Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative, excepţie ridicată de către instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 2.660/121/2019 al Tribunalului Galaţi - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.569D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Curtea dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 3.009D/2019, nr. 72D/2020, nr. 473D/2020 şi nr. 515D/2020, având ca obiect, după caz, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 [cu referire la art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014] şi ale art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, excepţie ridicată de Societatea Clau & Janet Restaurant - S.R.L. din Arad în Dosarul nr. 1.767/108/2019 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia a II-a civilă, precum şi de către instanţele de judecată, din oficiu, în dosarele nr. 1.789/113/2019 şi nr. 2.722/113/2019 ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia a II-a civilă şi în Dosarul nr. 5.118/121/2019 al Tribunalului Galaţi - Secţia a II-a civilă. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 3.009D/2019, nr. 72D/2020, nr. 473D/2020 şi nr. 515D/2020 la Dosarul nr. 2.569D/2019, care este primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât în cauzele în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate s-a dispus suspendarea judecării cererilor formulate până la pronunţarea Curţii Constituţionale asupra excepţiei, iar, în dinamica legislativă, prevederile criticate au fost abrogate - normele abrogatoare fiind de procedură şi de imediată aplicare - şi, prin urmare, nu mai au aplicabilitate în cauză şi nu mai prezintă relevanţă în soluţionarea cauzelor. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 28 august 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.660/121/2019, Tribunalul Galaţi - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative, excepţie ridicată de către instanţa de judecată, din oficiu, într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.569D/2019. 8. Prin Încheierea din 4 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.767/108/2019, Curtea de Apel Timişoara - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 [cu referire la art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014], excepţie ridicată de Societatea Clau & Janet Restaurant - S.R.L. din Arad într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.009D/2019. 9. Prin Încheierea din 12 decembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.789/113/2019, Curtea de Apel Galaţi - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014, precum şi ale art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 [cu referire la art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014], excepţie ridicată de către instanţa de judecată, din oficiu, într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 72D/2020. 10. Prin Încheierea din 19 februarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.722/113/2019, Curtea de Apel Galaţi - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014, precum şi ale art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 [cu referire la art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014], excepţie ridicată de către instanţa de judecată, din oficiu, într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 473D/2020. 11. Prin Încheierea din 25 februarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 5.118/121/2019, Tribunalul Galaţi - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, excepţie ridicată de către instanţa de judecată, din oficiu, într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 515D/2020. 12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, sunt neconstituţionale deoarece: (i) obstrucţionează aplicarea firească a procedurilor de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă; (ii) conduc la o inegalitate, atât între creditori, cât şi între debitori prin prisma naturii şi ponderii creanţelor bugetare şi în funcţie de care se pot adresa instanţelor judecătoreşti pentru iniţierea procedurilor de insolvenţă, deşi aceştia pot avea, per ansamblu, aceeaşi sumă a obligaţiilor acumulate; (iii) intră în contradicţie cu alte norme imperative aferente procedurilor de insolvenţă şi nu numai, afectând dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) şi în art. 21, prin raportare la art. 8 alin. (4) şi art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative şi la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, din perspectiva principiilor securităţii raporturilor juridice, al încrederii legitime, al legalităţii prin prisma normelor de calitate a legii - claritate şi previzibilitate - şi al dreptului la un proces echitabil; (iv) sunt contrare principiului statului de drept şi principiului legalităţii, inclusiv în componentele sale privind calitatea legii, întrucât debitorul, deşi se află într-o situaţie de insolvenţă pe care este obligat să o declare, nu poate să apeleze la procedura prevăzută de Legea nr. 85/2014 şi să beneficieze de drepturile şi de facilităţile oferite de lege şi de Constituţie, inclusiv de libertatea economică şi libera iniţiativă, care sunt restrânse printr-un act normativ reprezentat de o ordonanţă de urgenţă, or, Constituţia nu permite legiferarea pe această cale dacă prin conţinutul ordonanţelor de urgenţă sunt afectate drepturi şi libertăţi fundamentale; (v) măsura instituită este disproporţionată faţă de scopul procedurilor în discuţie, neexistând o justificare obiectivă pentru impunerea unui asemenea prag valoric; (vi) instituirea