Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 474 din 15 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (17) din Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006 Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 474 din 15 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (17) din Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 96 din 3 februarie 2025
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid-Alina Tudora│-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, excepţie ridicată de Cătălin Dobrescu în Dosarul nr. 4.235/202/2019 al Judecătoriei Călăraşi. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 624D/2020.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, concretizată prin Decizia nr. 267 din 23 aprilie 2019.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 17 martie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 4.235/202/2019, Judecătoria Călăraşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată Cătălin Dobrescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare formulată împotriva actelor de executare silită efectuate de biroul executorului judecătoresc.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate instituie ca titluri executorii facturile la utilităţi, fără precizări cu privire la modul de comunicare, de semnare a facturilor, la procedurile prealabile etc. Învederează că, astfel, se poate ajunge la situaţii dramatice în care utilizatorului, fără a avea cunoştinţă de existenţa şi cuantumul acestor facturi, să i se blocheze conturile, cu consecinţa unor daune uriaşe privind comisioanele bancare şi cu imobilul pus în vânzare de către executorul judecătoresc pentru sume infime. În acest context, apreciază că operatorii de utilităţi au prin lege un avantaj imens faţă de consumatorul captiv, care nu poate alege operatorul de utilităţi la apă şi gunoi şi nu poate schimba forma contractului, iar calea contestaţiei la executare - singura aflată la dispoziţia cetăţeanului - necesită cheltuieli greu de acoperit, precum taxa judiciară de timbru, avocat etc. În acest context, se solicită Curţii Constituţionale "anularea" art. 31 alin. (17) din Legea nr. 241/2006 sau măcar obligarea legiuitorului la precizări privind comunicarea facturilor, prin care să se asigure o corectă informare a cetăţeanului.
    6. Judecătoria Călăraşi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale cu privire la problema de drept criticată, şi anume Decizia nr. 188 din 21 martie 2017 şi Decizia nr. 267 din 23 aprilie 2019.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, nefiind respectate exigenţele de motivare a excepţiei, impuse în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009 sau Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011). În acest sens, arată că autorul excepţiei nu individualizează normele constituţionale pretins încălcate şi nici nu motivează în concret relaţia de contrarietate existentă între acestea şi dispoziţiile legale criticate. Referitor la solicitarea autorului excepţiei privind anularea, de către Curtea Constituţională, a reglementării criticate sau obligarea legiuitorului să formuleze precizări privind modul de comunicare a facturilor, Guvernul menţionează că, în conformitate cu dispoziţiile art. 146 din Constituţie şi cu cele ale art. 11 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, o atare solicitare nu intră în competenţa de soluţionare a instanţei de contencios constituţional, care se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 31 din Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 7 septembrie 2015. În realitate, însă, din examinarea criticilor formulate, astfel cum au fost reţinute în cuprinsul notelor scrise prin care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că obiectul acesteia îl constituie art. 31 alin. (17) din Legea nr. 241/2006, republicată, dispoziţii potrivit cărora „Factura individuală pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare constituie titlu executoriu“ şi asupra cărora Curtea urmează, astfel, să se pronunţe.
    12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii contravin normelor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 47 alin. (1) referitoare la nivelul de trai.
    13. Examinând excepţia, Curtea reţine că soluţia legislativă criticată a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi din perspectiva unor critici similare, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 188 din 21 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 22 mai 2017, şi Decizia nr. 267 din 23 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 11 iulie 2019, prin care s-a statuat în sensul conformităţii acesteia cu Legea fundamentală.
    14. Astfel, prin Decizia nr. 267 din 23 aprilie 2019, antereferită, paragrafele 16-21, Curtea a constatat că Legea nr. 241/2006 stabileşte cadrul juridic unitar privind înfiinţarea, organizarea, gestionarea, finanţarea, exploatarea, monitorizarea şi controlul furnizării/prestării reglementate a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare al localităţilor, ansamblul acestor activităţi organizându-se sub conducerea, coordonarea, controlul şi responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice locale, şi are drept scop alimentarea cu apă, canalizarea şi epurarea apelor uzate pentru toţi utilizatorii de pe teritoriul localităţilor. Din coroborarea prevederilor acestui act normativ reiese că între utilizatorul/utilizatorii serviciului public de alimentare cu apă şi furnizorul/furnizorii serviciului respectiv există raporturi contractuale, drepturile/obligaţiile părţilor în legătură cu furnizarea serviciului public şi contravaloarea/plata la termen a acestuia regăsindu-se în mod corespunzător în contractele respective, încheiate în condiţiile legii. Curtea a subliniat că în situaţia în care utilizatorii debitori nu recunosc sumele datorate/cuprinse în factura care constituie titlu executoriu, aceştia pot contesta aceste sume, în condiţiile legii, fiind respectate, astfel, accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare.
    15. Curtea a învederat, de asemenea, că, potrivit art. 44 din Legea nr. 241/2006, lege specială, dispoziţiile acesteia se completează inclusiv cu cele ale Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 5 martie 2013, lege generală. Prin urmare, Curtea a constatat că prin art. 42 alin. (6^1) din Legea nr. 51/2006, republicată, astfel cum aceasta a fost modificată şi completată prin Legea nr. 225/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 942 din data de 23 noiembrie 2016, s-a statuat că „Factura emisă pentru serviciile de utilităţi publice constituie titlu executoriu“. Prin această reglementare legiuitorul a uniformizat legislaţia aplicabilă pentru toate serviciile de utilităţi publice, astfel încât toţi operatorii de servicii de utilităţi publice să poată beneficia de puterea de titlu executoriu a facturilor emise pentru asemenea servicii, fiind exclusă, astfel, orice situaţie discriminatorie. Legiuitorul a optat pentru o atare soluţie legislativă având în vedere domeniul specific al serviciilor publice, pentru a se putea asigura recuperarea cu celeritate a contravalorii serviciilor furnizate, împrejurare faţă de care se poate asigura şi continuitatea acestora.
    16. De altfel, prin Decizia nr. 805 din 6 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 18 martie 2019, Curtea a reţinut că art. 42 alin. (6^1) din Legea nr. 51/2006 este o normă precisă, clară şi previzibilă şi nu încalcă accesul liber la justiţie, dreptul la apărare sau dreptul de proprietate privată ale utilizatorilor, aceştia având dreptul să se adreseze, individual ori colectiv, prin intermediul unor asociaţii reprezentative, autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale, asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară având ca obiect de activitate servicii de utilităţi publice ori instanţelor judecătoreşti, după caz, în vederea prevenirii sau reparării unui prejudiciu direct ori indirect. Prin această decizie, Curtea a observat, de asemenea, că legiuitorul a acordat beneficiarilor serviciului public o perioadă de graţie, de până la 30 de zile de la data scadenţei, la expirarea căreia se aplică penalităţi de întârziere care se datorează începând cu prima zi după data scadenţei, sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, fără ca valoarea lor totală să depăşească valoarea facturii, şi se constituie venit al operatorului [art. 42 alin. (10) din Legea nr. 51/2006]. În acest context, Curtea a reţinut că norma nu este lipsită de precizie, claritate şi previzibilitate, termenele prevăzute de lege fiind suficiente atât pentru comunicarea şi primirea facturii, cât şi pentru achitarea contravalorii acesteia. Referitor la posibilitatea ca emitenţii să nu transmită facturile respective, Curtea a subliniat că aceasta reprezintă doar o situaţie particulară, care poate apărea în fapt, însă aceste aspecte nu se constituie în vicii de neconstituţionalitate ale textului legal criticat.
    17. Raportat la critica privind atribuirea puterii de titlu executoriu facturii individuale pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare, prin Decizia nr. 188 din 21 martie 2017, precitată, Curtea a reţinut că, potrivit art. 638 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, „sunt, de asemenea, titluri executorii şi pot fi puse în executare silită: [...] titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaşte putere executorie“. Această categorie de „alte titluri executorii“ este una mai largă şi cuprinde şi acele înscrisuri cărora legea le recunoaşte putere executorie. În cazul acestora din urmă, Curtea a observat că textul nu distinge nici după emitenţii sau beneficiarii înscrisurilor, nici după cum sunt înscrisuri autentice sau sub semnătură privată şi nici după cum sunt înscrisuri pe suport informatic, pe suport electronic sau pe suport hârtie. Prin urmare, aplicând principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, Curtea a reţinut că, în privinţa acestor din urmă înscrisuri, pentru a fi titluri executorii, este necesar şi suficient ca legea să le recunoască putere executorie sau, mai exact, să prevadă că pot fi puse în executare silită. În acest context, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 31 alin. (17) din Legea nr. 241/2006, care prevăd că „Factura individuală pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare constituie titlu executoriu“, se încadrează în categoria prevăzută de Codul de procedură civilă ca fiind „alte titluri executorii“ cărora legea le recunoaşte putere executorie.
    18. Aşa fiind, prin prisma celor mai sus menţionate, Curtea apreciază că soluţia legislativă criticată nu aduce atingere dispoziţiilor constituţionale invocate şi, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    19. În fine, referitor la solicitarea autorului excepţiei privind anularea, de către instanţa de contencios constituţional, a reglementării criticate sau obligarea legiuitorului să formuleze precizări privind modul de comunicare a facturilor, Curtea învederează faptul că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, o atare solicitare excedează competenţei sale, respectiv aceea de a se pronunţa numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată. Aşa fiind, instanţa de contencios constituţional nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea de noi prevederi celor instituite şi nici nu îşi poate asuma rolul de a crea sau de a modifica o normă juridică, pentru că altfel s-ar transforma într-un legislator pozitiv, încălcând art. 61 alin. (1) din Constituţie.
    20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cătălin Dobrescu în Dosarul nr. 4.235/202/2019 al Judecătoriei Călăraşi şi constată că dispoziţiile art. 31 alin. (17) din Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Călăraşi şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2024.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ingrid-Alina Tudora


    ------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 474 din 15 octombrie 2024

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016