Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (10) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, excepţie ridicată de Societatea Comercială Badea M&SVI - S.R.L. şi Marin Badea în Dosarul nr. 3.411/87/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 3.566D/2016 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.140 din 16 octombrie 2008. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Sentinţa civilă nr. 3.276 din 28 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.411/87/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (10) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială Badea M&SVI - S.R.L. şi Marin Badea într-o cauză având ca obiect anularea adresei unităţii de poliţie conţinând avizul negativ la cererea de acordare a licenţei de funcţionare pentru a desfăşura activităţi în domeniul sistemelor de alarmare împotriva efracţiei, constatarea că în cazul autorilor excepţiei sunt îndeplinite în totalitate condiţiile legii privind autorizarea prevăzute de art. 19 alin. (10) din Legea nr. 333/2003 şi obligarea pârâtei la eliberarea licenţei de funcţionare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât restrâng dreptul unei persoane de a fi conducătorul unei societăţi specializate de pază şi protecţie prin condiţionarea ca aceasta să nu fi suferit condamnări pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie. Astfel, instituirea condiţiei de „a nu fi suferit condamnări pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie“ creează inegalităţi între cetăţenii condamnaţi şi reabilitaţi şi cei care nu au suferit condamnări, situând prima categorie într-o poziţie de inferioritate. Or, prin efectul reabilitării, persoana beneficiază de înlăturarea consecinţelor condamnării şi este considerată pe deplin reintegrată social. În plus, se susţine că „interpretarea art. 19 alin. (10) din Legea nr. 333/2003 trebuie făcută în raport cu prevederile art. 86 şi art. 133 din Codul penal din 1969 şi art. 90 şi art. 169 din Codul penal“. 6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.140 din 16 octombrie 2008. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care reţine că exercitarea unei activităţi economice şi a liberei iniţiative se realizează în condiţiile legii. Legiuitorul stabileşte limitele şi condiţionările, întro manieră rezonabilă, astfel încât să nu se ajungă la o îngrădire a acestui drept, dar nici la un exces care să aducă atingere altor drepturi şi libertăţi. Impunerea condiţiilor de a fi cunoscut ca având o bună conduită cetăţenească şi de a nu fi suferit condamnări pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie este apreciată ca necesară de către legiuitor, pentru activitatea de pază şi protecţie şi nu îngrădeşte libertatea activităţii economice. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 19 alin. (10) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 18 martie 2014, care au următorul cuprins: „Unitatea de poliţie competentă poate acorda avizul persoanei prevăzute la alin. (9), care are cetăţenie română sau cetăţenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene ori ale Spaţiului Economic European, a împlinit vârsta de 21 de ani, posedă pregătire corespunzătoare atribuţiilor ce îi revin, este cunoscută ca având o bună conduită cetăţenească şi nu a suferit condamnări pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie“. 12. Prevederile art. 19 alin. (9) din Legea nr. 333/2003, la care normele legale criticate fac trimitere, au următorul cuprins: „Conducătorul societăţii specializate de pază şi protecţie trebuie să obţină avizul inspectoratului de poliţie judeţean sau al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, după caz, în a cărei rază teritorială îşi are sediul societatea respectivă.“ 13. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 45 privind libertatea economică şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că soluţia legislativă cuprinsă de art. 19 alin. (10) din Legea nr. 333/2003 a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 1.140 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 19 noiembrie 2008, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate. 15. Cu acel prilej, Curtea a reţinut, în esenţă, că prevederile legale stabilesc anumite condiţii pentru ca unitatea de poliţie competentă să acorde avizul persoanei care urmează să fie conducătorul unei societăţi specializate de pază şi protecţie. Printre aceste condiţii se prevede ca persoana respectivă să fie cunoscută ca având o bună conduită cetăţenească şi să nu fi suferit condamnări pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie. Aceste condiţii impuse de textul legal criticat sunt raţionale, fiind justificate de chiar scopul Legii nr. 333/2003, constând în asigurarea siguranţei obiectivelor, bunurilor şi valorilor împotriva oricăror acţiuni ilicite care lezează dreptul de proprietate, existenţa materială a acestora, precum şi a protejării persoanelor împotriva oricăror acte ostile care le pot periclita viaţa, integritatea fizică sau sănătatea. 