Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 14 alin. (1) lit. l) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale cap. IV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 şi ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Petre Nica, Floricel Cârnaru, Valerica Vlad, Florian Marinuş, Tudor Teodorescu, Stelian Roman, Constantin Bunea, Ioan Bacalu, Maria Marinescu, Petre Croitoru, Florina Năstase, Florea Ciurea, Iacob Şerban, Eugen Silviu Filios şi Victor Calotă, în Dosarul nr. 1.909/87/2016 al Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 109D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 802D/2017, nr. 1.187D/2017, nr. 1.606D/2017 şi nr. 2.578D/2017, având ca obiect aceleaşi excepţii de neconstituţionalitate, ridicate de Ionel Dârlă, Alexandru Lazăr, Ştefan Dinică, Maricel Ifrim, Marin Stan, Ion Băroiu, Constantin Dona, Dumitru Costache, Dumitru Moise, Alexandru Ancuţa, Aurel Parmac, Costică Panaite, Vasile Epure, Ion Niculae, Ionel Tăbăcaru, Ion Cepan, Ion Potoaşcă, Vasilica Stroe, Niţă Botin, Gheorghe Voinea, Gheorghe Lădaru, Angela Udrea, Ştefan Sorica, Cornelia Toma Dumitrescu, Constantin Tudor, Ştefan Zaharescu, Niculae Constantin, Vasile Anton, Gheorghe Tudor şi Ştefan Constantin, în dosarele nr. 9.903/3/2016 şi nr. 25.910/3/2016 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Ilie Drăgulin în Dosarul nr. 19.382/3/2016 al Tribunalului Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi de Niculae Luminosu, Dumitru Dorel Otescu, Iosif Benteu, Viorel Jivan, Ladislau Alexandru Krivan, Rudolf Fazakas şi Dorina Otescu, în Dosarul nr. 837/30/2017 al Tribunalului Timiş - Secţia I civilă. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarele nr. 109D/2017, nr. 802D/2017, nr. 1.187D/2017 şi nr. 1.606D/2017, autorii excepţiei au depus concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 802D/2017, nr. 1.187D/2017, nr. 1.606D/2017 şi nr. 2.578D/2017, la Dosarul nr. 109D/2017, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 109D/2017, prin Încheierea din 13 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.909/87/2016, Tribunalul Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, ale art. 14 alin. (1) lit. l) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, ale cap. IV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 şi ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanţii Petre Nica, Floricel Cârnaru, Valerica Vlad, Florian Marinuş, Tudor Teodorescu, Stelian Roman, Constantin Bunea, Ioan Bacalu, Maria Marinescu, Petre Croitoru, Florina Năstase, Florea Ciurea, Iacob Şerban, Eugen Silviu Filios şi Victor Calotă. 8. În dosarele Curţii Constituţionale nr. 802D/2017 şi nr. 1.187D/2017, prin Sentinţa civilă nr. 11.585 din 16 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 9.903/3/2016, şi, respectiv, prin Încheierea din 6 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 25.910/3/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, ale art. 14 alin. (1) lit. l) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, ale cap. IV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 şi ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanţii Ionel Dârlă, Alexandru Lazăr, Ştefan Dinică, Maricel Ifrim, Marin Stan, Ion Băroiu, Constantin Dona, Dumitru Costache, Dumitru Moise, Alexandru Ancuţa, Aurel Parmac, Costică Panaite, Vasile Epure, Ion Niculae, Ionel Tăbăcaru, Ion Cepan, Ion Potoaşcă, Vasilica Stroe, Niţă Botin, Gheorghe Voinea, Gheorghe Lădaru, Angela Udrea, Ştefan Sorica, Cornelia Toma Dumitrescu, Constantin Tudor, Ştefan Zaharescu, Niculae Constantin, Vasile Anton, Gheorghe Tudor şi Ştefan Constantin. 9. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.606D/2017, prin Sentinţa nr. 1.049 din 27 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 19.382/3/2016, Tribunalul Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, ale art. 14 alin. (1) lit. l) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, ale cap. IV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 şi ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Ilie Drăgulin. 10. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.578D/2017, prin Încheierea civilă din 14 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 837/30/2017, Tribunalul Timiş - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, ale art. 14 alin. (1) lit. l) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, ale cap. IV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 şi ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanţii Niculae Luminosu, Dumitru Dorel Otescu, Iosif Benteu, Viorel Jivan, Ladislau Alexandru Krivan, Rudolf Fazakas şi Dorina Otescu. 11. În toate aceste dosare, excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cadrul soluţionării unor cauze având ca obiect soluţionarea cererilor formulate de reclamanţi, autori ai excepţiei de neconstituţionalitate, prin care solicitau: plata, începând cu 1 ianuarie 2012, a indemnizaţiei prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004; calcularea indemnizaţiei reparatorii utilizând drept indicator câştigul salarial mediu brut; restituirea indemnizaţiei reparatorii neacordate conform prevederilor Legii nr. 283/2011; restituirea contribuţiei de asigurări sociale de stat în procent de 5,5% reţinute ilegal. 