Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Nicolae Enache, prin mandatar Margareta Poenaru, în Dosarul nr. 13.637/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.724D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a transmis note scrise, prin care arată că, în opinia sa, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentatului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv deciziile nr. 252 din 7 aprilie 2015 şi nr. 302 din 5 iunie 2014. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 10 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 13.637/3/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Nicolae Enache, prin mandatar Margareta Poenaru, într-o cauză civilă având ca obiect anularea unei decizii de invalidare emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi validarea hotărârii Comisiei judeţene Olt pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor prin care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru un teren solicitat în temeiul Legii fondului funciar nr. 18/1991. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că, întrucât dreptul de proprietate este un drept absolut, se impunea şi era, totodată, obligaţia autorităţilor publice să reconstituie acest drept persoanei îndreptăţite şi să îndeplinească orice formalităţi subsecvente, fără să le pună în sarcina persoanei îndreptăţite, ca obligaţii greu de îndeplinit sau impedimente birocratice. Se arată că, după o tergiversare de 25 de ani, autorităţile doresc ca documentele să fie procurate într-un termen extrem de scurt. Termenul prevăzut de art. 32 din Legea nr. 165/2013 este excesiv de scurt şi nu îndeplineşte exigenţele unui termen rezonabil, reglementarea fiind injustă şi lipsită de proporţionalitate. 7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Precizează că legiuitorul poate să stabilească o procedură cu termene precis individualizate a căror nerespectare să atragă inclusiv sancţiunea decăderii din dreptul de probare a pretenţiilor. Consideră că durata termenului criticat nu este nerezonabilă sau lipsită de proporţionalitate. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate necontravenind dispoziţiilor din Legea fundamentală invocate. 10. Avocatul Poporului consideră că prevederile supuse controlului sunt constituţionale. Termenul criticat este rezonabil, având în vedere scopul său, iar reglementarea în discuţie este însoţită de anumite garanţii împotriva abuzului autorităţii de a nu răspunde la timp. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, prevederile art. 32 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Din motivarea excepţiei rezultă însă că autorul acesteia critică, în realitate, doar prevederile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, al căror conţinut normativ este următorul: „(1) Se instituie un termen de decădere în procedura administrativă, de 120 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptăţite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entităţile învestite de lege. Termenul curge de la data la care persoanei i se comunică în scris documentele necesare soluţionării cererii sale.“ 14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 21 referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 53 care stabileşte condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile de lege criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, prin prisma unor critici similare celor formulate şi în cauza de faţă. Astfel, prin Decizia nr. 252 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 5 iunie 2015 (paragraful 20), Curtea a observat că instituirea, în cadrul procedurii administrative, a unui termen de decădere (iniţial de 90 de zile, prelungit ulterior la 120 de zile) în care persoanele care se consideră îndreptăţite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entităţile învestite de lege, urmăreşte lămurirea unor aspecte de care depinde soluţionarea justă a dosarului, fără a fi de natură a tergiversa în mod excesiv tranşarea sa. 16. Curtea a apreciat că termenul este rezonabil, având în vedere scopul său, iar reglementarea criticată este însoţită de anumite garanţii împotriva abuzului autorităţii de a nu răspunde la timp. Astfel, art. 32 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 prevede că „Instituţiile deţinătoare au obligaţia de a elibera, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, actele doveditoare solicitate“, iar în temeiul art. 36 lit. h) coroborat cu art. 37 din acelaşi act normativ, „nerespectarea termenelor prevăzute de prezenta lege“ constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 100.000 lei. Prin urmare, nu poate fi reţinută critica referitoare la pretinsa nesocotire a prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie care garantează dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil. 17. În acelaşi sens, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, de pildă, şi prin Decizia nr. 302 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, sau Decizia nr. 691 din 27 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 20 ianuarie 2015. 18. Curtea a constatat aşadar că legiuitorul a stabilit suficiente garanţii care să protejeze dreptul persoanei care se consideră îndreptăţită de a obţine, în termenul de 30 de zile, actul doveditor solicitat în vederea completării dosarului. Din această perspectivă, Curtea a reţinut că pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din legea examinată faţă de garanţiile dreptului de proprietate privată prevăzute de art. 44 alin. (1) din Constituţie se bazează doar pe ipoteza relei-credinţe sau a abuzului de putere a autorităţii publice, situaţie ce este însă sancţionată legal, prin amenda aplicabilă acesteia (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 691 din 27 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 20 ianuarie 2015, paragraful 19). 19. Totodată, prin mai multe decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 302 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, Decizia nr. 395 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 1 august 2014, Decizia nr. 691 din 27 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 20 ianuarie 2015, sau Decizia nr. 111 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 22 aprilie 2015, Curtea a statuat că, pentru raţiuni ce ţin de realizarea unui just echilibru între interesul general şi interesul particular şi de asigurarea securităţii raporturilor juridice civile, legiuitorul poate opta pentru stabilirea unor termene de decădere înăuntrul cărora titularii dreptului la obţinerea unor compensaţii să îşi poată valorifica dreptul astfel reglementat până în momentul împlinirii acestora, sub sancţiunea pierderii lui, fără a fi încălcate prevederile art. 44 din Constituţie. 20. Considerentele deciziilor amintite îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, nefiind evidenţiate elemente noi care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe. 21. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 53 din Legea fundamentală, Curtea constată, faţă de cele arătate, că acestea nu au incidenţă în soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nicolae Enache, prin mandatar Margareta Poenaru, în Dosarul nr. 13.637/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 septembrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
