Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 479 din 17 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 479 din 17 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "care nu este supusă niciunei căi de atac" din cuprinsul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 122 din 11 februarie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana     │-                 │
│Gulie              │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Cessena Trade Company - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 2.828/1/2018*/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.861D/2019.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 4 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.828/1/2018*/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Cessena Trade Company - S.R.L. din Timişoara într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire formulate împotriva unei decizii pronunţate în procedura de filtrare a recursurilor.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că imposibilitatea de a obţine revizuirea unei hotărâri pronunţate în procedura de filtrare a recursurilor încalcă principiile constituţionale ale accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, justiţiabilul fiind împiedicat să supună judecăţii o hotărâre pronunţată în completul de filtru.
    6. Se mai susţine şi încălcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, în condiţiile în care persoanele al căror recurs a fost soluţionat de instanţa supremă în procedura de filtrare nu beneficiază de o cale de atac, în temeiul sintagmei „decizia nu este supusă niciunei căi de atac“ cuprinse în art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, în raport cu efectele pe care le produce o hotărâre pronunţată de orice altă instanţă în recurs, împotriva căreia pot fi exercitate căile de atac reglementate de lege.
    7. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată numai în ipoteza cazului de revizuire fundamentat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, referitor la cazul în care Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea ce a făcut obiectul acelei excepţii. Astfel, se apreciază că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, care a invocat o altă excepţie de neconstituţionalitate, în cadrul procedurii de filtrare a recursurilor, iar ulterior aceasta a fost admisă de către Curtea Constituţională, nu poate formula cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, dat fiind faptul că, potrivit textului de lege criticat, decizia pronunţată în cadrul procedurii de filtrare nu este supusă niciunei căi de atac. Or, prin nerecunoaşterea căii de atac a revizuirii, în această ipoteză, se încalcă efectul obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale, consacrat de prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie. În sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, o decizie prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate are efecte şi pentru trecut în mod limitat, în sensul că profită autorilor acesteia, dar şi autorilor aceleiaşi excepţii, invocate anterior publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, în alte cauze în care excepţia a fost respinsă ca devenită inadmisibilă, prin raportare la constatarea neconstituţionalităţii aceluiaşi text de lege.
    8. Se mai apreciază că, dat fiind faptul că excepţia de neconstituţionalitate este o chestiune prejudicială, o problemă juridică a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluţionarea litigiului cu care este conexă, ar trebui să se recunoască dreptul la o cale efectivă de atac, în vederea desfiinţării soluţiei pronunţate în temeiul unui text de lege declarat neconstituţional. În sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, constatarea neconstituţionalităţii unui text de lege, ca urmare a invocării unei excepţii de neconstituţionalitate, trebuie să profite autorilor acesteia şi nu poate constitui doar un instrument de drept abstract, întrucât şi-ar pierde caracterul concret, astfel cum s-a statuat deja în jurisprudenţa Curţii (a se vedea Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 şi Decizia nr. 338 din 24 septembrie 2013). Neconstituţionalitatea unei dispoziţii legale nu are numai o funcţie de prevenţie, ci şi una de reparaţie, întrucât ea vizează în primul rând situaţia concretă a cetăţeanului lezat în drepturile sale prin norma criticată. Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, o protecţie eficace a drepturilor omului nu poate fi realizată prin simpla consacrare a unor drepturi substanţiale, ci este necesar ca aceste drepturi să fie însoţite de garanţii fundamentale de ordin procedural, care să asigure mecanismele corespunzătoare de punere în valoare. Astfel, statele semnatare ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale au obligaţia de a efectua toate demersurile necesare în vederea creării, în sistemele juridice naţionale, a unor căi procedurale concrete şi efective pe care justiţiabilii să le poată utiliza în acest sens.