12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că au fost prejudiciaţi prin nefolosirea algoritmului de calcul al indemnizaţiei reparatorii instituit de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 - potrivit căruia indemnizaţia se calculează raportat la salariul mediu brut aferent anului pentru care se face plata - şi, ca atare, dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale. Astfel, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de lege criticate - norme temporare - îi discriminează prin modul de calcul al indemnizaţiilor stabilite de Legea nr. 341/2004, şi anume prin raportarea la indemnizaţia aflată în plată în octombrie 2010, iar nu la câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat. De asemenea, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de lege contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece revoluţionarii sunt discriminaţi în raport cu alte categorii de persoane cărora li s-a restituit, în mod real, procentul de 15% cu care le-a fost diminuat venitul. Textele de lege criticate au fost introduse prin nesocotirea principiilor de drept stabilite prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Astfel, în timp ce absolut toate categoriile prevăzute de Legea nr. 118/2010 au beneficiat în mod real de restabilirea drepturilor salariale şi asigurărilor sociale, în raport cu nivelul avut anterior diminuării cu 25%, respectiv 15%, persoanele vizate de Legea nr. 341/2004 au beneficiat doar formal de reîntregirea venitului, deoarece, „prin neluarea în considerare a algoritmului de calcul, prevăzut la art. 4 şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, diminuarea cu 15% a drepturilor revoluţionarilor la indemnizaţia reparatorie şi indemnizaţia lunară a persistat şi persistă.“ Discriminarea operează atât faţă de celelalte categorii de beneficiari ai Legii nr. 341/2004, cât şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987. Autorii excepţiei mai susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 22 alin. (1) şi art. 47 alin. (2), deoarece indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 341/2004, indemnizaţie care nu se mai acordă, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, a constituit singura sursă de venit şi a folosit la garantarea împrumuturilor obţinute de la bănci. Or, cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială. În continuare se susţine că dispoziţiile criticate contravin şi art. 53 din Constituţie, referitor la condiţiile în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau libertăţi. Astfel, atât diminuarea indemnizaţiilor de revoluţionari, cât şi neacordarea indemnizaţiilor prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 nu au justificare adecvată şi nu respectă proporţionalitatea în raport cu situaţia care le-a determinat. Astfel, viciile de neconstituţionalitate s-au păstrat şi prin reglementarea celorlalte norme criticate, prin care s-a prelungit soluţia neacordării indemnizaţiei prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 şi, de asemenea, s-au plafonat celelalte indemnizaţii prevăzute de Legea nr. 341/2004, fără a se utiliza algoritmul de calcul prevăzut de lege. Or, prin Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014, paragraful 23, Curtea Constituţională a reţinut că măsura de suspendare repetată a acestor drepturi, pentru mai mulţi ani la rând, ar putea afecta caracterul previzibil al normelor de lege, creând incertitudine cu privire la existenţa acestor drepturi. 13. Tribunalul Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal nu şi-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalul Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că prevederile de lege criticate nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale invocate, deoarece reprezintă măsuri adoptate de legiuitor în vederea stabilirii echilibrului bugetar şi reducerii cheltuielilor bugetare. Autorităţile statului dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicilor lor sociale, dată fiind cunoaşterea directă a propriei societăţi şi a nevoilor sale. Tribunalul Timiş - Secţia I civilă apreciază că prevederile de lege criticate nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale invocate. 14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Guvernul consideră, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, nr. 88 din 28 februarie 2013 şi nr. 173 din 19 martie 2015. În Dosarul nr. 2.578D/2017, Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece nu este motivată. 16. Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere, astfel cum a fost reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 554 din 17 decembrie 2013, nr. 42 din 22 ianuarie 2014, nr. 244 din 29 aprilie 2014, nr. 483 din 23 septembrie 2014, nr. 178 din 29 martie 2016 şi nr. 398 din 15 iunie 2016, în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. 17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, depus la dosare, concluziile scrise ale autorilor excepţiei depuse la dosare, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în actele de sesizare, îl constituie prevederile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 14 alin. (1) lit. l) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, cap. IV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 şi art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. În realitate, din susţinerile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, reiese că aceştia critică următoarele dispoziţii: art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, cu următorul conţinut: „Prevederile art. 15, 18, 19 şi 20 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013.“; art. 14 alin. (1) lit. l) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, cu următorul conţinut: „În anul 2014 se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2013 următoarele drepturi: [...] l) indemnizaţiile prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare.“; art. IV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 30 decembrie 2014, cu următorul conţinut: „În anul 2015 se menţin în piaţă la nivelul acordat pentru luna decembrie 2014 indemnizaţiile prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare.“; art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, cu următorul conţinut: „În anul 2016, indemnizaţiile stabilite în baza Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2015.“ 20. Curtea reţine că, ulterior sesizării sale, dispoziţiile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 şi ale art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 au fost abrogate prin art. 44 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Astfel, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile criticate îşi produc în continuare efectele juridice, deoarece obiectul principal al cauzelor în cadrul cărora a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, îl reprezintă solicitarea de reintroducere în plată, începând cu 1 ianuarie 2012, a indemnizaţiei prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004. 21. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 22 alin. (1) privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 47 privind nivelul de trai şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorii acesteia critică, în esenţă, pe de-o parte, dispoziţiile potrivit cărora anumite indemnizaţii, prevăzute de Legea nr. 341/2004, au fost plafonate la nivelul lunii decembrie 2011, iar, pe de altă parte, dispoziţiile potrivit cărora, între anii 2012 şi 2014, nu s-au acordat indemnizaţiile reparatorii prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004. Totodată, este de observat că, potrivit art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, începând cu luna iulie 2010, indemnizaţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004 s-au redus cu 15%, iar, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2011, aceste indemnizaţii s-au majorat cu 15% faţă de luna octombrie 2010. Potrivit art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, începând cu luna iunie 2012, cuantumul acestora s-a majorat cu 2,3% faţă de cuantumul aflat în plată în luna mai 2012, fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010. 23. Cu privire la dispoziţiile de lege prin care anumite indemnizaţii prevăzute de Legea nr. 341/2004 se acordă la acelaşi nivel cu cel din anul precedent, Curtea s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, spre exemplu, prin Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 noiembrie 2014, Decizia nr. 770 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 20 februarie 2018, sau Decizia nr. 151 din 27 martie 2018*, nepublicată încă, respingând, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a acestora. Prin Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014, paragraful 23, Curtea a reţinut că autorii excepţiei sunt nemulţumiţi de modul de calcul al indemnizaţiilor, şi anume de raportarea la indemnizaţia aflată în plată în decembrie 2011, iar nu la câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat. Curtea a reţinut că, în această materie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat Decizia nr. 22 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 16 decembrie 2013, prin care a stabilit - în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 - că indemnizaţiile lunare reparatorii şi indemnizaţiile lunare prevăzute de Legea nr. 341/2004 se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizaţiei aflat în plată în luna octombrie 2010. * Decizia nr. 151 din 27 martie 2018 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 16 iulie 2018. 24. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 – potrivit cărora, în anul 2013 nu se acordă indemnizaţiile prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 - Curtea s-a pronunţat, de asemenea, prin numeroase decizii, prin care a reiterat jurisprudenţa sa, potrivit căreia dreptul la indemnizaţie reparatorie nu reprezintă un drept fundamental, astfel că „legiuitorul are libera apreciere asupra instituirii unor astfel de beneficii, precum şi a stabilirii condiţiilor şi criteriilor de acordare“ (a se vedea în acest sens Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014, paragraful 22). 25. Curtea nu a reţinut nici încălcarea art. 16 din Constituţie, privind egalitatea în faţa legii, reţinând că nu există discriminare între beneficiarii Legii nr. 341/2004 şi „celelalte categorii sociale, plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat“, deoarece aceştia nu se află în situaţii juridice similare. Aceste indemnizaţii au un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competenţă de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală (a se vedea în acest sens Decizia nr. 770 din 28 noiembrie 2017, paragraful 21). 26. Curtea a reţinut că prevederile art. 22 alin. (1) privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică din Constituţie nu au incidenţă în cauzele având un obiect similar prezentei cauze, întrucât conţinutul normativ al dispoziţiilor criticate nu se referă la protecţia şi apărarea acestor valori constituţionale (a se vedea în acest sens Decizia nr. 770 din 28 noiembrie 2017, paragraful 22). 