Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, în interpretarea dată de punctul 2 al dispozitivului Deciziei nr. 16/8.06.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, precum şi în interpretarea lui corelată cu prevederile art. 10 din aceeaşi lege“, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 224D/2019, excepţie ridicată de Constantin Costinel Breazu în Dosarul nr. 6.422/95/2017/a20 al Tribunalului Gorj - Secţia penală. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului ca inadmisibilă, aceasta neavând legătură cu fondul cauzei. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, se solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată. În acest sens, sunt invocate paragrafele 25 şi 26 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 418 din 19 iunie 2018. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea nr. 3 din 21 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 6.422/95/2017/a20, Tribunalul Gorj - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, în interpretarea dată de punctul 2 al dispozitivului Deciziei nr. 16/8.06.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, precum şi în interpretarea lui corelată cu prevederile art. 10 din aceeaşi lege“, excepţie ridicată de Constantin Costinel Breazu într-o cauză având ca obiect, printre altele, stabilirea vinovăţiei autorului excepţiei sub aspectul săvârşirii mai multor infracţiuni, printre care şi a infracţiunii de spălare a banilor în formele prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că, pentru a tranşa disputa apărută în practica instanţelor judecătoreşti în legătură cu subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor, prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, instanţa supremă a statuat, la punctul 2 al dispozitivului deciziei anterior menţionate, cu valoare obligatorie pentru instanţe, că „subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi şi subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile“. 6. Se susţine că, dezlegând chestiunea de drept de această manieră, instanţa supremă a conferit textului criticat valenţe neconstituţionale, interpretarea dată fiind contrară dispoziţiilor art. 1 alin. (5) şi ale art. 23 alin. (12) din Constituţie; aceasta deoarece, în loc să aducă clarificări, prin decizia pronunţată, instanţa supremă a sporit confuzia care poartă asupra voinţei legiuitorului în privinţa subiectului activ al infracţiunii de spălare a banilor. 7. În acest sens, autorul excepţiei de neconstituţionalitate atrage atenţia asupra a două aspecte esenţiale. 8. Primul dintre acestea priveşte dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 656/2002, care enumeră limitativ care sunt categoriile de persoane fizice şi juridice care intră sub incidenţa acestei legi, articol ce face parte din capitolul II al legii analizate şi pare să exprime voinţa legiuitorului de a restrânge aplicabilitatea prevederilor acestui act normativ la persoanele astfel enumerate. Prin urmare, se susţine că subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor este unul calificat, aspect care nu a fost analizat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia pronunţată, dar care nu este incompatibil cu dezlegarea dată de aceasta în privinţa „autospălării banilor“. 9. Al doilea aspect învederat de autorul excepţiei se referă la esenţa conceptuală a infracţiunii de spălare a banilor, care urmăreşte să sancţioneze acele persoane care, prin anumite acte de conduită interzise de lege, tind să creeze o aparenţă de legalitate a provenienţei ilicite a averii dobândite. Aşadar, se arată că, în oricare dintre variantele infracţiunii de spălare a banilor, există cel puţin două infracţiuni, dintre care una este infracţiunea subiect - cea de spălare a banilor -, iar cealaltă este infracţiunea predicat - cea din care provin bunurile supuse procesului de spălare a banilor. Se susţine că, în substanţa ei, infracţiunea de spălare a banilor are drept scop acoperirea, sub o aparenţă a legalităţii, a infracţiunii principale, pentru a nu fi identificată sursa bunurilor, de unde şi cerinţa autonomiei ei în raport cu infracţiunea predicat, aspect subliniat prin decizia anterior menţionată pronunţată de instanţa supremă. 