    9. În considerarea celor de mai sus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă apreciază că dispoziţia procesuală prevăzută la art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă nu poate exclude exercitarea căii de atac a revizuirii împotriva deciziei pronunţate în procedura de filtrare şi nu se poate interpreta că ar fi inadmisibilă formularea unei cereri de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă.
    10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă. Analizând motivarea excepţiei, Curtea constată că obiectul acesteia îl reprezintă sintagma „care nu este supusă niciunei căi de atac“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă.
    14. Prevederile legale criticate, la data ridicării excepţiei, aveau următoarea redactare: „În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părţilor.“
    15. Prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate au fost abrogate prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018. Însă, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate, care continuă să îşi producă efectele în cauza dedusă judecăţii.
    16. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3), (4) şi (5) referitoare la statul de drept, principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi principiul legalităţii, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, în legătură cu evoluţia normativă a prevederilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă şi a constatat că sintagma „sau că recursul este vădit nefondat“ din cuprinsul acestora este neconstituţională. Curtea a reţinut că respingerea recursului pentru motivul că acesta este vădit nefondat obligă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la examinarea fondului cauzei. Or, aceasta poate avea loc numai în faza judecării pe fond a recursului, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale specifice accesului liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare, incluzând citarea părţilor şi participarea procurorului, când este cazul, iar nu în cadrul procedurii de filtrare. Ca urmare a constatării neconstituţionalităţii sintagmei referitoare la caracterul vădit nefondat al recursului, această ipoteză a fost eliminată dintre situaţiile care puteau justifica respingerea ca inadmisibilă a cererii de recurs în procedura de filtrare, prin efectul obligatoriu al Deciziei nr. 839 din 8 decembrie 2015.
    18. De asemenea, în legătură cu procedura de filtrare a recursurilor, în ansamblul său, Curtea a reţinut că aceasta, astfel cum a fost configurată de legiuitor prin art. 493 din Codul de procedură civilă, este o procedură scrisă, lipsită de oralitate, aplicabilă numai în cazul în care calea extraordinară de atac este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar principiile contradictorialităţii şi dreptului la apărare sunt respectate, de principiu, prin comunicarea către părţi a actelor de procedură şi a raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului. Această opţiune a legiuitorului este în acord cu esenţa procedurii de filtrare a recursurilor, care constă în statuarea asupra admisibilităţii în principiu a recursului de către completul de trei judecători stabilit în acest sens, scop care rezultă din chiar primul alineat al art. 493 din Codul de procedură civilă (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 201 din 30 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 12 iulie 2017, paragraful 23).
    19. Dispoziţiile art. 493 din Codul de procedură civilă au fost abrogate prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, astfel că, în prezent, la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu mai există procedura de filtrare.
    20. Din analiza actului de sesizare Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cursul soluţionării cererii de revizuire îndreptate împotriva Deciziei nr. 2.893 din 13 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.798/30/2014, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de autoarea excepţiei împotriva Deciziei civile nr. 141 din 21 septembrie 2017, pronunţată în apel de către Curtea de Apel Timişoara - Secţia I civilă. Motivul pentru care Înalta Curte a considerat că recursul este inadmisibil şi l-a respins ca atare în cadrul procedurii de filtrare l-a reprezentat faptul că decizia atacată cu recurs a fost pronunţată de instanţa de apel într-o acţiune evaluabilă în bani, a cărei valoare era situată sub pragul de 1.000.000 lei, iar hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani sub acest prag valoric nu erau supuse recursului, în temeiul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, precum şi al Deciziei nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17 iulie 2018 [prin care s-a statuat că „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 lei inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017)“].
    21. Pe parcursul soluţionării recursului, aceeaşi autoare a prezentei excepţii, Societatea Cessena Trade Company - S.R.L. din Timişoara, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 [precum şi ale art. 4, ale art. 152 alin. (3) şi ale art. 518] din Codul de procedură civilă raportate la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, iar prin Decizia nr. 752 din 4 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 3 iunie 2022, Curtea Constituţională a respins ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate, în temeiul unei decizii anterioare de constatare a neconstituţionalităţii aceloraşi prevederi legale (Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2019), decizie care poate reprezenta motiv de revizuire, conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă.
