Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Maria-Eleonora Centea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11, ale art. 52 alin. (1) teza finală, ale art. 53 alin. (1) şi ale art. 139 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Valerian Azamfire în Dosarul nr. 691/109/2016/a4 al Tribunalului Argeş - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 232D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.706D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Valentin-Paul Trucă în Dosarul nr. 1.318/87/2013 al Tribunalului Teleorman - Secţia civilă. 4. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, Valentin-Paul Trucă, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Valentin-Paul Trucă, arată că este de acord cu conexarea cauzelor, sens în care a depus la dosar şi o cerere. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.706D/2019 la Dosarul nr. 232D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Valentin-Paul Trucă, care solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată, susţinând, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. l), ale art. 1 alin. (5) şi ale art. 21 alin. (3), prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi celor reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018, potrivit căreia repartizarea aleatorie a dosarelor constituie una dintre garanţiile legale ale imparţialităţii justiţiei. 7. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, în esenţă, că dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 sunt constituţionale, deoarece, aşa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 27 din 22 ianuarie 2020, Curtea Constituţională nu are competenţa de a cenzura opţiunea legiuitorului care a stabilit organul competent să aprobe/valideze compunerea completurilor de judecată şi să schimbe compunerea completurilor în situaţii obiective, iar o asemenea modalitate de legiferare nu echivalează cu conferirea de competenţe legislative unei autorităţi administrative. Referitor la situaţiile în care se schimbă membrii completurilor de judecată, atunci când un judecător a fost promovat la o instanţă superioară sau s-a pensionat, consideră că, în aceste situaţii obiective, temeiul unor asemenea schimbări este chiar legea. Cât priveşte celelalte dispoziţii de lege criticate, consideră, în esenţă, că şi acestea sunt constituţionale, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 71 din 9 februarie 2021. 8. Având cuvântul în replică, autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Valentin-Paul Trucă, precizează că tocmai motivele obiective care pot conduce la schimbarea membrilor completelor de judecată nu sunt prevăzute în lege. Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, justiţia nu doar trebuie făcută, ci trebuie să se şi vadă că s-a făcut justiţie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 9. Prin Încheierea din 22 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 691/109/2016/a4, Tribunalul Argeş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11, ale art. 52 alin. (1) teza finală, ale art. 53 alin. (1) şi ale art. 139 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de inculpatul Valerian Azamfire în cadrul soluţionării unei cauze penale având ca obiect săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată. 10. Prin Încheierea din 22 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.318/87/2013, Tribunalul Teleorman - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Valentin-Paul Trucă în cadrul soluţionării unei cauze privind derularea procedurii insolvenţei prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. 11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că soluţionarea cauzei de către un judecător prin „desemnare“, iar nu prin repartizare aleatorie, este neconstituţională. Astfel, dispoziţiile de lege criticate fac referire fie la colegiul de conducere al instanţei, fie la secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, care sunt organe administrative şi care nu pot adopta reglementări cu acelaşi caracter ca o lege. Or, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, procedura şi compunerea instanţelor se stabilesc numai prin lege, nu şi prin alte acte, cum ar fi regulamente, ordine etc. Prin raportare la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, se susţine că reglementarea compunerii completurilor de judecată trebuie realizată prin lege, şi nu prin acte ale colegiilor de conducere ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale celorlalte instanţe judecătoreşti, acte care au un caracter administrativ. Astfel, dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 304/2004 nu respectă exigenţa de reglementare în privinţa organizării şi funcţionării completurilor, ca structuri componente necesare organizării şi funcţionării instanţelor, prin lege organică. Un element esenţial al organizării şi funcţionării instanţelor, şi anume constituirea completurilor, este dat în competenţa colegiilor de conducere, organe administrative care, prin acte administrative cu o putere juridică inferioară legii, devin abilitate să reglementeze aspecte a căror reglementare trebuie realizată prin norme de nivelul legii organice. În concluzie, lipsa reglementării unei compuneri aleatorii a completurilor şi determinarea acestora prin hotărâri ale colegiului de conducere, emise în baza art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, intră în contradicţie gravă cu principiul imparţialităţii şi independenţei justiţiei şi, în consecinţă, cu dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 12. Referitor la dispoziţiile art. 11 şi ale art. 53 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, autorul excepţiei din Dosarul nr. 232D/2019 arată că sintagma „cu excepţia situaţiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective“, cuprinsă de art. 11, este lipsită de precizie şi generează ambiguitate, aplicarea discreţionară, subiectivism şi abuz ce se reflectă în caracterul de echitate, independenţă şi imparţialitate a procesului. În lipsa stabilirii prin lege în mod clar şi precis a situaţiilor de excepţie la care se referă ultima teză a art. 11 din Legea nr. 304/2004, cu referire la art. 53 alin. (2) din aceeaşi lege, textul criticat încalcă şi principiul egalităţii în faţa legii, deoarece inculpaţii nu beneficiază de garanţiile unei justiţii unice, egale şi imparţiale. Totodată, lipsa de calitate a legii în reglementarea unor situaţii de excepţie ce derogă de la principiul repartizării aleatorii şi al continuităţii nu asigură garanţiile constituţionale şi convenţionale ale unui proces echitabil. Aplicarea în condiţii lipsite de precizie şi claritate a excepţiei prevăzute de art. 11 din Legea nr. 304/2004 creează nu numai o încălcare a dreptului la un proces echitabil la care se referă art. 21 alin. (3) din Constituţie, ci şi o justiţie care nu mai este unică, imparţială şi egală pentru toţi, aşa cum prevede art. 124 alin. (2) din Constituţie. 