Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative, excepţie ridicată de Societatea Lotus Farm - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 31.364/245/2018 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 293D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Curtea dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 487D/2019, nr. 509D/2019, nr. 591D/2019, nr. 592D/2019, nr. 673D/2019, nr. 1.668D/2019, nr. 1.709D/2019, nr. 1.761D/2019, nr. 1.796D/2019, nr. 1.803D/2019, nr. 1.826D/2019, nr. 1.917D/2019, nr. 1.949D/2019, nr. 1.964D/2019, nr. 1.983D/2019, nr. 1.984D/2019, nr. 2.041D/2019, nr. 2.164D/2019, nr. 2.168D/2019, nr. 2.222D/2019, nr. 2.781D/2019, nr. 3.082D/2019, nr. 109D/2020, nr. 166D/2020, nr. 198D/2020 şi nr. 569D/2020, având ca obiect, după caz, excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 [în ansamblul său şi a dispoziţiilor art. I pct. 8, 10 şi 14 şi ale art. VIII, IX şi X], precum şi a dispoziţiilor art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, excepţie ridicată, după caz, de Societatea Prime Time Productions - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 24.253/300/2018 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Upetrom 1 Mai - S.A. din Ploieşti în Dosarul nr. 5.963/105/2017 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Societatea Răzvan Tur Company - S.R.L. din satul Leţcani, comuna Leţcani, judeţul Iaşi, în Dosarul nr. 31.365/245/2018 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, de Societatea Cavior Agro - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 31.576/245/2018 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 32.079/245/2018 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, de Societatea Upetrom 1 Mai - S.A. din Ploieşti în Dosarul nr. 3.513/281/2019 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, de Societatea E.V.A. Energy - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.637/62/2017/a30 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Societatea Lotus Farm - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 5.666/245/2019 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, de Societatea Engie România - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.637/62/2017/a32 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Societatea Ozon Cota 1400 - S.R.L. din Sinaia în Dosarul nr. 184/105/2015/a4 al Judecătoriei Sinaia, de Societatea Spet Shipping - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.386/299/2019 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă, de Societatea Upetrom 1 Mai - S.A. din Ploieşti în Dosarul nr. 1.974/281/2019 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, de Societatea A&G Med Trading - S.R.L. în Dosarul nr. 8.792/4/2019 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Cramele Pâncota - S.R.L. din Pâncota, judeţul Arad, în Dosarul nr. 709/246/2019 al Judecătoriei Ineu, de Societatea Tehnologica Radion - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.808/303/2019 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Imobiliara - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.919/3/2019 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, de Societatea Agromec Cernei - S.A. din Cernei, judeţul Arad, în Dosarul nr. 3.695/108/2007*/a1 al Tribunalului Arad - Secţia a II-a civilă, de Societatea Agromec Cernei - S.A. din Cernei, judeţul Arad, în Dosarul nr. 710/246/2019 al Judecătoriei Ineu, de instanţa de judecată, din oficiu, şi de Societatea Agro Zumer - S.R.L. din Ţipari, comuna Sintea Mare, judeţul Arad, în Dosarul nr. 5.649/108/2017/a10 al Tribunalului Arad - Secţia a II-a civilă, de Nedelcu Vasile în Dosarul nr. 1.423/62/2018/a3 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Societatea A&G Med Trading - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 20.424/4/2019 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Raiffeisen Bank - S.A., cu sediul în Bucureşti în Dosarul nr. 2.157/115/2018/a8 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia a II-a civilă, de Societatea Quick Protect - S.R.L. din Baia Mare în Dosarul nr. 3.665/100/2017/a4 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, de Societatea A&G Med Trading - S.R.L. în Dosarul nr. 6.393/300/2019 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Pharma Vision - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 27.618/4/2019 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi de Societatea Pallet Express - S.R.L. din Sibiu în Dosarul nr. 29.816/299/2019 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, în Dosarul nr. 3.082D/2019, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus note de şedinţă prin care arată că litigiul aflat pe rolul instanţelor judecătoreşti a fost soluţionat. 6. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 487D/2019, nr. 509D/2019, nr. 591D/2019, nr. 592D/2019, nr. 673D/2019, nr. 1.668D/2019, nr. 1.709D/2019, nr. 1.761D/2019, nr. 1.796D/2019, nr. 1.803D/2019, nr. 1.826D/2019, nr. 1.917D/2019, nr. 1.949D/2019, nr. 1.964D/2019, nr. 1.983D/2019, nr. 1.984D/2019, nr. 2.041D/2019, nr. 2.164D/2019, nr. 2.168D/2019, nr. 2.222D/2019, nr. 2.781D/2019, nr. 3.082D/2019, nr. 109D/2020, nr. 166D/2020, nr. 198D/2020 şi nr. 569D/2020 la Dosarul nr. 293D/2019, care a fost primul înregistrat. 7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate formulate asupra art. I pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că, în raport cu dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5), conţinutul normelor este clar şi previzibil şi reglementează situaţia creanţelor curente în cazul în care nu sunt respectate obligaţiile de plată ale acestora, sens în care menţionează şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie (Decizia nr. 26 din 16 februarie 2023, paragraful 27 şi următoarele). De asemenea, arată că nu sunt afectate principiul egalităţii în drepturi şi dreptul de proprietate privată, deoarece, pe de o parte, situaţia creanţelor iniţiale asumate în planul de reorganizare este diferită de situaţia creanţelor acumulate după deschiderea procedurii insolvenţei şi, pe de altă parte, legiuitorul poate stabili cadrul juridic pentru exercitarea dreptului de proprietate. Cu privire la art. IX alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, învederează că prin Legea nr. 113/2020 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative a fost eliminată sintagma pusă în discuţie de către autorii excepţiei de neconstituţionalitate şi aceasta nu mai produce efecte juridice şi, prin urmare, având în vedere data sesizării şi modificările legislative ulterioare, excepţia de neconstituţionalitate ar trebui respinsă ca devenită inadmisibilă. Referitor la art. VIII şi X din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, apreciază că acestea nu au incidenţă în cauză şi, prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 8. Prin Încheierea din 1 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 31.364/245/2018, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative, excepţie ridicată de Societatea Lotus Farm - S.R.L. din Iaşi şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 293D/2019. 9. Prin Încheierea din 19 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 24.253/300/2018, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 [cu referire la art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă], excepţie ridicată de Societatea Prime Time Productions - S.R.L. din Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 487D/2019. 10. Prin Încheierea din 26 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 5.963/105/2017, Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IX alin. (1) şi ale art. I pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 [cu referire la art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014], excepţie ridicată de Societatea Upetrom 1 Mai - S.A. din Ploieşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 509D/2019. 11. Prin Încheierea din 19 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 31.365/245/2018, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, excepţie ridicată de Societatea Răzvan Tur Company - S.R.L. din satul Leţcani, comuna Leţcani, judeţul Iaşi, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 591D/2019. 12. Prin Încheierea din 20 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 31.576/245/2018, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, precum şi a prevederilor art. 143 din Legea nr. 85/2014, excepţie ridicată de Societatea Cavior Agro - S.R.L. din Iaşi şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 592D/2019. 