Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Răzvan Horaţiu Radu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 459 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ionela Mitru (fostă Canalos-Varga, fostă Negrici) în Dosarul nr. 3.758/93/2017 (2.067/2018) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.241D/2018. 2. La apelul nominal lipseşte autoarea excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 667 din 30 octombrie 2018, paragraful 38. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Decizia penală nr. 1.302/A din 17 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 3.758/93/2017 (2.067/2018), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 459 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Ionela Mitru (fostă Canalos-Varga, fostă Negrici) în soluţionarea apelului declarat împotriva Sentinţei penale nr. 388 din 15 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Ilfov - Secţia penală în Dosarul nr. 3.758/93/2017, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, în etapa admisibilităţii în principiu, cererea de revizuire formulată de autoare împotriva Sentinţei penale nr. 23/F/ din 25 ianuarie 2016, pronunţată de Tribunalul Ilfov - Secţia penală, prin care aceasta a fost condamnată. Astfel cum reiese din Încheierea din 9 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală în Dosarul nr. 3.758/93/2017 (2.067/2018), instanţa de apel a respins solicitările autoarei excepţiei de a fi audiată în calitate de revizuentă, de a fi audiat fostul soţ în calitate de martor, confruntarea martorului cu revizuenta, audierea celor două martore - mama şi sora revizuentei şi testul poligraf al revizuentei. În motivarea soluţiei de respingere a cererilor autoarei excepţiei, instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 420 alin. (5) din Codul de procedură penală, instanţa de apel poate readministra probele administrare în primă instanţă şi poate administra şi probe noi, în condiţiile art. 100 din Codul de procedură penală, însă dispoziţiile legale se completează cu cele specifice din materia revizuirii, respectiv secţiunea a III-a, capitolul V, referitoare la căile extraordinare de atac - revizuirea. Instanţa de apel a subliniat, totodată, că „în etapa admiterii în principiu nu se administrează probe de principiu, ci doar se examinează dacă faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale care să permită revizuirea“ [art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală]. În acest context, întrucât autoarea excepţiei a apreciat respingerea cererii de probatorii ca fiind restrictivă şi neconformă cu exigenţele dreptului la un proces echitabil, a invocat prezenta excepţie de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 459 din Codul de procedură penală. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din cuprinsul Încheierii din 9 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală în Dosarul nr. 3.758/93/2017 (2.067/2018), autoarea apreciază interpretarea instanţei de apel ca fiind restrictivă şi neconformă cu exigenţele dreptului la un proces echitabil, în condiţiile în care instanţa de apel nu a dispus cel puţin audierea sa. Solicită să se stabilească dacă, în procedura admiterii în principiu a cererii de revizuire, neadministrarea de probe şi, în principal, neascultarea petentului-revizuent corespund cu exigenţele dreptului la un proces echitabil. Apreciază că interpretarea instanţei de apel creează consecinţe de inegalitate în faţa legii. Reţine că, în cazul altor căi de atac, audierea este permisă. Totodată, susţine că reglementarea este neproporţională, injustă, înfrânge principiul constituţional al proporţionalităţii. 6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală apreciază că textul de lege criticat nu aduce atingere principiului egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie. Invocă în acest sens jurisprudenţa instanţei de control constituţional şi reţine că persoana faţă de care s-a pronunţat o hotărâre definitivă de condamnare nu se găseşte în aceeaşi situaţie juridică cu inculpatul, cazurile nefiind egale şi neimpunând o egalitate de tratament. Totodată, reţine că în faza procesuală a admisibilităţii se examinează îndeplinirea condiţiilor cerute de lege, instanţa neimplicându-se în niciun fel în judecata pe fond a unei acuzaţii în materie penală, aceasta verificând cererea de revizuire doar sub aspectul regularităţii sale, respectiv al îndeplinirii condiţiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii şi termenul de introducere. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 53 din Constituţie, arată că aceasta nu poate fi reţinută, prevederile constituţionale invocate fiind aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care să fie anterior constatată. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 459 din Codul de procedură penală. Faţă de motivarea instanţei de apel şi criticile de neconstituţionalitate formulate de autoare, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală, având următorul conţinut: „(3) Instanţa examinează dacă: […] e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea; […]“. 