Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin Ioan Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (8) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, excepţie ridicată de Paraschiva Dumineca în Dosarul nr. 750/42/2016 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 652D/2017. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru partea Curtea de Conturi a României, domnul consilier juridic Vasile-Cătălin Gentimir, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind autoarea excepţiei de neconstituţionalitate. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul consilierului juridic prezent, care arată că atât modalitatea în care legiuitorul redactează un text de lege, cât şi anumite aspecte legate de situaţiile/condiţiile pe care înţelege să le insereze în actele normative sunt de competenţa acestuia, desigur în limitele constituţionale. În ceea ce priveşte problematica dedusă controlului de constituţionalitate, precizează că pensia de serviciu pentru auditorii publici externi ai Curţii de Conturi a fost introdusă prin Legea nr. 217/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, fără a avea condiţii suplimentare în ceea ce priveşte beneficiul acesteia, textul de lege făcând numai referirea la asimilarea cu statutul funcţionarului public parlamentar. Ulterior, în anul 2010, normele care instituiau această pensie de serviciu au fost abrogate, aceasta fiind reintrodusă prin Legea nr. 7/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi. Prin această ultimă modificare au fost stabilite o regulă şi o excepţie: astfel, regula constă în faptul că toţi auditorii publici externi care au vechime de minimum 14 ani în această funcţie la Curtea de Conturi beneficiază de pensie de serviciu, indiferent dacă la data pensionării au îndeplinit această funcţie la Curtea de Conturi sau au o altă ocupaţie; excepţia vizează faptul că pot beneficia de pensie de serviciu şi auditorii publici externi care au o vechime de minimum 4 ani în această funcţie, cu condiţia ca la data pensionării să fi exercitat această funcţie, situaţie în care se aplică o penalizare de 1% pentru fiecare an lipsă până la 14 ani. Acest tratament diferenţiat pe care legiuitorul a înţeles să îl introducă este justificat de situaţiile diferite în care se află cele două categorii de auditori publici externi. Apreciază că, în cazul de faţă, prin criticile formulate se tinde la lărgirea sferei celor care beneficiază de o astfel de pensie de serviciu, respectiv la o uniformizare pentru toţi auditorii publici externi, context în care consideră că nu aceasta a fost intenţia legiuitorului. Faţă de cele prezentate, apreciază că textul criticat nu contravine prevederilor sau principiilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate. Depune concluzii scrise. 4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Astfel, opinează că, în ceea ce priveşte critica ce vizează diferenţierea între persoane care fac parte din categoria auditorilor publici externi ai Curţii de Conturi, pensionate înainte şi după modificările aduse prin Legea nr. 7/2016 prin care se susţine că s-ar crea o discriminare, aceasta nu poate fi reţinută, deoarece în cauză operează principiul tempus regit actum; referitor la critica ce priveşte inechitatea faţă de alte categorii de persoane beneficiare ale pensiei de serviciu cum ar fi magistraţii sau militarii, menţionează că nici aceasta nu poate fi reţinută, deoarece fiecare dintre aceste categorii profesionale are regimuri juridice diferite. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 13 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 750/42/2016, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (8) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Paraschiva Dumineca într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii/cereri prin care solicită anularea unui act administrativ emis de către Curtea de Conturi prin care i s-a respins cererea de eliberare a documentelor necesare în vederea stabilirii pensiei de serviciu, precum şi obligarea acestei instituţii la emiterea adeverinţei tip care să cuprindă elementele necesare stabilirii acestei forme de pensie în conformitate cu Legea nr. 94/1992, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 7/2016. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate, prin modificările survenite în dinamica legislativă, au creat premisele existenţei unei discriminări prin încălcarea principiului „la condiţii egale de pensionare, pensii egale“. Astfel, s-au format două categorii de persoane, respectiv cele care beneficiază de pensie de serviciu în condiţiile Legii nr. 94/1992 nemodificată, pentru o vechime de minimum 4 ani în cadrul Curţii de Conturi, indiferent dacă la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare se aflau sau nu în funcţia de auditor public extern, şi cele care se pensionează după data modificărilor operate prin Legea nr. 7/2016, care aveau condiţii egale de pensionare şi care nu mai pot beneficia de aceeaşi pensie de serviciu. Această situaţie este creată ca urmare a faptului că, printr-o interpretare forţată a normei, pentru aceeaşi limită de vârstă se impune ca la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare prevăzute de legislaţia în vigoare privind sistemul public de pensii să fi fost încadrate în funcţia de auditor public extern în cadrul Curţii de Conturi. Aşadar, deşi persoanele în discuţie se află într-o situaţie comparabilă, discriminarea este creată de momentul depunerii cererii de pensionare, motiv pentru care nu se justifică diferenţa de tratament rezultată din acordarea pensiei de serviciu, respectiv suprimarea acesteia. 