Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. (6^1) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 225/2016 pentru modificarea şi completarea Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, excepţie ridicată de Asociaţia de proprietari AV 1-3 din Iaşi în Dosarul nr. 30.887/245/2017 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 880D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosarul cauzei note scrise prin care solicită admiterea acesteia şi judecarea cauzei şi în lipsă. Arată, în esenţă, că, deşi există jurisprudenţă în această materie, deciziile anterioare pronunţate de Curtea Constituţională nu sunt adaptate la principiile şi măsurile de protecţie a consumatorului din cadrul Uniunii Europene. 4. De asemenea, partea Societatea Veolia Energie Iaşi - S.A. a depus la dosarul cauzei note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate şi susţine că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Referitor la critica de neconstituţionalitate formulată prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, arată că există jurisprudenţă în materie prin care s-a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate. În ceea ce priveşte critica formulată prin raportare la art. 44 din Constituţie, apreciază că aceasta se constituie în chestiuni de fapt ce urmează a fi apreciate de instanţa judecătorească cu prilejul judecării cauzei pe fond, iar referitor la pretinsa încălcare a art. 21 din Constituţie, arată că partea are posibilitatea de a se adresa instanţei judecătoreşti. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Încheierea din 30 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 30.887/245/2017, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. (6^1) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 225/2016 pentru modificarea şi completarea Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, excepţie ridicată de Asociaţia de proprietari AV 1-3 din Iaşi într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare în privinţa unui debit restant. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât admiterea facilă a unor pretenţii în lipsa vreunui temei juridic, doar prin uzul înlesnit de o normă legală, constituie un atentat la proprietatea privată a unor proprietari constituiţi într-o asociaţie de proprietari de mici dimensiuni. Astfel, se arată că, în condiţiile în care este demarată o procedură de executare silită pentru o sumă cu titlu de debit fără a exista un contract de furnizare de servicii publice şi fără a beneficia vreodată de aceste servicii, în condiţiile în care contestaţia la executare este supusă taxei judiciare de timbru, precum şi în condiţiile în care facturile fiscale emise de un furnizor de servicii privat nu sunt supuse unei analize mai riguroase, nu există şansa reală a unui proces echitabil. 8. Se mai apreciază că dispoziţiile legale criticate creează premisele unui abuz comis contra unor cetăţeni chiar de stat, care ar trebui să îi apere în mod egal pe toţi cetăţenii săi. 9. Dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale şi prin prisma încălcării principiilor previzibilităţii şi accesibilităţii normei legale. Din analiza art. 632 şi 638 din Codul de procedură civilă cu privire la caracterul de titlu executoriu se observă că hotărârile judecătoreşti, actele autentice, anumite contracte, încheieri ale unor autorităţi - care reprezintă garanţii de certitudine şi corectitudine - constituie titluri executorii şi doar în condiţiile legii, iar nu nişte facturi fiscale emise de persoane juridice private, care se bucură doar de o prezumţie relativă de conformitate. 10. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16, ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 44 alin. (2). Excluderea instanţei de judecată din procesul de emitere a titlurilor executorii poate fi de natură să producă efecte în detrimentul consumatorului, conducând la un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. 11. Instanţa mai apreciază că dispoziţia legală criticată pune cetăţenii într-o poziţie de inferioritate faţă de autorităţile publice locale care în cele mai multe situaţii sunt - fie direct, fie indirect prin societăţi comerciale care au acţionar unic autorităţile publice locale - şi furnizori de servicii de utilităţi publice. Excluderea instanţei de judecată din procesul de emitere a titlurilor executorii lasă consumatorii fără un filtru iniţial de protecţie faţă de eventuale abuzuri ale furnizorilor de servicii de utilităţi publice, putând crea situaţii în care dreptul de proprietate al cetăţenilor României, aşa cum este consacrat de art. 44 alin. (1) din Constituţie, poate fi încălcat în mod arbitrar. 12. Existenţa posibilităţii formulării unei contestaţii la executare de către consumator nu este de natură să asigure o garanţie a dreptului cetăţenilor la un proces echitabil şi prezervarea dreptului de proprietate a acestora, întrucât această cale de atac este ulterioară începerii procedurii de executare silită şi poate fi accesată doar de consumatorii care au cunoştinţă de existenţa ei şi în condiţiile destul de restrictive în ceea ce priveşte termenele în care poate fi formulată. Or, anterior modificării legislative, consumatorii erau - în mod inevitabil - beneficiarii unui proces echitabil ori de câte ori furnizorii de servicii de utilităţi publice intenţionau să procedeze la executarea silită întrucât aceştia erau nevoiţi să se adreseze instanţei de judecată pentru a obţine un titlu executoriu, astfel încât consumatorii puteau fi executaţi silit numai în urma unui proces soluţionat de o instanţă de judecată, ceea ce reprezenta o veritabilă garanţie a dreptului cetăţenilor la un proces echitabil. 13. Dispoziţia legală criticată încalcă şi principiul constituţional al proporţionalităţii. În situaţiile în care autorităţile statale impun măsuri restrictive, acestea trebuie să îndeplinească exigenţele art. 53 din Constituţie. 14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 42 alin. (6^1) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 5 martie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut: „(6^1) Factura emisă pentru serviciile de utilităţi publice constituie titlu executoriu.“ 18. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 15 - Universalitatea, ale art. 16 alin. (1) - Egalitatea în drepturi, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată, ale art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, precum şi ale art. 136 alin. (5) potrivit cărora „Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice“. Din motivarea excepţiei rezultă că autoarea acesteia invocă şi prevederile art. 1 alin. (3) şi (5) privind valorile supreme ale statului de drept şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, precum şi ale art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 805 din 6 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 18 martie 2019, Decizia nr. 603 din 16 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1278 din 22 decembrie 2020, sau Decizia nr. 155 din 4 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 24 mai 2021, Curtea a constatat conformitatea dispoziţiilor legale criticate cu Legea fundamentală. 20. Referitor la caracterul de titlu executoriu pe care legea îl recunoaşte facturii emise pentru furnizarea de servicii de utilităţi publice, Curtea a reţinut prin Decizia nr. 603 din 16 iulie 2020, precitată, că art. 638 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă prevede că „Sunt, de asemenea, titluri executorii şi pot fi puse în executare silită: [...] titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaşte putere executorie“. Categoria de „alte titluri executorii“ este una mai largă şi cuprinde şi acele înscrisuri cărora legea le recunoaşte putere executorie. În cazul acestora din urmă, Curtea a observat că textul nu distinge nici după emitenţii sau beneficiarii înscrisurilor, nici după cum sunt înscrisuri autentice sau sub semnătură privată şi nici după cum sunt înscrisuri pe suport informatic, pe suport electronic sau pe suport hârtie. Prin urmare, aplicând principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, Curtea a reţinut că, în privinţa acestor din urmă înscrisuri, pentru a fi titluri executorii, este necesar şi suficient ca legea să le recunoască putere executorie sau, mai exact, să prevadă că pot fi puse în executare silită. 21. În acest context, Curtea a amintit Decizia nr. 188 din 21 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 22 mai 2017, prin care a examinat constituţionalitatea prevederilor similare cuprinse în art. 31 alin. (17) din Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, republicată, potrivit cărora factura emisă pentru furnizarea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare constituie titlu executoriu, şi a constatat că acestea se încadrează în categoria prevăzută de Codul de procedură civilă ca fiind „alte titluri executorii“ şi cărora legea le recunoaşte putere executorie. Curtea a subliniat că, în situaţia în care utilizatorii debitori nu recunosc sumele datorate/cuprinse în factura care constituie titlu executoriu, aceştia pot contesta aceste sume, în condiţiile legii, respectându-se astfel dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la apărare (paragraful 24). 22. Prin decizia menţionată, Curtea a făcut trimitere şi la textul cuprins în Legea nr. 51/2006, ca lege generală în materie, observând că, prin această reglementare, legiuitorul a uniformizat legislaţia aplicabilă pentru toate serviciile de utilităţi publice, astfel încât toţi operatorii de servicii de utilităţi publice să poată beneficia de puterea de titlu executoriu a facturilor emise pentru asemenea servicii. Curtea a constatat că legiuitorul a optat pentru o atare soluţie legislativă având în vedere domeniul specific al serviciilor publice, pentru a se putea asigura recuperarea cu celeritate a contravalorii serviciilor furnizate, împrejurare faţă de care se poate asigura şi continuitatea acestora. 23. De altfel, prin conferirea de valoare executorie unui document care atestă o obligaţie de plată, textul face aplicarea principiului consacrat de art. 632 din Codul de procedură civilă, în sensul că executarea silită se poate face nu numai pe baza unei hotărâri judecătoreşti învestite cu formulă executorie, ci şi în virtutea unui titlu executoriu prevăzut de lege. Prin instituirea acestei proceduri, legiuitorul a urmărit să restrângă posibilitatea de tergiversare a executării silite şi să realizeze un spor de celeritate în realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu (a se vedea Decizia nr. 380 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 12 august 2011). 24. De asemenea, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 805 din 6 decembrie 2018, precitată, paragrafele 24 şi 25, referitor la factura emisă pentru furnizarea de servicii de utilităţi, că, potrivit art. 42 alin. (9) din Legea nr. 51/2006, data emiterii se înscrie pe factură, iar termenul de scadenţă se calculează de la această dată, astfel încât beneficiarii serviciului comunitar de utilitate publică se pot conforma obligaţiilor rezultate din contractul de furnizare a acestui serviciu. Mai mult, textul legal criticat prevede că factura se emite cel târziu la data de 15 a lunii următoare celei în care prestaţia a fost efectuată, fiind un element previzibil şi determinat care se caracterizează prin periodicitate şi constanţă, beneficiarul serviciului neputând invoca necunoaşterea acestei date de referinţă. 25. Totodată, Curtea a observat că legiuitorul a acordat beneficiarilor serviciului public o perioadă de graţie, de până la 30 de zile de la data scadenţei, la expirarea căreia se aplică penalităţi de întârziere care se datorează cu prima zi după data scadenţei, sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, fără ca valoarea lor totală să depăşească valoarea facturii, şi se constituie venit al operatorului [art. 42 alin. (10) din Legea nr. 51/2006]. În acest context, Curtea a reţinut că norma nu este lipsită de precizie, claritate şi previzibilitate, termenele prevăzute de lege fiind suficiente atât pentru comunicarea şi primirea facturii, cât şi pentru achitarea contravalorii acesteia. 26. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a schimba jurisprudenţa Curţii, considerentele şi soluţiile deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 27. În consecinţă, nu pot fi reţinute criticile formulate de autoarea prezentei excepţii, caracterul de titlu executoriu al facturii de utilităţi nefiind de natură să contravină dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate în susţinerea acesteia. 28. Distinct de acestea, Curtea observă că susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate privind lipsa contractului de furnizare şi a beneficiului serviciilor oferite reprezintă chestiuni ce ţin de aplicarea şi interpretarea legii şi nicidecum de controlul de constituţionalitate. 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Asociaţia de proprietari AV 1-3 din Iaşi în Dosarul nr. 30.887/245/2017 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 42 alin. (6^1) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 8 iulie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
