Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 90, art. 91 alin. (4) şi art. 92 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Romulus Bulacu în Dosarul nr. 651/46/2016 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 3.251D/2016 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal răspunde, pentru partea Agenţia Naţională de Integritate, consilier juridic Alexandra Nicolae, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Agenţiei Naţionale de Integritate, care solicită respingerea excepţiei, în principal, ca inadmisibilă, deoarece aceasta vizează aspecte referitoare la interpretarea şi aplicarea legii. În subsidiar susţine respingerea excepţiei ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. Arată că incompatibilitatea stabilită de prevederile legale criticate în cazul aleşilor locali are drept scop prevenirea conflictului de interese. Faptul că statutul pe care o anumită funcţie electivă îl are este format şi din anumite obligaţii, pe care persoana care o deţine trebuie să le respecte, nu reprezintă o înfrângere a normelor constituţionale. Dreptul la muncă şi dreptul de asociere ale persoanei care deţine funcţia publică nu sunt îngrădite prin instituirea incompatibilităţilor, mai ales ca aceasta are la dispoziţie posibilitatea de a alege între funcţia publică şi activităţile din mediul privat. De asemenea, încetarea mandatului de ales local reprezintă o sancţiune ce se aplică alesului local ca urmare a constatării incompatibilităţii sale, iar incompatibilitatea este reprezentată de ipotezele legale expres prevăzute de lege, în cazul dat, încheierea de contracte comerciale între societatea deţinută de alesul local - autor al prezentei excepţii - şi autoritatea locală din care face parte. Depune note scrise. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 335 din 11 mai 2017. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 2 noiembrie 2016, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din 28 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 651/46/2016, Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 90, art. 91 alin. (4) şi art. 92 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Romulus Bulacu într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a unui raport de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate prin care s-a reţinut starea de incompatibilitate. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile sunt neconstituţionale, deoarece nu vizează o incompatibilitate de natura celor reglementate de Constituţie ori de legi speciale, ci au în vedere încheierea unor contracte de persoane care deţin anumite funcţii sau calităţi în instituţii ale statului. Pe cale de consecinţă, atât timp cât Constituţia nu prevede expres acest tip de incompatibilităţi, prevederile legale criticate excedează acesteia şi îngrădesc atât dreptul fundamental de alegere a profesiei deţinute anterior alegerii într-o funcţie publică de autoritate, cât şi dreptul de a fi ales, prin obligaţia ce i se impune de a renunţa la mandatul de ales local înainte de expirarea acestuia. Se creează, totodată, o discriminare între persoanele care deţin aceleaşi funcţii, prin obligaţia de a renunţa la una dintre ele. În plus, interdicţia de a încheia contracte comerciale, prevăzută de art. 90 din Legea nr. 161/2003, fără a fi condiţionată de obţinerea vreunui interes patrimonial de către persoana care deţine dubla calitate de ales local şi de asociat/acţionar al unei societăţi, se abate de la scopul Legii nr. 161/2003. De altfel, autorul excepţiei susţine că, în cauză, „nu există o implicare directă a reclamantului în tranzacţie şi nici interes personal de natură patrimonială“. 7. Se susţine, de asemenea, că prevederile art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 sunt contrare art. 123 alin. (4) din Constituţie şi încalcă principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, deoarece acordă prefectului prerogativa de a constata încetarea mandatului de ales local, ceea ce creează un raport de subordonare între prefect si autorităţile administraţiei publice locale. Or, prerogativa de a constata încetarea mandatului unui ales local trebuie să aparţină doar consiliului judeţean ori local, în conformitate cu art. 120-122 din Constituţie. 8. De asemenea se apreciază că prevederile art. 92 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 contravin principiului neretroactivităţii legii. Măsura de încetare a mandatului de ales local ar trebui să producă efecte numai pentru viitor, respectiv de la data constatării stării de incompatibilitate, şi nu de la data încheierii contractelor. Se ajunge la o situaţie neclară, în condiţiile în care starea de incompatibilitate este constatată ulterior încheierii contractelor, iar mandatul alesului local încetase la data încheierii contractelor. 9. Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 11. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, de exemplu, deciziile nr. 305 din 13 iunie 2013, nr. 401 din 8 octombrie 2013, nr. 326 din 18 aprilie 2006, nr. 93 din 3 martie 2015, nr. 175 din 29 martie 2016, nr. 1.076 din 14 iulie 2011 şi nr. 401 din 8 octombrie 2013. Reţine că incompatibilitatea stabilită prin dispoziţiile legale criticate reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, precum şi pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparţialitate a funcţiilor publice. Astfel, prevederile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 dau eficienţă principiilor care guvernează spiritul Legii nr. 161/2003: imparţialitatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public. Invocă prevederile art. 25 din Legea nr. 215/2001, potrivit cărora, în exercitarea funcţiei de autoritate publică, consilierii locali au obligaţia de a avea o conduită în acord cu dispoziţiile legale, să manifeste imparţialitate, integritate sub imperiul respectării primordialităţii interesului public. 12. Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale, sens în care face trimitere la punctul său de vedere exprimat anterior şi reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.076 din 14 iulie 2011, nr. 305 din 13 iunie 2013 şi nr. 401 din 8 octombrie 2013. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 90, art. 91 alin. (4) şi art. 92 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003. Prevederile criticate din Legea nr. 161/2003 au următorul cuprins: - art. 90: "(1) Consilierii locali şi consilierii judeţeni care au funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor ori alte funcţii de conducere, precum şi calitatea de acţionar sau asociat la societăţile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective.(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care funcţiile sau calităţile respective sunt deţinute de soţul sau rudele de gradul I ale alesului local." – art. 91 alin. (4): „În situaţia în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunţă la una dintre cele două funcţii incompatibile în termenul prevăzut la alin. (3), prefectul va emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local la data împlinirii termenului de 15 zile sau, după caz, 60 de zile, la propunerea secretarului unităţii administrativ-teritoriale. Orice persoană poate sesiza secretarul unităţii administrativ-teritoriale.“; – art. 92 alin. (1): „Încălcarea dispoziţiilor art. 90 atrage încetarea de drept a mandatului de ales local la data încheierii contractelor.“ 16. În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în: art. 1 alin. (4) privind separaţia şi echilibrul puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, art. 16 alin. (1) şi (3) privind egalitatea în drepturi, art. 37 alin. (1) referitor la dreptul de a fi ales, art. 40 privind dreptul de asociere, art. 41 alin. (1) referitor la muncă şi protecţia socială a muncii, art. 45 privind libertatea economică, art. 123 alin. (4) potrivit căruia „Între prefecţi, pe de o parte, consiliile locale şi primari, precum şi consiliile judeţene şi preşedinţii acestora, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare“. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 90, art. 91 alin. (4) şi art. 92 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici similare celor formulate în prezenta cauză. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 9 din 10 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 17 februarie 2006, Decizia nr. 326 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din data de 12 mai 2006, Decizia nr. 631 din 3 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din data de 7 noiembrie 2006, Decizia nr. 398 din 24 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din data de 21 mai 2007, Decizia nr. 1.076 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 26 august 2011, Decizia nr. 305 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013, Decizia nr. 401 din 8 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 27 noiembrie 2013, Decizia nr. 93 din 3 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 21 mai 2015, Decizia nr. 550 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 17 august 2015, Decizia nr. 114 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 13 mai 2016, Decizia nr. 774 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 16 martie 2017, Decizia nr. 173 din 21 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 12 iulie 2017, Decizia nr. 335 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 1 august 2017, şi Decizia nr. 339 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 18 august 2017. 18. Curtea a reţinut, în esenţă, că incompatibilitatea consilierilor locali şi judeţeni care au funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor ori alte funcţii de conducere, precum şi calitatea de acţionar sau asociat la societăţile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ-teritoriale de a încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective a fost instituită de legiuitor ţinând cont de necesitatea prevenirii conflictelor de interese ale aleşilor locali. Astfel, dispoziţiile de lege criticate dau expresie principiilor care stau la baza acestei preveniri, şi anume: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public, astfel cum rezultă din prevederile art. 71 din Legea nr. 161/2003. 19. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (3) privind egalitatea în faţa legii şi condiţiile de ocupare a funcţiilor şi demnităţilor publice, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată, deoarece, pe de-o parte, dispoziţiile de lege criticate nu conţin norme discriminatorii, fiind aplicabile în mod egal tuturor celor vizaţi de ipoteza lor, iar, pe de altă parte, potrivit art. 16 alin. (3) din Constituţie, funcţiile şi demnităţile publice pot fi ocupate doar „în condiţiile legii“. Or, Legea nr. 161/2003, având ca scop asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, a instituit anumite incompatibilităţi, considerate ca fiind de natură a conduce la un conflict de interese. 