7. De asemenea se arată că este încălcat principiul egalităţii în drepturi în raport cu alte categorii de persoane care desfăşoară activităţi ce impun anumite interdicţii prevăzute prin legi speciale şi care beneficiază de pensie de serviciu ca o compensaţie pentru activitatea marcată de incompatibilităţi şi restrângerea drepturilor recunoscute de lege tuturor cetăţenilor (magistraţi, militari etc.). Or, şi auditorii publici externi sunt supuşi aceloraşi interdicţii. Prin urmare, apreciază că modificarea legislativă criticată este contrară şi exigenţelor convenţionale cu privire la drepturile persoanelor privind respectarea bunurilor, întrucât pensia de serviciu, privită prin cele două componente ale sale - cea contributivă şi cea compensatorie - constituie un bun în sensul prevederilor Primului Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest context face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie. 8. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 9. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Guvernul, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 11. Avocatul Poporului, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, notele scrise depuse, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 51 alin. (8) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 3 aprilie 2014. Curtea observă că Legea nr. 94/1992 a fost modificată şi completată succesiv prin mai multe acte normative, iar prevederile criticate punctual au fost introduse prin Legea nr. 7/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr 41 din 19 ianuarie 2016. Dispoziţiile criticate au următorul cuprins: „(8) Persoanele care îndeplinesc condiţiile de vechime în specialitate în cadrul Curţii de Conturi, prevăzute la alin. (2), beneficiază, la îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare prevăzute de legislaţia în vigoare privind sistemul public de pensii, de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au avut sau au o altă ocupaţie. În acest caz, baza de calcul al pensiei de serviciu o reprezintă media veniturilor brute lunare din ultimele 12 luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, realizate de auditorii publici externi aflaţi în activitate în condiţii identice de funcţie, vechime, grad sau treaptă unde şi-a desfăşurat activitatea solicitantul, înaintea eliberării din funcţia de auditor public extern.“ Dispoziţiile art. 51 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 la care fac trimitere prevederile criticate au următorul conţinut: „(2) Persoanele care au îndeplinit funcţia de auditor public extern pe o durată de cel puţin 14 ani în cadrul Curţii de Conturi beneficiază, la îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare prevăzute de legislaţia în vigoare privind sistemul public de pensii, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de media veniturilor brute lunare realizate, cu caracter permanent, corespunzătoare ultimelor 12 luni de activitate anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare.“ 14. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) referitor la statul de drept şi la supremaţia Constituţiei, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 11 alin. (2) cu privire la dreptul internaţional şi intern şi ale art. 20 alin. (1) în legătură cu tratatele internaţionale privind drepturile omului. De asemenea, sunt menţionate prevederile art. 1 referitor la dreptul oricărei persoane fizice sau juridice la respectarea bunurilor sale din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale Cartei sociale europene, revizuite, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996 şi ratificată de România prin Legea nr. 74/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999, în componenta privind securitatea socială şi nediscriminarea (Partea II art. 12 şi Partea V art. E din Cartă). 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autoarea acesteia critică textele legale din perspectiva unei pretinse discriminări în ceea ce priveşte acordarea pensiei de serviciu, pe de o parte, între beneficiarii Legii nr. 94/1992 în forma avută înainte de modificările şi completările realizate prin Legea nr. 7/2016, faţă de cei cărora li se aplică Legea privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi în vigoare, cu modificările şi completările efectuate prin legea antereferită prin care s-au instituit anumite condiţii, precum şi faţă de anumite situaţii/ipoteze create prin aceste modificări şi completări, şi, pe de altă parte, consideră că este încălcat principiul egalităţii în drepturi prin raportare la alte categorii de beneficiari ai pensiei de serviciu sau pensiei speciale, cum ar fi, spre exemplu, magistraţii, militarii etc. Astfel, autoarea excepţiei apreciază că o suprimare a pensiei de serviciu pentru anumite categorii de persoane - auditori publici externi - este şi contrară protecţiei convenţionale acordate bunurilor. 