Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, excepţie ridicată de Remi Stănescu în Dosarul nr. 172/86/2018 al Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 395D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 396D/2019, nr. 444-446D/2019, nr. 449D/2019, nr. 559D/2019, nr. 585D/2019, nr. 848D/2019, nr. 1.059D/2019, nr. 1.230D/2019, nr. 1.411D/2019, nr. 1.464D/2019, nr. 1.519D/2019, nr. 1.864D/2019, nr. 1.919D/2019, nr. 1.920D/2019, nr. 2.412D/2019, nr. 2.738D/2019, nr. 2.753D/2019, nr. 2.782D/2019, nr. 2.915D/2019, nr. 2.916D/2019, nr. 2.979D/2019, nr. 3.078D/2019, nr. 3.256D/2019, nr. 3.314D/2019, nr. 3.440D/2019, nr. 645D/2020, nr. 1.003-1.005D/2020, nr. 1.142-1.144D/2020, nr. 1.216D/2020, nr. 1.381-1.383D/2020, nr. 1.606D/2020, nr. 1.883D/2020 şi nr. 1.990D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017, respectiv excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, respectiv excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017, respectiv excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, respectiv excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, ale art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017, ale art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 şi ale art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi ale art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017, ale art. 41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 şi ale art. 44 din Legea-cadru nr. 153/2017, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017, respectiv ale art. 41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017, respectiv excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi ale art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, respectiv excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017, ridicată de Ilie-Mihai Zaharia, Ioan Doroftei şi Maricel Ungureanu în Dosarul nr. 4.727/40/2017, de Constantin Candrea-Bogza şi Ilie Pop în Dosarul nr. 463/86/2018, de Vasile Dan Panaitescu în Dosarul nr. 142/40/2018 şi de Vasile Gafencu în Dosarul nr. 18/86/2018 ale Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă, de Cecilia-Marilena Tatia în Dosarul nr. 8.771/109/2017 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Ioan Cristinel Calistru în Dosarul nr. 155/40/2018* al Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Florin Dincă în Dosarul nr. 21.310/3/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I. în Dosarul nr. 2.603/120/2018 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Ion Vlad şi Liliana Vlad (fostă Negrea) în Dosarul nr. 6.965/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, de Alexandru Iovan şi Viorel Spulber în Dosarul nr. 25.778/3/2018 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă, de Ion Preda Brîncărea în Dosarul nr. 3.911/105/2018 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Andrei Badea, Costel Plopeanu, Ionel Oceanu, Tiberiu Butnaru, Florea Neacşu, Alexandru Ivanov, Marian Pitic, Gheorghe Popescu, Bogdan-Filip Constantinescu, Cristian-Pavel Plai şi Gabriel Nenciu în Dosarul nr. 36.428/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, de Benoni Murariu în Dosarul nr. 28.339/3/2017* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, de Costel Zărnescu în Dosarul nr. 4.329/105/2018/a1 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă, de Silviu Preda, Stelian Cârnu şi Crăişor-Constantin Ioniţă în Dosarul nr. 5.136/3/2018* (număr în format vechi 6.108/2018) şi de Ioan Aurel Sonea şi Aurel Gudănescu în Dosarul nr. 1.638/122/2017 (număr în format vechi 944/2019), ambele ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Emilian Rusu în Dosarul nr. 25.780/3/2018 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia I civilă, de Iulian Duţă, Iosif Cătălin Kope şi Ion Linaru în Dosarul nr. 12.754/3/2018 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Eugen Prica în Dosarul nr. 768/87/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, de Marian Gherghe în Dosarul nr. 34.000/3/2018 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă, de Ioan Gheorghe Ivan în Dosarul nr. 3.510/86/2018 şi de Petru Cara-Lanciu şi Vasile Cenuşă în Dosarul nr. 12.747/3/2018, ambele ale Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Iulian Burz în Dosarul nr. 36.633/3/2018* al Tribunalului Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Cristinel Amza, Viorel Lupu, Gheorghiţă Vişan, Marin Stavaru, Jane Tecşilă, Cristian Bulubaşa, Cristian Costel Diaconu şi Mihai-Gigel Ţenică în Dosarul nr. 5.156/3/2019 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal, de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I. în Dosarul nr. 529/120/2019 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Ştefan Ştirbu şi Nicolae Ciucan în Dosarul nr. 11.754/3/2017 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă, de Călin Petru Bărbuş, Augustin Borza, Marian Daniel Buvnaru, Gheorghe Ciupe, Simion Dorel Corujan, Daniela Crişan, Liviu Dau, George Grama, Ion Iacob, Valentin Marius Iuonut, Emil Loboda, Petru Manciu, Aurel Andrei Mocan, Radu Morari, Nicolae Podar, Ilie Alexandru Popa, Login Pralea şi Ioan Marin Rus în Dosarul nr. 33.994/3/2018 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, de Kulcsar Mihail Daniel în Dosarul nr. 1.204/2/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, de Ion Liviu Ungureanu în Dosarul nr. 38.423/3/2019, de Doiniţa Paraschiv în Dosarul nr. 38.429/3/2019, de Vasile Vreme în Dosarul nr. 38.439/3/2019, de Georgeta Ungureanu în Dosarul nr. 38.424/3/2019, de Constantin Simion în Dosarul nr. 38.451/3/2019 şi de Dorel Popa în Dosarul nr. 38.454/3/2019, toate ale Tribunalului Constanţa - Secţia contencios administrativ şi fiscal, de Nelu Urziceanu în Dosarul nr. 1.217/87/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, de Daniel Vasile Fodor în Dosarul nr. 38.425/3/2019, de Nicolae Cazacioc în Dosarul nr. 38.444/3/2019, de Paul Moglan în Dosarul nr. 38.446/3/2019 şi de Suriea Osman în Dosarul nr. 38.427/3/2019, toate ale Tribunalului Constanţa - Secţia contencios administrativ şi fiscal, de Tudorică Badea, Cuzea Băloiu, Aurel Bocu, Alexandru Ioniţă, Ion Lăcătuş, Ion Niculescu, Adrian Oprea, Crina-Ana Roşu, Cătălin Vieru, Steluţa Mircea şi Daniela Vieru în Dosarul nr. 1.007/3/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi de Vasile Topor în Dosarul nr. 3.799/99/2019* al Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal efectuat în toate aceste dosare răspund autorul excepţiei de neconstituţionalitate Florin Dincă în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 585D/2019 şi autorul excepţiei de neconstituţionalitate Paul Moglan în Dosarul nr. 1.383D/2020. Lipsesc ceilalţi autori ai excepţiei de neconstituţionalitate şi părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate prezenţi, Florin Dincă şi Paul Moglan, şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere similitudinea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 396D/2019, nr. 444-446D/2019, nr. 449D/2019, nr. 559D/2019, nr. 585D/2019, nr. 848D/2019, nr. 1.059D/2019, nr. 1.230D/2019, nr. 1.411D/2019, nr. 1.464D/2019, nr. 1.519D/2019, nr. 1.864D/2019, nr. 1.919D/2019, nr. 1.920D/2019, nr. 2.412D/2019, nr. 2.738D/2019, nr. 2.753D/2019 nr. 2.782D/2019, nr. 2.915D/2019, nr. 2.916D/2019, nr. 2.979D/2019, nr. 3.078D/2019, nr. 3.256D/2019, nr. 3.314D/2019, nr. 3.440D/2019, nr. 645D/2020, nr. 1.003-1.005D/2020, nr. 1.142-1.144D/2020, nr. 1.216D/2020, nr. 1.381-1.383D/2020, nr. 1.606D/2020, nr. 1.883D/2020 şi nr. 1.990D/2020 la Dosarul nr. 395D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate Florin Dincă. Acesta solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată. 7. Având cuvântul, autorul excepţiei de neconstituţionalitate Paul Moglan solicită admiterea acesteia, susţinând că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 a fost emisă cu depăşirea limitelor delegării legislative şi contravine dispoziţiilor art. 115 alin. (4)-(6) din Constituţie. 8. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, în esenţă, că indemnizaţiile la care se referă textele de lege criticate reprezintă beneficii acordate de legiuitor unor categorii socioprofesionale, iar textele care prevăd că acestea nu se acordă sunt constituţionale, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 189 din 26 mai 2020 şi nr. 695 din 6 octombrie 2020. 9. Având cuvântul în replică, autorul excepţiei de neconstituţionalitate Paul Moglan invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia o ordonanţă de urgenţă a Guvernului nu poate contracara o prevedere de lege, şi anume deciziile nr. 842 din 2 iunie 2009, nr. 984 şi nr. 989 din 30 iunie 2009. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 10. În dosarele Curţii Constituţionale nr. 395D/2019, nr. 396D/2019 şi nr. 444-446D/2019, prin încheierile din 14 februarie 2019, pronunţate în dosarele nr. 172/86/2018 şi nr. 4.727/40/2017, şi prin încheierile din 21 februarie 2019, pronunţate în dosarele nr. 463/86/2018, nr. 142/40/2018 şi nr. 18/86/2018, Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017. 11. În dosarele Curţii Constituţionale nr. 449D/2019 şi nr. 2.738D/2019, prin Încheierea din 21 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 8.771/109/2017, şi prin Încheierea din 8 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 12.754/3/2018, Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017, respectiv cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. 12. În dosarele Curţii Constituţionale nr. 559D/2019, nr. 2.915D/2019 şi nr. 2.916D/2019, prin Încheierea din 26 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 155/40/2018*, şi prin încheierile din 15 octombrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 3.510/86/2018 şi nr. 12.747/3/2018, Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017, cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi art. 41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, respectiv cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. 13. În dosarele Curţii Constituţionale nr. 585D/2019, nr. 1.059D/2019, nr. 2.753D/2019, nr. 1.216D/2020 şi nr. 1.883D/2020, prin Decizia civilă nr. 5.880 din 2 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 21.310/3/2017, prin Decizia civilă nr. 1.429 din 21 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 6.965/3/2018, prin Decizia civilă nr. 2.447 din 20 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 768/87/2018, prin Decizia civilă nr. 58 din 1 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.217/87/2017, respectiv prin Încheierea din 29 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.007/3/2019, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, respectiv a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017, respectiv cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. 14. În dosarele Curţii Constituţionale nr. 848D/2019 şi nr. 3.256D/2019, prin Încheierea din 18 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.603/120/2018, şi prin Încheierea din 11 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 529/120/2019, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, respectiv cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. 15. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.230D/2019, prin Încheierea din 29 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 25.778/3/2018, Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017, art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 şi art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017. 16. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.411D/2019, prin Sentinţa din 18 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.911/105/2018, Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017. 17. În dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.464D/2019, nr. 1.519D/2019 şi nr. 645D/2020, prin Sentinţa civilă nr. 2.892 din 17 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 36.428/3/2018, prin Sentinţa civilă nr. 2.410 din 5 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 28.339/3/2017*, şi prin Încheierea din 22 mai 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.204/2/2019, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017, art. 41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 şi art. 44 din Legea-cadru nr. 153/2017, cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017, respectiv cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. 18. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.864D/2019, prin Decizia nr. 251 din 13 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 4.329/105/2018/a1, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017. 19. În dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.919D/2019 şi nr. 1.920D/2019, prin Încheierea din 4 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 5.136/3/2018* (număr în format vechi 6.108/2018), şi prin Încheierea din 3 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.638/122/2017 (număr în format vechi 944/2019), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017, respectiv cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. 20. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.412D/2019, prin Încheierea din 29 august 2019, pronunţată în Dosarul nr. 25.780/3/2018, Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. 21. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.782D/2019, prin Încheierea din 3 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 34.000/3/2018, Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. 22. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.979D/2019, prin Încheierea din 29 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 36.633/3/2018*, Tribunalul Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. 23. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 3.078D/2019, prin Încheierea din 4 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 5.156/3/2019, Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017. 24. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 3.314D/2019, prin Încheierea din 5 decembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 11.754/3/2017, Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi art. 41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. 25. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 3.440D/2019, prin Încheierea din 5 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 33.994/3/2018, Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi art. 41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. 