Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 472 din 15 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 472 din 15 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 167 din 25 februarie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid-Alina Tudora│-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, excepţie ridicată de Societatea GP Săgeata PROD - S.R.L. din Bihor în Dosarul nr. 860/111/2019⃰ al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 348D/2020.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că Societatea GP Săgeata PROD - S.R.L. din Bihor a depus o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispoziţiile art. 223 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât criticile formulate vizează contradicţia dintre texte de lege diferite.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    5. Prin Încheierea din 20 februarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 860/111/2019⃰, Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea GP Săgeata PROD - S.R.L. din Bihor într-o cauză având ca obiect pretenţii.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 55 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 101/2016 sunt neconstituţionale, întrucât se creează o situaţie discriminatorie în raport cu cei aflaţi în ipoteza prevăzută la art. 53 alin. (1^1) din acelaşi act normativ, în ceea ce priveşte competenţa materială a instanţei desemnate să soluţioneze calea de atac, precum şi în ceea ce priveşte numărul căilor de atac reglementate. Arată, astfel, că dispoziţiile art. 55 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 101/2016 sunt neconstituţionale, în măsura în care se referă la cererile şi procesele vizate de art. 53 alin. (1^1) din aceeaşi lege, alineat introdus prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative, potrivit căruia procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante. Apreciază că aplicarea art. 55 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 101/2016 cu privire la procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative contravine art. 21 şi art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, întrucât anulează caracterul previzibil al art. 53 alin. (1^1) din Legea nr. 101/2016, deoarece aşteptarea legitimă a justiţiabilului ca soluţia pronunţată în prima instanţă să urmeze calea de atac de drept comun este înlăturată în mod nejustificat, iar instanţele judecătoreşti pronunţă soluţii contradictorii cu privire la calea de atac aplicabilă, tocmai prin prisma neclarităţii dispoziţiilor legale criticate şi a lipsei corelării corespunzătoare a acestora.
    7. În acest sens, arată că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a sancţionat caracterul lacunar şi confuz al legilor, susceptibil să creeze abuzuri în activitatea de punere în aplicare a acestora, şi face referire la Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, Decizia nr. 582 din 20 iulie 2016 sau Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014. Totodată, menţionează că importanţa caracterului previzibil al normelor juridice a fost tratată inclusiv de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în acest sens fiind, spre exemplu, Cauza Păduraru contra României sau Cauza Rotaru contra României.
    8. Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt atributul exclusiv al legiuitorului.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În esenţă, arată că reglementarea criticată este conformă cu Legea fundamentală, deoarece art. 126 alin. (2) statuează că justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti, a căror competenţă este stabilită numai prin lege, legiuitorul fiind singurul abilitat să reglementeze competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată, fără alte restricţii decât cele rezultate din celelalte norme din Constituţie sau alte acte normative internaţionale. Aşadar, stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Precizează, totodată, că art. 124 din Constituţie, referitor la înfăptuirea justiţiei, nu este incident în cauză.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 55 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, cu modificările şi completările ulterioare, cu următorul cuprins normativ:
    - Art. 55:
    "(3) Hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, care judecă în complet specializat în achiziţii publice. Recursul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei. (...)
(5) În cazul admiterii recursului, instanţa de recurs rejudecă, în toate cazurile, litigiul în fond."

    14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii contravin normelor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind caracterele statului de drept şi alin. (5) în componenta referitoare la calitatea legii, art. 16 alin. (1) şi (2) care consacră egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi celor ale art. 124 alin. (2), potrivit cărora „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi“.
    15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că soluţia legislativă criticată a mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 482 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 29 aprilie 2020, şi Decizia nr. 841 din 9 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 30 mai 2022, prin care a apreciat că aceasta este conformă Legii fundamentale.
    16. Prin prisma criticilor formulate în speţă, din perspectiva neconstituţionalităţii reglementării criticate sub aspectul competenţei materiale a instanţei desemnate să soluţioneze calea de atac, precum şi sub aspectul numărului căilor de atac reglementate, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, prin Decizia nr. 482 din 17 septembrie 2019, paragrafele 23-28, Curtea a subliniat că accesul liber la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţie, presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte, iar regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului, aşa cum rezultă din prevederile art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie.