10. Din perspectiva conţinutului constitutiv al infracţiunii de spălare a banilor, se observă că, din punct de vedere subiectiv, textul criticat include, în oricare dintre variantele alternative de săvârşire, condiţia ca autorul infracţiunii de spălare a banilor să cunoască faptul că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni. Impunerea acestei cerinţe pare să exprime voinţa legiuitorului de a exclude din sfera subiecţilor activi ai infracţiunii de spălare a banilor, comisă în oricare dintre modalităţile alternative ale elementului material, pe autorul infracţiunii din care provine bunul spălat. Se apreciază că numai printr-o astfel de construcţie logică se justifică cerinţa expresă ca autorul infracţiunii de spălare a banilor să cunoască provenienţa ilicită a bunurilor, pentru că numai dacă autorii celor două fapte sunt diferiţi există eventualitatea ca autorul faptelor de spălare a banilor să nu cunoască sursa frauduloasă a achiziţiei bunurilor. Totodată, se arată că este de domeniul evidenţei că, dacă autorul infracţiunii de spălare a banilor este unul şi acelaşi cu cel al infracţiunii principale, din care provine bunul, o atare cerinţă devine superfluă în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Codul penal. 11. De asemenea, se arată că, sub aspectul cerinţei ca autorul spălării banilor să cunoască provenienţa bunurilor, infracţiunea analizată [în mod special, varianta alternativă prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002] se aseamănă cu infracţiunea de tăinuire, reglementată de art. 270 din Codul penal (art. 221 din Codul penal din 1969), autorul infracţiunii de tăinuire neputând fi şi autorul infracţiunii din care provine bunul tăinuit, pentru că nimeni nu îşi poate tăinui propria faptă; se susţine că, în acest ultim caz, tăinuirea este absorbită în infracţiunea din care provine bunul tăinuit, fiind o consecinţă firească a acesteia. În această ipoteză, autorul răspunde numai pentru cea din urmă infracţiune, deoarece a intrat în posesia bunurilor prin comiterea primei infracţiuni, fiind nerelevant din punct de vedere penal dacă săvârşeşte ulterior şi acte de executare specifice infracţiunii de tăinuire, întrucât ordinea de drept a fost deja încălcată de către făptuitor prin săvârşirea infracţiunii principale. Se susţine că, la fel ca infracţiunea de tăinuire, pe a cărei schemă logico-juridică a fost construită, infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă şi corelativă în acelaşi timp, fiind, aşadar, condiţionată de săvârşirea anterioară a altei fapte din care provine bunul spălat, care constituie, astfel, situaţia-premisă. 12. Se susţine că, de aici, rezultă două consecinţe esenţiale, respectiv aceea că subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor acţionează întotdeauna cu intenţie directă, deoarece cunoaşte împrejurarea că bunul provine dintr-o faptă prevăzută de legea penală şi urmăreşte obţinerea unui folos material, precum şi aceea că subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor nu poate fi autorul faptei din care provine bunul şi nici instigatorul sau complicele acestuia (Vintilă Dongoroz şi colaboratorii, Explicaţii teoretice ale Codului penal român, volumul III, ediţia a II-a, Editura Academiei Române, Editura All Beck, 2003, p. 570, 572; Tudorel Toader, Drept penal român. Partea specială, ediţia a IV-a revizuită şi actualizată, Editura Hamangiu, 2009, p. 210; Valerian Cioclei, Drept penal român, Partea specială, Infracţiuni contra patrimoniului, Editura CH Beck, 2011, p. 200; Mihail Udroiu, Drept penal român, Partea generală. Partea specială, ediţia a IV-a, Editura CH Beck, 2013, p. 484-485). 13. Totodată, se arată că, similar infracţiunii de tăinuire, obiectul protecţiei penale în cazul infracţiunii de spălare a banilor este, în principal, înfăptuirea justiţiei, pentru că prin ascunderea faptei ilicite sub o aparenţă de legalitate, prin crearea de circuite infracţionale de amploare ori prin manevre ascunse, se încearcă, şi de multe ori se reuşeşte, îngreunarea identificării infracţiunii în legătură cu care au fost concepute faptele sau a tragerii la răspundere penală a autorilor acestora (Vintilă Dongoroz şi colaboratorii, Explicaţii III, p. 538; Valerian Cioclei, op. cit., p. 198; Mihail Udroiu, Victor Constantinescu, Noul Cod penal. Codul penal anterior, Editura Hamangiu, 2014, p. 271). 14. Se mai susţine că, anterior pronunţării Deciziei nr. 16 din 8 iunie 2016 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, tendinţa majoritară a practicii, inclusiv a instanţei supreme, era de a valoriza o voinţă a legiuitorului care - chiar dacă într-un mod relativ confuz, incoerent şi plin de echivoc - părea să înlăture posibilitatea ca una şi aceeaşi persoană să comită atât infracţiunea principală, cât şi infracţiunea subsecventă de spălare a banilor; mai mult, se arată că aceeaşi practică părea să exprime ideea că subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor este unul calificat, circumscris sferei determinate de enumerarea limitativă prevăzută la art. 10 (fost art. 8) din Legea nr. 656/2002. 