Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Benke Károly │- │
│ │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/1998 pentru reinstituirea Ordinului naţional Steaua României şi ale art. 51 lit. a) din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, excepţie ridicată de Adrian Năstase în Dosarul nr. 1.264/2/2020 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.116D/2020. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 24 iunie 2021, în prezenţa autorului excepţiei de neconstituţionalitate, asistat de domnul avocat Corneliu-Liviu Popescu, şi a reprezentantului Preşedintelui României, prin Administraţia Prezidenţială, doamna consilier juridic Oana Duţă, şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 8 iulie 2021, dată la care a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 11 noiembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.264/2/2020, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/1998 pentru reinstituirea Ordinului naţional Steaua României şi ale art. 51 lit. a) din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, excepţie ridicată de Adrian Năstase într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a Decretului Preşedintelui României nr. 1.059/2019 privind retragerea unei decoraţii. Prin decretul antereferit a fost retras Ordinul naţional Steaua României în grad de Mare Cruce, conferit prin Decretul nr. 960/2002 domnului Adrian Năstase. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că există două cazuri de retragere a calităţii de membru al unui ordin, şi anume în cazul condamnării, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate, precum şi în cazul săvârşirii de fapte dezonorante, care aduc prejudicii morale membrilor ordinului. Dacă în ceea ce priveşte retragerea de către Preşedintele României a Ordinului naţional Steaua României pentru fapte incompatibile cu calitatea de membru al ordinului este logic să existe o analiză, de la caz la caz, cu privire la oportunitatea şi necesitatea retragerii ordinului în funcţie de tipul de fapte şi de consecinţele acestor fapte, în ceea ce priveşte condamnarea, aceasta reprezintă un fapt obiectiv, rezultat al unei hotărâri pronunţate de către instanţele judecătoreşti. Or, dispoziţiile legale contestate nu fac vreo distincţie între cele două categorii de situaţii care pot conduce la retragerea ordinului, acestea prevăzând că ordinul „se poate“ retrage în oricare dintre cele două situaţii, lăsând la latitudinea Preşedintelui României această decizie. Această ambiguitate a legii dă posibilitatea Preşedintelui României, în funcţie de voinţa sa subiectivă şi individuală, de a retrage ordinul unor persoane condamnate şi altora nu, deşi poate au suferit acelaşi tip de condamnare, ceea ce reprezintă o încălcare a principiului previzibilităţii şi clarităţii legii. Totodată, aceleaşi argumente demonstrează încălcarea principiului egalităţii în drepturi din moment ce se conferă Preşedintelui României competenţa de a decide în mod subiectiv şi individual persoanele cărora urmează să le aplice sau nu legea. 5. Legea este neclară şi imprevizibilă şi din perspectiva faptului că nu stabileşte un termen în interiorul căruia se face retragerea ordinului, astfel că, în practică, se poate ajunge la situaţia în care unor persoane să li se retragă ordinul imediat ce se pronunţă hotărârea definitivă de condamnare, iar altora să li se retragă ordinul oricând, după pronunţarea hotărârii de condamnare, chiar şi după o lungă perioadă de timp. Or, acest fapt este de natură să creeze pentru persoana condamnată o imprevizibilitate. 6. Textele de lege criticate nu numai că încalcă principiul statului de drept, dar sunt susceptibile de a institui un mod arbitrar de aplicare a legii, fără posibilitatea de a crea o predictibilitate pentru destinatarul legii. Totodată, acestea instituie un sistem discriminatoriu, imprecis şi imprevizibil de aplicare a legii şi de insecuritate juridică pentru destinatarii normei juridice. 7. În sensul celor de mai sus este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la competenţa legiuitorului de a reglementa decăderile, interdicţiile şi incapacităţile care rezultă din condamnare (Decizia nr. 304 din 4 mai 2017) şi la obligaţia legiuitorului de a circumstanţia infracţiunile a căror săvârşire aduce atingere prestigiului unei profesii şi care constituie astfel temei de încetare a calităţii de membru al unei profesii (Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017). Se fac referiri la jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind statul de drept şi exigenţele de calitate a legilor. 