16. Având în vedere cadrul legislativ în materie, Curtea reţine că, potrivit art. 51 alin. (18) din Legea nr. 94/1992, auditorii publici externi sunt persoane care efectuează activităţi specifice Curţii de Conturi, cele care îndeplinesc şi alte atribuţii legate strict de funcţia de control, cele care sunt asimilate auditorilor publici externi, precum şi persoanele care deţin funcţiile de conducere de director, director adjunct, şef serviciu/şef oficiu regional de audit şi şef birou din structurile de specialitate ale Curţii de Conturi şi ale Autorităţii de Audit. De asemenea auditorii publici externi sunt supuşi incompatibilităţilor prevăzute de Codul etic al profesiei [art. 51 alin. (1)]. 17. În acest context, examinând istoricul instituirii, eliminării şi reinstituirii pensiei de serviciu pentru auditorii publici externi, Curtea observă că prin art. I pct. 61 din Legea nr. 217/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 24 octombrie 2008, s-a prevăzut că „persoanele care au îndeplinit funcţia de controlor financiar sau auditor public extern pe o durată de cel puţin 14 ani în cadrul Curţii de Conturi beneficiază la data pensionării de pensii de serviciu, în condiţiile prevăzute de lege pentru funcţionarul public parlamentar“ (devenit art. 51 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, în urma republicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 aprilie 2009). 18. Ulterior, prin art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, şi art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, acestea au fost abrogate. Prevederile care dispuneau abrogarea aveau următorul conţinut: [art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010] „Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare: [...] h) pensiile de serviciu ale personalului Curţii de Conturi;“ [art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010] „La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: [...] j) art. 49 alin. (4) şi art. 51 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 aprilie 2009.“ 19. În ceea ce priveşte abrogările mai sus menţionate, prin Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică şi consilierilor de conturi. În acest context, Curtea a avut în vedere jurisprudenţa sa anterioară, spre exemplu, Decizia nr. 1.283 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011, prin care a analizat dacă personalul Curţii de Conturi urmează să beneficieze de acelaşi tratament juridic, respectiv dacă statutul acestuia reclamă un tratament juridic identic cu cel al magistraţilor în privinţa pensiei de serviciu. 20. Ulterior, legiuitorul şi-a reconsiderat opţiunea, revizuind cadrul legal privind aceste pensii, şi a procedat la reintroducerea acestora în Legea nr. 94/1992, operaţiune care a avut loc prin Legea nr. 7/2016. În acest context, Curtea observă că prevederile criticate au fost introduse în cuprinsul art. 51 din Legea nr. 94/1992 prin art. I pct. 2 din Legea nr. 7/2016 [la art. 51, după alin. (1) se introduc 17 noi alineate, alin. (2)-(18)]. 21. Prin noua configuraţie legislativă s-a prevăzut, ca regulă generală, că persoanele care au îndeplinit funcţia de auditor public extern pe o durată de cel puţin 14 ani în cadrul Curţii de Conturi beneficiază, la îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare prevăzute de legislaţia în vigoare privind sistemul public de pensii, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de media veniturilor brute lunare realizate, cu caracter permanent, corespunzătoare ultimelor 12 luni de activitate anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare (veniturile care constituie baza de calcul al pensiei de serviciu nu includ sporul de risc şi suprasolicitarea neuropsihică de 50% şi nici majorarea de până la 75% din salariul de bază, câştigate în instanţă) [alin. (2)]. 