13. Prin Încheierea din 6 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 32.079/245/2018, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 [în ansamblu, precum şi cu referire la art. IX alin. (1) teza finală], excepţie ridicată de către instanţa de judecată, din oficiu, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 673D/2019. 14. Prin Încheierea din 14 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.513/281/2019, Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IX alin. (1) şi ale art. I pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, precum şi ale art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, excepţie ridicată de Societatea Upetrom 1 Mai - S.A. din Ploieşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.668D/2019. 15. Prin Încheierea din 22 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 4.637/62/2017/a30, Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, excepţie ridicată de Societatea E.V.A. Energy - S.A. din Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.709D/2019. 16. Prin Încheierea din 29 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 5.666/245/2019, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, precum şi ale art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, excepţie ridicată de Societatea Lotus Farm - S.R.L. din Iaşi şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.761D/2019. 17. Prin Încheierea din 22 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 4.637/62/2017/a32, Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 [cu referire la art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014], excepţie ridicată de Societatea Engie România - S.A. din Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.796D/2019. 18. Prin Încheierea din 12 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 184/105/2015/a4, Judecătoria Sinaia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 [cu referire la art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014], excepţie ridicată de Societatea Ozon Cota 1400 - S.R.L. din Sinaia şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.803D/2019. 19. Prin Încheierea din 7 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 8.386/299/2019, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 [cu referire la art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014], excepţie ridicată de Societatea Spet Shipping - S.A. din Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.826D/2019. 20. Prin Încheierea din 17 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.974/281/2019, Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IX alin. (1) şi ale art. I pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, precum şi ale art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, excepţie ridicată de Societatea Upetrom 1 Mai - S.A. din Ploieşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.917D/2019. 21. Prin Încheierea din 25 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 8.792/4/2019, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, precum şi ale art. IX din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, excepţie ridicată de Societatea A&G Med Trading - S.R.L. din Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.949D/2019. 22. Prin Încheierea din 18 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 709/246/2019, Judecătoria Ineu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, excepţie ridicată de Societatea Cramele Pâncota - S.R.L. din Pâncota, judeţul Arad, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.964D/2019. 23. Prin Încheierea din 11 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 6.808/303/2019, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 [cu referire la art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014], excepţie ridicată de Societatea Tehnologica Radion - S.R.L. din Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.983D/2019. 24. Prin Încheierea din 20 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 8.919/3/2019, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 [cu referire la art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014], excepţie ridicată de Societatea Imobiliara - S.R.L. din Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.984D/2019. 25. Prin Încheierea nr. 479 din 6 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.695/108/2007*/a1, Tribunalul Arad - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, excepţie ridicată de Societatea Agromec Cernei - S.A. din Cernei, judeţul Arad, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.041D/2019. 26. Prin Încheierea din 27 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 710/246/2019, Judecătoria Ineu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, excepţie ridicată de Societatea Agromec Cernei - S.A. din Cernei, judeţul Arad, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.164D/2019. 27. Prin Încheierea din 4 iulie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 5.649/108/2017/a10, Tribunalul Arad - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 8, 10 şi 14 şi ale art. VIII, IX şi X din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, excepţie ridicată din oficiu şi de Societatea Agro Zumer - S.R.L. din Ţipari, comuna Sintea Mare, judeţul Arad, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.168D/2019. 28. Prin Încheierea din 26 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.423/62/2018/a3, Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, excepţie ridicată de Nedelcu Vasile şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.222D/2019. 29. Prin Încheierea din 9 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 20.424/4/2019, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, precum şi ale art. IX din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, excepţie ridicată de Societatea A&G Med Trading - S.R.L. din Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.781D/2019. 30. Prin Încheierea din 5 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.157/115/2018/a8, Curtea de Apel Timişoara - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 [cu referire la art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014], excepţie ridicată de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. cu sediul în Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.082D/2019. 31. Prin Încheierea din 25 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.665/100/2017/a4, Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 8 şi ale art. IX din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, excepţie ridicată de Societatea Quick Protect - S.R.L. din Baia Mare şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 109D/2020. 32. Prin Încheierea din 28 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 6.393/300/2019, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, precum şi ale art. IX din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, excepţie ridicată de Societatea A&G Med Trading - S.R.L. din Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 166D/2020. 33. Prin Încheierea din 8 ianuarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 27.618/4/2019, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, precum şi ale art. IX din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, excepţie ridicată de Societatea Pharma Vision - S.R.L. din Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 198D/2020. 34. Prin Încheierea din 20 martie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 29.816/299/2019, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, precum şi ale art. IX din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, excepţie ridicată de Societatea Pallet Express - S.R.L. din Sibiu şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 569D/2020. 35. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate în cauze întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014, coroborate cu cele ale Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. 36. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt adoptate cu încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 115 alin. (4) şi (6), coroborate cu prevederile art. 53, întrucât nu sunt îndeplinite (i) condiţiile cerute pentru adoptarea ordonanţelor de urgenţă (nu reiese care a fost situaţia extraordinară care a condus la modificarea legislaţiei în materie pe calea delegării legislative şi nici care a fost raţiunea instituirii unei proceduri paralele de executare silită a creanţelor curente, indiferent de titular) şi (ii) criteriile privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale. De asemenea, normele în discuţie sunt neconstituţionale, deoarece obstrucţionează aplicarea firească a procedurilor de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă şi intră în contradicţie cu alte norme imperative aferente procedurilor de insolvenţă şi nu numai, creând o procedură paralelă, aspect care conduce la afectarea principiilor şi restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi prevăzute de Constituţie, spre exemplu, principiul legalităţii - în componenta privind calitatea legii (previzibilitate, claritate, securitatea raporturilor juridice), principiul egalităţii în drepturi - atât în ceea ce priveşte debitorii, cât şi creditorii, mai ales în raport cu creditorul bugetar, accesul liber la justiţie, libertatea economică, dreptul de proprietate privată, protecţia concurenţei loiale, neretroactivitatea legii civile. Ca atare, în măsura în care prevederile criticate se aplică şi procedurilor de insolvenţă începute înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, atât în ceea ce priveşte termenele procedurale stabilite prin normele criticate, cât şi în ceea ce priveşte conţinutul lor, cu precădere dispoziţiile art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 şi care, de principiu, se regăsesc şi sunt aplicabile în procedura reorganizării judiciare, sunt neconstituţionale. 37. În contextul criticilor de neconstituţionalitate se face trimitere la: Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, prin care se prevede că proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente şi posibile, care să conducă la o cât mai mare stabilitate şi eficienţă legislativă, iar la conţinutul şi fundamentarea soluţiilor legislative trebuie să se ţină seama de ansamblul reglementărilor interne şi de armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia europeană; Recomandarea Comisiei Europene privind restructurarea şi a doua şansă, în care statele membre au fost invitate să adopte proceduri eficace de preinsolvenţă, prin care debitorii viabili să fie ajutaţi să se restructureze şi, astfel, să evite insolvenţa, precum şi dispoziţii referitoare la a doua şansă pentru întreprinzători, care să le permită acestora să obţină remiterea de datorie în maximum 3 ani de la insolvenţă; Propunerea de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind cadrele de restructurare preventivă, a doua şansă şi măsurile de sporire a eficienţei procedurilor de restructurare, de insolvenţă şi de remitere de datorie şi de modificare a Directivei 2012/30/UE; art. 1 cu privire la protecţia bunurilor şi a proprietăţii cuprins în Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; art. 1 paragraful 1 cu privire la interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 adiţional la Convenţie; Ghidul legislativ UNCITRAL în materia insolvenţei, care recunoaşte dreptul debitorului de a apela voluntar la procedura insolvenţei chiar de la primele dificultăţi ale unei societăţi. De asemenea, sunt menţionate considerente de principiu cuprinse în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia principiilor a căror încălcare se susţine prin critica de neconstituţionalitate. 38. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 293D/2019, opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, în raport cu art. 15 alin. (2) şi art. 115 din Constituţie. 39. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 487D/2019, opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie. 40. Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 509D/2019, opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie. 41. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 591D/2019, opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în raport cu critica de neconstituţionalitate formulată. 42. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 592D/2019, opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie, şi neîntemeiată, în raport cu art. 21 şi 44 din Legea fundamentală. 43. Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.668D/2019, opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, în raport cu art. 15 alin. (2) din Constituţie. 44. Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.709D/2019, opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, în raport cu art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 44 alin. (2) şi art. 53 din Constituţie. 45. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.761D/2019, opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, în raport cu art. 15 alin. (2) şi art. 115 din Constituţie, şi neîntemeiată, în raport cu art. 44 din Legea fundamentală. 46. Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1.796D/2019, opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, în raport cu art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 44 alin. (2) şi art. 53 din Constituţie. 47. Judecătoria Sinaia, în Dosarul nr. 1.803D/2019, nu şi-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate. 48. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 1.826D/2019, opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în raport cu critica de neconstituţionalitate formulată şi cu dispoziţiile constituţionale menţionate în susţinerea acesteia. 49. Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.917D/2019, opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în raport cu dispoziţiile constituţionale menţionate în susţinerea acesteia. 50. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.949D/2019, opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, în raport cu art. 1 alin. (5) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie. 51. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.983D/2019, opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie. 52. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 1.984D/2019, opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie. 53. Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 2.222D/2019, opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, raportat la litigiul ce formează obiectul cauzei deduse judecăţii, întrucât aceasta nu pune în discuţie o chestiune de constituţionalitate a prevederilor art. I pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 prin prisma încălcării principiului neretroactivităţii legii civile, ci are în vedere o chestiune ce ţine de legalitatea hotărârii pronunţate de judecătorul-sindic în dosarul asociat cauzei şi care priveşte aplicarea în timp a dispoziţiilor criticate. 54. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.781D/2019, opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, în raport cu art. 1 alin. (5) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie. 55. Curtea de Apel Timişoara - Secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 3.082D/2019, opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie. 56. Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 109D/2020, opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, în raport cu art. 1 alin. (5) şi art. 21 din Constituţie. 57. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 166D/2020, opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată în raport cu critica de neconstituţionalitate formulată şi cu dispoziţiile art. 1 alin. (5), ale art. 15 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie. 58. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 198D/2020, opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, în raport cu art. 1 alin. (5) şi art. 15 alin. (2) din Constituţie, şi neîntemeiată, în raport cu celelalte prevederi constituţionale menţionate în susţinerea acesteia. 59. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 569D/2020, opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie. 60. Judecătoria Ineu, în Dosarul nr. 1.964D/2019, opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în raport cu prevederile constituţionale menţionate în susţinerea acesteia. 61. Tribunalul Arad - Secţia a II-a civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.041D/2019, opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât conduce la îndepărtarea scopului procedurilor de insolvenţă şi intră în conflict cu principii, drepturi şi libertăţi constituţionale cu incidenţă în materie. 