26. În dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.003-1.005D/2020, nr. 1.142-1.144D/2020, nr. 1.381-1.383D/2020 şi nr. 1.606D/2020, prin sentinţele civile nr. 648, nr. 649 şi nr. 650 din 18 iunie 2020, pronunţate în dosarele nr. 38.423/3/2019, nr. 38.429/3/2019 şi nr. 38.439/3/2019, prin Sentinţa civilă nr. 946 din 21 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 38.424/3/2019, prin Sentinţa civilă nr. 895 din 14 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 38.451/3/2019, prin Sentinţa civilă nr. 896 din 14 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 38.454/3/2019, prin sentinţele civile nr. 1.041, nr. 1.042 şi nr. 1.043 din 11 august 2020, pronunţate în dosarele nr. 38.425/3/2019, nr. 38.444/3/2019 şi nr. 38.446/3/2019, şi prin Sentinţa civilă nr. 1.141 din 17 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 38.427/3/2019, Tribunalul Constanţa - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. 27. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.990D/2020, prin Încheierea din 16 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 3.799/99/2019*, Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017. 28. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Remi Stănescu, de Ilie-Mihai Zaharia, Ioan Doroftei şi Maricel Ungureanu, de Constantin Candrea-Bogza şi Ilie Pop, de Vasile Dan Panaitescu, de Vasile Gafencu, de Cecilia-Marilena Tatia, de Ioan Cristinel Calistru, de Florin Dincă, de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., de Ion Vlad şi Liliana Vlad (fostă Negrea), de Alexandru Iovan şi Viorel Spulber, de Ion Preda Brîncărea, de Andrei Badea, Costel Plopeanu, Ionel Oceanu, Tiberiu Butnaru, Florea Neacşu, Alexandru Ivanov, Marian Pitic, Gheorghe Popescu, BogdanFilip Constantinescu, Cristian-Pavel Plai şi Gabriel Nenciu, de Benoni Murariu, de Costel Zărnescu, de Silviu Preda, Stelian Cârnu şi Crăişor-Constantin Ioniţă, de Ioan Aurel Sonea şi Aurel Gudănescu, de Emilian Rusu, de Iulian Duţă, Iosif Cătălin Kope şi Ion Linaru, de Eugen Prica, de Marian Gherghe, de Ioan Gheorghe Ivan, de Petru Cara-Lanciu şi Vasile Cenuşă, de Iulian Burz, de Cristinel Amza, Viorel Lupu, Gheorghiţă Vişan, Marin Stavaru, Jane Tecşilă, Cristian Bulubaşa, Cristian Costel Diaconu şi Mihai-Gigel Ţenică, de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., de Ştefan Ştirbu şi Nicolae Ciucan, de Călin Petru Bărbuş, Augustin Borza, Marian Daniel Buvnaru, Gheorghe Ciupe, Simion Dorel Corujan, Daniela Crişan, Liviu Dau, George Grama, Ion Iacob, Valentin Marius Iuonut, Emil Loboda, Petru Manciu, Aurel Andrei Mocan, Radu Morari, Nicolae Podar, Ilie Alexandru Popa, Login Pralea şi Ioan Marin Rus, de Kulcsar Mihail Daniel, de Ion Liviu Ungureanu, de Doiniţa Paraschiv, de Vasile Vreme, de Georgeta Ungureanu, de Constantin Simion, de Dorel Popa, de Nelu Urziceanu, de Daniel Vasile Fodor, de Nicolae Cazacioc, de Paul Moglan, de Suriea Osman, de Tudorică Badea, Cuzea Băloiu, Aurel Bocu, Alexandru Ioniţă, Ion Lăcătuş, Ion Niculescu, Adrian Oprea, Crina-Ana Roşu, Cătălin Vieru, Steluţa Mircea şi Daniela Vieru şi de Vasile Topor în cadrul soluţionării unor cauze având ca obiect pretenţii băneşti, şi anume ajutorul acordat la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, reglementat de art. 20 alin. (1) şi (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. 29. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 sunt neconstituţionale din perspectiva principiilor securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice, al clarităţii şi previzibilităţii actelor normative, prevăzute de art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, deoarece au creat un climat de instabilitate juridică şi au încălcat principiul clarităţii şi previzibilităţii actelor normative. 30. Astfel, Legea-cadru nr. 284/2010 a constituit legea-cadru de salarizare a personalului bugetar, art. 7 din Legea-cadru nr. 284/2010 prevăzând aplicarea ei etapizată, prin legi anuale de salarizare, fiind adoptate din 2010 şi până în 2017 ordonanţe de urgenţă anuale, prin care s-a dispus pentru o perioadă limitată pe durata unui an calendaristic neacordarea ajutoarelor prevăzute de art. 20 alin. (1) şi (2) din anexa nr. VII la Legeacadru nr. 284/2010. 31. Prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că actele normative anuale doar au suspendat exerciţiul dreptului la acordarea ajutoarelor, neavând semnificaţia desfiinţării acestora. 32. La data de 1 iulie 2017 au fost abrogate, potrivit art. 44 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, atât Legea-cadru nr. 284/2010, cât şi actele normative anuale de suspendare. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 care prevede suspendarea pentru perioada ianuarie-februarie 2017 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 care prevede suspendarea pentru perioada martie-decembrie 2017 nu au fost abrogate, dar efectele juridice ale acestora nu se mai pot produce, având în vedere abrogarea Legii-cadru nr. 284/2010. Noua lege a salarizării - Legea-cadru nr. 153/2017 - nu mai prevede vreun drept de natura celor instituite de art. 20 alin. (1) şi (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010. În expunerea de motive a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 se arată că necesitatea adoptării sale survine ca urmare a aplicării prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017. Astfel, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 are caracterul unei legi speciale faţă de Legea-cadru nr. 153/2017. 33. Autorii excepţiei mai arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, ajutoarele ori indemnizaţiile la care se referă art. 20 alin. (1) şi (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 nu fac parte din categoria drepturilor fundamentale, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora, precum şi să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală. De asemenea, ca un corolar al acestor considerente, din jurisprudenţa Curţii Constituţionale se desprinde concluzia că nu ar exista o lipsă de previzibilitate a prevederilor legale şi nici incertitudine cu privire la existenţa acestor drepturi (deciziile Curţii Constituţionale nr. 42 din 22 ianuarie 2014, nr. 314 din 5 iunie 2014, nr. 330 din 12 iunie 2014, nr. 129 din 10 martie 2015). 34. Cu toate acestea, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 este condiţionată de existenţa unei dispoziţii care să prevadă dreptul care nu este acordat. Această condiţie nu este însă respectată, câtă vreme dispoziţiile criticate nu cuprind vreo menţiune care să se refere la ajutoarele prevăzute de art. 20 alin. (1) şi (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010. 35. Or, dispoziţiile art. 58 alin. (1) şi cele ale art. 66 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative consacră principiul potrivit căruia suspendarea dispoziţiilor unui act normativ poate interveni numai pe durata existenţei acestuia, dar nu poate supravieţui normei pe care o suspendă. Art. 66 din Legea nr. 24/2000 recunoaşte abrogarea şi în cazul normelor suspendate, dar din momentul abrogării actului încetează suspendarea efectelor acestuia. Se invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 26 din 18 ianuarie 2012, nr. 1.595 din 14 decembrie 2011 şi nr. 654 din 17 octombrie 2017, care impun respectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 şi stabilesc că, prin adoptarea unei norme care face trimitere la o dispoziţie legală care nu mai este în vigoare, se încalcă art. 1 alin. (5) din Constituţie referitor la claritatea şi previzibilitatea actelor normative. Ca atare, chiar dacă ajutoarele prevăzute de art. 20 alin. (1) şi (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 nu fac parte din categoria drepturilor fundamentale, atât timp cât prin nicio dispoziţie legală nu le-a fost înlăturată existenţa, suspendarea exerciţiului acestora nu echivalează cu însăşi eliminarea lor. 36. Consecinţa adoptării dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017, în lipsa unui act normativ care să prevadă în anul 2018 dreptul suspendat, este că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 5 din 5 martie 2018, a reţinut atât prelungirea suspendării exerciţiului drepturilor şi pentru anul 2018, cât şi faptul că prin suspendarea repetată s-a pierdut însăşi speranţa legitimă de valorificare efectivă a acestora (paragrafele 95-97). 