15. Aşadar, se susţine că, dezlegând chestiunea de drept analizată, în sensul că subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a introdus, pe cale de interpretare, elemente care accentuează neclaritatea şi lipsa de precizie şi de previzibilitate a legii, din perspectiva sferei subiectului activ al infracţiunii de spălare a banilor, iar, pe de altă parte, extind nepermis de mult domeniul infracţiunii la alte situaţii, care nu rezultă în mod explicit din redactarea conţinutului constitutiv al infracţiunii de spălare a banilor. De asemenea, se arată că instanţa supremă nu a evocat, nici măcar în dezvoltarea considerentelor deciziei astfel pronunţate, caracterul calificat/ circumstanţiat sau, dimpotrivă, necircumstanţiat al subiectului activ al infracţiunii de spălare a banilor. Or, în dreptul penal substanţial, guvernat de principiul fundamental al legalităţii incriminării şi a pedepsei, nu este permisă niciun fel de interpretare extensivă a unei norme de incriminare, fiind posibile numai acele interpretări care conduc la un efect declarativ ori chiar restrictiv al normei interpretate. 16. Totodată, se arată că, într-un sistem de drept democratic, bazat pe principiul fundamental al statului de drept, ca expresie a democraţiei constituţionale, a fortiori o normă de incriminare trebuie să satisfacă cerinţele de calitate a legii. Se face trimitere la Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 8 iunie 2006, pronunţată în Cauza Lupşa împotriva României, dar şi la Decizia Curţii Constituţionale nr. 418 din 19 iunie 2018, prin care Curtea a reţinut, la paragraful 24, că autorul sau coautorul infracţiunii principale, complicele ori instigatorul la infracţiunea principală (delictum principale din care provin banii murdari) nu poate fi subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor (delictum subsecvens). Se arată, totodată, că expresia „cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni“, din cuprinsul normei de incriminare, este folosită de legiuitor pentru a exclude din sfera subiecţilor activi persoanele implicate în comiterea infracţiunii din care provin bunurile. Se susţine, de asemenea, că legiuitorul foloseşte o exprimare asemănătoare şi în cazul infracţiunii de tăinuire şi nimeni nu a susţinut că persoana care a săvârşit infracţiunea din care provine bunul tăinuit poate fi subiect activ al infracţiunii de tăinuire. 17. Se observă că, în acelaşi timp, în cazul modalităţilor alternative de comitere a infracţiunii de spălare a banilor, reglementate de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, Curtea pare să admită teza că ele pot fi săvârşite şi de către autorul infracţiunii principale, însă, pe de o parte, ideea anterior exprimată tot de către Curtea Constituţională în cuprinsul Deciziei nr. 418 din 19 iunie 2018 este una de principiu, care nu distinge între diferitele variante normative ale elementului material al infracţiunii analizate, iar, pe de altă parte, nu poate fi pierdută din vedere unicitatea infracţiunii de spălare a banilor, care reiese din modul de redactare a art. 2 lit. a) din Legea nr. 656/2002. 18. De altfel, se susţine că, prin aceeaşi Decizie nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, care a generat pronunţarea de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 418 din 19 iunie 2018, instanţa supremă a subliniat la pct. 1 al dispozitivului aspectul că „Acţiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare, respectiv schimbarea sau transferul, ascunderea ori disimularea, dobândirea, deţinerea sau folosirea sunt modalităţi alternative ale elementului material al infracţiunii unice de spălare a banilor“. 19. Or, având în vedere caracterul unitar al incriminării tuturor variantelor normative ale infracţiunii de spălare a banilor, precum şi împrejurarea că dezlegarea chestiunii de drept în dezbatere vizează infracţiunea de spălare a banilor în ansamblul său, se susţine că cele reţinute de instanţa de contencios constituţional, cu referire la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, respectiv imposibilitatea comiterii de către autorul infracţiunii principale a infracţiunii subsecvente de spălare a banilor, sunt valabile mutatis mutandis şi în privinţa art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002. A nu raţiona astfel înseamnă a contrazice voinţa legiuitorului şi a divide, pe cale de interpretare, unica infracţiune de spălare a banilor, în alcătuirea ei juridică, obiectivă şi subiectivă, într-un număr de 3 infracţiuni distincte de spălare a banilor, fiecare cu un regim juridic distinct, inclusiv sub aspectul subiectului activ, ceea ce este inadmisibil. 20. Se mai arată că, prin Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018, Curtea Constituţională s-a pronunţat doar cu privire la problema subiectului activ al infracţiunii de spălare a banilor prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002; prin urmare, nu a fost niciodată analizată constituţionalitatea întregului art. 29 din Legea nr. 656/2002, respectiv caracterul neclar al acestuia, sub aspectul subiectului activ al infracţiunii, caracter ce rezultă din corelarea normei de incriminare analizate cu prevederile art. 10 din lege. 21. Tribunalul Gorj - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 22. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 23. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 24. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 25. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, în interpretarea dată de punctul 2 al dispozitivului Deciziei nr. 16/8.06.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, precum şi în interpretarea lui corelată cu prevederile art. 10 din aceeaşi lege. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul critică, în realitate, dispoziţiile art. 10 şi ale art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 12 octombrie 2012, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 25 august 2016, referitoare la infracţiunea de spălare a banilor, care au următorul cuprins: - Art. 10: "Intră sub incidenţa prezentei legi următoarele persoane fizice sau juridice: a) instituţiile de credit şi sucursalele din România ale instituţiilor de credit străine; b) instituţiile financiare, precum şi sucursalele din România ale instituţiilor financiare străine; c) administratorii de fonduri de pensii private, în nume propriu şi pentru fondurile de pensii private pe care le administrează, agenţii de marketing autorizaţi/avizaţi în sistemul pensiilor private; d) cazinourile; e) auditorii, persoanele fizice şi juridice care acordă consultanţă fiscală sau contabilă; f) notarii publici, avocaţii şi alte persoane care exercită profesii juridice liberale, în cazul în care acordă asistenţă în întocmirea sau perfectarea de operaţiuni pentru clienţii lor privind cumpărarea ori vânzarea de bunuri imobile, acţiuni sau părţi sociale ori elemente ale fondului de comerţ, administrarea instrumentelor financiare sau a altor bunuri ale clienţilor, constituirea sau administrarea de conturi bancare, de economii ori de instrumente financiare, organizarea procesului de subscriere a aporturilor necesare constituirii, funcţionării sau administrării unei societăţi comerciale, constituirea, administrarea ori conducerea societăţilor comerciale, organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare sau a altor structuri similare ori desfăşurarea, potrivit legii, a altor activităţi fiduciare, precum şi în cazul în care îşi reprezintă clienţii în orice operaţiune cu caracter financiar ori vizând bunuri imobile; g) furnizorii de servicii pentru societăţile comerciale şi alte entităţi sau construcţii juridice, alţii decât cei prevăzuţi la lit. e) sau f), aşa cum sunt definiţi la art. 2 lit. k); h) persoanele cu atribuţii în procesul de privatizare; i) agenţii imobiliari; j) asociaţiile şi fundaţiile; k) alte persoane fizice sau juridice care comercializează bunuri şi/sau servicii, numai în măsura în care acestea au la bază operaţiuni cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacă tranzacţia se execută printr-o singură operaţiune sau prin mai multe operaţiuni ce par a avea o legătură între ele.;" – Art. 29 alin. (1) lit. a) şi b): "(1) Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani: a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; b) ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni." 26. Ulterior invocării prezentei excepţii de neconstituţionalitate, Legea nr. 656/2002 a fost abrogată prin Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 18 iulie 2019. Într-o atare ipoteză devine incidentă Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a constatat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Pentru aceste motive, Curtea constată că se impune ca instanţa de contencios constituţional să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor art. 10 şi ale art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 în forma lor în vigoare la data sesizării Curţii Constituţionale. 27. Anterior sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 au făcut obiectul Deciziei nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, referitoare la infracţiunea de spălare a banilor. Prin decizia anterior menţionată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit, printre altele, că subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, poate fi şi subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile. Aşa fiind, la data sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, prevederile art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 erau aplicabile în interpretarea dată acestora prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, anterior menţionată. 