62. Judecătoria Ineu, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.164D/2019, opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în raport cu prevederile constituţionale menţionate în susţinerea acesteia. 63. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 64. Guvernul, în Dosarul nr. 569D/2020, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, în raport cu prevederile constituţionale menţionate în susţinerea acesteia. În esenţă, arată că, deşi nu se neagă faptul că există proceduri de insolvenţă în care se acumulează creanţe curente şi se măreşte pasivul debitorului, normele art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, dublează executarea silită colectivă cu o executare silită individuală, care este de natură să dezafecteze active importante ale debitorului şi reprezintă: (i) o încălcare flagrantă a consensualismului, ca principiu protector al creditorilor, (ii) o afectare a contului unic de insolvenţă, (iii) o creare a premiselor ruperii echilibrului între drepturile creditorilor, (iv) o plasare a executării silite individuale în afara cadrului jurisdicţional al judecătorului-sindic - în faţa instanţei de contencios fiscal şi/sau a instanţei de drept comun, care nu au la dispoziţie informaţii esenţiale referitoare la creditori şi la stadiul procedurii insolvenţei, ce va pune în pericol atingerea scopului procedurilor de insolvenţă. În acest context, menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene referitoare la egalitatea de tratament în ceea ce priveşte drepturile titularilor de creanţe împotriva debitorilor, drepturi ce sunt tratate concursual şi egalitar. 65. De asemenea, susţine că dreptul de a declanşa procedura executării silite individuale reprezintă, prin efectele asupra patrimoniului debitorului şi al patrimoniului altor creditori, alţii decât cei curenţi cu titluri executorii, o măsură legislativă de drept substanţial care, prin urmare, este supusă garanţiei constituţionale a neretroactivităţii legii civile. Astfel, în măsura în care dispoziţiile art. IX din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 s-ar interpreta în sensul că nu doar termenele la care se face referire, care sunt norme de procedură, ci şi măsura de executare silită individuală ar fi aplicabilă şi proceselor declanşate înaintea intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă în discuţie, atunci o asemenea interpretare ar fi susceptibilă, prin prisma jurisprudenţei instanţei de contencios constituţional, de o critică de neconstituţionalitate prin raportare la art. 15 alin. (1) din Constituţie. Faţă de această împrejurare, învederează că o parte a argumentelor autorilor excepţiei de neconstituţionalitate vizează aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii şi, deşi există o bogată jurisprudenţă a instanţei de contencios constituţional de respingere, ca inadmisibile, a unor asemenea critici, totuşi, aceasta a declarat neconstituţionale texte de lege susceptibile de interpretări neconstituţionale. 66. Distinct de acestea, învederează că Directiva (UE) 2019/1.023 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 iunie 2019 privind cadrele de restructurare preventivă, remiterea de datorie şi decăderile, precum şi măsurile de sporire a eficienţei procedurilor de restructurare, de insolvenţă şi de remitere de datorie şi de modificare a Directivei (UE) 2017/1.132 (Directiva privind restructurarea şi insolvenţa) prevede aplicarea suspendării executărilor silite individuale chiar într-o etapă anterioară apariţiei stării de insolvenţă, pentru o dublă garanţie: atât ca perioadă în care debitorul să îşi convingă creditorii de şansele sale de redresare, cât şi ca element de certitudine pentru toţi creditorii că gajul general al creanţelor lor nu se diminuează prin acţiuni individuale de executare. 67. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 68. În Dosarul nr. 487D/2019 a fost depus un memoriu amicus curiae de către Societatea B.R.D. Société Générale din Bucureşti cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 [cu referire la art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014], prin care se învederează că normele criticate sunt neconstituţionale. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi notele scrise depuse, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 69. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 70. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierile de sesizare, îl constituie, după caz, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative [în ansamblul său şi dispoziţiile art. I pct. 8, 10 şi 14 şi ale art. VIII, IX şi X], publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 2 octombrie 2018, precum şi dispoziţiile art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018. 71. Curtea observă că, ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate (datei încheierilor de sesizare), prin Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020, au fost instituite măsuri în domeniul insolvenţei [capitolul II: Măsuri sectoriale, secţiunea a 8-a: Măsuri în domeniul insolvenţei, art. 46-52]. Astfel, la art. 47 alin. (1) din această lege s-a stabilit că „Pe durata stării de alertă se suspendă aplicabilitatea tezei finale a art. 5 pct. 72 şi a tezei finale a art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare“, norme legale ce sunt de imediată aplicare, astfel cum reiese din textul legii antereferite. De asemenea, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 au fost modificate prin Legea nr. 113/2020 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 iulie 2020, fiind eliminate anumite soluţii legislative. 72. Faţă de această împrejurare, având în vedere critica de neconstituţionalitate, formulată atât din perspectivă extrinsecă, cât şi din perspectivă intrinsecă, jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care se statuează că trebuie să se ţină cont de voinţa reală a părţii care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate [Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1006 din 18 decembrie 2006, Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011], Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. I pct. 8, 10 şi pct. 14 [cu referire la art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă], ale art. VIII, ale art. IX alin. (1) [cu referire la sintagma „se aplică şi pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia“] şi ale art. X din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative, precum şi ordonanţa de urgenţă, în ansamblul său, şi va analiza constituţionalitatea (i) dispoziţiilor art. I pct. 10 şi 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 [cu referire la art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014], în forma criticată şi care este varianta iniţială a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, şi (ii) a dispoziţiilor art. I pct. 8, ale art. VIII, ale art. IX alin. (1) [cu referire la sintagma „se aplică şi pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia“] şi ale art. X din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, în funcţie de efectele pe care le-au produs sau continuă să le producă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, precum şi celelalte acte normative modificatoare, adoptate în dinamica legislativă ulterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018. 73. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) care consacră statul de drept şi principiul legalităţii (în componenta referitoare la calitatea legii), ale art. 4 - Unitatea poporului român şi egalitatea între cetăţeni, ale art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 15 alin. (2) cu privire la neretroactivitatea legii civile, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată, ale art. 45 - Libertatea economică, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, ale art. 57 - Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, ale art. 115 alin. (4) şi (6) referitor la delegarea legislativă şi condiţiile în care poate avea loc, ale art. 135 - Economia (în componenta privind libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie) şi ale art. 148 alin. (2) cu privire la drepturile şi obligaţiile statelor ce decurg din calitatea de membre ale Uniunii Europene. De asemenea, sunt menţionate art. 1 referitor la interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 1 paragraful 1 privind respectarea bunurilor din Primul Protocol adiţional la Convenţie. 74. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. I pct. 14 au mai format obiectul controlului de constituţionalitate în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, concretizat prin Decizia nr. 26 din 16 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 30 mai 2023, şi Decizia nr. 537 din 10 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 9 iunie 2023. 75. Prin deciziile antereferite, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, reţinând, în esenţă, că în contextul dat este avută în vedere situaţia creanţelor curente care nu sunt achitate în cursul desfăşurării procedurii insolvenţei şi, de principiu, în etapa următoare deschiderii procedurii insolvenţei, respectiv în perioada de reorganizare. Cu privire la creanţele curente, respectiv la titularii acestora - creditorii curenţi -, Legea nr. 85/2014 reglementează regimul juridic şi anumite aspecte referitoare la definirea acestor noţiuni, contextul în care intervin şi au incidenţă în procedura insolvenţei, procedura de urmat în ceea ce priveşte plata creanţelor curente, precum şi efectele şi consecinţele neplăţii lor. În virtutea art. 102 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, creanţele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observaţie sau în procedura reorganizării judiciare, vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală, procedură care se aplică în mod corespunzător şi pentru creanţele născute după data deschiderii procedurii de faliment. De asemenea, art. 133 alin. (4) lit. e) din aceeaşi lege dispune cu privire la faptul că atunci când se propune un plan de reorganizare, acesta trebuie să cuprindă modalitatea de achitare a creanţelor curente, în caz contrar planul putând fi respins. Prin urmare, legiuitorul asigură o protecţie sporită creditorilor deţinători de creanţe curente atât în raport cu debitorul, cât şi faţă de ceilalţi creditori, având în vedere că activităţile obişnuite din care provin aceste creanţe curente concură la şansele de redresare a societăţilor aflate în ipoteza normelor procedurilor de insolvenţă şi, de principiu, sunt diferite de celelalte creanţe (a se vedea Decizia nr. 26 din 16 februarie 2023, precitată, paragrafele 22-24, şi Decizia nr. 537 din 10 noiembrie 2022, precitată, paragrafele 30 şi 31). 76. De asemenea, Curtea a reţinut că modificarea legislativă operată şi criticată vizează procedura de urmat în cazul neplăţii creanţelor curente cu o vechime mai mare de 60 de zile şi care constă în posibilitatea începerii executării silite. Acest aspect, printre altele, a fost legiferat, astfel cum reiese din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, cu scopul de a fi luate măsuri urgente care să conducă la (i) redresarea societăţilor aflate în dificultate şi menţinerea lor în circuitul economic, inclusiv la protecţia salariaţilor acestora, măsuri care să permită şi conversia, reducerea sau cesiunea creanţelor bugetare, în anumite condiţii, pentru evitarea intrării iminente în faliment a multor societăţi cu potenţial de viabilizare şi cu consecinţe grave în plan economic şi social, (ii) îmbunătăţirea recuperării creanţelor statului de la debitorii aflaţi în insolvenţă, (iii) evitarea afectării mediului concurenţial şi a bugetului de stat, prin stoparea recurgerii la procedura insolvenţei în mod abuziv şi repetat de către persoanele care folosesc procedurile respective cu scopul sustragerii de la plata impozitelor şi taxelor (Decizia nr. 26 din 16 februarie 2023, precitată, paragraful 25, şi Decizia nr. 537 din 10 noiembrie 2022, precitată, paragraful 24). 77. Având în vedere considerentele de principiu enunţate de instanţa de contencios constituţional în jurisprudenţa sa cu privire la principiul legalităţii, coroborate cu prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, şi aplicându-le la normele deduse controlului de constituţionalitate, Curtea, prin Decizia nr. 26 din 16 februarie 2023, precitată, paragrafele 27 şi 29, a constatat că textele criticate se circumscriu condiţiilor impuse de art. 1 alin. (5) din Constituţie şi dezvoltate pe cale jurisprudenţială, în componentele privind calitatea legii şi principiul securităţii raporturilor juridice, întrucât (i) au un scop bine determinat, astfel cum s-a arătat mai sus; (ii) au un conţinut clar şi previzibil - reglementează situaţia creanţelor curente în cazul în care nu sunt respectate obligaţiile de plată a acestora, respectiv posibilităţile de recuperare a creanţelor curente pe care le au creditorii curenţi în cazul în care debitorul nu se conformează planului de reorganizare sau acumulează noi datorii către creditorii din cadrul procedurii de insolvenţă şi, pe lângă solicitarea de intrare în faliment, legiuitorul instituie executarea silită pentru datoriile acumulate în perioada procedurii de insolvenţă care au vechime mai mare de 60 de zile; (iii) sunt aduse la cunoştinţa subiecţilor ce cad sub incidenţa acestora prin publicarea actului normativ în discuţie în Monitorul Oficial al României, Partea I; (iv) în discuţie sunt creanţele curente care, astfel cum s-a arătat mai sus, în contextul dat, nu se înscriu în tabelul de creanţe, fiind necesară plata acestora în cursul desfăşurării procedurii insolvenţei. 78. În ceea ce priveşte principiul securităţii raporturilor juridice, acesta nu este afectat prin normele criticate, întrucât modificările şi completările operate prin art. I pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, criticate în mod concret în cauza dedusă judecăţii, sunt efectuate asupra art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, care, de principiu, prin conţinutul său, are aplicabilitate în funcţie de evoluţia situaţiei juridice a societăţii aflate în procedura insolvenţei şi de dinamica legislativă în materie, aspecte ce trebuie coroborate cu principiul aplicării legii în timp. O asemenea modalitate de reglementare nu este contrară principiului neretroactivităţii legii civile, deoarece normele în discuţie produc efecte de la data intrării în vigoare pentru viitor, iar nu pentru trecut. Astfel, regula este că dacă debitorul nu se conformează planului ori se acumulează noi datorii către creditorii din cadrul procedurii de insolvenţă, oricare dintre creditori sau administratorul judiciar poate solicita oricând judecătorului-sindic să dispună intrarea în faliment a debitorului, cererea judecându-se de urgenţă şi cu precădere (în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia la dosarul cauzei), putând fi respinsă de către judecătorul-sindic doar în situaţia în care creanţa nu este datorată, este achitată sau debitorul încheie o convenţie de plată cu acest creditor. La aceste reguli de procedură, în contextul adoptării ordonanţei de urgenţă a Guvernului criticate, printre altele, s-a adăugat una nouă, ce constă în faptul că pentru datoriile acumulate în perioada procedurii de insolvenţă care au vechime mai mare de 60 de zile se poate începe executarea silită, pentru recuperarea mai rapidă a creanţelor curente, inclusiv a celor fiscale şi bugetare, în discuţie fiind creanţele statului, motivat de necesitatea adoptării unor măsuri menite să evite folosirea procedurilor insolvenţei în mod abuziv de către unii debitori care utilizează mecanismele reglementate de legea insolvenţei cu scopul de a se sustrage de la plata sumelor datorate şi pentru a îndepărta concurenţa neloială, fiind în concordanţă atât cu interesul bugetar, cât şi cu interesul economico-social general, prin stoparea concurenţei neloiale. De altfel, art. 2 din Legea nr. 85/2014 prevede că scopul acestui act normativ este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a şansei de redresare a activităţii acestuia. În aceste condiţii, configurarea, conţinutul procedural, termenele care vizează insolvenţa se realizează prin lege, sens în care prevederile art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, modificate prin art. I pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, sunt aplicabile, de principiu, în etapa următoare deschiderii procedurii insolvenţei, respectiv în perioada de reorganizare, care are în vedere, pe de o parte, situaţia creanţelor iniţiale asumate în planul de reorganizare pentru redresarea societăţii şi acoperirea unor datorii anterioare şi, pe de altă parte, situaţia creanţelor acumulate după deschiderea procedurii, context în care se poate solicita de către oricare dintre creditori sau de către administratorul judiciar intrarea în faliment ori, după caz, se poate trece la executarea silită a datoriilor acumulate în perioada procedurii de insolvenţă care au vechime mai mare de 60 de zile. Astfel, criteriul folosit de legiuitor apare ca fiind unul obiectiv şi rezonabil, de natură să acorde o şansă suplimentară de redresare a societăţii, întrucât, până la adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, exista numai posibilitatea de intrare în faliment, ceea ce conducea oricum la imposibilitatea recuperării integrale a creanţelor (Decizia nr. 537 din 10 noiembrie 2022, precitată, paragraful 35). 