pragului valoric raportat la creanţele bugetare reprezintă un privilegiu nejustificat şi o protecţie discriminatorie a creanţelor creditorului bugetar, având în vedere că acesta poate formula şi cerere de deschidere a procedurii insolvenţei, ceea ce este contrar principiului egalităţii între creditori, ocrotirii proprietăţii private în mod egal de lege şi dreptului la un proces echitabil; (vii) sunt contrare principiului legalităţii, în componentele sale privind calitatea legii, întrucât debitorul, deşi se află într-o situaţie de insolvenţă pe care este obligat să o declare, nu poate să apeleze la procedura prevăzută de Legea nr. 85/2014 şi să beneficieze de drepturile şi de facilităţile oferite de lege; (viii) nu există o justificare obiectivă cu privire la impunerea unui prag valoric al creanţelor bugetare pentru ca debitorii să poată apela la procedura prevăzută de Legea nr. 85/2014. În contextul criticilor de neconstituţionalitate este menţionată jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în materia principiilor pretins încălcate de dispoziţiile criticate. 13. Curtea de Apel Timişoara - Secţia a II-a civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 3.009D/2019, opinează că prevederile criticate sunt contrare principiului egalităţii, prin prisma accesului liber la justiţie, întrucât creează discriminare între debitori, unora fiindu-le obstrucţionat accesul la procedurile insolvenţei în funcţie de cuantumul creanţelor bugetare, fără o motivare obiectivă şi rezonabilă, neexistând nicio justificare a unei situaţii deosebite - sau cel puţin nu reiese din expunerea de motive - care a condus la adoptarea normelor criticate. Totodată, învederează că, drept urmare a caracterului neclar al normei criticate şi al destinatarilor acesteia, prin Decizia nr. 49 din 14 octombrie 2019 referitoare la pronunţarea unei hotărâri prealabile cu privire la interpretarea prevederilor art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea şi a stabilit că „în interpretarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 2 octombrie 2018, cerinţa referitoare la cuantumul creanţelor bugetare mai mic de 50% din totalul declarat al creanţelor debitorului nu este aplicabilă pentru cererile de deschidere a procedurii insolvenţei formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990“. 14. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Guvernul, în Dosarul nr. 515D/2020, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (5) şi art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, coroborate cu ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, arată că intenţia legiuitorului de a limita utilizarea abuzivă a procedurii de către debitor şi de a-l responsabiliza în gestionarea activităţii sale este una legitimă având în vedere unele dintre efectele deschiderii procedurii insolvenţei, cum ar fi suspendarea acţiunilor pentru realizarea creanţelor contra debitorului şi curgerea dobânzilor şi penalităţilor sau eşalonările de datorie, ştergerea integrală sau reducerea unor obligaţii ale debitorului conform planului de reorganizare. Cu toate acestea, împiedicarea insolvenţei voluntare a debitorilor care se află în incapacitate de plată, dar care au datorii preponderent bugetare, permite acoperirea pasivului acestora doar prin mecanismele speciale de colectare a creanţelor bugetare prevăzute de Codul de procedură fiscală şi/sau prin executări silite individuale, conform Codului de procedură civilă, acţiuni care pot afecta cele mai importante active ale debitorului, de care ar depinde şansa redresării activităţii sale. Dreptul de reorganizare al debitorului devine, în acest context, condiţionat de comportamentul propriilor creditori care pot sau nu să introducă o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei sale. Or, reglementarea de către legiuitor a condiţiilor de exercitare a unui drept procesual sau material, în virtutea prerogativelor sale constituţionale, nu ar trebui să îl împiedice pe cel interesat să se adreseze justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime ci să conducă la o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, ocrotite în egală măsură. Or, textul criticat limitează pentru debitori, în mod discriminatoriu, aplicarea procedurilor de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă şi intră în contradicţie cu alte norme imperative aferente procedurilor de insolvenţă, şi nu numai, modul impredictibil de raportare la cuantumul creanţelor bugetare conducând la o stare de insolvenţă nedeclarată continuă a debitoarei, având în vedere că la momentul deschiderii procedurii insolvenţei nu se cunoaşte, cu precizie, masa pasivă, aceasta conturându-se abia după verificarea creanţelor de către administratorul/lichidatorul judiciar şi întocmirea tabelului preliminar de creanţe. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierile de sesizare, îl constituie, după caz, dispoziţiile art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 2 octombrie 2018, precum şi ale art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 [cu referire la art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014]. Curtea reţine că, deşi sunt menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate prevederi constituţionale care vizează atât neconstituţionalitatea extrinsecă, cât şi intrinsecă a normelor legale, soluţia legislativă criticată în mod concret are următorul cuprins: „(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile au următoarele semnificaţii: (...) 