27. Referitor la pretinsa încălcare a art. 47 din Constituţie, privind nivelul de trai, Curtea a observat că prevederile legale criticate nu pot fi privite ca aducând atingere dreptului constituţional la un nivel de trai decent, prin diminuarea unei măsuri de asistenţă socială - astfel cum califică autorii indemnizaţia, ci mai degrabă ca instituind un set de măsuri de adaptare la condiţiile economico-sociale existente. Legiuitorul este chemat să instituie un ansamblu de măsuri prin care statul să asigure protejarea şi îmbunătăţirea calităţii vieţii cetăţenilor, atât prin reglementarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la securitate socială, dreptul la muncă - condiţie principală pentru un trai decent -, dreptul la o salarizare echitabilă, dreptul la protecţia sănătăţii şi altele asemenea, dar şi prin drepturi care nu au o consacrare constituţională şi care tind către acelaşi obiectiv. În acelaşi spirit, Constituţia consacră, în art. 1 alin. (3), caracterul de stat social al României, obligând statul, prin dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. f), să creeze condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii, iar prin art. 41 alin. (2) şi art. 47 alin. (2) prevede dreptul salariaţilor, respectiv al cetăţenilor, şi la alte măsuri de protecţie socială şi de asistenţă socială decât cele nominalizate expres în Legea fundamentală, măsuri stabilite prin lege. Caracteristic tuturor acestor drepturi ale cetăţenilor şi obligaţii corelative ale statului este faptul că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituţie, legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent, şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor (a se vedea în acest sens, Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012). 28. De asemenea, Curtea a reţinut că persoanele încadrate în ipoteza art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 se află într-o situaţie obiectiv diferită faţă de celelalte persoane care continuă să beneficieze de indemnizaţia reparatorie prevăzută de aceeaşi lege, astfel că instituirea unui tratament juridic diferit nu poate primi semnificaţia încălcării principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor (a se vedea în acest sens Decizia nr. 721 din 9 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 7 ianuarie 2015, paragraful 15). 29. În ceea ce priveşte dispoziţiile de lege criticate, ce vizează limitarea ori chiar neacordarea, în anul 2012, a unor drepturi ce nu sunt consacrate la nivel constituţional, neavând în consecinţă un caracter fundamental, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, precitată, că dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente, acestea având în vedere doar restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale. Totodată, Curtea a constatat că, deşi temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoştinţă pentru cei care, prin jertfa şi contribuţia proprie, au condus la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei, este incontestabil, acesta nu constituie totuşi, potrivit Constituţiei, o obligaţie de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor indemnizaţii, în virtutea calităţii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei Române din Decembrie 1989. 30. În final, prin Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014, precitată, Curtea a precizat că măsura suspendării anuale a plăţii drepturilor prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, măsură adoptată deja pentru trei ani consecutivi, 2012, 2013 şi 2014, nu poate fi repetată sine die, caz în care ar putea afecta proporţionalitatea acesteia. 31. Totodată, Curtea a reţinut că, începând cu luna ianuarie 2015, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 şi Ordonanţei Guvernului nr. 1/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015, s-au modificat prevederile art. 3 şi 4 din Legea nr. 341/2004, care stabileau categoriile de titluri ce se pot acorda luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 şi drepturile corespondente deţinerii acestor titluri (introducându-se un nou titlu, Luptător cu Rol Determinant), iar noul conţinut normativ al art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 a prevăzut acordarea unei indemnizaţii de gratitudine lunară începând cu anul 2015 (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 173 din 19 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, 355 din 22 mai 2015, paragraful 27). 32. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Petre Nica, Floricel Cârnaru, Valerica Vlad, Florian Marinuş, Tudor Teodorescu, Stelian Roman, Constantin Bunea, Ioan Bacalu, Maria Marinescu, Petre Croitoru, Florina Năstase, Florea Ciurea, Iacob Şerban, Eugen Silviu Filios şi Victor Calotă, în Dosarul nr. 1.909/87/2016 al Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal, de Ionel Dârlă, Alexandru Lazăr, Ştefan Dinică, Maricel Ifrim, Marin Stan, Ion Băroiu, Constantin Dona, Dumitru Costache, Dumitru Moise, Alexandru Ancuţa, Aurel Parmac, Costică Panaite, Vasile Epure, Ion Niculae, Ionel Tăbăcaru, Ion Cepan, Ion Potoaşcă, Vasilica Stroe, Niţă Botin şi Gheorghe Voinea şi de Gheorghe Lădaru, Angela Udrea, Ştefan Sorica, Cornelia Toma Dumitrescu, Constantin Tudor, Ştefan Zaharescu, Niculae Constantin, Vasile Anton, Gheorghe Tudor şi Ştefan Constantin, în dosarele nr. 9.903/3/2016 şi nr. 25.910/3/2016 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Ilie Drăgulin în Dosarul nr. 19.382/3/2016 al Tribunalului Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi de Niculae Luminosu, Dumitru Dorel Otescu, Iosif Benteu, Viorel Jivan, Ladislau Alexandru Krivan, Rudolf Fazakas şi Dorina Otescu în Dosarul nr. 837/30/2017 al Tribunalului Timiş - Secţia I civilă, şi constată că dispoziţiile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 14 alin. (1) lit. l) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale art. IV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 şi ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal, Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalului Timiş - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 12 iulie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