37. Autorii mai arată că principiul încrederii în statul de drept implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul şi litera lor. Acest principiu impune şi ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicaţi să se bucure efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege. 38. De asemenea, autorii arată că nu contestă prematuritatea acţiunilor introduse pe durata suspendării exerciţiului dreptului, dar este de neconceput prelungirea valabilităţii dispoziţiei de suspendare a aplicării unui text de lege şi după abrogarea lui (Decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile unite în soluţionarea unui recurs în interesul legii). 39. Principiul securităţii juridice este consacrat în dreptul european, stabilindu-se necesitatea respectării lui atât de instituţiile comunitare, cât şi de statele membre, Curtea Europeană a Drepturilor Omului subliniind şi ea importanţa acestuia (a se vedea în acest sens hotărârile pronunţate în cauzele Marcks împotriva Belgiei sau Păduraru împotriva României). 40. Astfel, autorii excepţiei arată că lipsa de coerenţă, claritate şi previzibilitate a normei legale înfrânge principiul securităţii raporturilor juridice, corelat cu principiul încrederii juridice, şi, implicit, duce la încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie. Nu este posibilă respectarea acestor principii atunci când se prelungeşte măsura suspendării unui act abrogat, când acţiunile introduse după abrogarea acestui act normativ sunt respinse ca premature şi când s-a pierdut însăşi speranţa legitimă de valorificare efectivă a acestui drept, necontestat totuşi. 41. În ceea ce priveşte încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie se arată că prevederile criticate trebuie să se aplice strict raportat la prevederile Legii-cadru nr. 153/2017 şi nu îşi pot extinde efectele asupra Legii-cadru nr. 284/2010, neavând putere retroactivă. O altă interpretare ar înfrânge principiul neretroactivităţii legilor. Suspendarea, prin definiţie, se referă la prezent şi nicidecum la trecut. Dreptul la ajutoarele la trecerea în rezervă este un drept cu caracter temporar ce se naşte la data trecerii în rezervă şi se execută dintr-o dată, nu prin executări succesive, care ar fi guvernate de o lege ulterioară. Un drept, odată stabilit în conformitate cu legea care îl guvernează în momentul actului juridic respectiv, reprezintă un element al statutului juridic al beneficiarului, rezultând dintr-un angajament al statului, acceptat de beneficiar şi, ca şi în cazul angajamentelor civile, el nu poate fi modificat unilateral nici măcar prin lege, întrucât o asemenea lege s-ar aplica retroactiv asupra unor situaţii consolidate, reprezentând drepturi câştigate aflate sub autoritatea statului de drept, drepturi a căror stabilitate nu poate fi atinsă decât prin încălcarea Constituţiei. Dacă o altă soluţie ar fi acceptată, ar însemna că, sub diferite pretexte, orice drepturi decurgând din situaţii juridice create prin lege ar putea fi suprimate, reduse, modificate pe calea unei alte legi, în funcţie de interese politice, de raţiuni pseudo-economice, de neputinţa guvernanţilor de a rezolva corespunzător probleme economice etc. 42. Referitor la încălcarea principiului egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituţie, se susţine că dispoziţiile criticate creează situaţii juridice discriminatorii faţă de persoanele care au obţinut hotărâri judecătoreşti definitive, prin care li s-a acordat ajutorul prevăzut de art. 20 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010. Astfel, instanţele au aplicat un tratament diferit pentru situaţii juridice identice. Criteriul care a stat la baza tratamentului diferit este dat de interpretarea diferită a aceloraşi acte normative, fără a exista astfel o practică unitară. Or, principiul egalităţii este consacrat şi transpus şi în legislaţia românească, prin Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Se invocă aplicabilitatea directă a dispoziţiilor art. 148 din Constituţie, prin raportare la actele Uniunii Europene. Totodată, se invocă art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. 43. Autorii excepţiei din dosarele nr. 2.753D/2019 şi nr. 1.216D/2020 mai susţin că art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi art. 41 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 prevăd că neacordarea nu se aplică în cazul decesului angajatului. Aşadar, „faptul morţii distinge între acordarea şi neacordarea acestor ajutoare, ceea ce este inadmisibil, întrucât dreptul prevăzut de Legea-cadru nr. 284/2010 şi confirmat de ICCJ prin Decizia nr. 16/2015 este acordat celor în viaţă, nicidecum nu se raportează la ipoteza decesului pentru acordarea acestui ajutor“. Altfel spus, în intenţia legiuitorului a fost acordarea unui ajutor de trecere în rezervă/retragere, nicidecum un „ajutor de deces“. 44. Referitor la dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că acestea contravin prevederilor art. 16 alin. (1), ale art. 44 alin. (1) şi (2), ale art. 61 alin. (1) şi ale art. 115 alin. (4) şi (6), precum şi ale Primului Protocol la Convenţie, privind protecţia proprietăţii şi ale Protocolului nr. 12 privind interzicerea generală a discriminării la Convenţie. În acest sens se arată, în esenţă, că o ordonanţă de urgenţă nu poate contracara o lege adoptată de Parlament, sens în care se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Totodată, se susţine că dispoziţiile criticate creează discriminări faţă de persoanele care au beneficiat până în anul 2010 de ajutorul prevăzut de lege. Faptul că plata dreptului prevăzut de lege a fost suspendată prin acte succesive de peste 9 ani conduce la transformarea dreptului într-unul teoretic sau iluzoriu, fără ca statul să mai poată invoca o situaţie economică precară cauzată de criza economică. Astfel, termenul de suspendare de 9 ani nu este unul rezonabil şi afectează dreptul de proprietate. 45. Se mai susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 a fost emisă fără a exista o situaţie extraordinară şi fără a fi motivată urgenţa în cuprinsul său, contrar dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie. Mai mult, Guvernul a legiferat o situaţie juridică inexistentă, de vreme ce ajutoarele sau indemnizaţiile la trecerea în rezervă nu mai erau prevăzute de niciun act normativ din România, astfel că sintagma „la trecerea în rezervă“ este neconstituţională. Totodată, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 afectează drepturi şi libertăţi fundamentale, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie. 46. Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă, Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, respectiv a IX-a contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia I civilă, Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă, Tribunalul Satu Mare - Secţia a IIa civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă, Curtea de Apel Cluj - Secţia a IVa pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, Tribunalul Constanţa - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. 47. Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.230D/2019, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 48. Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.411D/2019, apreciază că art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 este neconstituţional în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece, deşi prin Legea-cadru nr. 153/2017, intrată în vigoare la 1 iulie 2017, dreptul la ajutoarele la trecerea în rezervă nu mai este prevăzut, textul criticat îl înlătură de la exercitare pentru anul 2018. 49. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.883D/2020, consideră că punctul de vedere al instanţei este obligatoriu doar atunci când excepţia ar fi fost invocată din oficiu, iar, în celelalte ipoteze, atunci când titularul excepţiei este una dintre părţile litigante, instanţa de judecată are doar facultatea de a prezenta o opinie. 50. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 51. Guvernul, exprimându-şi opinia în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 645D/2020, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale. 52. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate prezenţi în şedinţa publică, notele scrise depuse la dosare, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 53. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 54. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în actele de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscalbugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 22 decembrie 2016, ale art. 1 şi 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2017, ale art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017, ale art. 41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 29 decembrie 2018, şi ale art. 44 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. 55. Cu privire la sesizarea Curţii Constituţionale cu dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, în dosarele nr. 1.464D/2019 şi nr. 3.314D/2019, Curtea reţine că, deşi aceste dispoziţii sunt menţionate de instanţele care au sesizat Curtea Constituţională în dispozitivele actelor de sesizare, din analiza notelor scrise ale autorilor excepţiei rezultă cu claritate că aceştia nu au invocat neconstituţionalitatea acestor dispoziţii, ci ale art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016. De asemenea, în Dosarul nr. 1.464D/2019, deşi instanţa a sesizat Curtea Constituţională şi cu neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 44 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, autorii excepţiei nu au criticat acest text, ci l-au indicat ca fiind încălcat de dispoziţiile criticate. Totodată, analizând notele scrise ale autorilor excepţiei de neconstituţionalitate din toate dosarele, Curtea constată că aceştia critică numai dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, dispoziţii care au următorul conţinut: - Art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016: „În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.“; – Art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017: „Prevederile art. 1 alin. (3)-(5), art. 2-4, art. 5 alin. (2)-(4) şi art. 6-11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, se aplică în mod corespunzător şi în perioada 1 martie-31 decembrie 2017.“; – Art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017: „(1) În anul 2018 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.“; – Art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018: „În perioada 2019-2021 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.“ 56. Curtea observă că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 şi ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi-au încetat aplicabilitatea. Cu toate acestea, având în vedere cele reţinute prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, precum şi faptul că dispoziţiile de lege criticate sunt aplicabile în cauzele în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea va analiza constituţionalitatea acestora. 57. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul român şi obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 11 alin. (1) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (1) privind universalitatea şi alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 30 alin. (7) privind libertatea de exprimare, art. 41 alin. (1) şi (2) privind nivelul de trai decent şi dreptul la pensie, art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligaţia statului de a asigura crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale Primului Protocol la Convenţie, privind protecţia proprietăţii şi ale Protocolului nr. 12 la Convenţie, privind interzicerea generală a discriminării. 58. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile de lege criticate fac parte din legi anuale de salarizare a personalului plătit din fonduri publice şi prevăd că în anii 2017-2021 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă. Textele criticate au caracter general, referindu-se la toate categoriile de ajutoare sau indemnizaţii prevăzute de lege la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, cum sunt, cu titlu exemplificativ, cele prevăzute de: art. 81 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, art. 69 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, art. 20 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 sau art. 73 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar. 59. Curtea reţine că, în speţă, este vorba despre ajutorul prevăzut de art. 20 din anexa nr. VII: Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională“ la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, ajutor prevăzut pentru personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu. Însă, Legea-cadru nr. 284/2010 a fost abrogată prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Noua reglementare nu conţine nicio dispoziţie similară celor din Legea-cadru nr. 284/2010 care instituiau ajutoarele şi indemnizaţiile. De asemenea, Legea-cadru nr. 153/2017 a abrogat dispoziţiile din ordonanţele de urgenţă ale Guvernului prin care a fost suspendată plata ajutoarelor şi indemnizaţiilor în intervalul 2012-2016 inclusiv. 60. Cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 şi ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017, Curtea s-a mai pronunţat referitor la critici similare cu cele din cauză prin Decizia nr. 403 din 6 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 9 octombrie 2019, Decizia nr. 189 din 26 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1045 din 9 noiembrie 2020, Decizia nr. 695 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 6 ianuarie 2021, sau prin Decizia nr. 834 din 17 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 8 martie 2021. În jurisprudenţa sa constantă, de exemplu, prin Decizia nr. 834 din 17 noiembrie 2020, precitată, paragraful 19, Curtea a reţinut, în esenţă, că aceste drepturi băneşti - ajutoare sau indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă - reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituţional. 