    22. La data de 29 octombrie 2018, autoarea excepţiei a solicitat revizuirea Deciziei nr. 2.893 din 13 septembrie 2018 (prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de autoarea excepţiei). La această dată [anterioară pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 752 din 4 noiembrie 2021, care îi conferea dreptul de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă], autoarea excepţiei de neconstituţionalitate şi-a întemeiat cererea de revizuire introdusă împotriva deciziei pronunţate de completul de filtru pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 6 din Codul de procedură civilă (când s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere - argumentat de faptul că hotărârea atacată s-a întemeiat pe Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dar al cărei raţionament a fost invalidat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018).
    23. Ulterior, cererea de revizuire a fost completată cu invocarea motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă [când, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii - argumentat de faptul că, după soluţionarea recursului în cadrul căruia a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 [şi ale art. 4, ale art. 152 alin. (3) şi ale art. 518] din Codul de procedură civilă raportate la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, precitată, prin care a constatat neconstituţionalitatea prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de instanţa supremă.
    24. Prin Decizia nr. 536 din 7 martie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, cu motivarea că deciziile pronunţate în cadrul procedurii de filtrare a recursurilor nu sunt supuse niciunei căi de atac. La aceeaşi dată, în şedinţa publică din 7 martie 2019, revizuenta a formulat prezenta excepţie de neconstituţionalitate, motivată, în esenţă, de împrejurarea că autoarea excepţiei beneficiază de efectele unei decizii de constatare a neconstituţionalităţii a înseşi prevederilor legale care au stat la baza respingerii ca inadmisibil a recursului, în cadrul procedurii de filtrare a recursului.
    25. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că aceasta este întemeiată, în ipoteza în care revizuirea formulată împotriva deciziilor pronunţate în cadrul procedurii reglementate de art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă se întemeiază pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă. Astfel, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a solicitat revizuirea unei hotărâri care, potrivit art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, nu este supusă niciunei căi de atac, motivat de faptul că, prin Decizia nr. 752 din 4 noiembrie 2021, anterior citată, Curtea a respins ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale pe care s-a întemeiat acea hotărâre, soluţie procedurală pronunţată de instanţa constituţională ca urmare a admiterii, în prealabil, a aceleiaşi excepţii invocate însă la sesizarea altor persoane, respectiv prin Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, anterior citată. Or, prin nerecunoaşterea căii de atac a revizuirii, în ipoteza în care cererea de revizuire este întemeiată pe o decizie de admitere pronunţată de Curtea Constituţională în legătură cu prevederile legale care au constituit temei al respingerii recursului ca inadmisibil, în cadrul procedurii de filtrare reglementate de art. 493 din Codul de procedură civilă, se încalcă efectul obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale, reglementat de art. 147 alin. (4) din Constituţie.
    26. În acest sens, în legătură cu efectele deciziilor de admitere ale Curţii Constituţionale, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, „deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor“, iar, în privinţa legilor şi a ordonanţelor în vigoare, alin. (1) al aceluiaşi articol prevede că acestea „îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept“. Aceste prevederi constituţionale, reluate, la nivel legal, prin art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, consacră efectele deciziilor Curţii Constituţionale, respectiv aplicarea pentru viitor şi caracterul general obligatoriu al acestora. În interpretarea dispoziţiilor menţionate, Curtea a reţinut că deciziile de constatare a neconstituţionalităţii fac parte din ordinea juridică normativă, prin efectul lor prevederea neconstituţională încetându-şi aplicabilitatea pentru viitor (în acest sens a se vedea Decizia nr. 847 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 14 august 2008). În ceea ce priveşte dispoziţiile legale care nu mai sunt în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale, Curtea a reţinut prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, anterior citată, că acestea vor fi înlăturate de la aplicare în toate situaţiile juridice în care continuă să îşi producă efectele juridice neconstituţionale, în virtutea principiului tempus regit actum. Având în vedere cele anterior expuse, Curtea reţine că deciziile de constatare a neconstituţionalităţii nu trebuie să se aplice numai raporturilor juridice care urmează să se nască, ci trebuie să profite, în primul rând, autorului excepţiei de neconstituţionalitate lezat în drepturile sale prin norma constatată ca fiind contrară Legii fundamentale. Aceasta cu atât mai mult cu cât excepţia de neconstituţionalitate constituie întotdeauna un mijloc de apărare într-un litigiu în curs de soluţionare care nu pune în discuţie fondul pretenţiei deduse judecăţii (a se vedea în acest sens Decizia nr. 5 din 9 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 31 ianuarie 2007).