20. Referitor la pretinsa încălcare a art. 37 din Legea fundamentală, privind dreptul de a fi ales, Curtea a reţinut că şi această susţinere este neîntemeiată, deoarece incompatibilitatea prevăzută de textele de lege criticate nu are ca efect îngrădirea dreptului de a fi ales. Astfel, potrivit art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, alesul local poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcţie, iar numai în situaţia în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunţă la una dintre cele două funcţii incompatibile în termenul prevăzut la alin. (3), prefectul va emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local la data împlinirii termenului de 15 zile sau, după caz, 60 de zile, la propunerea secretarului unităţii administrativ-teritoriale. Totodată, prin Decizia nr. 739 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 18 februarie 2015, Curtea a reţinut că înlăturarea incompatibilităţii depinde de voinţa celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calităţi incompatibile. Astfel, nu se poate îndeplini o funcţie publică care obligă la transparenţa modului de utilizare şi administrare a fondurilor publice, dacă, în acelaşi timp, o persoană este angrenată şi în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două funcţii ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunităţii şi a principiilor care stau la baza statului de drept. 21. Cu privire la dispoziţiile de lege criticate din perspectiva încălcării dreptului la muncă, Curtea a constatat că aceste susţineri sunt neîntemeiate, deoarece, potrivit art. 41 din Constituţie, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, iar alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă. Prin instituirea incompatibilităţii prevăzute de textele de lege criticate nu se îngrădeşte alegerea profesiei deţinute anterior alegerii într-o funcţie publică de autoritate, deoarece activitatea aleşilor locali trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcţionare a acestora. 22. Cu privire la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 45 din Constituţie, prin Decizia nr. 13 din 19 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 18 martie 2016, Curtea a reţinut că prin textul de lege criticat este limitat accesul liber al persoanei la o activitate economică. Însă această limitare respectă principiul proporţionalităţii, deoarece scopul urmărit de legiuitor este justificat de necesitatea exercitării funcţiei de viceprimar în condiţii de integritate şi transparenţă decizională; prevederile legale criticate sunt adecvate scopului urmărit, fiind apte să ducă la atingerea acestuia. Cu privire la caracterul necesar al măsurii se observă că acesta este justificat, întrucât exclude exercitarea unei funcţii private, specifice mediului de afaceri, care ar putea aduce atingere interesului public şi încrederii cetăţenilor în autorităţile administraţiei publice în condiţiile în care funcţia de viceprimar poate să presupună atribuţii referitoare la bugetul local. S-a mai observat, de asemenea, că există un raport rezonabil de proporţionalitate între cerinţele de interes general referitoare la buna administrare a banilor publici şi protecţia dreptului fundamental la accesul liber la o activitate economică. De altfel, prin textul constituţional pretins încălcat se reglementează cu privire la garantarea acestuia în condiţiile legii. Ca atare, având în vedere criticile de neconstituţionalitate formulate, cele reţinute de instanţa de contencios constituţional în jurisprudenţa sa se aplică mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte prezenta cauză. 23. Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003, Curtea a reţinut că prevederile criticate nu vizează crearea unui raport de subordonare între prefect şi autorităţile administraţiei publice locale, dimpotrivă, încetarea mandatului intervine în temeiul legii, fără a i se atribui prefectului competenţa de a aprecia asupra valabilităţii mandatului de ales local. De altfel, ordinul prefectului are doar rolul de a constata o stare de fapt în ceea ce îl priveşte, în mod exclusiv, pe alesul local (a se vedea în acest sens, Decizia nr. 398 din 24 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 21 mai 2007). 24. În final, Curtea a reţinut că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate a alesului local revine instanţei judecătoreşti, care, cu prilejul soluţionării acţiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, analizează particularităţile fiecărei speţe, în lumina dispoziţiilor legale cu incidenţă în materie, astfel încât soluţia dispusă să corespundă scopului legii de asigurare a imparţialităţii, protejare a interesului social şi evitare a conflictului de interese. 25. Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 26. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 92 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, în raport cu dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, Curtea reţine că normele legale criticate stabilesc un reper temporal cert pentru încetarea de drept a mandatului de ales local, şi anume la data încheierii contractelor civile, sancţionând astfel o conduită ulterioară intrării în vigoare a legii. În aceste condiţii, Curtea constată că prevederile legale nu dispun pentru trecut şi, prin urmare, principul neretroactivităţii legii nu este, sub niciun aspect, încălcat. 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Romulus Bulacu în Dosarul nr. 651/46/2016 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 90, art. 91 alin. (4) şi art. 92 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 12 iulie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