61. Referitor la critica privind încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, care impune standardele privind calitatea legii, prin Decizia nr. 189 din 26 mai 2020, precitată, paragraful 87, Curtea a reiterat statuările sale anterioare prin care a constatat conformitatea cu aceste standarde a actelor normative de suspendare a drepturilor salariale pentru intervalul 2010-2017 (a se vedea Decizia nr. 403 din 6 iunie 2019, precitată, paragrafele 96-98). În aceste decizii, Curtea a reţinut că înţelesul normelor de suspendare a plăţii drepturilor salariale a fost clarificat prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Astfel, în interpretarea instanţei supreme, voinţa legiuitorului nu a fost aceea de eliminare a beneficiilor acordate unor categorii socioprofesionale, respectiv de încetare a existenţei dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizaţii, ci doar de suspendare a exerciţiului acestui drept, precum şi faptul că dreptul la pensie şi condiţiile de pensionare, precum şi drepturile care se acordă cu prilejul pensionării sunt cele de la data deschiderii dreptului la pensie, iar nu cele existente în legislaţie la o dată anterioară, care nu au caracterul unui drept câştigat. 62. Curtea a mai reţinut, la paragraful 89 al Deciziei nr. 189 din 26 mai 2020, că autorii au înţeles greşit semnificaţia abrogării art. 20 alin. (1) şi (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010. Astfel, urmarea acestei abrogări este previzibilă şi clară în sensul că dacă personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare au trecut în rezervă sau direct în retragere, respectiv raporturile de serviciu au încetat, cu drept la pensie, după 1 iulie 2017, nu mai beneficiază de ajutoarele şi indemnizaţiile prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010. 63. Totodată, prin Decizia nr. 834 din 17 noiembrie 2020, precitată, paragraful 20, referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, din cauza caracterului imprevizibil al dispoziţiilor referitoare la neacordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, invocând jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că „persoanele care se pensionează se supun dispoziţiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum“ (a se vedea în acelaşi sens şi Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 29 iulie 2016, paragraful 30). 64. Referitor la critica privind încălcarea art. 1 alin. (3) din Constituţie, prin Decizia nr. 834 din 17 noiembrie 2020, precitată, paragraful 21, Curtea a arătat că textul constituţional invocat priveşte valorile supreme ale statului de drept, fiind o reglementare de principiu care constituie cadrul pe care se grefează toate celelalte norme ale Legii fundamentale. Având în vedere acestea, precum şi faptul că ajutoarele ori indemnizaţiile la care se referă textele criticate nu fac parte din această categorie a drepturilor fundamentale, Curtea a apreciat că nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie. 65. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 15 din Constituţie, prin Decizia nr. 189 din 26 mai 2020, precitată, paragraful 91, Curtea a constatat conformitatea cu această normă constituţională a unor dispoziţii cu un conţinut similar cu cel al dispoziţiilor criticate. Astfel, prin deciziile nr. 170 din 19 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 22 mai 2015, paragraful 24, şi nr. 334 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 17 iulie 2014, paragraful 18, Curtea a reţinut că dispoziţiile criticate nu retroactivează. Totodată, prin Decizia nr. 695 din 6 octombrie 2020, paragraful 19, invocând jurisprudenţa sa, Curtea a arătat că „persoanele care se pensionează se supun dispoziţiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum“. 66. Referitor la încălcarea principiului egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituţie, şi a principiului nediscriminării, consacrat de art. 14 din Convenţie şi de Protocolul nr. 12 la aceasta, Curtea reţine că autorii excepţiei susţin, în esenţă, că dispoziţiile criticate creează situaţii juridice discriminatorii faţă de persoanele care au obţinut hotărâri judecătoreşti definitive, prin care li s-a acordat ajutorul prevăzut de art. 20 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010. Având în vedere această critică, Curtea constată că susţinerea autorilor excepţiei nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate a textelor de lege criticate, ci vizează, în realitate, aplicarea diferită a legii de către instanţele judecătoreşti, ceea ce nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale. 67. Aşa cum a reţinut Curtea Constituţională prin Decizia nr. 154 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 6 august 2018, faptul că legiuitorul a considerat că, în ipoteza încetării raporturilor de muncă sau de serviciu, ca urmare a decesului angajatului, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor respective se aplică nu poate constitui un privilegiu care să conducă la încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie şi nici nu creează discriminare între categoriile de angajaţi. Astfel, prin Decizia nr. 192 din 23 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 8 iunie 2017, paragraful 22, Curtea a reţinut că, având în vedere această situaţie obiectiv diferită, prin reglementarea criticată legiuitorul a avut în vedere considerente de protecţie socială a familiilor celor decedaţi. 68. În ceea ce priveşte critica privind încălcarea art. 41 din Constituţie, prin Decizia nr. 124 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 27 mai 2020, paragraful 33, invocând jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că, potrivit art. 41 alin. (2) din Constituţie, salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială care privesc: securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, „precum şi în alte situaţii specifice, stabilite prin lege“. Prin urmare, nu există o obligaţie constituţională a legiuitorului de a reglementa acordarea de ajutoare sau indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă. 69. Referindu-se la compatibilitatea prevederilor de lege criticate cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul de proprietate, prin Decizia nr. 695 din 6 octombrie 2020, precitată, paragraful 20, Curtea a reiterat că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23), statul este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Astfel, statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de beneficii, prin modificări legislative corespunzătoare. În acelaşi sens este şi Decizia din 6 decembrie 2011, pronunţată în cauzele conexate nr. 44.232/11 şi nr. 44.605/11 Felicia Mihăieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, paragrafele 15 şi 19, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului aminteşte că, datorită unei cunoaşteri directe a propriei societăţi şi a necesităţilor acesteia, autorităţile naţionale se află, în principiu, într-o poziţie mai adecvată decât instanţa internaţională pentru a stabili ce anume este „de utilitate publică“. În consecinţă, în cadrul mecanismului de protecţie creat de Convenţie este de competenţa acestora să se pronunţe primele cu privire la existenţa unei probleme de interes general. Considerând normal ca legiuitorul să dispună de o mare libertate în conducerea unei politici economice şi sociale, Curtea respectă modul în care acesta percepe imperativele „utilităţii publice“, cu excepţia cazului în care raţionamentul său se dovedeşte în mod vădit lipsit de orice temei rezonabil. 