8. Condamnarea unei persoane la o pedeapsă privativă de libertate este un fapt obiectiv, însă legea trebuie să stabilească în mod clar dacă o astfel de condamnare atrage sau nu o sancţiune pentru toate categoriile de persoane vizate. Or, lăsarea la latitudinea subiectivă a unei persoane (fie ea şi Preşedintele României) a deciziei de retragere a unui ordin naţional, fără ca legea să prevadă nişte criterii clare în funcţie de care aceasta să decidă retragerea, reprezintă o situare a Preşedintelui României deasupra legii. Prin urmare, în lipsa unor asemenea criterii, se creează o diferenţă de tratament juridic între persoane aflate în situaţii identice. Se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la principiul egalităţii în drepturi. 9. Se mai arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016), regimul revocabilităţii actelor administrative are o consacrare constituţională implicită, iar un act administrativ intrat în circuitul civil şi care a dat naştere la drepturi pentru beneficiarul acestuia nu poate fi revocat de autoritatea emitentă, deoarece s-ar aduce atingere principiului stabilităţii raporturilor juridice. 10. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. 11. Se arată că, deşi dreptul Preşedintelui de a retrage o decoraţie nu poate fi negat (sens în care se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 88 din 20 ianuarie 2009), totuşi formularea textelor legale criticate care prevăd că „se poate“ retrage ordinul generează o ambiguitate a legii care dă posibilitatea Preşedintelui României de a retrage ordinul unor persoane condamnate şi altora nu, deşi poate au suferit acelaşi tip de condamnare, ceea ce reprezintă o încălcare a principiului previzibilităţii şi clarităţii legii. Mai mult, legea este neclară şi imprevizibilă şi din perspectiva faptului că nu stabileşte un termen în interiorul căruia să se facă retragerea ordinului, fiind şi din acest punct de vedere de natură să creeze pentru persoana condamnată o imprevizibilitate, contrar art. 1 alin. (5) din Constituţie. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 13. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă prin raportare la criticile formulate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate privind lipsa de claritate, precizie şi previzibilitate a normelor supuse controlului de constituţionalitate. În subsidiar se arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 14. Se arată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă din perspectiva argumentelor referitoare la calitatea actelor normative criticate. Astfel, se apreciază că autorul excepţiei încearcă să prezinte ca fiind noi argumente de neconstituţionalitate aspecte care, de fapt, au fost deja tranşate, explicate, detaliate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 88 din 20 ianuarie 2009 şi urmăreşte să recalifice dreptul Preşedintelui României de retragere a unei decoraţii, aşa cum a fost recunoscut de Curtea Constituţională, într-un aspect de neclaritate, imprecizie şi impredictibilitate a legii. Or, Curtea se pronunţă numai asupra problemelor de drept, iar modul de interpretare a unor texte de lege, ca fază a procesului de aplicare a legii, intră în competenţa instanţelor de judecată. 15. Se mai arată că instanţa constituţională ar trebui să respingă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate prin raportare la argumentele autorului acesteia privitoare la lipsa unui termen în interiorul căruia să se facă retragerea ordinului, întrucât o hotărâre judecătorească de condamnare rămasă definitivă produce consecinţe juridice care sunt guvernate de Codul penal şi, ca atare, poate fi avută în vedere de Preşedintele României ca motiv de retragere a unei decoraţii atât timp cât aceste consecinţe juridice se produc, nu şi când aceste consecinţe juridice încetează ca urmare a intervenirii unor evenimente prevăzute de Codul penal (de exemplu, reabilitarea, dezincriminarea, amnistia). 16. Se susţine că Preşedintele României are o largă marjă de apreciere cu privire la retragerea unei decoraţii acordate unei persoane, prin raportare la faptele dezonorante care sunt săvârşite de către titularul decoraţiei. În aprecierea gravităţii acestor fapte, Preşedintele României are în vedere, fie din proprie iniţiativă (condamnarea definitivă), fie la propunerea altor entităţi (alte fapte dezonorante decât condamnarea), consecinţele acestora asupra membrilor ordinelor, proporţionalitatea dintre motivele care au stat la baza acordării decoraţiei şi faptele care ar putea face posibilă retragerea decoraţiei. În consecinţă, prin raportare la regimul juridic al acordării şi retragerii decoraţiilor, se apreciază că nu sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie privind statul de drept şi previzibilitatea legii. 