72. valoarea-prag reprezintă cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă. Valoarea-prag este de 40.000 lei atât pentru creditori, cât şi pentru debitori, inclusiv pentru cererile formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru creanţe de altă natură decât cele salariale, iar pentru salariaţi este de 6 salarii medii brute pe economie/salariat. Când cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă este introdusă de debitor, cuantumul creanţelor bugetare trebuie să fie mai mic de 50% din totalul declarat al creanţelor debitorului.“ Prin Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020, au fost instituite măsuri în domeniul insolvenţei, fiind suspendată pe durata stării de alertă aplicabilitatea tezei finale a art. 5 pct. 72 din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare, iar prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 113/2020 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 iulie 2020, a fost eliminată soluţia legislativă criticată. Având în vedere că în cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate nu a fost pronunţată o soluţie definitivă de respingere a cererilor privind deschiderea procedurii insolvenţei ca urmare a neîndeplinirii cerinţelor impuse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, Curtea urmează a examina dispoziţiile criticate luând în considerare dinamica legislativă în materie. 19. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) care consacră principiul legalităţii (în componenta privind criteriile de calitate a legii), ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 44 alin. (2) cu privire la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, în mod egal, indiferent de titular, ale art. 45 - Libertatea economică, ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, coroborat cu ale art. 115 alin. (6) referitor la delegarea legislativă şi la condiţiile în care aceasta poate avea loc, şi ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) referitor la economie în componenta privind libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. De asemenea, sunt menţionate prevederile art. 8 alin. (4) şi ale art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014 fac parte din titlul preliminar, capitolul II - Principiile fundamentale ale procedurilor de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă. Definiţii, iar noţiunea de valoare-prag este definită drept cuantumul minim al creanţei pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă. Valoarea-prag, în prezent, este de 50.000 lei atât pentru creditori, cât şi pentru debitori, inclusiv pentru cererile formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru creanţe de altă natură decât cele salariale, iar pentru salariaţi este de 6 salarii medii brute pe economie/ salariat. 21. În ceea ce priveşte soluţia legislativă criticată în cauzele deduse judecăţii, Curtea reţine că art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014 a fost modificat, adăugându-i-se o nouă teză prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, care introduce o nouă condiţie, respectiv ca, atunci când cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă este introdusă de debitor, cuantumul creanţelor bugetare trebuie să fie mai mic de 50% din totalul declarat al creanţelor debitorului. În acest context, Curtea reţine că, aşa cum s-a arătat şi la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, prin Legea nr. 55/2020 au fost instituite măsuri în domeniul insolvenţei (capitolul II: Măsuri sectoriale, secţiunea 8: Măsuri în domeniul insolvenţei, art. 46 - 52). Astfel, la art. 46 alin. (1) din această lege s-a prevăzut că „Debitorul aflat în stare de insolvenţă la data intrării în vigoare a prezentei legi, sau care ajunge în stare de insolvenţă poate, pe durata stării de alertă, să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus prevederilor Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare (...)“, iar la art. 47 alin. (1) s-a stabilit că „Pe durata stării de alertă se suspendă aplicabilitatea tezei finale a art. 5 pct. 72 şi a tezei finale a art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare“. Aceste norme legale sunt de imediată aplicare, astfel cum reiese din textul legii antereferite. 22. De asemenea, prevederile art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014 au fost modificate prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 113/2020, fiind eliminată soluţia legislativă criticată. Prin urmare, din examinarea evoluţiei cadrului legislativ în materie şi a contextului în care acesta a fost adoptat, precum şi a efectelor pe care le-a instituit în dinamica legislativă, Curtea constată că, la data soluţionării cauzelor aflate pe rolul instanţei de contencios constituţional, dispoziţiile art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, nu mai sunt în vigoare şi nu mai continuă să producă efecte juridice, întrucât normele legale adoptate ulterior acestora sunt de imediată aplicare, având în vedere caracterul special al acestora, care derogă de la dreptul comun. În acest context, Curtea învederează că în cuprinsul Legii nr. 113/2020 nu se face vreo referire la faptul că speţele începute sub imperiul altei norme continuă să fie soluţionate ţinând seama de cadrul legislativ existent la acea dată şi, prin urmare, prevederile acestei legi produc efecte de la data intrării în vigoare, în virtutea cărora cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti puteau fi repuse pe rol şi soluţionate. 23. Potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia“. Raportat la aceste norme cuprinse în Legea nr. 47/1992, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Având în vedere jurisprudenţa mai sus menţionată, cadrul legislativ din care fac parte normele criticate, precum şi modificările aduse acestora în dinamica legislativă, Curtea observă că, drept urmare a intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 55/2020 şi ale Legii nr. 113/2020, soluţia legislativă criticată prin care se condiţiona introducerea cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă de către debitor de cuantumul creanţelor bugetare, care trebuia să fie mai mic de 50% din totalul declarat al creanţelor debitorului, nu mai continuă să producă efecte juridice după suspendarea şi ieşirea sa din vigoare, cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă introdusă de debitor putând fi soluţionată/depusă oricând în condiţiile Legii nr. 85/2014, cu modificările şi completările efectuate prin legile antereferite, nemaifiind condiţionată de cuantumul creanţelor bugetare prevăzute de dispoziţiile art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018. 24. Faţă de această împrejurare, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate pune o problemă de admisibilitate din punctul de vedere al obiectului său şi al efectelor pe care le-ar produce asupra litigiului o eventuală decizie de admitere, având în vedere că, astfel cum reiese din încheierile de sesizare, în cauzele în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate nu a fost pronunţată o soluţie definitivă de respingere a cererilor privind deschiderea procedurii ca urmare a neîndeplinirii cerinţelor impuse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, ci a fost suspendată soluţionarea acestora în căile de atac, ca urmare a sesizării Curţii Constituţionale. Aşadar, nu sunt aplicabile considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, pentru ca instanţa de contencios constituţional să poată exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, prin prisma faptului că ar continua să producă efecte juridice în soluţionarea cauzei, întrucât soluţia legislativă în discuţie nu mai este în vigoare şi nu continuă să producă efecte juridice, pentru motivele arătate mai sus. Or, excepţia de neconstituţionalitate trebuie să fie utilă pentru soluţionarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată şi trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra desfăşurării procesului, cerinţa relevanţei fiind expresia utilităţii pe care soluţionarea excepţiei invocate o are în cadrul rezolvării litigiului dintre părţi (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragrafele 15 şi 16, sau Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20). 25. Prin urmare, având în vedere situaţiile de fapt şi de drept în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, urmate de evenimentele legislative mai sus menţionate, eventuala admitere a excepţiei de neconstituţionalitate nu ar produce nicio consecinţă în cauzele în care a fost invocată şi nici în ceea ce priveşte efectivitatea deciziei instanţei de contencios constituţional prin prisma prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituţie. Astfel, aceste dispoziţii constituţionale statuează că Parlamentul sau Guvernul, după caz, este îndrituit să pună prevederile neconstituţionale în acord cu dispoziţiile Constituţiei. Or, legiuitorul, în cadrul procesului legislativ de aprobare a ordonanţei de urgenţă, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie, coroborat cu art. 115 alin. (7), potrivit căruia „Ordonanţele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege (...)“, deja a eliminat soluţia legislativă criticată, iar examinarea constituţionalităţii normelor criticate ar transforma, în mod nepermis, controlul pe calea excepţiei de neconstituţionalitate într-un control abstract. 26. Raportând considerentele mai sus menţionate la cauzele deduse judecăţii şi ţinând seama de jurisprudenţa anterioară în materie, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, în contextul dat, nu mai îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 şi dezvoltată în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. În consecinţă, pentru argumentele mai sus prezentate, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. 27. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative, precum şi ale art. I pct. 1 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă [cu referire la art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014], excepţie ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 2.660/121/2019 al Tribunalului Galaţi - Secţia a II-a civilă, de Societatea Clau & Janet Restaurant - S.R.L. din Arad în Dosarul nr. 1.767/108/2019 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia a II-a civilă şi de către instanţele de judecată, din oficiu, în dosarele nr. 1.789/113/2019 şi nr. 2.722/113/2019 ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia a II-a civilă şi în Dosarul nr. 5.118/121/2019 al Tribunalului Galaţi - Secţia a II-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Galaţi - Secţia a II-a civilă, Curţii de Apel Timişoara - Secţia a II-a civilă şi Curţii de Apel Galaţi - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 septembrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
![Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 479 din 21 septembrie 2023 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative, precum şi ale art. I pct. 1 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă [cu referire la art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014]](http://www.monitoruljuridic.ro/_images/ico_yahoo.png)
