Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (1) din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiunilor privitoare la cărţile funciare, excepţie ridicată de Ioan Vaida şi Dorina Vaida în Dosarul nr. 18.278/271/2015 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 715D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 718D/2017, nr. 2.928D/2017 şi nr. 634D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi de lege, ridicată de Sofia Lidia Jurge în Dosarul nr. 19.658/271/2015 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă, de Mariana Budimir în Dosarul nr. 29.699/325/2015 al Tribunalului Timiş - Secţia I civilă şi de Codruţ Rostaş şi Rodica Rostaş în Dosarul nr. 8.837/271/2015 al Tribunalului Bihor - Secţia I civilă. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Magistratul-asistent învederează Curţii că, în Dosarul nr. 2.928D/2017, autoarea excepţiei a transmis note scrise prin care, în esenţă, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 6. Având în vedere identitatea de obiect al excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 718D/2017, nr. 2.928D/2017 şi nr. 634D/2018 la Dosarul nr. 715D/2017. 7. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. 8. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 718D/2017, nr. 2.928D/2017 şi nr. 634D/2018 la Dosarul nr. 715D/2017, care a fost primul înregistrat. 9. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că din compararea mai multor texte de lege nu se poate deduce existenţa unei pretinse discriminări şi constatarea că unul dintre acestea ar fi mai defavorabil anumitor persoane. Invocă şi Decizia nr. 1.054 din 14 iulie 2009, prin care Curtea Constituţională a statuat că existenţa pe teritoriul României a unor legi cu aplicabilitate teritorială distinctă şi care reglementează diferit regimul juridic al uzucapiunii nu contravine dispoziţiilor Legii fundamentale. De asemenea, precizează că prevederile constituţionale privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privată se aplică doar titularilor acestui drept. Or, autorii excepţiei nu au stabilit un drept de proprietate, ci doar tind să îl obţină. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 10. Prin încheierile din 17 februarie 2017, 13 februarie 2017, 9 noiembrie 2017 şi 8 februarie 2018, pronunţate în dosarele nr. 18.278/271/2015, nr. 19.658/271/2015, nr. 29.699/325/2015 şi nr. 8.837/271/2015, Judecătoria Oradea - Secţia civilă, Tribunalul Timiş - Secţia I civilă şi Tribunalul Bihor - Secţia I civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (1) din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiunilor privitoare la cărţile funciare. Excepţia a fost ridicată de Ioan Vaida şi Dorina Vaida, Sofia Lidia Jurge, Mariana Budimir şi, respectiv, Codruţ Rostaş şi Rodica Rostaş în cauze având ca obiect soluţionarea cererilor prin care autorii acesteia au solicitat instanţelor judecătoreşti să constate că au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra unor suprafeţe de teren aflate în proprietatea unor unităţi-administrativ teritoriale (şi anume, municipiul Oradea şi comuna Giulvaz, judeţul Timiş) şi să dispună înscrierea acestora în cartea funciară. 11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune operează numai în situaţiile în care proprietarul înscris în cartea funciară a decedat. Aşadar, legiuitorul a înţeles să limiteze dobândirea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii doar la posibilitatea invocării acesteia împotriva proprietarilor de carte funciară persoane fizice. Se susţine că este discriminatoriu faţă de regimul uzucapiunii reglementat de Codul civil din 1865, aplicabil şi el posesiunilor începute sub imperiul acestuia, în care uzucapiunea poate fi invocată împotriva oricărui proprietar, fără distincţie. Se încalcă astfel prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, cetăţenii României fiind supuşi unor reguli diferite în reglementarea aceleiaşi instituţii juridice. Astfel, în Transilvania şi Bucovina, adică în regiunile unde există carte funciară, uzucapiunea are un regim juridic mai sever decât în restul teritoriilor din România, unde uzucapiunea poate fi invocată cu succes şi faţă de proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale. 12. Se mai susţine că există o discriminare şi faţă de protecţia suplimentară de care se bucură proprietatea privată a statului român şi a unităţilor administrativ-teritoriale în comparaţie cu proprietatea privată a persoanelor fizice, fiind încălcate şi dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Constituţie, nefiind admisibil ca proprietatea privată a statului român sau a unităţilor administrativ-teritoriale să aibă un regim juridic mai favorabil decât proprietatea privată a particularilor, în ceea ce priveşte admisibilitatea prescripţiei achizitive. Înlăturarea acestei diferenţieri de regim juridic se impune şi pentru că, de cele mai multe ori, înscrierea în cartea funciară a statului român s-a efectuat în temeiul unor acte normative de preluare abuzivă, în total dezacord cu principiile respectării proprietăţii private şi a statului de drept, iar situaţia juridică a acestor imobile abuziv preluate este incertă şi astăzi, existând nenumărate cazuri de neconcordanţă între situaţia juridică de carte funciară şi cea faptică, ce durează de mai bine de 30 de ani. 13. Judecătoria Oradea - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată şi că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că nu poate fi dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune în situaţia în care proprietar tabular este statul român. O astfel de interpretare este discriminatorie faţă de alţi posesori din regiunile în care nu există sistem de publicitate imobiliară prin carte funciară sau faţă de alţi posesori, în situaţiile în care, deşi terenul este proprietatea privată a statului român, dreptul de proprietate nu a fost înscris în cartea funciară. De asemenea, în aceasta interpretare, se acordă o protecţie sporită proprietăţii private a statului român, cu încălcarea prevederilor art. 44 alin. (2) din Constituţie. 14. Tribunalul Timiş - Secţia I civilă şi Tribunalul Bihor - Secţia I civilă, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-au exprimat opinia cu privire la constituţionalitatea textului de lege criticat. 15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 16. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care s-a statuat că principiul egalităţii în faţa legii nu înseamnă uniformitate, aşa încât, în cazul unor situaţii diferite, un tratament diferit este posibil atunci când acesta se justifică în mod obiectiv şi raţional. Arată că aplicabilitatea tranzitorie a dispoziţiilor art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 este justificată de procesul de definitivare a lucrărilor de cadastru şi a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul ţării. Totodată, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în Decizia din 8 octombrie 2002, pronunţată în Cauza Fernandez-Molina Gonzales şi alţii împotriva Spaniei, s-a statuat că dispoziţiile privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii se aplică numai titularilor dreptului de proprietate; or, în prezenta cauză, autorii excepţiei nu şi-au stabilit calitatea de proprietar, ci tind să o stabilească prin efectul uzucapiunii. 17. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Cu privire la critica prin compararea reglementărilor cuprinse în vechiul Cod civil cu cele din actul normativ supus controlului de constituţionalitate, precizează că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta la dispoziţii ori principii ale Constituţie. În legătură cu critica de neconstituţionalitate prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constituţie, reiterează cele reţinute de instanţa de contencios constituţional prin Decizia nr. 1.054 din 14 iulie 2009 cu privire la aplicabilitatea diferită a sistemului de carte funciară. În privinţa pretinsei neconstituţionalităţi a prevederilor art. 28 alin. (1) din Decretul-lege nr. 115/1938 faţă de art. 44 alin. (2) din Constituţie, menţionează că atât in jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cât şi în cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că dispoziţiile privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii se aplică numai titularilor dreptului de proprietate. Or, în prezenta cauză, autorii excepţiei nu şi-au stabilit calitatea de proprietar, ci tind să o stabilească prin efectul uzucapiunii (Decizia nr. 23 din 8 ianuarie 2009). 18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 28 alin. (1) din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiunilor privitoare la cărţile funciare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 95 din 27 aprilie 1938, potrivit cărora „Cel ce a posedat un bun nemişcător în condiţiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat“. 21. Decretul-lege nr. 115/1938 a fost abrogat prin art. 230 lit. g) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011. Totuşi, deşi textul de lege criticat nu mai este în vigoare, acesta poate fi examinat sub aspectul constituţionalităţii, având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, fiind aplicabil situaţiilor juridice existente în cauzele în soluţionarea cărora a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. 22. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalităţii în faţa legii şi în art. 44 alin. (2) privind protecţia egală a proprietăţii private. Totodată, prin prisma art. 20 din Constituţie, se invocă şi prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cele ale Protocolului nr. 12 la aceeaşi convenţie, ambele referitoare la interzicerea discriminării. 23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile art. 28 alin. (1) din Decretul-lege nr. 115/1938 consacră instituţia uzucapiunii extratabulară, care constituie modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate privată asupra unui bun imobil de către persoana care a deţinut posesia asupra acestuia şi s-a comportat ca un proprietar aparent, fără să fie înscris ca atare în cartea funciară. Textul de lege criticat condiţionează dobândirea dreptului de proprietate şi înscrierea dreptului uzucapat pe de o parte, sub aspect temporal, de scurgerea unui termen de 20 de ani de la momentul începerii posesiei şi, pe de altă parte, prin prisma subiectului de drept împotriva căruia curge acest termen, de persoana proprietarului tabular. Astfel, din redactarea textului, care utilizează sintagma „după moartea proprietarului înscris în cartea funciară“, rezultă că uzucapiunea extratabulară va putea fi invocată doar faţă de proprietarii decedaţi. 24. Faţă de această interpretare logică, autorii prezentei excepţii de neconstituţionalitate pretind, mai întâi, că sunt nesocotite dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 44 alin. (2) din Constituţie, instituindu-se un regim favorabil pentru situaţia în care titulari ai dreptului de proprietate cu privire la care se cere constatarea dobândirii prin uzucapiune sunt statul sau unităţile administrativ-teritoriale. 25. Curtea constată că nu poate fi reţinută critica în sensul că statul şi unităţile administrativ-teritoriale s-ar bucura de un regim preferenţial de protecţie a proprietăţii private ca urmare a faptului că uzucapiunea în sistemul instituit de Decretul-lege nr. 115/1938 nu poate opera împotriva acestora. Conform art. 28 din actul normativ menţionat, posesia unui bun imobil timp de 20 de ani - interval de timp calculat de la moartea proprietarului înscris în cartea funciară [art. 28 alin. (1)] sau de la înscrierea în cartea funciară a declaraţiunii de renunţare la proprietate [art. 28 alin. (2)] - poate conduce la dobândirea dreptului de proprietate privată prin uzucapiune. Prescripţia achizitivă poate fi considerată o sancţionare a proprietarului iniţial pentru lipsa de diligenţă evidenţiată prin neexercitarea timp îndelungat a prerogativelor dreptului de proprietate. Art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 consacră însă instituţia uzucapiunii referitor la bunurile imobile care au aparţinut unor persoane cu privire la care există o certitudine cvasi-absolută că nu se vor mai comporta ca proprietari ai acestora, respectiv proprietarii persoane fizice defuncte şi cele care în mod expres şi explicit au renunţat la dreptul de proprietate. Ca atare, persoanelor care au posedat neîntrerupt în răstimpul de 20 de ani prevăzut de textul criticat li se acordă posibilitatea să solicite instanţelor judecătoreşti constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune a bunului imobil în discuţie. În sistemul Decretului-lege nr. 115/1938, o astfel de solicitare nu poate fi îndreptată împotriva niciunui alt subiect de drept, în afara celor la care se referă art. 28 din decretul-lege, restricţia nereferindu-se, aşadar, exclusiv la imposibilitatea invocării prescripţiei achizitive împotriva statului şi unităţilor administrativ-teritoriale, ci vizând orice persoană fizică în viaţă care nu a renunţat expres la dreptul de proprietate, precum şi orice persoană juridică în al cărei patrimoniu există un drept de proprietate asupra unui bun imobil. 26. Prin urmare, nu se poate susţine că statul şi unităţile administrativ-teritoriale ar beneficia de un regim juridic privilegiat, în condiţiile în care, în mod similar, nici cu privire la toate celelalte persoane fizice sau juridice, cu excepţia persoanelor fizice decedate şi a celor care au renunţat la proprietatea lor, nu se poate invoca prescripţia achizitivă. 27. O altă critică formulată în cauza de faţă este motivată tot prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constituţie, dar prin prisma faptului că sistemul consacrat de Decretul-lege nr. 115/1938 este discriminatoriu faţă de regimul uzucapiunii reglementat de Codul civil din 1865, aplicabil şi el posesiunilor începute sub imperiul acestuia, în care uzucapiunea poate fi invocată împotriva oricărui proprietar, fără distincţie. 28. Curtea s-a mai pronunţat cu privire la critici similare, prin Decizia nr. 555 din 18 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.075 din 19 decembrie 2018, în considerentele căreia a reţinut (paragraful 17) că, până la intrarea în vigoare a Codului civil din 2009, regimul dobândirii drepturilor reale imobiliare prin uzucapiune a fost reglementat prin două acte normative: pe de o parte, Codul civil din 1864, titlul XX - Despre prescripţie, aplicabil în regiunile în care a funcţionat sistemul de publicitate imobiliară bazat pe registrele de transcripţiuni şi inscripţiuni (în care se operau transcrierea actelor juridice referitoare la proprietate şi înscrierea anumitor menţiuni referitoare la ipoteci sau privilegii în registre speciale, ţinute de judecătorii), iar, pe de altă parte, în regiunile supuse regimului de publicitate imobiliară prin vechile cărţi funciare, uzucapiunea a operat în condiţiile prevăzute în art. 27 şi 28 din Decretul-lege nr. 115/1938. 29. Curtea a observat, totodată, (paragraful 19 din aceeaşi decizie), că Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 a reglementat un singur sistem de publicitate imobiliară, la nivelul întregii ţări, respectiv cel al cărţii funciare, fiind aplicabilă uzucapiunea de drept comun, astfel cum este reglementată în Codul civil din 1864, respectiv Codul civil din 2009. Cu privire la pretinsa nesocotire a principiului egalităţii în drepturi prin aplicarea unui regim juridic discriminatoriu faţă de cetăţenii care nu cad sub incidenţa acestui act normativ, Curtea a reţinut (paragraful 21) că, prin Decizia nr. 1.054 din 14 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 13 august 2009, a reiterat faptul că principiul egalităţii în faţa legii nu înseamnă uniformitate, aşa încât, în cazul unor situaţii diferite, un tratament diferit este posibil atunci când acesta se justifică în mod obiectiv şi raţional. Or, aplicabilitatea tranzitorie a dispoziţiilor art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 este justificată obiectiv şi raţional de procesul de definitivare a lucrărilor de cadastru şi a registrelor de publicitate imobiliară pentru întregul teritoriu al ţării. De asemenea, Curtea a mai statuat că aplicarea concomitentă a celor două reglementări, cărţile funciare şi registrele de transcripţiuni şi inscripţiuni, în regiuni diferite ale ţării, nu demonstrează existenţa unei discriminări între cetăţeni. Aceasta, întrucât coexistenţa temporară a unor reglementări ce reflectă rezultatul unei evoluţii istorice se aplică în mod egal tuturor cetăţenilor, iar nu în funcţie de persoana uneia sau a celeilalte părţi, într-un act juridic prin care se transmit drepturi reale imobiliare, determinant fiind doar locul situării imobilului. Or, egalitatea în drepturi a cetăţenilor nu este cu nimic afectată atunci când legea se aplică diferit unor subiecte de drepturi şi obligaţii aflate în situaţii diferite. 30. De asemenea, tot prin Decizia nr. 1.054 din 14 iulie 2009, mai sus citată, Curtea a constatat, în ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată, că, atât potrivit jurisprudenţei sale, cât şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului (Decizia din 8 octombrie 2002, pronunţată în Cauza Fernandez-Molina Gonzales şi alţii împotriva Spaniei), dispoziţiile privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii se aplică numai titularilor dreptului de proprietate. Autorii excepţiei soluţionate de Curtea Constituţională prin decizia menţionată nu îşi stabiliseră însă calitatea de proprietari, ci tindeau să o stabilească prin efectul uzucapiunii. Aceeaşi situaţie este specifică şi cauzelor de faţă, în care autorii excepţiei de neconstituţionalitate au solicitat instanţelor judecătoreşti competente să constate că au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra unor suprafeţe de teren şi să dispună înscrierea în cartea funciară a acestora. Prin urmare, aceştia nu sunt titularii unui drept de proprietate privată care să se bucure de protecţia instituită prin dispoziţiile art. 44 din Legea fundamentală. Litigiile în cursul soluţionării cărora a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate au ca finalitate tocmai recunoaşterea dobândirii prin uzucapiune a acestui drept. Or, art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie statuează că „Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular“. Aşadar, prin ipoteză, trebuie să existe în patrimoniul titularului un drept de proprietate, premisă care nu se regăseşte în cazul de faţă. 31. Curtea a precizat, totodată, prin Decizia nr. 1.054 din 14 iulie 2009, că dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, ca mod originar de dobândire a proprietăţii, este reglementată de legea civilă, însă condiţiile operării acesteia intră în competenţa legiuitorului. 32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioan Vaida şi Dorina Vaida şi respectiv, de Sofia Lidia Jurge în dosarele nr. 18.278/271/2015 şi nr. 19.658/271/2015 ale Judecătoriei Oradea - Secţia civilă, de Mariana Budimir în Dosarul nr. 29.699/325/2015, al Tribunalului Timiş - Secţia I civilă şi de Codruţ Rostaş şi Rodica Rostaş în Dosarul nr. 8.837/271/2015 al Tribunalului Bihor - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 28 alin. (1) din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiunilor privitoare la cărţile funciare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Oradea - Secţia civilă, Tribunalului Timiş - Secţia I civilă şi Tribunalului Bihor - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 septembrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