17. Se arată că nu există nicio interdicţie expresă de acordare a unei decoraţii pentru persoane ca urmare a existenţei unei condamnări, prin hotărâre judecătorească definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate. Lipsa unei astfel de interdicţii legale ar trebui interpretată şi ca rezultat al faptului că această atribuţie constituţională a Preşedintelui are o semnificaţie aparte, consecinţă a naturii speciale a acestei atribuţii constituţionale. Astfel, de esenţa atribuţiei prevăzute în art. 94 lit. a) din Constituţie nu este recunoaşterea statutului moral, intelectual, profesional al unei persoane determinate, ci recunoaşterea serviciilor excepţionale aduse statului şi poporului român, pentru acte de eroism săvârşite în serviciul militar şi pentru merite deosebite în activitate (cu privire la decoraţiile care pot fi acordate cetăţenilor români), respectiv contribuţia deosebită la progresul umanităţii, la promovarea păcii şi a democraţiei în lume, la dezvoltarea relaţiilor de colaborare şi prietenie cu România sau pentru fapte şi servicii remarcabile aduse statului şi poporului român (cu privire la decoraţiile care pot fi acordate cetăţenilor străini). Ca atare, prin acţiunea de a decora o persoană, Preşedintele României nu celebrează persoana, ci recunoaşte în numele statului că activităţile acesteia au adus contribuţii importante statului român. Se mai arată că nu interesează momentul în timp al exercitării atribuţiei de retragere a decoraţiilor, atât timp cât Preşedintele acţionează în calitatea sa de şef al statului şi de reprezentant al acestuia. 18. Se susţine că decorarea nu constituie un drept, ci o vocaţie, astfel că principiul egalităţii nu este incident în cauză. Totodată, se subliniază diferenţele juridice existente între regimul juridic al retragerii decoraţiei şi revocarea actului de decorare, concluzionând-se în sensul că nu există niciun impediment constituţional cu privire la retragerea actului de decorare şi la controlul său pe cale judecătorească. 19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse, concluziile reprezentanţilor părţilor prezente şi ale procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 20. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 17 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/1998 pentru reinstituirea Ordinului naţional Steaua României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 14 iunie 1999, cu modificările ulterioare, şi ale art. 51 lit. a) din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 18 februarie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: - Art. 17 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/1998: "(1) Calitatea de membru al Ordinului naţional Steaua României se poate pierde în următoarele situaţii: a) condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate;" – Art. 51 lit. a) din Legea nr. 29/2000: "Calitatea de membru al unui ordin se poate pierde în următoarele situaţii: a) condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la pedeapsa privativă de libertate;" 22. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept şi principiul securităţii juridice, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie şi ale art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. 23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia ridică două probleme de drept constituţional din perspectiva calităţii legii, şi anume: posibilitatea discreţionară a Preşedintelui României de a retrage calitatea de membru al unui ordin în ipoteza în care deţinătorul acesteia a fost condamnat, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate, şi inexistenţa unor termene clare în care Preşedintele României procedează la retragerea calităţii de membru al unui ordin în ipoteza antereferită. 24. Curtea observă că reglementarea generală în materia retragerii calităţii de membru al unui ordin o constituie Legea nr. 29/2000. Art. 51 din această lege prevede că pierderea calităţii de membru al unui ordin poate avea loc în următoarele două situaţii: a) condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la pedeapsa privativă de libertate; b) pentru fapte dezonorante, altele decât cele prevăzute la lit. a), care aduc prejudicii morale membrilor ordinului. Reglementarea specială în materia retragerii calităţii de membru al Ordinului naţional Steaua României o constituie Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/1998. Conform art. 17 din această ordonanţă, calitatea de membru al Ordinului naţional Steaua României se poate pierde în următoarele situaţii: a) condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate; b) pentru fapte incompatibile cu calitatea de membru al ordinului, altele decât cele prevăzute la lit. a), care aduc prejudicii morale membrilor ordinului. 