28. Se susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) cu privire la calitatea legii şi ale art. 23 alin. (12) privind legalitatea incriminării şi a pedepsei. 29. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a admis sesizarea şi a stabilit că: (i) acţiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare, respectiv schimbarea sau transferul, ascunderea ori disimularea, dobândirea, deţinerea sau folosirea sunt modalităţi alternative ale elementului material al infracţiunii unice de spălare a banilor; (ii) subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi şi subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile; (iii) infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă, nefiind condiţionată de existenţa unei soluţii de condamnare pentru infracţiunea din care provin bunurile. 30. Curtea reţine, de asemenea, că dispoziţiile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate prin raportare la critici similare, Curtea Constituţională pronunţând, în acest sens, Decizia nr. 545 din 26 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 10 februarie 2020, şi Decizia nr. 116 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 29 iunie 2020, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată. 31. Prin Decizia nr. 116 din 10 martie 2020, precitată, paragraful 22, Curtea a reţinut că, prin Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 19 iulie 2018, a constatat că dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în ceea ce priveşte subiectul activ al infracţiunii (pct. 2 din dispozitiv), sunt neconstituţionale. S-a reţinut, totodată, că, în soluţia pronunţată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, atunci când a stabilit că, subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi şi subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile, nu a distins între modalităţile normative alternative ale infracţiunii de spălare a banilor, prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi, respectiv, c) din Legea nr. 656/2002. Însă instanţa de contencios constituţional, în cuprinsul Deciziei nr. 418 din 19 iunie 2018, paragraful 14, a făcut o distincţie referitoare la varianta normativă reglementată la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, arătând că, în ipoteza săvârşirii faptelor de spălare a banilor şi a infracţiunii din care aceştia provin de către acelaşi subiect activ, organele judiciare sunt chemate să aprecieze, în fiecare situaţie în parte, dacă infracţiunea de spălare a banilor este suficient de bine individualizată faţă de infracţiunea predicat şi dacă se impune reţinerea unui concurs de infracţiuni sau a unei infracţiuni unice. 32. Prin aceeaşi decizie, Decizia nr. 116 din 10 martie 2020, paragrafele 23-38, analizând dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, Curtea Constituţională a reţinut că varianta normativă prevăzută la alin. (1) lit. a) constă în fapte de schimbare sau transfer de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul ajutării persoanei care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; varianta normativă reglementată la alin. (1) lit. b) constă în ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni; iar varianta infracţională prevăzută la alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege constă în dobândirea, depunerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni. Curtea a stabilit că primele două modalităţi normative, reglementate la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, corespund scopului reglementării infracţiunilor de spălare a banilor, acela de combatere a acţiunilor de ascundere şi disimulare a provenienţei unor bunuri rezultate din săvârşirea de infracţiuni, în timp ce modalitatea normativă prevăzută la art. 29 lit. c) din Legea nr. 656/2002, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, este neconstituţională în ceea ce priveşte subiectul activ al infracţiunii. 33. Cu referire la prevederile art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, Curtea a constatat, astfel cum s-a reţinut atât în Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cât şi în Decizia Curţii Constituţionale nr. 418 din 19 iunie 2018, paragraful 21, că acestea reglementează o modalitate faptică de săvârşire a infracţiunii de spălare a banilor, modalitate ce nu poate fi comisă de autorul infracţiunii din care provin bunurile, deoarece acesta nu se poate autofavoriza. Prin urmare, modalitatea normativă prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, prin felul în care este reglementată, exclude, de plano, incriminarea „autospălării“, motiv pentru care nu încalcă principiul ne bis in idem. 34. De asemenea, prin aceeaşi decizie, Curtea a mai reţinut că dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 sunt clare, precise şi previzibile sub aspectul acţiunilor care constituie