    27. Totodată, prin Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragraful 21, sau Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, paragraful 26, Curtea a stabilit că o decizie de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate se aplică şi în cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate până la data publicării, altele decât cea în care a fost pronunţată decizia Curţii Constituţionale, soluţionate definitiv prin hotărâre judecătorească, ipoteză ultimă în care decizia de admitere constituie motiv de revizuire. În acelaşi sens, Curtea a mai reţinut că o decizie prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate profită atât autorilor acesteia, cât şi autorilor aceleiaşi excepţii, invocată anterior publicării deciziei, dar în alte cauze, soluţionate definitiv.
    28. Aplicând aceste considerente de principiu în prezenta cauză, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 752 din 4 noiembrie 2021, anterior citată, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, Curtea a respins ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie invocată, între alţii, şi de Societatea Cessena Trade Company - S.R.L. din Timişoara, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate din prezenta cauză. În sensul jurisprudenţei Curţii, respingerea ca devenită inadmisibilă a excepţiei, în aceste situaţii particulare, este întemeiată pe considerentul că un text de lege nu poate fi constatat neconstituţional de două sau mai multe ori, în sens contrar fiind încălcată autoritatea de lucru judecat a deciziilor Curţii Constituţionale. Într-o asemenea ipoteză, partea nu poate fi sancţionată pentru lipsă de diligenţă, aceasta formulându-şi apărările necesare în cursul litigiului, inclusiv prin invocarea excepţiei de neconstituţionalitate ca mijloc de apărare. Faptul că instanţa constituţională a admis în prealabil excepţia de neconstituţionalitate cu acelaşi obiect, formulată într-o altă cauză, este o chestiune care nu depinde de comportamentul procesual al autorului excepţiei soluţionate ulterior (a se vedea în acest sens Decizia nr. 100 din 29 iunie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 28 iulie 1999).
    29. Prin urmare, autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate beneficiază de o decizie prin care Curtea Constituţională a respins, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor care au constituit temeiul de respingere, ca inadmisibil, a recursului exercitat în cauză, în cadrul procedurii de filtrare. Or, în cadrul procesului judiciar, excepţia de neconstituţionalitate se înscrie în rândul excepţiilor de procedură prin care se urmăreşte împiedicarea unei judecăţi care s-ar întemeia pe o dispoziţie legală neconstituţională. Constatarea neconstituţionalităţii unui text de lege ca urmare a invocării unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite autorilor acesteia şi nu poate constitui doar un instrument de drept abstract, întrucât şi-ar pierde caracterul concret (a se vedea în acest sens Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 sau Decizia nr. 338 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 14 noiembrie 2013). Neconstituţionalitatea unei dispoziţii legale nu are numai o funcţie de prevenţie, ci şi una de reparaţie, întrucât ea vizează în primul rând situaţia concretă a cetăţeanului lezat în drepturile sale prin norma criticată.