22. În continuare, prin acelaşi cadru legislativ, s-a prevăzut, cu titlul de excepţie, că de pensia de serviciu beneficiază şi persoanele care au îndeplinit funcţia de auditor public extern, la îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare prevăzute de legislaţia în vigoare privind sistemul public de pensii, din care la Curtea de Conturi minimum 4 ani, caz în care cuantumul pensiei va fi micşorat cu 1% pentru fiecare an care lipseşte din vechimea de 14 ani [alin. (3)]. Totodată, persoanele care îndeplinesc condiţiile de vechime în specialitate în cadrul Curţii de Conturi - cel puţin 14 ani în funcţia de auditor public extern - beneficiază, la îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare prevăzute de legislaţia în vigoare privind sistemul public de pensii, de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au avut sau au o altă ocupaţie [alin. (8)]. În acest caz, baza de calcul al pensiei de serviciu o reprezintă media veniturilor brute lunare din ultimele 12 luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, realizate de auditorii publici externi aflaţi în activitate în condiţii identice de funcţie, vechime, grad sau treaptă unde şi-a desfăşurat activitatea solicitantul, înaintea eliberării din funcţia de auditor public extern şi pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din funcţia de auditor public extern din cadrul Curţii de Conturi din motive neimputabile acestora [alin. (9)]. Mai mult, de pensie de serviciu beneficiază şi auditorii publici externi care, la data solicitării acestei pensii, sunt pensionari pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii. În acest caz, cuantumul pensiei de serviciu este de 80% din baza de calcul reprezentată de media veniturilor brute lunare determinată potrivit alin. (2), realizate de un auditor public extern în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime, grad sau treaptă [alin. (11)]. 23. Din cele prezentate mai sus, Curtea observă că în succesiunea în timp a legislaţiei în materia pensiei de serviciu pentru auditorii publici externi ai Curţii de Conturi s-au creat diferite ipoteze prin care această categorie a beneficiat şi beneficiază, după caz, de un asemenea sistem de pensie de serviciu, desigur cu îndeplinirea anumitor condiţii stabilite prin normele legale de către legiuitor. Prin urmare, în ceea ce priveşte aspectele referitoare la persoanele ce intră sub incidenţa Legii nr. 94/1992, în general, precum şi cele care beneficiază de pensia de serviciu în virtutea acestei legi, Curtea reţine că acestea sunt chestiuni ce ţin de îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege în decursul timpului, fiecare având particularitatea sa, iar interpretarea şi aplicarea acestor norme în speţe concrete este de competenţa celor îndrituiţi cu verificarea îndeplinirii condiţiilor necesare în vederea stabilirii în concret a situaţiilor ce se circumscriu normelor legale în materie, desigur având în vedere întreg cadrul legislativ. 24. Faţă de această împrejurare, Curtea observă că principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, este respectat doar atunci când părţile se găsesc în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic şi, deci, instituirea aceluiaşi regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluţie legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunţat (Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005). Ar fi contrar principiului egalităţii în faţa legii să se pretindă uniformitate acolo unde există diferenţe clare şi obiective de situaţie sau, după caz, de regim juridic aplicabil (Decizia nr. 782 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 15 iunie 2009). Atât prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 545 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 6 iulie 2011), cât şi prin cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 28 octombrie 1987, pronunţată în Cauza Inze împotriva Austriei, paragraful 41), s-a statuat că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Constituţie, respectiv de Convenţie, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situaţii analoage, fără a exista justificări obiective şi rezonabile, ci şi atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără a exista justificări obiective şi rezonabile, persoane aflate în situaţii diferite. 25. De asemenea Curtea reţine că, astfel cum a statuat în jurisprudenţa sa, respectarea egalităţii în drepturi, precum şi a obligaţiei de nediscriminare presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. Reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care ele au fost adoptate (a se vedea Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011, sau Decizia nr. 1.062 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 24 ianuarie 2013). 26. Faţă de această împrejurare, precum şi faţă de critica de neconstituţionalitate formulată în prezenta cauză raportată la principiul egalităţii şi la o pretinsă discriminare prin prisma unor situaţii create ca urmare a dinamicii legislative în materie, Curtea reţine că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice fără privilegii şi discriminări (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 583 din 13 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 3 noiembrie 2016, paragraful 22). 27. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a principiului egalităţii în drepturi, respectiv a unei discriminări, formulată în raport cu alte categorii de persoane care beneficiază de pensii de serviciu sau pensii speciale cum ar fi magistraţii, militarii etc., având în vedere considerentele de principiu mai sus prezentate, Curtea observă că nici această critică nu poate fi reţinută, întrucât discriminarea este rezultatul unui tratament juridic diferit aplicabil aceleiaşi categorii de subiecte de drept sau unor situaţii care nu se deosebesc în mod obiectiv şi rezonabil. Or, în cazul de faţă, situaţiile prezentate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt diferite, întrucât fiecare dintre categoriile de persoane beneficiare ale unei pensii de serviciu sau unei pensii speciale are conturat un statut şi un regim juridic special propriu, aspect ce se regăseşte şi în cazul persoanelor ce intră sub incidenţa Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi. 28. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 51 alin. (8) din Legea nr. 94/1992, în raport cu dispoziţiile constituţionale şi internaţionale referitoare la egalitatea în drepturi şi la nediscriminare, prin prisma art. 11 alin. (2) şi art. 20 alin. (1) din Constituţie, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. 29. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate privind încălcarea dreptului privind respectarea bunurilor prevăzut de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin prisma art. 11 alin. (2) şi art. 20 alin. (1) din Constituţie, Curtea observă că aceasta este neîntemeiată. 30. În acest context, Curtea reaminteşte faptul că, în ceea ce priveşte pensia de serviciu, prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a reţinut că, în principiu, pensia de serviciu a unei categorii profesionale, reglementată printr-o lege specială, are două componente, şi anume pensia contributivă şi un supliment din partea statului. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depăşeşte acest cuantum se suportă din bugetul de stat. Acordarea acestui supliment ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, astfel cum este reglementat în art. 47 alin. (2) din Constituţie. Prin sumele plătite sub forma contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauză practic şi-a câştigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivităţii; astfel, contributivitatea ca principiu este de esenţa dreptului la pensie, iar derogările, chiar şi temporare, referitoare la obligaţia statului de a plăti cuantumul pensiei, rezultat în urma aplicării acestui principiu, afectează substanţa dreptului la pensie (Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010). 31. De asemenea Curtea constată că, potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale“. Prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea, având în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, a arătat că noţiunea de „bun“ utilizată de acest text are o semnificaţie autonomă, putându-se considera că pensia este un bun care intră sub protecţia acestui text. Având în vedere însă cele două componente ale pensiei de serviciu, precum şi faptul că a doua componentă, adică suplimentul din partea statului, se acordă numai în măsura în care există resursele financiare necesare, suprimarea pentru viitor a acestei componente, fără afectarea părţii contributive, nu poate avea semnificaţia unei exproprieri. 32. De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în hotărârile din 8 decembrie 2009 şi 31 mai 2011, pronunţate în cauzele Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, respectiv Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Primul Protocolul adiţional la Convenţie, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietăţii sau la o pensie într-un anumit cuantum. De asemenea a arătat că sistemul de securitate socială este expresia solidarităţii societăţii în raport cu membrii săi vulnerabili (Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 61), iar statele au o marjă largă de apreciere atunci când reglementează sistemul de pensii (paragraful 63). 33. Prin urmare, aplicând considerentele de principiu reţinute atât de instanţa de contencios constituţional, cât şi de instanţa de la Strasbourg în materie de bunuri, raportat la dreptul la un anumit cuantum al pensiei, Curtea constată că în discuţie nu este vorba despre cuantumul pensiei contributive, ci suplimentul din partea statului, astfel că nu se poate reţine pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 51 alin. (8) din Legea nr. 94/1992, în raport cu dispoziţiile convenţionale şi internaţionale referitoare la protecţia bunurilor, prin prisma art. 11 alin. (2) şi art. 20 din Constituţie. 34. Faţă de cele de mai sus menţionate, pentru identitate de raţiune şi având în vedere faptul că instanţa de contencios constituţional nu a reţinut pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale, convenţionale şi internaţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că nu sunt afectate nici prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) referitor la statul de drept şi la supremaţia Constituţiei. 35. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Paraschiva Dumineca în Dosarul nr. 750/42/2016 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 51 alin. (8) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 septembrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