25. Art. 52 din Legea nr. 29/2000 prevede că, pentru judecarea faptelor dezonorante care aduc prejudicii morale membrilor ordinului, altele decât cele prevăzute la art. 51 lit. a), se constituie un consiliu de onoare pentru fiecare ordin. Pentru Ordinul naţional Steaua României, art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/1998 prevede că „pentru judecarea faptelor incompatibile cu calitatea de membru al ordinului, care aduc prejudicii morale membrilor ordinului, se constituie un consiliu de onoare format din 7 membri“. Conform art. 6 alin. (2) din Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea consiliilor de onoare ale ordinelor naţionale Steaua României, Serviciul Credincios şi Pentru Merit, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.511/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.099 din 6 decembrie 2005, hotărârea Consiliului de onoare, motivată, se comunică Cancelariei Ordinelor, cu propunerea de retragere a decoraţiei sau de respingere a sesizării, după caz. Art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/1998 prevede că „Retragerea ordinelor se face de către Preşedintele României prin decret, la propunerea Cancelariei ordinelor, în baza hotărârii Consiliului de onoare“. În privinţa art. 17 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/1998 şi a art. 51 lit. a) din Legea nr. 29/2000, şi anume în ipoteza intervenirii unei hotărâri judecătoreşti de condamnare la o măsură privativă de libertate, nu este reglementată o anumită procedură de retragere a calităţii de membru al ordinului. 26. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că, deşi Constituţia nu a prevăzut în mod expres, alături de atribuţia Preşedintelui României de conferire a unei decoraţii, şi pe aceea de retragere, prima o implică şi pe cea de-a doua, astfel că retragerea unei decoraţii decurge din atribuţia constituţională de a conferi. Altfel, a nega posibilitatea Preşedintelui României de a retrage o decoraţie înseamnă a restrânge una dintre atribuţiile ce îi revin în calitatea sa de reprezentant al statului român. Decorarea, ca urmare a unor merite deosebite şi a întrunirii diverselor condiţii prevăzute de legea specială, nu constituie un drept, ci o vocaţie a persoanei, neavând o consacrare legală, şi cu atât mai puţin constituţională; în niciun caz nu se poate aplica teoria potrivit căreia drepturile, odată câştigate, nu mai pot fi pierdute (Decizia nr. 88 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 3 martie 2009). 27. Retragerea unei decoraţii poate avea loc, pe de o parte, pentru fapte dezonorante anterioare decorării doar în măsura în care, din diferite motive, acestea nu au putut fi cunoscute la data acordării decoraţiei şi, pe de altă parte, pentru fapte dezonorante ulterioare, incompatibile cu calitatea de membru al ordinului, dar numai cu luarea în considerare a stabilirii unui just raport de proporţionalitate între faptele care au determinat acordarea unui ordin şi cele care au stat la baza propunerii de retragere a decoraţiei. Sub acest aspect, aprecierea între meritele care au determinat acordarea unei decoraţii şi faptele reţinute pentru retragerea acesteia presupune un act de mare responsabilitate, de dreaptă judecată din partea celor învestiţi să se pronunţe asupra celui din urmă caz şi, în final, din partea Preşedintelui României. Potrivit prevederilor legale, atât conferirea, cât şi retragerea decoraţiilor se fac prin decret de către Preşedintele României, la propunerea unor autorităţi stabilite prin lege. Este evident că propunerea care îi este prezentată Preşedintelui nu îl obligă pe acesta şi nici nu îl opreşte să facă propriile aprecieri. Preşedintele are o largă posibilitate de apreciere atât asupra propunerilor ce i se fac, în condiţiile legii, pentru conferirea unei decoraţii, cât şi asupra motivelor cuprinse în propunerile de retragere a decoraţiei. Nici Constituţia, nici reglementările referitoare la sistemul naţional de decoraţii nu instituie vreo interdicţie în sarcina preşedintelui următor celui care a conferit o decoraţie să procedeze, în condiţiile legii, la retragerea acesteia (Decizia nr. 88 din 20 ianuarie 2009). 