Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 477 din 15 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 477 din 15 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "de către Ministerul Public" din cuprinsul art. 45 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 135 din 14 februarie 2025
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid-Alina Tudora│-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, republicată, în ceea ce priveşte sintagma „de către Ministerul Public“, excepţie ridicată de Nicolae Liviu Dragnea în Dosarul nr. 1.453/87/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.091D/2020.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, concretizată prin Decizia nr. 555 din 14 septembrie 2021.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Sentinţa civilă nr. 66/DEC/P din 21 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.453/87/2019, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, republicată, în ceea ce priveşte sintagma „de către Ministerul Public“. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Nicolae Liviu Dragnea într-o cauză având ca obiect „partide politice - dizolvare partid politic“.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că „se creează o situaţie discriminatorie faţă de persoana fizică, reprezentantul organizaţiei de partid Teleorman, care ar fi singurul sancţionat pentru fapta ilicită derulată la sediul organizaţiei de partid PSD Teleorman, deşi activitatea presupus ilicită a celor două salariate s-a derulat exclusiv în interesul activităţii politice a partidului PSD“. În susţinerea neconstituţionalităţii reglementării criticate, se arată că „reprezentantul organizaţiei de partid PSD Teleorman ar fi împiedicat să ceară răspunderea în solidar a organizaţiei de partid pentru achitarea prejudiciului, în condiţiile în care există normele juridice imperative ale art. 221 şi art. 219 alin. (2) din Codul civil, care reglementează în mod ferm răspunderea în solidar a persoanei juridice pentru fapte ilicite comise de organele de administrare ale persoanei juridice“. Prin urmare, apreciază că sintagma „de către Ministerul Public“ din cuprinsul art. 45 alin. (2) din Legea nr. 14/2003 nu poate anula normele mai sus menţionate din Codul civil, decât dacă această sintagmă este neconstituţională, astfel ca dizolvarea unui partid politic, atunci când au fost stabilite fapte ilicite în incinta unei organizaţii de partid, să poată fi cerută inclusiv de către reprezentantul organizaţiei de partid, persoana fizică sancţionată pe latură civilă şi penală.
    6. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată, astfel, că atribuirea calităţii procesuale active Ministerului Public de a adresa Tribunalului Bucureşti cererea de dizolvare a unui partid politic se realizează în condiţiile art. 45 alin. (1) din Legea nr. 14/2003, în virtutea atribuţiilor constituţionale ce îi revin Ministerului Public, care reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor, potrivit art. 131 alin. (1) din Constituţie. Instanţa menţionează, de asemenea, că, potrivit art. 1 din Legea nr. 14/2003, partidele politice sunt asociaţii cu caracter politic ale cetăţenilor români cu drept de vot, care participă în mod liber la formarea şi exercitarea voinţei lor politice, îndeplinind o misiune publică garantată de Constituţie, iar în măsura în care scopul şi activitatea partidului politic nu mai reflectă acest sistem de valori prin desfăşurarea de activităţi care contravin ordinii publice, Ministerului Public, în calitate de garant constituţional al intereselor generale ale societăţii şi al ordinii de drept, îi revine calitatea unică de a sesiza Tribunalul Bucureşti cu o cerere în vederea dizolvării partidului politic.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că acordarea Ministerului Public a dreptului de a sesiza Tribunalul Bucureşti cu o cerere de dizolvare a unui partid politic are la bază, pe de o parte, atribuţiile constituţionale stabilite în sarcina acestuia prin art. 131 alin. (1) din Legea fundamentală şi, pe de altă parte, valorile ocrotite şi garantate potrivit art. 8 din Constituţie, conform căruia partidele politice contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei. Ca atare, ca o garanţie a misiunii partidelor politice de a promova valorile şi interesele naţionale, pluralismul politic şi de a contribui la formarea opiniei publice, legiuitorul a stabilit că Ministerul Public este singurul titular al dreptului de sesizare a instanţei în cazul dizolvării unui partid politic.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost invocat, îl constituie dispoziţiile art. 46 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, care, ca urmare a republicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 10 iunie 2015, a devenit art. 45 alin. (2), cu un conţinut normativ identic, dispoziţii care prevăd că „Cererea de dizolvare se adresează Tribunalului Bucureşti de către Ministerul Public şi se soluţionează potrivit normelor de procedură stabilite la art. 26 alin. (2)-(5).“
    12. Curtea reţine că dispoziţiile art. 26 alin. (2)-(5) din Legea nr. 14/2003 la care face trimitere art. 45 alin. (2), criticat în cauză, au următorul cuprins normativ:
    "(2) În termen de 15 zile de la înregistrarea cererii Ministerului Public, Tribunalul Bucureşti se va pronunţa asupra acesteia.
(3) Împotriva hotărârii Tribunalului Bucureşti partea interesată poate face apel la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 5 zile de la data comunicării hotărârii.
