de altă parte. Totodată, se susţine că într-o lege nu pot fi folosiţi termeni generici, fără o definire clară şi o reglementare expresă şi fără echivoc sau abordări diferite cu privire la fundamentele procesului civil. Prevederile de lege criticate contravin şi dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Constituţie, raportat la situaţia de fapt, coroborat şi cu încălcarea principiului contradictorialităţii procesului civil, prevăzut de art. 14 din Codul de procedură civilă, şi a obligaţiei instanţei de a pune în discuţia părţilor toate cererile, în lumina art. 224 din Codul de procedură civilă. De asemenea, se încalcă art. 21 şi art. 24 din Constituţie, întrucât persoanele nedreptăţite de emiterea unui act administrativ nelegal sunt în imposibilitate de a fi protejate de lege şi Constituţie şi de a avea acces liber la actul de justiţie şi la exerciţiul dreptului la apărare. 6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, nefiind încălcate dispoziţiile din Legea fundamentală indicate de autoarea excepţiei. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând, în acest sens, că îşi menţine punctul de vedere exprimat anterior şi reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 31 din 21 ianuarie 2014, nr. 510 din 7 octombrie 2014 şi nr. 708 din 27 noiembrie 2014. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 200 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, care la data ridicării excepţiei aveau următorul cuprins: "(3) Când cererea nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancţiune obligaţia de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 202 alin. (3).(4) Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii." 12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, în componenta sa referitoare la calitatea legii, art. 11 privind tratatele internaţionale, art. 16 privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 20 privind raportul dintre dreptul intern şi dreptul internaţional, art. 21 privind dreptul de acces liber la justiţie şi art. 24 privind dreptul la apărare. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, a reţinut că etapa verificării şi regularizării cererii de chemare în judecată urmăreşte asigurarea conformităţii acesteia cu cerinţele prevăzute de art. 194 din Codul de procedură civilă privind cuprinsul cererii de chemare în judecată, în scopul sesizării corecte a instanţei de judecată (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 865 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 28 martie 2019, paragrafele 18 şi 19). 14. Curtea a mai constatat că procedura prevăzută de dispoziţiile legale criticate reprezintă opţiunea legiuitorului şi are drept scop remedierea unor lipsuri ale acţiunii introductive, astfel încât, la momentul demarării procedurii de fixare a primului termen de judecată, aceasta să cuprindă toate elementele prevăzute de art. 194-197 din Codul de procedură civilă. Legiuitorul a dorit disciplinarea părţilor din proces şi, în acest fel, respectarea principiului celerităţii şi a dreptului la un proces echitabil. Totodată, Curtea a reţinut că procedura regularizării cererii introductive are rolul de a degreva instanţele de judecată de cereri incomplete, fiind de natură a pregăti judecata sub toate aspectele sale (Decizia nr. 580 din 29 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 5 noiembrie 2015, paragraful 15). 15. Instituirea în sarcina reclamantului a obligaţiei de a sesiza instanţa de judecată cu o cerere de chemare în judecată conformă cerinţelor legale nu poate fi apreciată ca reprezentând o încălcare a accesului liber la justiţie. Dimpotrivă, aceasta dă expresie preocupării legiuitorului de a asigura soluţionarea cauzelor în termen optim şi previzibil, reglementarea fiind în acord cu art. 21 şi 24 din Constituţie, existând suficiente garanţii procedurale pentru asigurarea accesului liber la justiţie şi a dreptului la apărare. De altfel, exercitarea acestui drept presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, fiind de competenţa exclusivă a legiuitorului să instituie regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, soluţie ce rezultă din dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 66 din 11 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 17 aprilie 2014). De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunţată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006, s-a arătat că accesul liber la justiţie implică prin natura sa o reglementare din partea statului şi poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanţa dreptului. 16. În privinţa criticii de neconstituţionalitate formulate prin raportare la principiul egalităţii în faţa legii, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite şi că principiul amintit nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (a se vedea, în acest sens, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, în cauză, reglementarea procedurii prevăzute de art. 200 din Codul de procedură civilă nu instituie un tratament discriminatoriu, fiind aplicată tuturor acelora care se află în ipoteza normei, respectiv subiectelor de drept care se adresează instanţelor de judecată. 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Asociaţia de pensionari „Siderurgistul 2006 Galaţi“ din Galaţi în Dosarul nr. 5.498/2/2017/a1 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 200 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 26 ianuarie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
