Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (3) lit. b) şi alin. (4) şi (7) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ionuţ Surdu Stănescu în Dosarul nr. 32.909/3/2017/a1 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 230D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a depus la dosarul cauzei note scrise, prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi, totodată, soluţionarea cauzei în lipsă. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate prin deciziile nr. 102 din 7 martie 2017, nr. 181 din 21 martie 2017 şi nr. 468 din 27 iunie 2017. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 9 iulie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 32.909/3/2017/a1, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (3) lit. b) şi alin. (4) şi (7) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ionuţ Surdu Stănescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unor contestaţii formulate, printre alţii, şi de autorul excepţiei de neconstituţionalitate împotriva unei încheieri prin care judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor neexcluse şi a efectuării actelor de urmărire penală. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că soluţia legislativă criticată, care impune judecătorului de cameră preliminară să restituie cauza la parchet numai în situaţia excluderii tuturor probelor administrate în etapa urmăririi penale şi, corelativ, obligaţia procedurală de a dispune începerea judecăţii pentru toate celelalte situaţii în care procurorul a înlăturat numai una sau mai multe dintre probele administrate, precum şi obligaţia de a exercita funcţia de judecată după ce anterior, în calitate de judecător de cameră preliminară, a avut acces la o probă obţinută printr-un mijloc de probă/procedeu probator nelegal administrat, nu este de natură să ofere garanţii juridice suficiente pentru asigurarea dreptului la un proces echitabil şi a prezumţiei de nevinovăţie. Se face trimitere la considerentele Deciziei nr. 22 din 18 ianuarie 2018. 6. De asemenea, se susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât prevăd obligaţia judecătorului de cameră preliminară de a exercita şi funcţia de judecată, fără a reglementa o excepţie pentru situaţiile în care judecătorul de cameră preliminară şi-a putut forma opinia asupra cauzei întrucât a luat contact cu probele administrate în mod nelegal înainte de a le elimina din dosar. 7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că împrejurarea că judecătorul de cameră preliminară exclude una dintre probele administrate pe parcursul urmăririi penale (chiar dacă aceasta este considerată esenţială de către una dintre părţi), după care dispune începerea judecăţii şi exercită funcţia de judecată în respectiva cauză, nu este de natură să aducă atingere prezumţiei de nevinovăţie, deoarece respectivul judecător se pronunţă, în faza urmăririi penale, doar cu privire la legalitatea efectuării actelor de urmărire penală şi a administrării probelor, nu şi cu privire la temeinicia probatoriului, aspect care va fi analizat pe parcursul cercetării judecătoreşti de către instanţa de judecată legal învestită. 8. Se mai susţine că prevederile legale criticate nu sunt de natură să plaseze inculpatul sau oricare altă parte într-un „dezavantaj net faţă de acuzare“, atât timp cât soluţiile pe care le reglementează sunt pronunţate într-o procedură orală şi contradictorie, în cadrul căreia fiecare parte a avut posibilitatea de a-şi susţine cauza în condiţii egale cu ceilalţi participanţi la proces, printre care şi Ministerul Public, astfel cum s-a întâmplat şi în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 346 alin. (3) lit. b) şi alin. (4) şi (7) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "(3) Judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă: [...] b) a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale; [...](4) În toate celelalte cazuri în care a constatat neregularităţi ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sancţionat potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecăţii.(7) Judecătorul de cameră preliminară care a dispus începerea judecăţii exercită funcţia de judecată în cauză." 13. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovăţie, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că problema de constituţionalitate invocată de autorul excepţiei a mai fost supusă controlului de constituţionalitate, fiind pronunţată, în acest sens, Decizia nr. 552 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 21 septembrie 2015, prin care instanţa de contencios constituţional a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 3 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală [în forma sa anterioară modificării operate prin art. II pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară], conform căreia exercitarea funcţiei de verificare a legalităţii netrimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcţiei de judecată, este neconstituţională. Prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat, totodată, constituţionalitatea dispoziţiilor art. 3 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, în privinţa soluţiei legislative conform căreia exercitarea funcţiei de verificare a legalităţii trimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcţiei de judecată, şi a prevederilor art. 342, ale art. 343, ale art. 344 alin. (1)-(3), ale art. 345 alin. (2) şi (3), ale art. 346 alin. (2)-(7), ale art. 347 alin. (1) şi (2) şi ale art. 348 din acelaşi cod. 15. Ca urmare