16. Dispoziţiile constituţionale ale art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale şi nicidecum identitatea de tratament juridic în cazul stabilirii unor măsuri corespunzătoare unei anumite reglementări. 17. Raportat la invocarea încălcării art. 45 din Constituţie, Curtea reţine că accesul la funcţia de conducător al societăţii specializate de pază şi protecţie este condiţionat de satisfacerea anumitor cerinţe ce nu pot fi privite ca o îngrădire a libertăţii economice, care, potrivit art. 45 din Constituţie, presupune exercitarea activităţii economice şi a liberei iniţiative în condiţiile legii. Normele în baza cărora îşi desfăşoară activitatea persoanele fizice atestate nu contravin principiilor constituţionale, cei care doresc să ocupe această funcţie fiind datori să respecte legea şi să accepte regulile impuse de aceasta. Interdicţia reglementată prin textul criticat reprezintă opţiunea legiuitorului exercitată potrivit rolului său constituţional de unică autoritate legiuitoare a ţării, prevăzut la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, plasându-se în marja sa de apreciere, fără a încălca prevederile art. 45 din Constituţie. 18. De asemenea, Curtea nu a reţinut nici pretinsa încălcare a prevederilor art. 53 din Constituţie, deoarece, astfel cum s-a arătat mai sus, nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, norma constituţională invocată nu are aplicabilitate în cauza de faţă. 19. Distinct de aceasta, Curtea observă că invocarea excepţiei de neconstituţionalitate în prezenta cauză a fost determinată de modul în care autorităţile publice competente au interpretat sintagma „nu a suferit condamnări pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie“ şi au evaluat consecinţele extrapenale ale condamnării, fără a da eficienţă efectelor instituţiei reabilitării, ceea ce a condus avizarea negativă cu privire la îndeplinirea condiţiilor legale pentru dobândirea funcţiei de conducător al societăţii specializate de pază şi protecţie. 20. Sub acest aspect, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa recentă, instanţa de contencios constituţional a examinat critici vizând interpretarea unei sintagme cu conţinut similar („nu au suferit condamnări penale“), cuprinsă de art. 2 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor (a se vedea în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 304 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 5 iulie 2017, ale cărei considerente sunt aplicabile mutatis mutandis în prezenta cauză). 21. Cu acel prilej, Curtea a reţinut, că, în realitate, aspectele sesizate vizează interpretarea şi aplicarea normei criticate, fără a constitui veritabile critici de neconstituţionalitate, de vreme ce îşi găsesc rezolvarea prin aplicarea art. 4, art. 152 alin. (1) sau art. 165-171 din Codul penal. 22. Astfel, Curtea a reţinut că ori de câte ori apreciază oportun, în funcţie de materia normată, legiuitorul poate conferi condamnării penale efecte juridice care excedează sancţiunea penală, reglementând decăderi, interdicţii sau incapacităţi care rezultă din condamnare. Aceste consecinţe extrapenale care derivă din condamnare operează în condiţiile şi termenele stabilite de lege. O astfel de consecinţă extrapenală o constituie interdicţia cu privire la dobândirea funcţiei de conducător al societăţii specializate de pază şi protecţie consacrată de sintagma „nu a suferit condamnări pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie“ din cuprinsul art. 19 alin. (10) din Legea nr. 333/2003. 23. În ceea ce priveşte termenele pe durata cărora sunt incidente decăderile, interdicţiile sau incapacităţile, Curtea a statuat că legiuitorul conferă instituţiei reabilitării - cauză legală şi personală de înlăturare a consecinţelor condamnării - efecte constând în încetarea decăderilor şi interdicţiilor, precum şi a incapacităţilor care rezultă din condamnare [art. 169 alin. (1) din Codul penal]. Cu alte cuvinte, consecinţele extrapenale ale condamnării se produc atâta vreme cât nu a intervenit reabilitarea de drept sau judecătorească a persoanei fizice. 24. Efectele reabilitării se produc pentru viitor. Înlăturarea consecinţelor condamnării vizează nu numai materia dreptului penal (spre exemplu, în cazul săvârşirii din nou a unei infracţiuni, nu va fi atrasă starea de recidivă sau persoana va putea să beneficieze, în condiţiile legii, de instituţia renunţării la aplicarea pedepsei [art. 80 alin. (2) lit. a) din Codul penal] ori a amânării aplicării pedepsei [art. 83 alin. (1) lit. b) din Codul penal] sau a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei [art. 91 alin. (1) lit. b)] din Codul penal), ci şi consecinţele extrapenale care au derivat din condamnare, decăderile, interdicţiile sau incapacităţile încetând odată cu rămânerea definitivă a hotărârii de reabilitare [art. 169 alin. (1) din Codul penal]. 25. Consecinţele extrapenale care derivă din condamnare şi care vizează decăderi, interdicţii sau incapacităţi încetează şi prin aplicarea legii penale de dezincriminare. Art. 4 din Codul penal prevede expres că „legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi“. Deşi norma penală face vorbire despre consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti, este evident că efectele dezincriminării faptei penale nu pot fi limitate doar la aceste aspecte, ci se aplică şi cu privire la consecinţele extrapenale ale hotărârilor judecătoreşti, care sunt în mod direct şi inseparabil legate de incidenţa legii penale. Or, potrivit art. 4 teza întâi din Codul penal, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă, legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, deci, în mod implicit, consecinţele extrapenale încetează prin intrarea în vigoare a legii noi. 26. Aceleaşi consecinţe extrapenale sunt înlăturate şi în cazul amnistiei postcondamnatorii. Amnistia se realizează prin lege şi este o cauză care înlătură răspunderea penală, iar dacă intervine după condamnare, potrivit art. 152 alin. (1) teza a doua din Codul penal, „ea înlătură şi executarea pedepsei pronunţate, precum şi celelalte consecinţe ale condamnării“. Cu alte cuvinte, efectele amnistiei postcondamnatorii vizează atât sfera penală, înlăturând executarea pedepsei aplicate sau a restului de pedeapsă, în cazul în care executarea a început, cât şi sfera extrapenală, înlăturând toate celelalte consecinţe pe care condamnarea le-a produs. 27. Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea a constatat că toate consecinţele extrapenale care derivă dintr-o condamnare nu reprezintă altceva decât efecte juridice inerente unei hotărâri judecătoreşti de condamnare penală pe care legea extrapenală le consacră în domeniul ei specific de incidenţă, iar înlăturarea acestor consecinţe extrapenale operează în baza dispoziţiilor Codului penal, partea generală. 28. Consecinţele juridice ale legii de dezincriminare sau de amnistie sau cele ale unei hotărâri judecătoreşti de reabilitare, pronunţate în condiţiile legii, rămân guvernate de Codul penal, lege care reglementează condiţiile în care pot fi înlăturate consecinţele juridice penale şi extrapenale ale unei hotărâri judecătoreşti de condamnare. 29. În raport cu aceste considerente apare cu evidenţă că, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, sintagma „nu a suferit condamnări pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie“ din cuprinsul art. 19 alin. (10) din Legea nr. 333/2003 încetează să mai constituie o interdicţie la dobândirea funcţiei de conducător al societăţii specializate de pază şi protecţie în ceea ce priveşte persoanele care cad sub incidenţa/sunt beneficiare ale unei legi de dezincriminare sau de amnistie sau care au fost reabilitate printr-o hotărâre judecătoreasă definitivă, persoane cu privire la care condamnarea penală încetează să mai producă efectele extrapenale prevăzute de lege. 30. Pe de altă parte, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că interdicţiile trebuie reglementate într-un mod rezonabil şi proporţional în raport cu situaţia care le-a determinat, evitânduse stabilirea în dreptul pozitiv a unor interdicţii absolute şi perpetue. 31. Având în vedere cele menţionate, întrucât în cauză sunt puse în discuţie probleme referitoare la interpretarea şi aplicarea legii, revine autorităţilor publice vizate de prevederile legale criticate competenţa de a interpreta şi aplica sintagma „nu a suferit condamnări pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 19 alin. (10) din Legea nr. 333/2003, în funcţie de reglementările de drept penal substanţial antereferite. 32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (10) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, excepţie ridicată de Societatea Comercială Badea M&SVI - S.R.L. şi Marin Badea în Dosarul nr. 3.411/87/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 12 iulie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
