Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 473 din 15 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 473 din 15 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 244 din 20 martie 2025
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid-Alina Tudora│-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, excepţie ridicată de Societatea Biogenetix - S.R.L. din judeţul Ilfov în Dosarul nr. 6.282/99/2018* al Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 504D/2020.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, iar în acest sens menţionează că dreptul de proprietate se exercită în condiţiile legii. Referitor la critica privind pretinsa încălcare a art. 21 din Constituţie, apreciază că nici aceasta nu poate fi reţinută, dispoziţia legală criticată reglementând doar o condiţie a cesiunii de creanţă.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 26 martie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 6.282/99/2018*, Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Biogenetix - S.R.L. din judeţul Ilfov într-o cauză având ca obiect pretenţii/majorări.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate instituie o îngrădire nejustificată a accesului liber la justiţie al părţilor, fiind totodată o măsură care aduce atingere dreptului de proprietate privată, câtă vreme o instituţie publică ar putea oricând să blocheze dreptul de dispoziţie asupra unei creanţe pe care o persoană fizică sau juridică o deţine împotriva acesteia. Astfel, prin norma criticată se ajunge practic în situaţia în care unul dintre atributele dreptului de proprietate este blocat de către un terţ - debitorul cedat, ceea ce în mod evident reprezintă o încălcare a art. 44 din Constituţie.
    6. Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile criticate fiind în concordanţă cu art. 21 şi 44 din Constituţie. În ceea ce priveşte pretinsa îngrădire a dreptului de proprietate privată, prin limitarea dispoziţiei din cuprinsul acestui drept, instanţa apreciază că o astfel de limitare intră în marja de apreciere a legiuitorului, fiind justificată de calitatea specială a debitorului cedat.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 6^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului. În concret, însă, din examinarea criticilor formulate, astfel cum au fost reţinute în cuprinsul notelor scrise prin care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că obiectul acesteia îl constituie dispoziţiile art. 6^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002, potrivit cărora:
    "Operatorii economici pot cesiona drepturile de încasat de la instituţii publice aferente bunurilor achiziţionate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate, prevăzute la art. 6 alin. (1), către alţi operatori economici sau alte instituţii de credit, denumite în continuare cesionari. Cesiunea este valabilă numai cu acceptul prealabil exprimat în scris al instituţiei publice care datorează operatorului economic sumele reprezentând contravaloarea bunurilor achiziţionate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate."

    11. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii contravin normelor constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta referitoare la calitatea legii, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi celor ale art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privată, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil, toate acestea coroborate cu art. 8 alin. (4) şi art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
    12. Examinând excepţia, Curtea reţine că soluţia legislativă criticată a mai format obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 157 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 24 mai 2017, sau Decizia nr. 402 din 15 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1171 din 7 decembrie 2022, decizii prin care Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Din perspectiva criticilor formulate, prin jurisprudenţa amintită (a se vedea Decizia nr. 402 din 15 septembrie 2022, paragrafele 13-21), Curtea a reţinut că cesiunea de creanţă reprezintă o convenţie prin care un creditor, denumit cedent, transmite creanţa sa unei alte persoane, denumită cesionar, iar pentru validitatea cesiunii de creanţă nu este necesar consimţământul debitorului cedat, el fiind terţ faţă de convenţia dintre cedent şi cesionar. Pentru ca cesiunea să fie opozabilă terţilor - inclusiv debitorului cedat - este necesară notificarea ori acceptarea cesiunii de către debitorul cedat. Prin notificarea făcută de cedent sau cesionar debitorului cedat, acestuia i se face cunoscut faptul schimbării creditorului. Acceptarea din partea debitorului cedat are semnificaţia faptului că acesta a luat cunoştinţă despre cesiune, adică despre schimbarea creditorului său iniţial, iar acceptarea trebuie să fie făcută în formă autentică, pentru a fi opozabilă tuturor categoriilor de terţi. Spre deosebire de cesiunea de creanţă reglementată de Codul civil - dreptul comun în materie, care este guvernată de principiul consensualismului, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002, legiuitorul a prevăzut în cuprinsul art. 6^1 alin. (1), drept condiţie suplimentară pentru validitatea încheierii contractului de cesiune, acceptul prealabil exprimat în scris de către instituţia publică ce datorează operatorului economic sumele reprezentând contravaloarea bunurilor achiziţionate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate, iar la adoptarea acestei măsuri legiuitorul a avut în vedere calitatea specială a debitorului cedat, şi anume aceea de instituţie publică.
    14. Curtea a reţinut că cesiunea de contract, ca instituţie juridică de drept, reprezintă acea convenţie prin care una dintre părţile unui contract (cedentul) este înlocuită în executarea contractului cu o terţă parte (cesionarul), în baza acordului intervenit între cedent şi cesionar, cu consimţământul cocontractantului cedat. Cesiunea de contract (denumită de o parte a doctrinei, precum şi de anumite legislaţii străine şi „cesiune de poziţie contractuală“) este o convenţie cu un caracter tripartit, presupunând intervenţia a trei părţi: cedentul (partea care îşi cedează poziţia contractuală), cesionarul (terţul care, ca efect al acordului încheiat cu cedentul, preia locul acestuia în raportul juridic contractual) şi cocontractantul cedat (partea contractuală iniţială, faţă de care se vor produce, de asemenea, efectele cesiunii de contract). Astfel, cesiunea de contract apare ca o instituţie juridică sui-generis, cu natură proprie, iar regimul său juridic este unul de sine stătător, independent, cu reguli specifice, şi nu reprezintă o simplă însumare a regulilor cuprinse în materia cesiunii de creanţă şi a preluării de datorie, aşa cum apar acestea reglementate în noul Cod civil.
    15. În literatura de specialitate (a se vedea Paul Vasilescu - Cesiunea de contract. Repere pentru o teorie generală a formării progresive a contractului, volum colectiv, Editura Sfera Juridică, Cluj-Napoca, 2007) s-a statuat că cesiunea de contract se prezintă nu ca o transmisiune de valori patrimoniale, ci ca o substituire de persoane. Analizând contractul ca un tot unitar, s-a subliniat că voinţa cedatului este utilă pentru a autoriza o operaţiune prin care situaţia sa ar fi afectată datorită efectelor care îi sunt ataşate. Cu alte cuvinte, în această ipoteză, consimţământul cedatului este configurat ca fiind o autorizare necesară pentru realizarea plenitudinii de efecte a cesiunii de contract. Astfel, se concretizează un echilibru între caracterul patrimonial al contractului, care ar presupune realizarea cesiunii fără consimţământul cedatului, şi concepţia subiectivă asupra acestuia, prin prisma căruia contractul apare ca o legătură între persoane, permiţând controlul cedatului asupra cesiunii.
    16. Din perspectiva materiei analizate, prin Decizia nr. 436 din 15 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 920 din 14 octombrie 2005, Curtea a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 cuprinde dispoziţii referitoare la derularea operaţiunilor de încasări şi plăţi privind fonduri publice prin Trezoreria Statului, care este definită de art. 1 lit. a) din această ordonanţă de urgenţă ca fiind „un sistem unitar şi integrat prin care statul asigură efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi privind fonduri publice, inclusiv cele privind datoria publică, şi a altor operaţiuni ale statului, în condiţii de siguranţă şi în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare“. Adoptarea ordonanţei de urgenţă a fost determinată de necesitatea revizuirii cadrului legislativ în activitatea de gestionare a banului public, în principal, sub aspecte privind resursele temporare aflate în contul curent general al Trezoreriei Statului şi resursele publice în general, rezolvarea situaţiilor critice în cazul golurilor temporare de casă şi reflectarea fidelă a fluxurilor financiare determinate de aceste activităţi într-un buget al trezoreriei, creându-se bazele pentru o administrare mai eficientă a resurselor publice în condiţii de risc minim.
    17. Dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu interzic cesiunea drepturilor de creanţă împotriva instituţiilor publice între operatorii economici, după cum nu interzic debitorilor cedaţi să facă plăţi cesionarilor drepturilor de creanţă născute în temeiul unor contracte de achiziţii publice. Concret, acest act normativ priveşte formarea şi utilizarea resurselor derulate prin Trezoreria Statului, iar prin art. 6 alin. (1) obligă instituţiile publice, indiferent de sistemul de finanţare, să vireze sumele reprezentând contravaloarea bunurilor achiziţionate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate doar în conturile operatorilor economici beneficiari, deschise la unităţile Trezoreriei Statului în a căror rază aceştia sunt înregistraţi fiscal. Textul de lege, prin sintagma „operator economic beneficiar“, desemnează beneficiarul plăţii efectuate de instituţia publică, nelimitând beneficiarii plăţii numai la persoanele juridice cu care aceste instituţii au încheiate contracte de achiziţii publice. Cu alte cuvinte, şi cesionarul unei creanţe poate fi beneficiarul unei plăţi efectuate de debitorul cedat - instituţie publică, cu singura condiţie prevăzută de lege ca acest cesionar să aibă cont deschis la unitatea Trezoreriei Statului în a cărei rază este înregistrat fiscal.
    18. Cu privire la cesiunea drepturilor de încasat de la instituţii publice, art. 6^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 stabileşte că operatorii economici pot cesiona drepturile de încasat de la instituţii publice aferente bunurilor achiziţionate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate către alţi operatori economici sau alte instituţii de credit, denumite cesionari. Cesiunea este valabilă numai cu acceptul prealabil exprimat în scris al instituţiei publice care datorează operatorului economic sumele reprezentând contravaloarea bunurilor achiziţionate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate. Suma care constituie obiectul cesionării se achită de către instituţiile publice în contul indicat de cesionar, deschis la Trezoreria Statului, numai dacă operatorul economic nu are obligaţii de plată către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale. Aşadar, cesiunea dreptului de încasat de la instituţia publică este valabilă numai cu acceptul prealabil exprimat în scris al instituţiei publice, aceste dispoziţii corespunzând cadrului general de reglementare a activităţii de gestionare a banului public, în condiţii de risc minim.
    19. Curtea a constatat că prin aceste dispoziţii legiuitorul instituie, în termeni imperativi, o condiţie de validitate a cesiunii, în înţelesul art. 1.179 alin. (1) pct. din Codul civil, şi anume consimţământul părţilor. Prin urmare, în lipsa acceptului prealabil, exprimat în scris de instituţia publică cedată, contractul de cesiune nu se formează valabil. Raţiunea condiţionării validităţii cesiunii de existenţa acordului prealabil al debitorului cedat o reprezintă necesitatea asigurării unui control a priori din partea instituţiei publice debitoare care, în anumite circumstanţe justificate, poate refuza să accepte cesiunea sau plata creanţei. În felul acesta, se preîntâmpină inclusiv crearea şi dezvoltarea unor mecanisme frauduloase, speculaţii sau inginerii financiare vizând sume ce provin din veniturile publice.
    20. Referitor la critica formulată din perspectiva faptului că din cuprinsul dispoziţiilor criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 ar rezulta o lipsă de claritate, precizie şi previzibilitate a legii, generând confuzie în interpretarea şi aplicarea acesteia, Curtea a precizat că normele juridice nu există izolat, ci acestea trebuie raportate la întreg ansamblul normativ din care fac parte (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 34 din 23 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 26 iunie 2018, paragraful 34, sau Decizia nr. 165 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 28 iunie 2018, paragraful 25).
    21. Curtea a reţinut că soluţia legislativă criticată cuprinsă în art. 6^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate, scopul urmărit de legiuitor prin impunerea acceptului prealabil exprimat în scris al instituţiei publice, în calitate de debitor cedat, fiind menţinerea unui just echilibru între interesele aflate în joc, şi anume, pe de o parte, respectarea drepturilor fundamentale ale omului prevăzute de Constituţie şi, pe de altă parte, respectarea cerinţelor interesului general al societăţii prin prisma obligaţiei pozitive a statului de a asigura ritmicitatea şi certitudinea alimentării bugetului statului, o atare măsură fiind de natură să preîntâmpine crearea şi dezvoltarea unor mecanisme frauduloase sau inginerii financiare vizând sume ce provin din veniturile publice. În acest sens, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002, statul garantează efectuarea operaţiunilor financiare prin Trezoreria Statului în condiţii de siguranţă şi în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, precum şi păstrarea integrităţii disponibilităţilor băneşti.
    22. Aşa fiind, prin prisma celor mai sus menţionate, Curtea apreciază că soluţia legislativă criticată nu aduce atingere dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate şi, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Biogenetix - S.R.L. din judeţul Ilfov în Dosarul nr. 6.282/99/2018* al Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 6^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2024.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ingrid-Alina Tudora


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 473 din 15 octombrie 2024

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016