13. În final, se susţine că şi art. 139 din Legea nr. 304/2004 este neconstituţional, deoarece reglementează o delegare de competenţă dată unui alt organ decât Parlamentul/Guvernul, cu încălcarea principiului specialităţii la care se referă art. 1 alin. (4) din Constituţie. 14. Tribunalul Argeş - Secţia penală şi Tribunalul Teleorman - Secţia civilă apreciază, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. 15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, cererea de conexare depusă la Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.706D/2019 de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, susţinerile autorului excepţiei prezent la şedinţa publică, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11, ale art. 52 alin. (1), ale art. 53 alin. (1) şi ale art. 139 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: - Art. 11: „Activitatea de judecată se desfăşoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor şi continuităţii, cu excepţia situaţiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective.“; – Art. 52 alin. (1): „Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuităţii completului. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti.“; – Art. 53 alin. (1): „Repartizarea cauzelor pe complete de judecată se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat.“; – Art. 139: "(1) Prin Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti se stabilesc: a) organizarea administrativă a curţilor de apel, a tribunalelor, a tribunalelor specializate şi a judecătoriilor; b) modul şi criteriile de repartizare a cauzelor pe complete de judecată, în vederea asigurării respectării principiilor distribuţiei aleatorii şi continuităţii; c) atribuţiile preşedinţilor, vicepreşedinţilor, judecătorilor inspectori, preşedinţilor de secţii, ale judecătorilor şi ale celorlalte categorii de personal; d) organizarea şi modul de desfăşurare a activităţii colegiilor de conducere ale instanţelor judecătoreşti şi a adunărilor generale ale judecătorilor; e) vacanţa judecătorească; f) modul de organizare, funcţionarea şi atribuţiile compartimentelor auxiliare de specialitate; g) modul de organizare, funcţionarea şi atribuţiile departamentului economico-financiar şi administrativ.(2) Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti se aprobă de Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin hotărâre care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I." 19. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 1 alin. (5) privind principiul supremaţiei Constituţiei, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 73 alin. (3) lit. l) privind reglementarea prin lege organică a organizării şi funcţionării Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi art. 126 privind instanţele judecătoreşti. De asemenea, prin prisma art. 20 din Constituţie referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, se invocă şi încălcarea prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că problema de drept a competenţei colegiilor de conducere ale curţilor de apel, tribunalelor, ale tribunalelor specializate şi ale judecătoriilor de a stabili modalitatea de desemnare a membrilor completurilor de judecată a mai fost supusă controlului de constituţionalitate, din perspectiva aceloraşi critici ca cele invocate în cauza de faţă, Curtea pronunţând Decizia nr. 71 din 9 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 25 mai 2021, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004. 21. Referitor la competenţa colegiilor de conducere ale curţilor de apel, ale tribunalelor, ale tribunalelor specializate şi ale judecătoriilor de a stabili modalitatea de desemnare a membrilor completurilor de judecată, Curtea a reţinut, la paragraful 33 al deciziei sus-menţionate, că ceea ce se critică este însăşi ideea de învestire ex lege a acestora cu competenţa de a stabili compunerea completurilor, ceea ce înseamnă că pot opta pentru o anumită modalitate concretă de desemnare a membrilor completurilor, tocmai pentru că legea nu reglementează dacă aceasta se face aleatoriu sau prin nominalizare. Or, legiuitorul are opţiunea să stabilească el însuşi organul competent să aprobe/valideze compunerea completurilor de judecată sau, din contră, să lase acest aspect în sfera actelor administrative normative. Învestirea/desemnarea colegiilor de conducere ex lege cu competenţa de a stabili ele însele compunerea completurilor de judecată nu pune nicio problemă de constituţionalitate. Curtea nu are competenţa să cenzureze opţiunea legiuitorului de a stabili la nivelul curţilor de apel, al tribunalelor sau al judecătoriilor organul competent să aprobe/valideze compunerea completurilor de judecată, iar la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să lase stabilirea organului competent în sarcina colegiului de conducere. 