11. Autoarea susţine că normele procesual penale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 667 din 30 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 25 ianuarie 2019, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 13. În motivarea soluţiei sale, Curtea a făcut referire la considerentele Deciziei nr. 506 din 30 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015, paragrafele 21-24, în care a reţinut că, în etapa admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, instanţa de judecată verifică cererea sub aspectul regularităţii sale şi îndeplinirii condiţiilor de folosire a acestei căi de atac extraordinare, realizându-se în fapt o judecată (judicium rescindes). Aşadar, potrivit dispoziţiilor art. 459 din Codul de procedură penală, instanţa examinează dacă cererea de revizuire este făcută în condiţiile legii, respectiv cu privire la o hotărâre definitivă, în termen, de către o persoană îndreptăţită să folosească calea de atac a revizuirii, pentru temeiuri care corespund cazurilor de revizuire, reglementate expres de lege. 14. De asemenea, Curtea a reţinut că instanţa examinează dacă din probele depuse odată cu cererea de revizuire rezultă date suficiente pentru ca judecata asupra cererii să continue, deci cererea să fie admisă în principiu [art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală]. Aceste verificări de probe apar ca necesare în cazul de revizuire reglementat la art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală - când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză - fiind necesar ca faptele probatorii să fie noi, nefiind posibilă o prelungire a probatoriului pentru fapte sau împrejurări cunoscute de instanţă şi nici o readministrare sau o reinterpretare a probatoriului administrat, iar în cazurile prevăzute la lit. b), c) şi d) ale aceluiaşi articol, referitoare la mărturii mincinoase, înscrisuri false, fapte ilicite comise de subiecţi oficiali, atunci când acestea nu sunt dovedite prin hotărâri judecătoreşti. În verificarea probelor depuse odată cu cererea de revizuire, în această procedură, se aplică dispoziţiile din partea generală a Codului de procedură penală privitoare la probe şi mijloace de probă. 15. Aşadar, Curtea a constatat că admisibilitatea în principiu este o judecată de ordin procesual, privind regularitatea şi seriozitatea cererii de revizuire, pentru a se decide dacă este sau nu cazul să fie efectuat un control judecătoresc prin rejudecarea cauzei care face obiectul cererii de revizuire. Cu alte cuvinte, Curtea a reţinut că admisibilitatea în principiu este o activitate procesuală de statuare, privind exercitarea unui drept procesual şi, implicit, soluţionarea unei situaţii procesuale, deci o judecată. În această procedură, instanţa verifică existenţa unei concordanţe manifeste („evidente“) între cazul de revizuire invocat - dintre cele reglementate în art. 453 alin. (1) lit. a)-f) din Codul de procedură penală -, motivul pe care se sprijină şi dovezile sau probele invocate. 16. Cât priveşte susţinerile potrivit cărora normele procesual penale cuprinse în art. 459 alin. (3) lit. e) nu au caracter echitabil şi încalcă dreptul la apărare, întrucât, în această etapă, părţile nu pot propune probe, nu pot formula cereri sau apărări, nu pot dezbate în condiţii de contradictorialitate legalitatea şi eficacitatea probelor, Curtea a arătat că, prin Decizia nr. 506 din 30 iunie 2015, precitată, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală şi a constatat că soluţia legislativă potrivit căreia admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanţă „fără citarea părţilor“ este neconstituţională. Ca urmare a publicării deciziei precitate, art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală a fost modificat prin art. II pct. 114 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, având redactarea în vigoare, potrivit căreia admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanţă, în camera de consiliu, cu citarea părţilor şi cu participarea procurorului. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică examinarea admisibilităţii în principiu. În aceste condiţii, Curtea a constatat că revizuentul are posibilitatea de a aduce comentarii referitoare la tot ceea ce este avansat în drept sau în fapt de către procuror şi la tot ceea ce este prezentat de acesta cu privire la eventuala excludere a unor probe, la suspendarea executării hotărârii supuse revizuirii ori cu privire la instituirea în sarcina sa a obligaţiilor ce rezultă din dispunerea măsurii controlului judiciar, din această perspectivă, critica autorului excepţiei fiind neîntemeiată. 17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin decizia mai sus menţionată, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea. 18. Cu toate acestea, Curtea observă că, în prezenta cauză, autoarea excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate cu privire la normele procesual penale criticate, ci este nemulţumită, în realitate, de modul de interpretare şi aplicare a acestor prevederi de lege de către instanţa de apel. Or, asemenea aspecte nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ionela Mitru (fostă Canalos-Varga, fostă Negrici) în Dosarul nr. 3.758/93/2017 (2.067/2018) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 25 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