    30. Prin urmare, raportat la situaţia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, anterior citată, va fi aplicabilă în mod excepţional şi acelor situaţii care au devenit facta praeterita, respectiv în cauza în care a fost invocată de autoare aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, soluţionată prin Decizia nr. 752 din 4 noiembrie 2021, anterior citată, prin posibilitatea exercitării căii de atac a revizuirii, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă (a se vedea şi Decizia nr. 404 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 10 ianuarie 2017, paragrafele 27-29). Potrivit dispoziţiilor criticate în prezenta cauză, soluţia pronunţată în cadrul procedurii de filtrare a recursurilor nu este supusă niciunei căi de atac, respectiv contestaţie în anulare sau revizuire.
    31. Or, respingerea ca inadmisibilă a unei cereri de revizuire întemeiate pe prevederile pct. 11 al alin. (1) al art. 509 din Codul de procedură civilă, în condiţiile în care prevederile legale pe care s-a întemeiat hotărârea de respingere ca inadmisibil a recursului au fost declarate neconstituţionale, echivalează cu o limitare a exercitării unei căi de atac şi, în acelaşi timp, lipseşte de eficienţă însuşi controlul de constituţionalitate, întrucât părţile se află în imposibilitatea de a beneficia de efectele deciziei Curţii, deci ale controlului de constituţionalitate pe care ele l-au declanşat, ceea ce reprezintă o veritabilă sancţiune aplicabilă acestora. În această situaţie, deciziile obligatorii ale Curţii Constituţionale ar fi lipsite de orice efecte juridice, iar rolul instanţei constituţionale ar fi negat (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, anterior citată, paragraful 31).
    32. În continuare, Curtea mai reţine că accesul, formularea şi exercitarea căilor de atac reprezintă un aspect al accesului liber la justiţie, drept fundamental protejat de art. 21 din Constituţie (a se vedea Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014). Acest drept nu este un drept absolut, putând fi limitat prin anumite condiţii de formă şi de fond impuse de legiuitor, însă condiţionările astfel stabilite nu pot fi acceptate dacă afectează dreptul fundamental în chiar substanţa sa. Totodată, asigurarea unui drept de acces efectiv la justiţie trebuie analizată şi prin prisma efectelor pe care hotărârea judecătorească le are asupra drepturilor persoanei care s-a adresat justiţiei. În acest sens, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 17 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2017, paragraful 42, s-a reţinut că un drept de acces la justiţie efectiv nu se caracterizează doar prin posibilitatea instanţei de judecată de a examina ansamblul mijloacelor, argumentelor şi probelor prezentate şi de a pronunţa o soluţie, ci şi prin faptul că soluţia pronunţată determină înlăturarea încălcării denunţate şi a consecinţelor sale pentru titularul dreptului încălcat.
    33. De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că scopul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale este să apere nu drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective, în acest sens fiind Hotărârea din 12 iulie 2001, pronunţată în Cauza Prinţul Hans-Adam II de Liechtenstein împotriva Germaniei, şi Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României.
    34. Astfel, prin raportare la prezenta cauză, Curtea reţine că inadmisibilitatea formulării unei cereri de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti întemeiate pe dispoziţii legale în privinţa cărora Curtea Constituţională a pronunţat o decizie de constatare a neconstituţionalităţii încalcă dreptul de acces la justiţie reglementat prin art. 21 din Constituţie.
    35. În concluzie, imposibilitatea exercitării căii de atac a revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, împotriva deciziei pronunţate în cadrul procedurii de filtrare a recursurilor, contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 şi art. 147 alin. (4) referitor la efectele deciziilor Curţii Constituţionale.
    36. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că sintagma „care nu este supusă niciunei căi de atac“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă este constituţională în măsura în care nu exclude exercitarea căii de atac a revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 17 octombrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Irina Loredana Gulie

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 479 din 17 octombrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 479 din 17 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "care nu este supusă niciunei căi de atac" din cuprinsul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 479 din 17 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "care nu este supusă niciunei căi de atac" din cuprinsul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă