Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. f) şi ale art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Johann Bohmer şi Georgeta Bohmer în Dosarul nr. 720/84/2018 al Tribunalului Sălaj - Secţia penală, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 365D/2019. 2. La apelul nominal răspunde pentru autorii excepţiei domnul avocat Norel Neagu din cadrul Baroului Bucureşti. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 1 alin. (5), ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţie. Se face trimitere la Decizia nr. 675 din 17 noiembrie 2016, prin care Curtea a constatat că dispoziţiile legale criticate sunt previzibile. Se susţine însă că, din anul 2016 şi până în prezent, se poate observa, în practica judiciară, o cvasitotalitate în calificarea unor tranzacţii reale ca fiind tranzacţii fictive, prin extinderea prin analogie a sferei noţiunii de „operaţiuni fictive“, iar Curtea Constituţională s-a pronunţat în jurisprudenţa sa în sensul că, dacă o interpretare a unor dispoziţii legale în practica judiciară are valenţe de neconstituţionalitate, se poate pronunţa cu privire la acest aspect, fie pentru a lămuri sensul dispoziţiilor legale criticate, fie pentru a declara respectivele prevederi legale ca fiind imprevizibile şi, în consecinţă, neconstituţionale. Se arată că în speţă este vorba despre voinţa legiuitorului de a nu incrimina ca fiind infracţiune înregistrarea în contabilitate şi neplata unor obligaţii fiscale către bugetul de stat şi că anumite lanţuri de tranzacţii reale sunt considerate, prin prisma dorinţei autorului de a obţine un avantaj fiscal, ca fiind fictive în mod artificial, deşi marfa există, provine de la furnizorul înscris în facturi şi ajunge la beneficiarul care este, de asemenea, înscris în facturi. În acest sens, sunt invocate dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie şi se solicită Curţii Constituţionale să constate că modul de interpretare cvasitotalitar a acestor operaţiuni reale ca fiind fictive în practica judiciară şi aducerea în sfera incriminării a unor tranzacţii comerciale reale care au un caracter fiscal - Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, prin nenumărate decizii de speţă, a arătat că astfel de tranzacţii fie sunt deductibile, fie sunt considerate un abuz de drept fiscal şi, în consecinţă, sunt sancţionabile potrivit dreptului fiscal - sunt transpuse în materie penală şi sunt sancţionate potrivit normelor de drept penal. Sunt depuse concluzii scrise şi o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constituind practică judiciară minoritară, în sprijinul tezei invocate de autorul excepţiei referitoare la inegalitatea de tratament, referitoare la o speţă similară în care autorii faptelor au fost sancţionaţi conform normelor de drept fiscal, spre deosebire de autorii prezentei excepţii de neconstituţionalitate, care, pentru comiterea aceloraşi fapte, au fost condamnaţi. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, apreciind că nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudenţa anterioară a Curţii Constituţionale. Sunt invocate deciziile nr. 673 din 17 noiembrie 2016 şi nr. 675 din 17 noiembrie 2016. Se arată că art. 2 lit. f) din Legea nr. 241/2005 conţine o definiţie a noţiunii de „operaţiuni fictive“, din care se poate deduce sfera acestei noţiuni. De asemenea, se arată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin deciziile nr. 272/2013 şi nr. 4.011/2013, a clarificat sensul noţiunilor de „operaţiuni reale“ şi „operaţiuni fictive“. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea penală din 13 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 720/84/2018, Tribunalul Sălaj - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. f) şi ale art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Johann Bohmer şi Georgeta Bohmer într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei autorilor excepţiei sub aspectul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neclare şi impredictibile, întrucât nu permit calificarea cu exactitate a operaţiunilor la care fac trimitere ca fiind reale sau fictive. Este invocată jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei, astfel cum acesta este prevăzut la art. 7 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care, pe lângă interzicerea, în mod special, a extinderii conţinutului infracţiunilor asupra unor fapte care anterior nu erau incriminate de legea penală, prevede şi principiul potrivit căruia legea penală nu trebuie interpretată şi aplicată extensiv în defavoarea acuzatului, de exemplu, prin analogie. Conform acestei jurisprudenţe, legea trebuie să definească în mod clar infracţiunile şi pedepsele aplicabile, această cerinţă fiind îndeplinită atunci când un justiţiabil are posibilitatea de a cunoaşte, din însuşi textul normei juridice, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe şi în urma obţinerii unei asistenţe judiciare adecvate, care sunt actele şi omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală şi care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora. Sunt invocate, cu titlu exemplificativ, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunţată în Cauza Coeme şi alţii împotriva Belgiei, paragraful 145, Hotărârea din 7 februarie 2002, pronunţată în Cauza E.K. împotriva Turciei, paragraful 51, Hotărârea din 29 martie 2006, pronunţată în Cauza Achour împotriva Franţei, paragrafele 41 şi 42, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 33 şi 34. Este invocată, totodată, Decizia Curţii Constituţionale nr. 637 din 13 octombrie 2015, paragraful 34. 