28. Exercitarea atribuţiei Preşedintelui României de a conferi decoraţii sau titluri de onoare [art. 94 lit. a) din Constituţie] presupune exercitarea concurentă de către prim-ministru a atribuţiei sale prevăzute la art. 100 alin. (2) din Constituţie, care prevede expres că decretul astfel emis - act juridic al Preşedintelui României - se contrasemnează de prim-ministru. Raţiunea pentru care legiuitorul constituant a introdus obligaţia contrasemnării decretelor Preşedintelui prevăzute la art. 100 alin. (2) din Constituţie este dată atât de necesitatea exercitării unui control de legalitate cu privire la actul Preşedintelui, cât şi de necesitatea existenţei unei forme de răspundere politică pe care una dintre autorităţile publice implicate în procedura emiterii decretului de conferire a decoraţiilor trebuie să şi-o asume în faţa Parlamentului. Întrucât Preşedintele nu răspunde politic în faţa Parlamentului, această răspundere îi revine prim-ministrului pentru actul contrasemnării. De aceea, în vederea contrasemnării decretului de conferire a decoraţiilor, între Preşedintele României şi prim-ministru există posibilitatea consultării prealabile emiterii unui decret, chiar şi la nivel informal (Decizia nr. 285 din 21 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 28 iunie 2014, paragrafele 53 şi 55). 29. Curtea a mai statuat că o putere discreţionară a Preşedintelui României există în privinţa atribuţiilor de acordare/conferire prevăzute de art. 94 lit. a), b) şi d) din Constituţie, putere care, de asemenea, trebuie exercitată în condiţiile legii (Decizia nr. 358 din 30 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 7 iunie 2018, paragraful 100). Atribuţia preşedintelui prevăzută de art. 94 lit. b) din Constituţie consacră un drept al său, iar nu o obligaţie, astfel că şeful statului are posibilitatea de a aprecia dacă acordă sau nu aceste grade (mareşal, general, amiral), fără a fi condiţionat de lege, aşa cum este în cazul atribuţiei privind numirile în funcţii publice. Or, în condiţiile în care se reglementează într-o formă imperativă avansarea în grad a coloneilor şi a comandorilor în activitate la trecerea în rezervă sau direct în retragere, dacă îndeplinesc condiţiile de vechime în grad şi au calificativul prevăzut de lege, atribuţia Preşedintelui României prevăzută de art. 94 lit. b) din Constituţie apare ca o intervenţie formală pentru îndeplinirea unor prevederi legale, ceea ce lipseşte această autoritate de însăşi substanţa atribuţiei constituţionale (Decizia nr. 384 din 4 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 24 mai 2006). 30. Din cele expuse, rezultă că dispoziţiile legale criticate prevăd două ipoteze în care se poate retrage calitatea de membru al unui ordin: prima ipoteză este una obiectivă (existenţa hotărârii de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate), pe când cea de-a doua necesită o evaluare de natură subiectivă a faptelor pe care membrul ordinului le-a săvârşit, evaluare realizată în primă fază de Consiliul de onoare al ordinului. Legea nu reglementează însă şi obligaţia Preşedintelui României de a retrage calitatea de membru al ordinului în cele două ipoteze antereferite. Chiar dacă a fost pronunţată o hotărâre de condamnare definitivă sau Consiliul de onoare a propus retragerea sau, din contră, respingerea sesizării, Preşedintele României este cel care decide dacă retrage sau nu calitatea de membru al ordinului. De altfel, în ipoteza de la art. 51 lit. b) din Legea nr. 29/2000, Curtea Constituţională a decis că Preşedintele are o largă posibilitate de apreciere asupra motivelor cuprinse în propunerile de retragere a decoraţiei. 31. În privinţa acordării decoraţiilor/medaliilor, Preşedintele României nu poate fi obligat prin lege să adopte o anumită decizie, având o largă marjă discreţionară. Situaţia este similară şi în privinţa retragerii decoraţiilor/medaliilor, cu menţiunea că, pentru a se preveni arbitrarul, a fost instituită o garanţie legală reprezentată de cele două situaţii limitativ reglementate în care Preşedintele poate retrage decoraţiile/medaliile. Ca atare, în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile legale antereferite, decizia de a aprecia asupra retragerii decoraţiilor/medaliilor îi aparţine în exclusivitate Preşedintelui României. Rezultă că acesta are o putere discreţionară în condiţiile date, şi nu una legală. 32. Totodată, Curtea reţine că legea nu poate impune o obligaţie de a retrage calitatea de membru al unui ordin tocmai pentru că aceasta consacră o competenţă a Preşedintelui, şi nu o îndatorire a acestuia. În exercitarea atribuţiei sale de retragere a calităţii de membru al unui ordin, Preşedintele nu are o intervenţie formală pentru îndeplinirea unor prevederi legale, pentru că, într-o asemenea situaţie, această autoritate ar fi lipsită de însăşi substanţa atribuţiei constituţionale (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 384 din 4 mai 2006). 