    17. Astfel, Curtea a reţinut că accesul liber la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege, dar cu respectarea regulii consacrate de dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie, ceea ce înseamnă că legiuitorul nu poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nicio categorie sau niciun grup social. Aceasta nu înseamnă însă că accesul liber la justiţie presupune să fie asigurat accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor, iar acesta, asigurând posibilitatea de a ajunge în faţa instanţelor judecătoreşti în condiţii de egalitate, poate stabili reguli deosebite.
    18. Curtea a constatat că dispoziţiile art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 sunt constituţionale, întrucât acestea sunt norme care stabilesc o procedură specială, derogatorie, privind termenele de judecată şi modalitatea administrării probelor în cazul judecării cererilor referitoare la contractele de achiziţie publică. Modalitatea în care au fost reglementate aceste dispoziţii este o opţiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi urgente, adaptată raporturilor din materia contractelor de achiziţie publică. Regulile de procedură prevăzute de aceste dispoziţii se aplică în mod echitabil atât autorităţii contractante, cât şi operatorului economic vizat de ipoteza normei, fără a fi favorizată o categorie sau alta (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 34 din 18 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 22 martie 2011).
    19. Curtea a reţinut că soluţia legislativă criticată ţine cont de faptul că subiectele de drept implicate în această categorie de litigii sunt profesionişti. Cu alte cuvinte, procedura contractelor de achiziţie publică presupune etape prealabile în care părţile implicate pot solicita şi primi clarificări înainte de a se ajunge în faţa instanţei judecătoreşti. Aşadar, acestea cunosc deja care sunt aspectele divergente, fapt care se concretizează, de obicei, în documentaţia depusă la dosarul cauzei ce urmează să fie soluţionat de instanţa judecătorească. Mai mult decât atât, finalitatea acestor proceduri de achiziţie este, de multe ori, strâns legată şi de anualitatea şi execuţia bugetară, de alocarea unor fonduri atât din bugetul naţional, cât şi din fondurile Uniunii Europene. Or, eventualele încălcări ale termenelor stabilite prin contractele de finanţare produc consecinţe ce pot fi sancţionate de autorităţile competente prin rezilierea contractelor de finanţare, aplicarea unor corecţii financiare sau chiar suspendarea sau respingerea parţială sau totală la plată a cererilor pentru asemenea fonduri, fie că este vorba despre operaţiuni anuale sau despre operaţiuni multianuale. Toate aceste aspecte concură la realizarea cu transparenţă a procedurilor, desfăşurarea cu celeritate a proceselor în materia achiziţiilor publice, în scopul evitării tergiversării şi pentru realizarea scopului pentru care a fost adoptat cadrul legislativ respectiv. Totodată, prevederile legale criticate au drept scop antrenarea şi responsabilizarea tuturor celor care au un interes în finalitatea procedurilor de achiziţie publică, cu precădere a participanţilor la procedură - autoritate contractantă, operatorii economici interesaţi să participe la procedura de atribuire, respectiv, după caz, operatorii economici participanţi la procedura de atribuire. De asemenea, instanţa judecătorească trebuie să concure la celeritatea procedurii, astfel încât procesele să nu se prelungească excesiv.
    20. În acelaşi timp, Curtea a subliniat că trebuie ţinut cont de faptul că, potrivit art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel care soluţionează recursul judecă în complet specializat în achiziţii publice. Aşadar, legiuitorul a avut în vedere specificul litigiilor din materia achiziţiilor publice, impunând soluţionarea lor de către instanţe specializate. Mai mult decât atât, potrivit art. 55 alin. (1) din aceeaşi lege, în cazuri justificate, dacă instanţa de judecată nu ia hotărârea de îndată, poate dispune amânarea pronunţării pentru un termen de 5 zile.