79. Faţă de această împrejurare, cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, prin Decizia nr. 26 din 16 februarie 2023, precitată, paragrafele 31, 32 şi următoarele, Curtea a constatat că este neîntemeiată critica, întrucât, pe de o parte, principiul egalităţii în drepturi nu înseamnă uniformitate, încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării existând atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite, însă situaţia creditorilor creanţelor curente şi asupra cărora există posibilitatea executării silite este diferită de cea a celorlalţi creditori. Pe de altă parte, cu privire la prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea a învederat că acestea garantează dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, iar conţinutul şi limitele acestora sunt stabilite prin lege. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate şi atributele acestuia şi se instituie în vederea apărării intereselor sociale şi economice generale sau pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale altor persoane, esenţial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate. Curtea a statuat că, în temeiul art. 44 din Constituţie, legiuitorul este competent a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecţi de drept, instituind astfel anumite limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Prin urmare, Constituţia nu garantează satisfacerea efectivă a oricărei creanţe, ci numai a creanţelor asupra statului, astfel că nu se poate reţine pretinsa încălcare a principiului egalităţii şi a dreptului de proprietate, prevederile criticate fiind în acord şi cu scopul insolvenţei, respectiv acela de instituire a unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă. De asemenea, potrivit art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. Dispoziţiile menţionate nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosirea bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii sau a amenzilor. De altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Decizia din 10 martie 1981, pronunţată de Comisia Europeană a Drepturilor Omului în Cauza X împotriva Belgiei, este în sensul că procedurile legale instituite în materia insolvenţei, de principiu, nu reprezintă o privare de proprietate asupra bunurilor, ci o măsură de control al folosirii acestora, în concordanţă cu interesul general, potrivit art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea şi Hotărârea din 17 iulie 2003, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Luordo împotriva Italiei, paragraful 67). Ca atare, în virtutea dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale, de principiu, statele au o anumită marjă de apreciere cu privire la adoptarea legilor pe care le consideră necesare pentru reglementarea procedurilor insolvenţei, inclusiv pentru stabilirea procedurilor de recuperare a creanţelor fiscale sau bugetare, iar prevederile criticate în prezenta cauză se circumscriu acestei marje de apreciere în ceea ce priveşte interesul general. Prin urmare, nu se poate reţine pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale cu privire la egalitatea în drepturi şi la dreptul de proprietate privată şi nici a celor convenţionale, menţionate prin prisma art. 20 din Constituţie. 80. Referitor la menţionarea, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, a dispoziţiilor art. 45 din Legea fundamentală, Curtea reţine că exercitarea „în condiţiile legii“ a accesului liber al persoanelor la o activitate economică este garantată. Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertăţii economice, statul având obligaţia să impună reguli de disciplină economică (Decizia nr. 362 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010). În acest context, Curtea are în vedere jurisprudenţa sa cu privire la aplicarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prin care a reţinut că acestea se aplică şi persoanelor juridice, în măsura în care prin intermediul acestora cetăţenii îşi exercită un drept constituţional, iar exigenţele unor drepturi sau libertăţi fundamentale, spre exemplu, accesul liber la justiţie, libertatea individuală, dreptul de proprietate privată ori libertatea economică, se aplică şi în privinţa persoanelor juridice (Decizia nr. 485 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015, paragrafele 27 şi următoarele). 81. Aplicând considerentele de principiu mai sus enunţate la normele criticate, Curtea observă că, în contextul dat, libertatea economică trebuie privită în coroborare cu art. 135 din Constituţie. Astfel, dispoziţiile criticate nu impietează asupra libertăţii economice, ci dau expresie prevederilor constituţionale cu privire la dreptul şi obligaţia statului de a stabili limitele şi condiţiile desfăşurării activităţilor operatorilor economici, dar şi asigurării protejării intereselor naţionale în activitatea economică şi financiară, astfel cum reiese şi din celelalte considerente cuprinse în prezenta decizie. 82. În acest context, cu privire la dispoziţiile art. 135 din Constituţie, de asemenea menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că acestea reglementează aspecte ce ţin de obligaţia statului de a asigura, printre altele, pe de o parte, libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie şi, pe de altă parte, protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară, care sunt într-o strânsă interdependenţă. Or, astfel cum s-a arătat anterior, dispoziţiile criticate sunt tocmai o transpunere la nivel infraconstituţional a obligaţiilor statului de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară, astfel cum sunt prevăzute de Legea fundamentală, motiv pentru care, şi din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate a fost considerată neîntemeiată. 83. Referitor la dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, acestea nu au incidenţă în cauză, nefiind aplicabilă ipoteza prevăzută de normele constituţionale invocate, deoarece prevederile criticate nu reglementează cu privire la restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale în sensul prevăzut de textul constituţional (Decizia nr. 267 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 25 august 2020, paragraful 26), ci vizează aspecte ce ţin de desfăşurarea procedurii insolvenţei în anumite etape ale acesteia. 84. Cu privire la dispoziţiile art. 57 din Constituţie, menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, acestea statuează că cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi, iar normele criticate sunt o transpunere la nivel infraconstituţional a acestui principiu, deoarece executarea obligaţiilor şi exerciţiul drepturilor se întemeiază pe buna-credinţă, impunând oricărei persoane fizice sau juridice buna-credinţă în executarea şi exercitarea obligaţiilor, a drepturilor civile, a drepturilor procesuale etc., potrivit scopului pentru care au fost reglementate şi cu respectarea drepturilor celorlalţi subiecţi de drept (pentru identitate de raţiune, a se vedea Decizia nr. 358 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 5 octombrie 2020, paragrafele 19-21, şi Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 19 martie 2015, paragraful 44). 85. Referitor la dispoziţiile constituţionale ale art. 115 alin. (6), invocate în susţinerea criticilor de neconstituţionalitate extrinseci a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, Curtea reţine că acestea reglementează regimul particular al ordonanţei de urgenţă şi se referă la domeniile în care se poate legifera pe calea ordonanţei de urgenţă. În acest caz, incidenţa dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (6) este subsecventă stabilirii unor drepturi, libertăţi sau îndatoriri fundamentale al căror exerciţiu ori a căror existenţă să fi suferit o restrângere sau o vătămare prin normele criticate. 