elementul material al infracţiunii de spălare a banilor, potrivit acestora elementul material al infracţiunii antereferite constând în schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni. Aşa fiind, Curtea a constatat că prevederile art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (12) din Constituţie şi cu cele ale art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 35. Referitor la dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, acestea reglementează o modalitate de săvârşire a infracţiunii de spălare a banilor al cărei element material constă în fapte de ascundere sau disimulare care, prin natura lor, nu pot fi decât subsecvente dobândirii bunurilor provenite din săvârşirea de infracţiuni şi, totodată, diferite de acţiunile sau inacţiunile care formează elementul material al infracţiunii predicat. Prin urmare, tragerea la răspundere penală a aceleiaşi persoane pentru comiterea infracţiunii predicat, dar şi pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, în modalitatea prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, nu presupune o încălcare a principiului ne bis in idem, neimplicând judecarea şi pedepsirea subiectului activ al infracţiunii de spălare a banilor de două ori pentru aceeaşi faptă, ci, dimpotrivă, sancţionarea acestuia pentru fapte diferite, săvârşite la un anumit interval de timp, fapte care constituie elementul material al infracţiunii predicat şi, respectiv, al celei de spălare a banilor. 36. Având în vedere considerentele mai sus invocate, Curtea a constatat că interpretarea dată prevederilor art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a hotărât, printre altele, că subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi şi subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile, este în acord cu dispoziţiile art. 23 alin. (12) din Constituţie şi cu cele ale art. 7 din Convenţie. 37. Mai mult, noţiunile de „ascundere“ şi „disimulare“ folosite în cuprinsul textului criticat, precum şi sintagma care arată obiectul faptelor de ascundere sau disimulare, respectiv adevărata natură „a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora“ sunt clare, precise şi previzibile, norma de incriminare analizată fiind în acord cu exigenţele ce rezultă din prevederile constituţionale şi convenţionale referitoare la calitatea legii şi la principiul legalităţii incriminării. În acelaşi sens, Curtea a reţinut că, prin Decizia nr. 215 din 12 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 3 iunie 2016, paragraful 20, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, constatând că textele criticate stabilesc criterii obiective de apreciere a caracterului penal al operaţiunilor săvârşite în legătură cu bunul sau sumele rezultate dintr-o anumită infracţiune. 38. În ceea ce priveşte potenţialul paralelism între infracţiunea de tăinuire, prevăzută la art. 270 din Codul penal, şi cea de spălare a banilor, reglementată la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, prin Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018, paragraful 14, Curtea Constituţională a reţinut că împrejurarea că infracţiunea criticată ar fi uşor confundată cu cea de tăinuire, reglementată de art. 270 din Codul penal, nu conferă caracter neconstituţional primei infracţiuni, deoarece interpretarea şi aplicarea în concret a normelor legale reprezintă atributul exclusiv al instanţelor de judecată, cu atât mai mult cu cât diferenţa esenţială dintre spălarea de bani şi tăinuire este că, la dobândirea unui bun în cazul infracţiunii de spălare a banilor, fondurile provin din operaţiuni ilicite, ce au ca scop ascunderea banilor negri, pe când la tăinuire dobândirea bunurilor se face numai cu bani „albi“. De asemenea, prin Decizia nr. 545 din 26 septembrie 2019, paragraful 32, Curtea a constatat că infracţiunea de tăinuire, fiind inclusă în titlul IV - Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei al părţii speciale a Codului penal, reprezintă o incriminare cu caracter general, prin raportare la aceasta dispoziţiile legale criticate constituind norme juridice speciale de incriminare a unor infracţiuni cu un obiect juridic bine determinat, acela al protecţiei valorilor sociale din domeniul circulaţiei legale a banilor şi al prevenirii şi combaterii finanţării terorismului. Aşa fiind, încadrarea faptelor, potrivit art. 270 din Codul penal sau conform art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, va fi făcută de instanţele judecătoreşti, în fiecare caz în parte, în funcţie de specificul lor, aceasta reprezentând o chestiune de interpretare şi aplicare a legii, ce excedează competenţei instanţei de contencios constituţional, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată. 39. Referitor la critica privind dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 656/2002, Curtea a reţinut că, la o primă analiză a textului criticat, din interpretarea sa gramaticală strict izolată, ar rezulta că întregul act normativ se aplică doar persoanelor fizice şi juridice enumerate la art. 10 din cuprinsul său şi, prin urmare, că doar acestea din urmă pot avea calitatea de subiect activ al infracţiunilor reglementate la art. 29 din Legea nr. 656/2002. 