    21. De asemenea, prin Decizia nr. 841 din 9 decembrie 2021, mai sus menţionată, paragrafele 15 şi 16, Curtea a reţinut că, prin conţinutul său normativ, art. 55 alin. (5) din Legea nr. 101/2016 reprezintă o normă specială de procedură, adoptată de legiuitor în considerarea caracterului urgent al cauzelor din materia achiziţiilor publice, acesta fiind în drept să stabilească regulile de procedură cu aplicabilitate generală, dar şi unele reguli speciale, derogatorii, în considerarea unor situaţii deosebite, fără ca acestea să poată fi contrare accesului liber la justiţie, dreptului la apărare sau dispoziţiilor fundamentale referitoare la statul de drept. În acest sens sunt şi dispoziţiile criticate din Legea nr. 101/2016, prin care se reglementează soluţionarea contestaţiilor privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, stabilind obligaţiile judecătorului, termenul de depunere a întâmpinării şi a răspunsului la aceasta şi la cererea reconvenţională, precum şi stabilirea primului termen de judecată şi a celor ulterioare, fără a aduce atingere dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
    22. Această soluţie este în concordanţă şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la respectarea principiului celerităţii procedurilor judiciare. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că, prin impunerea respectării unui termen rezonabil, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale subliniază importanţa faptului că justiţia trebuie să fie administrată fără întârzieri de natură a-i compromite eficacitatea şi credibilitatea (Hotărârea din 27 octombrie 1994, pronunţată în Cauza Katte Klitsche de la Grange împotriva Italiei, paragraful 61), statul fiind responsabil pentru activitatea ansamblului serviciilor sale, nu numai pentru aceea a organelor judiciare (Hotărârea din 23 octombrie 1990, pronunţată în Cauza Moreira de Azevedo împotriva Portugaliei, paragraful 73).
    23. Totodată, prin Decizia nr. 841 din 9 decembrie 2021, paragrafele 19 şi 21, Curtea Constituţională a constatat că în practica instanţelor de judecată (curţilor de apel) s-a reţinut că dispoziţiile art. 55 alin. (5) din Legea nr. 101/2016 sunt norme speciale de procedură, care justifică reglementarea criticată tocmai prin prisma interesului superior al celerităţii în litigiile de achiziţii publice. S-a subliniat, de asemenea, că în faţa instanţei de judecată, litigiile privind drepturile şi obligaţiile contractate în cadrul procedurilor de atribuire se soluţionează de urgenţă şi cu precădere. Potrivit dispoziţiilor criticate, în cazul admiterii recursului, instanţa de recurs rejudecă, în toate cazurile, litigiul în fond, iar problema care suscită interes din partea autoarei excepţiei este aceea care derivă din folosirea de către legiuitor a sintagmei „rejudecă, în toate cazurile, litigiul în fond“.
    24. Referitor la această problemă de drept, aşa cum s-a reţinut în Decizia nr. 40 din 18 mai 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din 31 iulie 2020, din perspectiva Legii nr. 101/2016, dreptul comun în materie îl constituie Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, şi nu normele din Codul de procedură civilă, astfel încât, în acord cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, recursul are, prin excepţie de la normele de drept comun reglementate de Codul de procedură civilă, caracter devolutiv. Astfel, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificat prin Legea nr. 76/2012, prevede că, „în cazul admiterii recursului, instanţa de recurs, casând sentinţa, va rejudeca litigiul în fond. Când hotărârea primei instanţe a fost pronunţată fără a se judeca fondul ori dacă judecata s-a făcut în lipsa părţii care a fost nelegal citată atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului, cauza se va trimite, o singură dată, la această instanţă. În cazul în care judecata în primă instanţă s-a făcut în lipsa părţii care a fost nelegal citată la administrarea probelor, dar a fost legal citată la dezbaterea fondului, instanţa de recurs, casând sentinţa, va rejudeca litigiul în fond.“ Aşadar, în materia soluţionării recursului formulat în condiţiile Legii nr. 101/2016, sintagma „rejudecă, în toate cazurile“ cuprinsă în textul art. 55 alin. (5) din lege conduce la concluzia că, spre deosebire de norma cu caracter general prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, norma specială prevăzută de art. 55 alin. (5) din Legea nr. 101/2016 conferă posibilitatea ca instanţa de recurs, în cazul admiterii recursului, să rejudece litigiul în fond şi atunci când instanţa de fond a soluţionat litigiul fără a se judeca fondul ori dacă judecata s-a făcut în lipsa părţii care a fost nelegal citată, atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului.
    25. Din perspectiva celor mai sus menţionate, Curtea apreciază că nu pot fi reţinute criticile formulate şi, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea GP Săgeata PROD - S.R.L. din Bihor în Dosarul nr. 860/111/2019⃰ al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 55 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ingrid-Alina Tudora

    ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 472 din 15 octombrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"