33. Cu privire la faptul că cele două ipoteze în care ar putea fi retrase decoraţiile/medaliile sunt diferite prin natura lor şi, astfel, s-ar impune o soluţie diferită sub aspectul marjei de apreciere a Preşedintelui, Curtea constată că, în realitate, soluţia trebuie să fie unitară în ambele ipoteze, indiferent că una are caracter obiectiv (existenţa unei hotărâri judecătoreşti de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate), iar cealaltă caracter subiectiv (existenţa unei fapte dezonorante), tocmai pentru că art. 94 lit. a) din Constituţie nu limitează dreptul de apreciere al Preşedintelui, nu prescrie o anumită conduită în sarcina acestuia şi nu îl obligă să adopte o anumită soluţie/decizie - spre deosebire de art. 94 lit. c) din Constituţie, care prevede că atribuţia Preşedintelui României de a numi în funcţii publice se realizează „în condiţiile legii“, caz în care acesta nu are nicio putere discreţionară, ci legală (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 358 din 30 mai 2018). 34. Curtea mai reţine că textul legal criticat reglementează criterii clare în funcţie de care poate fi dispusă retragerea calităţii de membru al unui ordin. Astfel, este necesară, pe de o parte, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti de condamnare, indiferent de natura infracţiunilor sau vinovăţia cu care acestea au fost săvârşite, iar, pe de altă parte, pedeapsa dispusă să fie una privativă de libertate. 35. Referitor la faptul că Preşedintele ar putea retrage calitatea de membru al ordinului în mod subiectiv/aleatoriu - mai exact, pentru persoane aflate în aceeaşi ipoteză, decizia Preşedintelui ar fi diferită, pentru una decizia este de retragere, iar pentru alta de menţinere -, Curtea constată că Preşedintele răspunde politic în faţa electoratului pentru modul în care îşi exercită marja de apreciere în cursul mandatului său. Este o apreciere de la caz la caz pe care Preşedintele o poate face ţinând seama de situaţia in concreto a persoanelor aflate în situaţia dată. O eventuală dublă măsură în exercitarea acestei marje de apreciere nu vădeşte nimic nelegal, ci, eventual, o exercitare inconsecventă a acestei marje. 36. Rezultă că reglementarea posibilităţii Preşedintelui României de a retrage calitatea de membru al unui ordin în ipoteza în care deţinătorul acesteia a fost condamnat, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate, nu încalcă principiul securităţii juridice reglementat de art. 1 alin. (5) din Constituţie. 37. În acest sens, Curtea reţine că principiul securităţii juridice, instituit, implicit, de art. 1 alin. (5) din Constituţie, exprimă în esenţă faptul că cetăţenii trebuie protejaţi contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurităţi pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă so creeze, impunând ca legea să fie accesibilă şi previzibilă (Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2012, sau Decizia nr. 240 din 3 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 12 iunie 2020, paragraful 105). Acest principiu se defineşte ca un complex de garanţii de natură sau cu valenţe constituţionale inerente statului de drept, în considerarea cărora legiuitorul are obligaţia constituţională de a asigura atât o stabilitate firească dreptului, cât şi valorificarea în condiţii optime a drepturilor şi libertăţilor fundamentale (Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 68). 38. Or, faptul că Preşedintele României nu are obligaţia, ci posibilitatea de a retrage calitatea de membru al unui ordin în funcţie de propria apreciere în ipotezele reglementate de lege nu creează insecuritate juridică, ci, din contră, dă expresie marjei sale largi de apreciere prevăzute de art. 94 lit. a) din Constituţie. Mai mult, Preşedintele României este „capul“ Ordinului naţional Steaua României (art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/1998), astfel că este în drept să decidă după propria apreciere dacă retrage sau nu ordinul respectiv în cele două ipoteze în care legea îi conferă această posibilitate. 39. Textul criticat nu încalcă nici egalitatea în drepturi, reglementată de art. 16 alin. (1) din Constituţie, neexistând vreo dispoziţie normativă în acest sens. Aplicarea în mod discriminatoriu a sancţiunii de retragere a calităţii de membru al ordinului este o chestiune care vizează o conduită instituţională, iar nu textul de lege. În fine, exigenţele statului de drept nu impun lipsa oricărei marje de apreciere a autorităţilor publice. De altfel, nu orice domeniu al vieţii sociale trebuie sau poate fi normat în cele mai mici amănunte, astfel că, în funcţie de domeniul vizat, marja de apreciere a autorităţilor publice poate fi mai mare sau mai restrânsă. În domeniul acordării şi retragerii decoraţiilor/medaliilor această marjă, având în vedere natura domeniului, este una mai largă, aspect care nu indică nicio atingere adusă principiului statului de drept reglementat de art. 1 alin. (3) din Constituţie. 