40. Interpretând însă sistematic dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 656/2002, în contextul capitolelor I, II şi III din legea analizată, Curtea a constatat că toate trimiterile exprese la persoanele prevăzute la art. 10 din aceeaşi lege au în vedere activitatea de prevenire şi combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului, respectiv identificarea clienţilor şi prelucrarea informaţiilor referitoare la tranzacţiile efectuate de aceştia, precum şi activitatea Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor. Astfel, cu titlu exemplificativ, art. 2 defineşte la lit. d) noţiunea de „tranzacţie suspectă“, prin referire la activităţile clientului uneia dintre persoanele prevăzute la art. 10 din Legea nr. 656/2002, iar la lit. h) noţiunea de „relaţie de afaceri“, prin referire la activităţile profesionale ale persoanelor prevăzute la acelaşi art. 10; art. 3 alin. (6) din Legea nr. 656/2002 arată condiţiile în care instituţiile şi persoanele prevăzute la art. 10 din lege nu mai consideră o persoană ca fiind „expusă politic“; art. 5 din Legea nr. 656/2002 prevede, la alin. (1), în sarcina persoanelor fizice şi juridice enumerate în cuprinsul textului criticat obligaţia de a informa persoana desemnată conform art. 20 alin. (1) din aceeaşi lege, iar la alin. (5) şi (6) se prevede obligaţia Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor de a comunica persoanelor prevăzute la art. 10, în termen de 24 de ore, decizia de suspendare a efectuării unei anumite operaţiuni ori, după caz, măsura prelungirii acesteia, dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi, respectiv, dreptul persoanelor enumerate în cuprinsul textului criticat de a efectua operaţiunea în cauză, în situaţia în care autoritatea administrativă anterior menţionată nu face această comunicare; alin. (7) al art. 5 din Legea nr. 656/2002 dispune obligaţia persoanelor prevăzute la art. 10 din aceeaşi lege de a raporta Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, în cel mult 10 zile lucrătoare, efectuarea operaţiunilor cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacă tranzacţia se realizează prin una sau mai multe operaţiuni ce pot avea o legătură între ele; alin. (9) al art. 5 din Legea nr. 656/2002 dispune că persoanele prevăzute la art. 10 lit. e) şi f) din lege nu au obligaţia de a raporta către Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor informaţiile pe care le primesc sau pe care le obţin de la unul dintre clienţii lor în cursul determinării situaţiei juridice a acestuia ori al apărării sau reprezentării acestuia în cadrul unor proceduri judiciare ori în legătură cu acestea, inclusiv al acordării de consultanţă cu privire la declanşarea unor proceduri judiciare, potrivit legii, indiferent dacă aceste informaţii au fost primite sau obţinute înainte, în timpul ori după încheierea procedurilor; art. 6 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 prevede faptul că persoanele prevăzute la art. 10 din aceeaşi lege, care au cunoştinţă că o operaţiune ce urmează să fie efectuată are ca scop spălarea banilor, pot să efectueze operaţiunea fără informarea prealabilă a Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, dacă tranzacţia se impune a fi efectuată imediat sau dacă neefectuarea ei ar zădărnici eforturile de urmărire a beneficiarilor tranzacţiei suspecte. 41. Analizând dispoziţiile legale din cuprinsul capitolelor I-III din Legea nr. 656/2002, Curtea a constatat că scopul enumerării exprese în cuprinsul legii criticate a persoanelor fizice şi juridice prevăzute la art. 10 din acelaşi act normativ a fost de a stabili în sarcina acestora obligaţii, bine definite, referitoare la activitatea de prevenire şi combatere a spălării banilor, precum şi un anumit regim juridic al desfăşurării activităţilor acestora, prin raportare la activitatea Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, care presupune realizarea de informări permanente, cu privire la operaţiunile de natură financiară efectuate, în condiţiile reglementate prin legea analizată. 42. Prin urmare, cu toate că partea dispozitivă a art. 10 din Legea nr. 656/2002 este formulată de o manieră foarte generală, care la o primă analiză ar putea conduce la concluzia că, sub incidenţa dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 656/2002, ce reglementează infracţiunile de spălare a banilor, intră doar subiectele de drept prevăzute la art. 10 din acelaşi act normativ, Curtea reţine că intenţia legiuitorului a fost aceea de a enumera, la art. 10 din legea criticată, persoanele fizice şi juridice cărora le sunt aplicabile obligaţiile ce rezultă din măsurile administrative prevăzute la capitolele II şi III ale Legii nr. 656/2002. 43. De asemenea, Curtea a constatat că Legea nr. 656/2002 a fost abrogată prin Legea nr. 129/2019 şi, cu prilejul acestei operaţiuni legislative, enumerarea prevăzută la art. 10 din Legea nr. 656/2002 a fost preluată, cu câteva modificări, la art. 5 din Legea nr. 129/2019, care, în partea dispozitivă, califică, în mod expres, aceste persoane astfel reglementate ca fiind entităţi raportoare. 44. Interpretând teleologic prevederile art. 10 din Legea nr. 656/2002, prin raportare la argumentele mai sus arătate, Curtea a reţinut că intenţia legiuitorului a fost aceea de a desemna, în cuprinsul textului criticat, persoanele fizice şi juridice care au obligaţia de a raporta Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor tranzacţiile efectuate sau tranzacţiile care au legătură cu activităţile pe care le desfăşoară şi care ar putea ridica suspiciuni referitoare la comiterea unor activităţi de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, fără ca prin dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 656/2002 să fie restrânsă sfera subiecţilor activi ai infracţiunilor de spălare a banilor. 45. Această manieră de reglementare nu este însă de natură a încălca standardele de calitate a legii, prevăzute la art. 1 alin. (5) din Constituţie, şi principiul legalităţii incriminării, prevăzut la art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală şi la art. 7 din Convenţie, întrucât dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate impun posibilitatea înţelegerii de către destinatarii legii a conţinutului acesteia, la nevoie, cu ajutorul unui specialist. În acest sens, atât Curtea Constituţională, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului au statuat că principiul previzibilităţii legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. S-a arătat că este, în special, cazul profesioniştilor, care sunt obligaţi să dea dovadă de o mare prudenţă în exercitarea profesiei lor, motiv pentru care se aşteaptă din partea lor să acorde o atenţie specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă (Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 35, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Sud Fondi - S.R.L. şi alţii împotriva Italiei, paragraful 109). S-a reţinut, totodată, că, având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea de la Strasbourg a reţinut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută şi că una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, s-a statuat că numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, ale căror interpretare şi aplicare depind de practică, şi că oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. S-a reţinut, de asemenea, că, deşi certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenţei ca izvor de drept fiind o componentă necesară şi bine înrădăcinată în tradiţia legală a statelor membre. Prin urmare, s-a arătat că art. 7 paragraful 1 din Convenţie nu poate fi interpretat ca interzicând clarificarea graduală a regulilor răspunderii penale pe calea interpretării judiciare de la un caz la altul, cu condiţia ca rezultatul să fie coerent cu substanţa infracţiunii şi să fie în mod rezonabil previzibil (Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunţată în Cauza S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, şi Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 şi 37). 46. Or, având în vedere exigenţele mai sus analizate, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, raportate la cele ale art. 10 din aceeaşi lege, sunt clare, precise şi previzibile, destinatarii normelor de incriminare prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 având posibilitatea să determine conţinutul juridic şi sfera de aplicare a acestora, la nevoie cu ajutorul consultanţei juridice. 47. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele care au fundamentat deciziile mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 48. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Constantin Costinel Breazu în Dosarul nr. 6.422/95/2017/a20 al Tribunalului Gorj - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 10 şi ale art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, referitoare la infracţiunea de spălare a banilor, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Gorj - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 octombrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