7. Pentru aceste considerente, se apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt contrare principiului legalităţii incriminării şi principiului egalităţii în drepturi, acesta din urmă fiind încălcat deoarece sintagma „cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive“ din cuprinsul art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 generează aplicarea neunitară a textelor criticate. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 297 din 26 aprilie 2018. 8. De asemenea, se apreciază că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 21 alin (1) din Constituţie, întrucât sintagma mai sus menţionată, prin conţinutul său confuz, determină considerarea unor operaţiuni reale ca fiind fictive, fapt ce schimbă atât relevanţa juridică a acestora, întrucât pot fi considerate infracţiuni, cât şi întinderea prejudiciului, care poate fi una mult mai mare. 9. Tribunalul Sălaj - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se face trimitere la considerentele Deciziei nr. 673 din 17 noiembrie 2016, paragraful 38, şi ale Deciziei nr. 675 din 17 noiembrie 2016, paragraful 19. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 lit. f) şi ale art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, care au următorul cuprins: - Art. 2 lit. f): „În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: […] f) operaţiune fictivă - disimularea realităţii prin crearea aparenţei existenţei unei operaţiuni care în fapt nu există; […]“; – Art. 9 alin. (1) lit. c): "(1) Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani şi interzicerea unor drepturi sau cu amendă următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale: […] c) evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive; […]" 14. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) cu privire la calitatea legii, ale art. 16 alin. (1) cu privire la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate, dintr-o perspectivă similară, prin Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015 şi Decizia nr. 675 din 17 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 31 martie 2017, prin care a respins, ca neîntemeiate, excepţiile de neconstituţionalitate invocate. 16. Prin deciziile anterior menţionate, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că dispoziţiile art. 23 alin. (12) din Constituţie impun garanţia reglementării prin lege a incriminării faptelor şi stabilirea sancţiunii corespunzătoare şi, în mod implicit, obligaţia în sarcina legiuitorului de a adopta legi care să respecte cerinţele de calitate ale acestora, care se circumscriu principiului legalităţii, prevăzut la art. 1 alin. (5) din Constituţie. Având în vedere jurisprudenţa proprie şi cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la condiţiile pe care o lege trebuie să le îndeplinească pentru a fi conformă Constituţiei şi Convenţiei, Curtea a statuat că o lege îndeplineşte condiţiile calitative impuse atât de Constituţie, cât şi de Convenţie numai dacă norma este enunţată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta, astfel încât, apelând, la nevoie, la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă şi să îşi corecteze conduita. Totodată, Curtea, având în vedere principiul generalităţii legilor, a reţinut că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii. 17. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile criticate nu definesc într-un mod clar sintagma „operaţiuni fictive“, Curtea a observat că, potrivit art. 2 lit. f) din Legea nr. 241/2005, operaţiunea fictivă reprezintă disimularea realităţii prin crearea aparenţei existenţei unei operaţiuni care în fapt nu există. În cazul infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, elementul material al acesteia constă în evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive. În acest context, Curtea a reţinut că sintagma „care nu au la bază operaţiuni reale“ se referă la acele operaţiuni care nu corespund realităţii faptice sau juridice, iar expresia „operaţiunile fictive“ se referă la acele operaţiuni imaginare, care în fapt nu există. 18. Plecând de la aceste premise, Curtea a reţinut că sintagma criticată este clar definită de lege, indivizii putându-şi da seama din conţinutul dispoziţiilor legale incidente care sunt actele sau omisiunile care angajează răspunderea penală a acestora, prevederile criticate întrunind condiţiile de claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate circumscrise principiului legalităţii, prevăzut de dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie. 19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 20. Având în vedere considerentele deciziilor mai sus invocate, Curtea nu poate reţine încălcarea, prin dispoziţiile legale criticate, a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, ca urmare a unei interpretări şi aplicări neunitare a prevederilor art. 2 lit. f) şi ale art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005. 21. De asemenea, referitor la pretinsa încălcare, prin textul criticat, a prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în prezenta cauză, întrucât dispoziţiile legale criticate sunt norme de drept penal substanţial, iar garanţiile dreptului la un proces echitabil se asigură prin normele dreptului procesual penal. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Johann Bohmer şi Georgeta Bohmer în Dosarul nr. 720/84/2018 al Tribunalului Sălaj - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 2 lit. f) şi ale art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Sălaj - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 octombrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