(4) Curtea de Apel Bucureşti se pronunţă prin hotărâre definitivă în termen de 15 zile de la înregistrarea apelului.
(5) Hotărârea definitivă de admitere a modificării statutului se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a."

    13. Însă, aşa cum rezultă din criticile formulate, precum şi din dispozitivul încheierii de sesizare, Curtea constată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în concret, sintagma „de către Ministerul Public“ din cuprinsul art. 45 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, dispoziţii asupra cărora Curtea urmează să se pronunţe.
    14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, soluţia legislativă criticată contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, precum şi art. 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, intitulat „Nediscriminarea“.
    15. Examinând excepţia, Curtea reţine că soluţia legislativă criticată a mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, atât în redactarea anterioară cuprinsă în art. 46 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, în acest sens fiind Decizia nr. 793 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iulie 2008, şi Decizia nr. 214 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 493 din 2 iulie 2014, cât şi în redactarea actuală cuprinsă în art. 45 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, republicată în 2015, exemplu fiind Decizia nr. 447 din 23 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1099 din 18 noiembrie 2020, Decizia nr. 871 din 26 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 22 februarie 2021, şi Decizia nr. 555 din 14 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 22 iunie 2022.
    16. Prin Decizia nr. 555 din 14 septembrie 2021, paragrafele 15-22, Curtea a reţinut că Ministerul Public poate solicita Tribunalului Bucureşti dizolvarea unui partid politic, în temeiul art. 45 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, sau poate solicita constatarea încetării existenţei acestuia, invocând art. 46 alin. (2) din acelaşi act normativ. Instanţa competentă judecă oricare dintre aceste cereri după o procedură comună, respectiv se pronunţă în termen de 15 zile de la înregistrarea cererii, împotriva acestei hotărâri partea interesată putând face apel la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 5 zile de la data comunicării hotărârii. Instanţa de apel se pronunţă prin hotărâre definitivă în termen de 15 zile de la înregistrarea apelului, iar în cazul cererii de dizolvare, hotărârea definitivă de admitere se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
    17. Analizând dispoziţiile Legii nr. 14/2003, Curtea a observat că un partid politic poate fi dizolvat pe cale judecătorească numai cu îndeplinirea anumitor condiţii strict prevăzute de art. 45 alin. (1), şi anume dacă: a) se constată încălcarea prevederilor art. 30 alin. (7) din Legea nr. 14/2003 şi ale art. 40 alin. (2) şi (4) din Legea fundamentală de către Curtea Constituţională, precum şi ale art. 3 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 14/2003; b) scopul sau activitatea partidului politic a devenit ilicită ori contrară ordinii publice; c) realizarea scopului partidului politic este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice; d) partidul urmăreşte alt scop decât cel care rezultă din statutul şi programul politic ale acestuia; e) ca urmare a inactivităţii constatate de Tribunalul Bucureşti, conform art. 46 alin. (1) din Legea nr. 14/2003; f) ca urmare a aplicării art. 26 din Legea nr. 14/2003 (referitor la radierea partidului politic).
    18. La rândul său, inactivitatea unui partid politic se poate constata în următoarele situaţii enumerate la art. 46 alin. (1) din Legea nr. 14/2003: a) nu a ţinut nicio adunare generală timp de 5 ani; b) nu a desemnat candidaţi, singur sau în alianţă, în două campanii electorale succesive, cu excepţia celei prezidenţiale, în minimum 75 de circumscripţii electorale în cazul alegerilor locale, respectiv o listă completă de candidaţi în cel puţin o circumscripţie electorală sau candidaţi în cel puţin 3 circumscripţii electorale, în cazul alegerilor parlamentare. Constatarea inactivităţii unui partid politic în condiţiile de mai sus echivalează cu constatarea încetării existenţei acestuia şi reprezintă una dintre cauzele pentru care Ministerul Public poate formula cerere de dizolvare a partidului politic.
    19. În prezenta speţă, Curtea observă că nemulţumirea autorului excepţiei rezidă în faptul că reglementarea criticată nu permite oricărui cetăţean să formuleze şi să înregistreze în nume propriu cereri de dizolvare sau de constatare a încetării existenţei unui partid politic, ci numai prin intermediul Ministerului Public, aspect considerat a fi de natură discriminatorie, obstrucţionând accesul liber la justiţie al cetăţenilor interesaţi. În acest context, prin deciziile precitate, Curtea a reţinut că, potrivit art. 8 alin. (2) din Constituţie şi normelor Legii nr. 14/2003, partidele politice sunt persoane juridice de drept public, reprezentând asociaţii cu caracter politic ale cetăţenilor români cu drept de vot, care participă în mod liber la formarea şi exercitarea voinţei lor politice, îndeplinind o misiune publică garantată de Legea fundamentală. Art. 8 alin. (2) din Constituţie consacră rolul partidelor politice de a contribui la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, iar în concretizarea acestui rol fundamental, legea antemenţionată prevede expres că, prin activitatea lor, partidele politice promovează valorile şi interesele naţionale, pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participă cu candidaţi în alegeri şi la constituirea unor autorităţi publice şi stimulează participarea cetăţenilor la scrutine, potrivit legii. Misiunea legală şi constituţională a partidului politic urmăreşte, aşadar, realizarea unui interes public general al cetăţenilor.