70. Referitor la critica privind încălcarea art. 47 din Constituţie, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 366 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 26 iulie 2017, paragrafele 23 şi 24, Curtea a reţinut ca relevante considerentele Deciziei nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, în care a constatat că „stabilirea acelui standard al nivelului de trai care poate fi considerat ca fiind decent trebuie apreciată de la caz la caz, în funcţie de o serie de factori conjuncturali. Situaţia economică a ţării, resursele de care dispune statul în vederea atingerii acestui obiectiv, dar şi nivelul de dezvoltare al societăţii, gradul de cultură şi civilizaţie la un anumit moment şi modul de organizare a societăţii reprezintă deopotrivă coordonate care trebuie luate în considerare atunci când se evaluează nivelul «decent» al vieţii. În concluzie, aprecierea modului şi a măsurii în care statul reuşeşte să ducă la îndeplinire obligaţia de a asigura un nivel de trai decent trebuie să fie raportată la aceşti factori, nefiind posibilă stabilirea unui standard fix, imuabil“. Or, în lumina acestor considerente, Curtea a apreciat că dispoziţiile legale criticate nu pot fi privite ca aducând atingere dreptului constituţional la un nivel de trai decent, ci mai degrabă ca instituind un set de măsuri de adaptare la condiţiile economico-sociale existente, în funcţie de care nivelul de trai nu poate fi evaluat ca având un standard mai ridicat. 71. Cu privire la invocarea art. 53 din Constituţie, prin Decizia nr. 695 din 6 octombrie 2020, precitată, paragraful 21, Curtea a reţinut, în esenţă, că ajutoarele sau indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu au temei constituţional, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora şi, de asemenea, să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală. De asemenea, Curtea a arătat că nu există o obligaţie constituţională a legiuitorului de a reglementa acordarea de ajutoare sau indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă. 72. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Astfel, aceste considerente sunt valabile şi cu privire la dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, care au un conţinut similar cu cel al dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017. 73. De altfel, Curtea observă că prin Decizia nr. 20 din 20 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 6 august 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reţinut la paragrafele 76-80 că: „nicio dificultate de determinare a efectelor abrogării nu există cu referire la datele speţei deduse spre analiză în cadrul sesizării prealabile, câtă vreme prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 s-a dispus abrogarea expresă a Legii-cadru nr. 284/2010, iar conform art. 64 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, «abrogarea unei dispoziţii sau a unui act normativ are caracter definitiv». De asemenea, faptul că dispoziţia din Legea-cadru nr. 284/2010 referitoare la drepturile de natura celor pretinse în cauză avusese efectele suspendate în timp, prin acte normative succesive, trebuie interpretat cu referire la art. 66 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, din care rezultă că şi astfel de norme pot face obiect al abrogării. Faţă de consecinţele pe care le produce un act normativ care scoate din circuitul juridic, pentru viitor, textele de lege care fac obiectul acestuia, trebuie observat în ce măsură un act normativ ulterior (în speţă, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017) poate suspenda drepturi care făceau obiect de reglementare al actului abrogat (recte, Legea-cadru nr. 284/2010, abrogată prin Legea-cadru nr. 153/2017). Aşadar, rezolvarea chestiunii de drept sesizate nu presupune decât aplicarea corectă a regulilor referitoare la succesiunea legilor în timp şi la efectul suspensiv sau abrogator al unor norme, cu referire punctuală la măsura în care abrogarea unor drepturi mai poate constitui temei ulterior pentru suspendarea exerciţiului aceloraşi drepturi. În acest context, nicio dificultate nu poate fi identificată în legătură cu interpretarea vreunor dispoziţii legale neclare sau imprecise ori în ce priveşte determinarea şi aplicarea corectă a principiilor care guvernează aplicarea legii în timp, pentru a se considera că este admisibilă declanşarea procedurii hotărârii prealabile.“ 74. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate extrinsecă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, raportată la art. 61 alin. (1) şi art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, Curtea reţine că aceasta este neîntemeiată. Astfel, sub aspectul competenţei de legiferare, aşa cum a reţinut Curtea în jurisprudenţa sa, la paragrafele 74 şi 75 ale Deciziei nr. 68 din 27 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 14 martie 2017, relaţia dintre puterea legislativă şi cea executivă se desăvârşeşte prin competenţa conferită Guvernului de a adopta ordonanţe de urgenţă în condiţiile stabilite de art. 115 alin. (4)-(6) din Constituţie. Astfel, ordonanţa de urgenţă, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă faţă unei situaţii extraordinare, se justifică prin necesitatea şi urgenţa reglementării acestei situaţii care, datorită circumstanţelor sale, impune adoptarea de soluţii imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. Pe lângă monopolul legislativ al Parlamentului, Constituţia, în art. 115, consacră delegarea legislativă, în virtutea căreia Guvernul poate emite ordonanţe simple [art. 115 alin. (1)-(3)] sau ordonanţe de urgenţă [art. 115 alin. (4)-(6)]. Astfel, transferul unor atribuţii legislative către autoritatea executivă se realizează printr-un act de voinţă al Parlamentului ori pe cale constituţională, în situaţii extraordinare, şi numai sub control parlamentar. Având în vedere acestea, în cauză nu se poate reţine că prin emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 s-ar fi încălcat dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Constituţie privind rolul Parlamentului. 75. Referitor la condiţiile de adoptare a unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie, prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, Curtea Constituţională a statuat că Guvernul poate adopta o ordonanţă de urgenţă în următoarele condiţii, întrunite în mod cumulativ: existenţa unei situaţii extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei. De asemenea, prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, Curtea a reţinut că, pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie, este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public. 