40. Cea de-a doua critică de neconstituţionalitate formulată, şi anume lipsa termenelor în care poate fi retrasă calitatea de membru al unui ordin, este la rândul său neîntemeiată. Faptul că persoana condamnată beneficiază de îngăduinţa/bunăvoinţa/ consideraţia/încrederea/stima Preşedintelui României nu înseamnă că ar trebui să existe şi un termen de decădere a acestuia din dreptul de a retrage calitatea de membru al ordinului. Prin însăşi hotărârea de condamnare, poziţia membrului ordinului este precară, însă considerente de natură politică sau morală îl pot determina pe Preşedinte să îi menţină calitatea pentru un interval de timp pe care îl consideră necesar. A accepta necesitatea existenţei unui termen de decădere, cu consecinţa decăderii Preşedintelui din dreptul de a retrage, ar duce la o condiţionare nepermisă a competenţei sale reglementate de art. 94 lit. a) din Constituţie. Existenţa unui astfel de termen ar impune valorificarea sa imediată, iar Preşedintele ar fi condiţionat, în mod direct, în exercitarea atribuţiei sale; or, în mod structural, art. 94 lit. a) din Constituţie exclude o asemenea posibilitate. 41. Mai mult, în discuţie nu este raportul dintre securitatea juridică şi exercitarea unui drept fundamental, întrucât calitatea de membru al unui ordin nu ţine de un drept fundamental. Prin urmare, întrucât în cauză nu se pune problema protejării unui drept fundamental, înseamnă că garanţiile legale trebuie să vizeze corecta şi buna exercitare a atribuţiei de retragere a calităţii de membru al unui ordin. De aceea, faptul că Preşedintele nu retrage calitatea de membru al ordinului într-un anumit termen nu produce niciun prejudiciu asupra vreunui drept/vreunei libertăţi fundamentale al/a persoanei. Rezultă că securitatea juridică a persoanei nu este afectată prin inexistenţa unui termen pentru retragerea calităţii sale de membru al unui ordin, din contră, o asemenea reglementare conservă marja de apreciere a Preşedintelui în exercitarea atribuţiei sale. Prin urmare, nu se poate reţine, nici din această perspectivă, încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie. 42. Cu privire la invocarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale referitoare la competenţa legiuitorului de a reglementa decăderile, interdicţiile şi incapacităţile care rezultă din condamnare (Decizia nr. 304 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 5 iulie 2017) şi la obligaţia legiuitorului de a circumstanţia infracţiunile a căror săvârşire aduce atingere prestigiului unei profesii şi care constituie astfel temei de încetare a calităţii de membru al unei profesii, respectiv cea de avocat (Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 22 iunie 2017), Curtea reţine că aceasta nu este incidentă în cauză, pentru că nu vizează nici sfera de competenţă a Preşedintelui şi nici condiţiile legale necesar a fi îndeplinite pentru retragerea decoraţiilor/medaliilor. 43. În fine, cu privire la invocarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale (Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 22 noiembrie 2016) potrivit căreia un act administrativ intrat în circuitul civil şi care a dat naştere la drepturi pentru beneficiarul acestuia nu poate fi revocat de autoritatea emitentă deoarece s-ar aduce atingere principiului stabilităţii raporturilor juridice, se constată că aceasta nu este incidentă în cauză, întrucât chiar textul constituţional al art. 94 lit. a) şi Decizia nr. 88 din 20 ianuarie 2009 recunosc competenţa Preşedintelui de retragere a calităţii de membru al unui ordin care prin ipoteză a fost deja acordat, deci care a intrat în circuitul juridic. Rezultă că nu se poate reţine, din această perspectivă, încălcarea art. 52 din Constituţie. 44. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adrian Năstase în Dosarul nr. 1.264/2/2020 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 17 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/1998 pentru reinstituirea Ordinului naţional Steaua României şi ale art. 51 lit. a) din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 8 iulie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Benke Károly -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