a pronunţării acestei decizii, art. 3 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală a fost modificat prin art. II pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016; acesta dispune, în prezent, că, în desfăşurarea aceluiaşi proces penal, exercitarea unei funcţii judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcţii judiciare, cu excepţia celei prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, respectiv cu funcţia de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată, care este compatibilă cu funcţia de judecată, mai puţin când se dispune începerea judecăţii, potrivit art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală. Acestea din urmă reglementează ipoteza în care judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale, exclude probele nelegal administrate ori, după caz, sancţionează, potrivit art. 280-282 din Codul de procedură penală, actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii şi admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi dispune începerea judecăţii cu privire la faptele şi persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mişcare acţiunea penală, când probele legal administrate sunt suficiente, trimiţând dosarul spre repartizare aleatorie. 16. În ceea ce îl priveşte pe autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, acesta are calitatea de inculpat în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie, aspect ce implică faptul că împotriva acestuia a fost pusă în mişcare acţiunea penală, fiind, prin urmare, aplicabile prevederile legale mai sus analizate. 17. Pentru a pronunţa Decizia nr. 552 din 16 iulie 2015, Curtea a reţinut, la paragraful 19, cu privire la ipoteza analizată, că este în interesul înfăptuirii actului de justiţie ca acelaşi judecător care a verificat atât competenţa şi legalitatea sesizării, cât şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală să se pronunţe şi pe fondul cauzei. S-a reţinut, prin aceeaşi decizie, că o soluţie contrară ar fi fost de natură să afecteze deplina realizare a funcţiei de judecată, prin aceea că judecătorul fondului ar fi privat de posibilitatea - esenţială în buna administrare a cauzei - de a aprecia el însuşi asupra legalităţii urmăririi penale şi a administrării probelor şi de a decide asupra întregului material probator pe care îşi va întemeia soluţia. Aşa fiind, Curtea a arătat că, pentru judecător, simplul fapt de a fi luat o decizie înaintea procesului nu poate fi considerat întotdeauna că ar justifica, în sine, o bănuială de parţialitate în privinţa sa. Ceea ce trebuie avut în vedere sunt întinderea şi importanţa acestei decizii. Aprecierea preliminară a datelor din dosar nu poate semnifica faptul că ar fi de natură să influenţeze aprecierea finală, ceea ce interesează fiind ca această apreciere să se facă la momentul luării hotărârii şi să se bazeze pe elementele dosarului şi pe dezbaterile din şedinţa de judecată (a se vedea Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 6 iunie 2000, pronunţată în Cauza Morel împotriva Franţei, paragraful 45). 18. Prin urmare, având în vedere cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 552 din 16 iulie 2015, în toate celelalte ipoteze prevăzute la art. 341 alin. (7) pct. 2 din Codul de procedură penală, inclusiv în cea prevăzută la lit. a) a pct. 2 al art. 341 alin. (7) anterior menţionat - în care judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale, excluzând probele nelegal administrate sau, după caz, sancţionând actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, conform art. 280-282 din Codul de procedură penală, şi respinge plângerea, ca nefondată - funcţia de verificare a legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală este compatibilă cu funcţia de judecată. 19. În aceste condiţii, prevederile art. 346 alin. (3) lit. b), alin. (4) şi (7) din Codul de procedură penală nu constituie altceva decât o aplicaţie, în cadrul părţii speciale a Codului de procedură penală, respectiv în faza camerei preliminare, a soluţiei legislative prevăzute la art. 3 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, mai sus analizată, conform căreia exercitarea funcţiei de verificare a legalităţii trimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcţiei de judecată. 20. În ceea ce priveşte excluderea probelor nelegal administrate din dosarul cauzei, prin Decizia nr. 22 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 26 februarie 2018, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „excluderea probei“ din cuprinsul acestora se înţelege şi eliminarea mijloacelor de probă din dosarul cauzei. Soluţia anterior menţionată a fost pronunţată în vederea asigurării garanţiilor specifice dreptului la un proces echitabil şi prezumţiei de nevinovăţie, astfel cum acestea sunt prevăzute la art. 21 alin. (3) şi art. 23 alin. (11) din Constituţie, drepturi fundamentale ce au fost invocate şi în prezenta cauză. Aceasta obligă judecătorul aflat în ipoteza invocată de autorul excepţiei să procedeze la excluderea fizică a probelor declarate nelegale din dosarul cauzei, pentru ca acesta să nu mai aibă posibilitatea de a le consulta în procesul formării convingerilor sale referitoare la vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ionuţ Surdu Stănescu în Dosarul nr. 32.909/3/2017/a1 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi constată că dispoziţiile art. 346 alin. (3) lit. b) şi alin. (4) şi (7) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 octombrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