76. În cauză, Curtea constată că în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 se menţionează că aceasta a fost adoptată având în vedere că „la fundamentarea strategiei fiscal bugetare pe perioada 2019-2021, a bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2019 este necesar ca aceste măsuri să fie aprobate prin acte normative“, „luând în considerare că pentru păstrarea echilibrelor bugetare sunt necesare unele măsuri menite să menţină volumul cheltuielilor bugetare la un nivel care să permită respectarea condiţionalităţilor asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce priveşte nivelul deficitului bugetar“, şi „ţinând cont că neadoptarea în regim de urgenţă a măsurilor fiscal-bugetare propuse: ar genera un impact suplimentar asupra deficitului bugetului general consolidat, afectând în mod semnificativ sustenabilitatea finanţelor publice; deficitul bugetar în anul 2019 va depăşi pragul de 3% din produsul intern brut prevăzut de Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, ratificat prin Legea nr. 13/2008, ceea ce va avea ca principală consecinţă negativă declanşarea de către Comisia Europeană a procedurii de deficit excesiv, aspect de natură a genera la rândul său alte consecinţe grave pentru interesele României;“. Având în vedere aceste precizări şi ţinând cont de jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, se constată, pe de o parte, că adoptarea măsurilor criticate - de neacordare a ajutoarelor prevăzute de lege, ajutoare care nu constituie drepturi fundamentale - poate constitui o reglementare în regim de urgenţă, fiind necesară la fundamentarea strategiei fiscalbugetare pe perioada 2019-2021, a bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2019. Aşadar, adoptarea acestor măsuri constituie o stare de fapt obiectivă, independentă de voinţa Guvernului, putând fi încadrată în conceptul constituţional de „situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată“, astfel cum acesta a fost definit în jurisprudenţa Curţii. Pe de altă parte, Curtea reţine că urgenţa a fost motivată corespunzător în cuprinsul ordonanţei de urgenţă criticate. Astfel, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 se precizează că „neadoptarea în regim de urgenţă a măsurilor fiscal-bugetare propuse ar genera un impact suplimentar asupra deficitului bugetului general consolidat, afectând în mod semnificativ sustenabilitatea finanţelor publice“. Prin urmare, critica referitoare la încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituţie este neîntemeiată. 77. Referitor la critica privind încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituţie prin faptul că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 afectează drepturi fundamentale, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece, aşa cum a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa, precitată, ajutoarele sau indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a constitui drepturi fundamentale. 78. Referitor la celelalte dispoziţii din Constituţie invocate de autorii excepţiei, şi anume art. 21, art. 30 alin. (7), art. 52, art. 124 şi art. 135 alin. (2) lit. f), Curtea constată că acestea nu au legătură cu cauza de faţă. 79. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Remi Stănescu în Dosarul nr. 172/86/2018, de IlieMihai Zaharia, Ioan Doroftei şi Maricel Ungureanu în Dosarul nr. 4.727/40/2017, de Constantin Candrea-Bogza şi Ilie Pop în Dosarul nr. 463/86/2018, de Vasile Dan Panaitescu în Dosarul nr. 142/40/2018 şi de Vasile Gafencu în Dosarul nr. 18/86/2018, toate ale Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă, de Cecilia-Marilena Tatia în Dosarul nr. 8.771/109/2017 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Ioan Cristinel Calistru în Dosarul nr. 155/40/2018* al Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Florin Dincă în Dosarul nr. 21.310/3/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I. în Dosarul nr. 2.603/120/2018 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Ion Vlad şi Liliana Vlad (fostă Negrea) în Dosarul nr. 6.965/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, de Alexandru Iovan şi Viorel Spulber în Dosarul nr. 25.778/3/2018 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă, de Ion Preda Brîncărea în Dosarul nr. 3.911/105/2018 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Andrei Badea, Costel Plopeanu, Ionel Oceanu, Tiberiu Butnaru, Florea Neacşu, Alexandru Ivanov, Marian Pitic, Gheorghe Popescu, Bogdan-Filip Constantinescu, Cristian-Pavel Plai şi Gabriel Nenciu în Dosarul nr. 36.428/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, de Benoni Murariu în Dosarul nr. 28.339/3/2017* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, de Costel Zărnescu în Dosarul nr. 4.329/105/2018/a1 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă, de Silviu Preda, Stelian Cârnu şi Crăişor-Constantin Ioniţă în Dosarul nr. 5.136/3/2018* (număr în format vechi 6.108/2018) şi de Ioan Aurel Sonea şi Aurel Gudănescu în Dosarul nr. 1.638/122/2017 (număr în format vechi 944/2019), ambele ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Emilian Rusu în Dosarul nr. 25.780/3/2018 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia I civilă, de Iulian Duţă, Iosif Cătălin Kope şi Ion Linaru în Dosarul nr. 12.754/3/2018 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Eugen Prica în Dosarul nr. 768/87/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, de Marian Gherghe în Dosarul nr. 34.000/3/2018 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă, de Ioan Gheorghe Ivan în Dosarul nr. 3.510/86/2018 şi de Petru Cara-Lanciu şi Vasile Cenuşă în Dosarul nr. 12.747/3/2018, ambele ale Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Iulian Burz în Dosarul nr. 36.633/3/2018* al Tribunalului Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Cristinel Amza, Viorel Lupu, Gheorghiţă Vişan, Marin Stavaru, Jane Tecşilă, Cristian Bulubaşa, Cristian Costel Diaconu şi Mihai-Gigel Ţenică în Dosarul nr. 5.156/3/2019 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal, de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I. în Dosarul nr. 529/120/2019 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Ştefan Ştirbu şi Nicolae Ciucan în Dosarul nr. 11.754/3/2017 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă, de Călin Petru Bărbuş, Augustin Borza, Marian Daniel Buvnaru, Gheorghe Ciupe, Simion Dorel Corujan, Daniela Crişan, Liviu Dau, George Grama, Ion Iacob, Valentin Marius Iuonut, Emil Loboda, Petru Manciu, Aurel Andrei Mocan, Radu Morari, Nicolae Podar, Ilie Alexandru Popa, Login Pralea şi Ioan Marin Rus în Dosarul nr. 33.994/3/2018 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a IVa pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, de Kulcsar Mihail Daniel în Dosarul nr. 1.204/2/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, de Ion Liviu Ungureanu în Dosarul nr. 38.423/3/2019, de Doiniţa Paraschiv în Dosarul nr. 38.429/3/2019, de Vasile Vreme în Dosarul nr. 38.439/3/2019, de Georgeta Ungureanu în Dosarul nr. 38.424/3/2019, de Constantin Simion în Dosarul nr. 38.451/3/2019 şi de Dorel Popa în Dosarul nr. 38.454/3/2019, toate ale Tribunalului Constanţa - Secţia contencios administrativ şi fiscal, de Nelu Urziceanu în Dosarul nr. 1.217/87/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIIIa contencios administrativ şi fiscal - veche, de Daniel Vasile Fodor în Dosarul nr. 38.425/3/2019, de Nicolae Cazacioc în Dosarul nr. 38.444/3/2019, de Paul Moglan în Dosarul nr. 38.446/3/2019 şi de Suriea Osman în Dosarul nr. 38.427/3/2019, toate ale Tribunalului Constanţa - Secţia contencios administrativ şi fiscal, de Tudorică Badea, Cuzea Băloiu, Aurel Bocu, Alexandru Ioniţă, Ion Lăcătuş, Ion Niculescu, Adrian Oprea, Crina-Ana Roşu, Cătălin Vieru, Steluţa Mircea şi Daniela Vieru în Dosarul nr. 1.007/3/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi de Vasile Topor în Dosarul nr. 3.799/99/2019* al Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă, Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIIIa contencios administrativ şi fiscal - veche, respectiv a IX-a contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă, Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia I civilă, Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă, Tribunalului Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă, Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Constanţa - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 8 iulie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