86. În cauza supusă controlului de constituţionalitate, raportat la pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (6), în mod concret, drepturile pretins a fi încălcate sunt dreptul de proprietate cuprins în art. 44 din Constituţie, precum şi libertatea economică reglementată prin art. 45 din Constituţie, în raport cu criticile formulate, din perspectiva (i) principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, astfel cum acesta este reglementat în art. 16 din Legea fundamentală, (ii) a restrângerii exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi fundamentale - art. 53 din Constituţie, (iii) precum şi din perspectiva încălcării art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta privind principiul securităţii raporturilor juridice, al clarităţii şi previzibilităţii legii, a cărui nerespectare este de natură să afecteze drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale şi, implicit, să conducă la încălcarea prevederilor Legii fundamentale. 87. Faţă de această împrejurare, având în vedere considerentele mai sus expuse, prin care nu s-a constatat încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5), ale art. 16 alin. (1), ale art. 44 alin. (1) şi (2), ale art. 45 şi 53 din Legea fundamentală, implicit, Curtea nu poate reţine nici încălcarea prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, astfel că excepţia de neconstituţionalitate, în raport cu aceste prevederi constituţionale, urmează să fie respinsă ca neîntemeiată. 88. În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (4), potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (spre exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005), Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă în următoarele condiţii, întrunite în mod cumulativ: (i) existenţa unei situaţii extraordinare; (ii) reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; (iii) urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei. În acest context, Curtea reţine că scopul ordonanţei de urgenţă criticate îl reprezintă luarea unor măsuri urgente, care să conducă la (i) redresarea societăţilor aflate în dificultate şi menţinerea lor în circuitul economic, inclusiv la protecţia salariaţilor acestora, măsuri care să permită şi conversia, reducerea sau cesiunea creanţelor bugetare, în anumite condiţii, pentru evitarea intrării iminente în faliment a multor societăţi cu potenţial de viabilizare şi cu consecinţe grave în plan economic şi social, (ii) îmbunătăţirea recuperării creanţelor statului de la debitorii aflaţi în insolvenţă, (iii) evitarea afectării mediului concurenţial şi a bugetului de stat, prin stoparea recurgerii la procedura insolvenţei în mod abuziv şi repetat de către persoanele care folosesc procedurile respective cu scopul sustragerii de la plata impozitelor şi taxelor şi, nu în ultimul rând, (iv) asigurarea furnizării continue a serviciilor publice de producere şi furnizare de energie termică şi electrică de către operatorii economici aflaţi în dificultate. 89. Faţă de această împrejurare, Curtea, prin jurisprudenţa precitată, a constatat că aceste elemente vizează interesul public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare, în cauză fiind o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă, independentă de voinţa Guvernului, care punea în pericol un interes public, iar neadoptarea acestor măsuri ar fi putut avea consecinţe negative asupra bugetului de stat şi a economiei, prin ignorarea prevederilor constituţionale referitoare la obligaţia pozitivă a statului de a asigura protecţia concurenţei loiale, de a crea cadrul legal şi favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie şi de protejare a intereselor naţionale în activitatea economică şi financiară, astfel încât nu poate fi reţinută pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 443 din 13 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 14 septembrie 2023, Decizia nr. 26 din 16 februarie 2023, precitată, şi Decizia nr. 537 din 10 noiembrie 2022, precitată). 90. În ceea ce priveşte prevederile art. IX alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, Curtea observă că, astfel cum s-a arătat la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, în dinamica legislativă în materie, prin Legea nr. 113/2020 a fost eliminată sintagma „se aplică şi pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia“ din cuprinsul art. IX alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, iar în actuala redactare soluţia legislativă criticată nu mai subzistă, textul art. IX alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 fiind, de altfel, modificat chiar în sensul arătat în motivarea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate. 91. Faţă de această împrejurare, Curtea constată că, la data soluţionării cauzei aflate pe rolul instanţei de contencios constituţional, soluţia legislativă în discuţie nu mai este în vigoare şi nu mai continuă să producă efecte juridice, întrucât normele legale adoptate ulterior acestora sunt norme de procedură de imediată aplicare, având în vedere caracterul special al acestora, care derogă de la dreptul comun. 92. De asemenea, Curtea reţine că, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia“. Raportat la aceste prevederi legale, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, precitată, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Prin urmare, dispoziţiile art. IX alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, cu referire la sintagma „se aplică şi pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia“, nu se circumscriu sensului Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, iar criticile de neconstituţionalitate au rămas fără obiect. 93. Or, excepţia de neconstituţionalitate trebuie să fie utilă pentru soluţionarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată şi trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra desfăşurării procesului, cerinţa relevanţei fiind expresia utilităţii pe care soluţionarea excepţiei invocate o are în cadrul rezolvării litigiului dintre părţi (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragrafele 15 şi 16, sau Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20). Prin urmare, având în vedere situaţia de fapt şi de drept în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, urmată de evenimentele legislative mai sus menţionate, ce au avut loc ulterior sesizării Curţii Constituţionale, eventuala admitere a excepţiei de neconstituţionalitate nu ar avea nicio consecinţă în ceea ce priveşte efectivitatea deciziei instanţei de contencios constituţional prin prisma prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, care dispun că Parlamentul sau Guvernul, după caz, este îndrituit să pună de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei, având în vedere că legiuitorul, în cadrul procesului legislativ de aprobare a ordonanţei de urgenţă, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie, coroborat cu art. 115 alin. (7), potrivit căruia „Ordonanţele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege (...)“, deja a eliminat soluţia legislativă criticată, iar examinarea constituţionalităţii normelor criticate ar transforma, în mod nepermis, controlul pe calea excepţiei de neconstituţionalitate într-un control abstract. 94. În acest context, având în vedere că soluţia legislativă criticată a fost eliminată între momentul sesizării Curţii Constituţionale şi cel al pronunţării instanţei de contencios constituţional, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IX alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, cu referire la sintagma „se aplică şi pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia“, urmează să fie respinsă, ca devenită inadmisibilă, în virtutea prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, mai sus redate. 95. Referitor la celelalte prevederi criticate, se observă că prin art. I pct. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 se aduc completări dispoziţiilor art. 75 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 85/2014, în sensul că se stabileşte un termen în care administratorul judiciar trebuie să realizeze şi să epuizeze respectivele verificări asupra creanţelor curente, a căror aplicare este în strânsă corelare cu art. IX alin. (1), cu referire la sintagma „se aplică şi pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia“, din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018. Prin urmare, având în vedere că aceste prevederi se interpretează şi se aplică prin coroborare cu norma de trimitere, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, pentru considerentele antereferite, urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă. 96. De asemenea, Curtea observă că prin art. I pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 se modifică art. 102 din Legea nr. 85/2014 şi se aduc anumite clarificări asupra modului în care se procedează la înscrierea în tabelul de creanţe a creanţelor fiscale constatate printr-un act administrativ fiscal contestat şi a cărui executare silită nu a fost suspendată prin hotărâre judecătorească definitivă şi care, potrivit reglementării criticate, vor fi admise la masa credală şi înscrise sub condiţie rezolutorie până la finalizarea contestaţiei de către instanţa de contencios administrativ. Faţă de această împrejurare, considerentele cuprinse în deciziile referitoare la dispoziţiile art. I pct. 14 sunt aplicabile mutatis mutandis şi cu privire la aceste norme, astfel că excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca neîntemeiată. 97. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. VIII şi X din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, se observă că acestea dispun cu privire la faptul că dispoziţiile art. 264^1 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică şi pentru debitorii aflaţi în procedura insolvenţei la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă (şi care se referă la cesiunea creanţelor bugetare), precum şi că „prevederile art. 133 alin. (5) lit. k), ale art. 133 alin. (5^1) - (5^3), precum şi cele ale art. 135^1 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă (...), astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică şi proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia, cu condiţia ca planul de reorganizare să nu fie aprobat de adunarea generală a creditorilor până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă“, iar prevederile menţionate în cuprinsul acestui articol se referă la conversia creanţelor bugetare în titluri de valoare. Or, se constată că acestea nu au incidenţă în cauzele în care au fost invocate, obiectul litigiilor fiind contestaţia la executare, contestarea popririi contului şi contestarea tabelului preliminar de creanţe înscrise în acesta, astfel că excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. 98. Cu privire la dispoziţiile art. 148 alin. (2) din Constituţie, de asemenea menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că actele la care se face referire în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate nu au relevanţă constituţională în sensul stabilit prin jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional. 99. Faţă de cele prezentate, nu se poate reţine nici pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, întrucât nu s-a constatat încălcarea unei norme sau a unui principiu cuprins în Constituţie, care să atragă implicit afectarea principiului statului de drept (pentru identitate de raţiune, a se vedea Decizia nr. 104 din 6 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 446 din 29 mai 2018, paragrafele 73 şi 75). 100. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, după caz, de Societatea Lotus Farm - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 31.364/245/2018 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, de Societatea Prime Time Productions - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 24.253/300/2018 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Upetrom 1 Mai - S.A. din Ploieşti în Dosarul nr. 5.963/105/2017 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Societatea Răzvan Tur Company - S.R.L. din satul Leţcani, comuna Leţcani, judeţul Iaşi, în Dosarul nr. 31.365/245/2018 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, de Societatea Cavior Agro - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 31.576/245/2018 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 32.079/245/2018 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, de Societatea Upetrom 1 Mai - S.A. din Ploieşti în Dosarul nr. 3.513/281/2019 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, de Societatea E.V.A. Energy - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.637/62/2017/a30 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Societatea Lotus Farm - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 5.666/245/2019 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, de Societatea Engie România - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.637/62/2017/a32 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Societatea Ozon Cota 1400 - S.R.L. din Sinaia în Dosarul nr. 184/105/2015/a4 al Judecătoriei Sinaia, de Societatea Spet Shipping - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.386/299/2019 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă, de Societatea Upetrom 1 Mai - S.A. din Ploieşti în Dosarul nr. 1.974/281/2019 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, de Societatea A&G Med Trading - S.R.L. în Dosarul nr. 8.792/4/2019 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Cramele Pâncota - S.R.L. din Pâncota, judeţul Arad, în Dosarul nr. 709/246/2019 al Judecătoriei Ineu, de Societatea Tehnologica Radion - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.808/303/2019 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Imobiliara - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.919/3/2019 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, de Societatea Agromec Cernei - S.A. din Cernei, judeţul Arad, în Dosarul nr. 3.695/108/2007*/a1 al Tribunalului Arad - Secţia a II-a civilă, de Societatea Agromec Cernei - S.A. din Cernei, judeţul Arad, în Dosarul nr. 710/246/2019 al Judecătoriei Ineu, de instanţa de judecată, din oficiu, şi de Societatea Agro Zumer - S.R.L. din Ţipari, comuna Sintea Mare, judeţul Arad, în Dosarul nr. 5.649/108/2017/a10 al Tribunalului Arad - Secţia a II-a civilă, de Nedelcu Vasile în Dosarul nr. 1.423/62/2018/a3 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Societatea A&G Med Trading - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 20.424/4/2019 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. cu sediul în Bucureşti în Dosarul nr. 2.157/115/2018/a8 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia a II-a civilă, de Societatea Quick Protect - S.R.L. din Baia Mare în Dosarul nr. 3.665/100/2017/a4 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, de Societatea A&G Med Trading - S.R.L. în Dosarul nr. 6.393/300/2019 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Pharma Vision - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 27.618/4/2019 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi de Societatea Pallet Express - S.R.L. din Sibiu în Dosarul nr. 29.816/299/2019 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. I pct. 10 şi 14 [cu referire la art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă] din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative, precum şi ordonanţa de urgenţă, în ansamblu, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 8 şi ale art. IX alin. (1) [cu referire la sintagma „se aplică şi pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia“] din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative, excepţie ridicată, după caz, de aceleaşi părţi în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe. 3. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VIII şi X din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative, excepţie ridicată, după caz, de aceleaşi părţi în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Judecătoriei Sinaia, Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă, Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Ineu, Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, Tribunalului Arad - Secţia a II-a civilă, Curţii de Apel Timişoara - Secţia a II-a civilă, Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 septembrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
![Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 477 din 21 septembrie 2023 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 8, 10 şi 14 [cu referire la art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă] şi ale art. VIII, ale art. IX alin. (1) [cu referire la sintagma](http://www.monitoruljuridic.ro/_images/ico_yahoo.png)