    20. Pe de altă parte, rolul Ministerului Public este, potrivit art. 131 alin. (1) din Constituţie, acela de a reprezenta interesele generale ale societăţii şi de a apăra ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. În ceea ce priveşte raportul dintre activitatea partidelor politice - de la înfiinţare şi până la radiere - şi Ministerul Public, Curtea a constatat că acesta, în aplicarea normelor constituţionale ale art. 131 alin. (1), exercită un rol activ atât în procedura de înregistrare a unui partid politic, cât şi, prin simetrie, în cea de dizolvare.
    21. Astfel, în ceea ce priveşte procedura înregistrării, prevăzută de art. 18-24 din Legea nr. 14/2003, Ministerul Public poate formula apel împotriva deciziei Tribunalului Bucureşti referitoare la cererea de înregistrare a unui partid politic, acelaşi drept de acţiune avându-l şi conducătorul organului executiv al partidului politic şi membrii fondatori, precum şi persoanele fizice sau juridice interesate care depun cerere de intervenţie în interes propriu. Aşadar, la procedura înregistrării au acces mai multe subiecte de drept, printre care şi persoanele interesate care fac cerere de intervenţie în proces, nu doar Ministerul Public.
    22. Cu referire la procedura de dizolvare a partidelor politice, cererea poate fi iniţiată, într-adevăr, doar de Ministerul Public, în condiţiile art. 45 alin. (2) şi ale art. 46 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, iar aceasta se soluţionează de Tribunalul Bucureşti potrivit normelor de procedură stabilite la art. 26 alin. (2)-(5). Or, art. 26 alin. (3) prevede că „Împotriva hotărârii Tribunalului Bucureşti partea interesată poate face apel la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 5 zile de la data comunicării hotărârii“, ceea ce denotă, practic, voinţa legiuitorului de a asigura un mijloc procesual pentru exercitarea liberului acces la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţie, aşadar, o cale de atac promovată împotriva hotărârii instanţei judecătoreşti competente. Faptul că legea nu prevede posibilitatea oricărei persoane interesate să solicite direct şi ab initio dizolvarea unui partid politic sau constatarea încetării existenţei acestuia nu reprezintă o negare a dreptului cetăţeanului la justiţie.
    23. Stabilirea în sarcina Ministerului Public a acestei competenţe asigură, totodată, echilibrul dintre interesul individual de a supune instanţei de judecată competente o solicitare de dizolvare a unui partid politic şi necesitatea asigurării pluralismului politic într-o societate democratică. Astfel, partea interesată are posibilitatea de a contesta, prin formularea apelului, hotărârea Tribunalului Bucureşti cu privire la cererea Ministerului Public de dizolvare a unui partid politic, fără ca această instanţă - unica competentă în această materie - să fie încărcată cu solicitări individuale, care, în contextul pluralismului politic şi al spiritului competitiv, de multe ori ar putea avea caracter şicanatoriu, fiind, deci, lipsite de un interes legitim.
    24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează aplicabilitatea şi în prezenta cauză.
    25. În fine, în subsidiar, Curtea observă că din susţinerile autorului excepţiei reiese şi intenţia acestuia de adăugare a unei noi ipoteze normative, neavute în vedere de legiuitor, sugerând o completare a legii în sensul ca „dizolvarea unui partid politic să poată fi cerută inclusiv de către reprezentantul organizaţiei de partid, persoana fizică care a fost sancţionată pe latură civilă şi penală.“ Or, o asemenea solicitare este o problemă de reglementare, care ţine de competenţa organului legislativ şi care nu se poate realiza pe calea contenciosului constituţional. În consecinţă, lipsa unei reglementări în sensul dorit de autorul excepţiei nu este de natură să contravină art. 16 din Constituţie, iar prin critica formulată se tinde, în mod indirect, la completarea reglementării criticate. Având în vedere art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea de noi prevederi celor instituite şi nici nu îşi poate asuma rolul de a crea sau modifica o normă juridică, pentru că altfel s-ar transforma într-un legislator pozitiv, încălcând art. 61 alin. (1) din Constituţie. Rămâne, aşadar, la latitudinea legiuitorului o eventuală modificare a concepţiei legislative actuale.
    26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nicolae Liviu Dragnea în Dosarul nr. 1.453/87/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi constată că sintagma „de către Ministerul Public“ din cuprinsul art. 45 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 este constituţională în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2024.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ingrid-Alina Tudora


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 477 din 15 octombrie 2024

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016