22. Curtea a mai reţinut că, referitor la modul concret de desemnare a membrilor completului, sunt aplicabile mutatis mutandis paragrafele 48 şi 51 din Decizia nr. 27 din 22 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 28 februarie 2020. Astfel, ori de câte ori o lege nu reglementează o anumită procedură de aducere la îndeplinire a unei măsuri/finalităţi prevăzute prin lege, revine actului administrativ normativ să o reglementeze, fără ca un asemenea procedeu să poată fi echivalat cu o adăugare la lege. În situaţia în care autoritatea administrativă emitentă a stabilit o anumită modalitate de desemnare a membrilor unor completuri cu privire la care legea nu dispune nimic, caz în care se încadrează şi situaţia litigioasă analizată, Curtea a constatat că aceasta are o marjă de apreciere ce nu poate fi contestată din perspectiva relaţiei dintre un act de reglementare primar şi unul secundar. 23. La paragraful 35 al Deciziei nr. 71 din 9 februarie 2021, Curtea a mai reţinut că nu există nicio prevedere constituţională sau vreo exigenţă rezultată din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care să impună ca modul de desemnare a membrilor completurilor să fie realizat în mod direct prin lege. În lipsa unei prevederi legale exprese, rezultă că legiuitorul a acceptat ca un act de reglementare secundară să realizeze acest lucru, ca act de executare a legii. O asemenea modalitate de legiferare nu echivalează cu conferirea de competenţe legislative unei autorităţi administrative, astfel că textul criticat nu contravine art. 61 şi art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie. 24. Curtea a mai reţinut, la paragraful 36 al Deciziei nr. 71 din 9 februarie 2021, că şi în privinţa curţilor de apel, a tribunalelor, a tribunalelor specializate şi a judecătoriilor este aplicabil mutatis mutandis paragraful 57 din Decizia nr. 27 din 22 ianuarie 2020, astfel că, dacă legea nu prevede în mod expres ca desemnarea membrilor completurilor să se facă prin tragere la sorţi sau prin nominalizare expresă, iar actul administrativ cu caracter normativ a reglementat, în lipsa unei dispoziţii legale restrictive, una dintre aceste două modalităţi înseamnă că această compunere a completului, sub aspectul desemnării membrilor săi, a fost realizată în baza şi în temeiul legii, cu alte cuvinte, prin lege. Pentru argumentele de mai sus, Curtea nu a reţinut nici încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituţie, în componenta sa referitoare la stabilirea prin lege a instanţei judecătoreşti. 25. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 26. Pentru aceleaşi argumente, Curtea constată că nici dispoziţiile art. 139 din Legea nr. 304/2004, care prevăd domeniile ce se stabilesc prin Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti, nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) care consacră principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale. Astfel, Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti este un act de reglementare secundară, act de executare a legii. Însă nu se poate susţine că dispoziţiile criticate conferă unei autorităţi administrative - Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, care aprobă acest regulament - o competenţă de legiferare cu privire la compunerea completurilor, deoarece nu există nicio prevedere constituţională sau vreo exigenţă rezultată din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care să impună ca modul de desemnare a membrilor completurilor să fie realizat în mod direct prin lege. 27. Referitor la dispoziţiile art. 11 şi ale art. 53 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, criticate de autorul excepţiei din Dosarul nr. 232D/2019, care susţine că sintagma „cu excepţia situaţiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective“, cuprinsă de art. 11, este lipsită de precizie şi generează ambiguitate, aplicarea discreţionară, subiectivism şi abuz ce se reflectă în caracterul de echitate, independenţă şi imparţialitate a procesului, Curtea constată că şi aceste critici sunt neîntemeiate. Astfel, potrivit art. 11 din Legea nr. 304/2004, activitatea de judecată se desfăşoară cu respectarea „principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor şi continuităţii“, iar, potrivit art. 53 alin. (1) din aceeaşi lege, „repartizarea cauzelor pe complete de judecată“ se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat. Prin reglementarea criticată, legiuitorul a instituit o excepţie de la principiul continuităţii, prevăzând că pot exista motive obiective pentru care judecătorul să nu poată participa la judecată. Faptul că în cuprinsul legii nu sunt enumerate aceste motive obiective nu poate conduce la neconstituţionalitatea textului de lege criticat, deoarece legiuitorul nici nu ar fi putut să prevadă, în mod exhaustiv, aceste situaţii obiective. În acest sens, dispoziţiile art. 52 alin. (1) teza finală prevăd că schimbarea membrilor completurilor se face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti. 28. Curtea reţine, astfel, că şi critica referitoare la încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, prin aceea că „inculpaţii nu beneficiază de garanţiile unei justiţii unice, egale şi imparţiale“ din cauza pretinsei neclarităţi a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 304/2004, este neîntemeiată, deoarece faptul că nu sunt prevăzute exhaustiv în lege criteriile obiective pentru schimbarea membrilor completelor, ci doar în regulament, nu echivalează cu instituirea unor privilegii sau discriminări. 29. Cât priveşte critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 126 privind instanţele judecătoreşti, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată, deoarece normele de lege criticate vizează reguli privind compunerea completurilor de judecată, fără a afecta principiul înfăptuirii justiţiei în numele legii şi cel potrivit căruia competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite numai prin lege. 30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Valerian Azamfire în Dosarul nr. 691/109/2016/a4 al Tribunalului Argeş - Secţia penală şi de Valentin-Paul Trucă în Dosarul nr. 1.318/87/2013 al Tribunalului Teleorman - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 11, ale art. 52 alin. (1), ale art. 53 alin. (1) şi ale art. 139 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Argeş - Secţia penală şi Tribunalului Teleorman - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 8 iulie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
