Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel-Marius Morar │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Daniela Ramona Mariţiu│- magistrat-asistent│
└──────────────────────┴────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (1) şi ale art. 41 alin. (2) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, excepţie ridicată de Stere Beca în Dosarul nr. 1.239/212/2016 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 305D/2016. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 13 decembrie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, şi a autorului excepţiei, prezent personal, şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 17 ianuarie 2017, respectiv 31 ianuarie 2017, dată la care Curtea a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 3. Prin Încheierea din 15 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.239/212/2016, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (1) şi ale art. 41 alin. (2) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, excepţie ridicată de Stere Beca, cu ocazia soluţionării unei cauze având ca obiect acordarea personalităţii juridice unei asociaţii. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că înfiinţarea unei asociaţii religioase face parte din categoria dreptului de asociere, astfel că stabilirea unui prag minim de 300 de persoane şi obligativitatea obţinerii unui aviz consultativ pentru înfiinţarea unei astfel de asociaţii contravine prevederilor art. 29 alin. (1) şi art. 40 alin. (1) din Constituţie. În continuare, arată că cei ce doresc înfiinţarea unei asociaţii religioase sunt discriminaţi faţă de cei ce doresc să se asocieze în partide sau sindicate din perspectiva numărului de membri necesari. Se impun, astfel, condiţii restrictive care nu respectă prevederile constituţionale ale art. 53. 5. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Stabilirea unor condiţii de admisibilitate în vederea acordării personalităţii juridice nu încalcă drepturile constituţionale invocate. Stabilirea unui număr minim de 300 de membri s-a făcut în considerarea faptului că urmează să se înfiinţeze o asociaţie religioasă. Nu se poate susţine că prin instituirea acestor condiţii se produce o discriminare faţă de alte forme de asociere, din moment ce formele de asociere sunt în situaţii juridice diferite, justificându-se, astfel, instituirea unor condiţii diferite. 6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 7. Guvernul arată că jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în deplin acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, a stabilit în mod constant că, în sensul Constituţiei, principiul egalităţii nu poate conduce la uniformitate, la negarea dreptului la diferenţă de tratament juridic în cazul unor situaţii diferite. Astfel, este opţiunea legitimă a legiuitorului de a stabili soluţii normative diferite în privinţa condiţiilor minime necesare ce se impun a fi îndeplinite în vederea constituirii unei persoane juridice, în funcţie de scopul şi obiectul activităţii acesteia, de relevanţa sa în viaţa economică, socială, culturală, religioasă etc. Această reglementare diferită nu poate avea ca semnificaţie înfrângerea principiului constituţional al egalităţii în drepturi, din moment ce situaţiile sunt diferite. În continuare, arată că dreptul de asociere nu este un drept absolut, iar condiţiile de exercitare a acestui drept fundamental, instituite la nivelul legislaţiei infra-constituţionale, nu trebuie receptate ca îngrădiri ale dreptului de asociere. De altfel, chiar în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, deşi s-a reţinut că dreptul de a constitui orice fel de asociaţie reprezintă un element inerent libertăţilor enunţate de art. 11 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, s-a admis faptul că statele au un drept de control asupra conformităţii scopului şi activităţii unei asociaţii cu regulile stabilite de legislaţia naţională. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin actul de sesizare, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (1) şi ale art. 41 alin. (2) din Legea nr. 489/2006. Curtea observă, din notele scrise ale autorului excepţiei, că, în ceea ce priveşte art. 41 alin. (2), excepţia vizează doar litera d). Astfel, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 40 alin. (1) şi ale art. 41 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 21 martie 2014, cu următorul conţinut: - Art. 40 alin. (1): „Libertatea religioasă se poate exercita şi în cadrul asociaţiilor religioase, care sunt persoane juridice alcătuite din cel puţin 300 de persoane, cetăţeni români sau rezidenţi în România, care se asociază în vederea manifestării unei credinţe religioase.“; – Art. 41 alin. (2) lit. d): „Cererea de înscriere va fi însoţită de următoarele documente: [...] d) avizul consultativ al Secretariatului de Stat pentru Culte.“ 11. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 29 alin. (1) referitor la libertatea conştiinţei, art. 40 alin. (1) referitor la dreptul de asociere şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în România, legea recunoaşte trei forme de structuri religioase, şi anume cultele, asociaţiile religioase şi grupările religioase. Structurile religioase cu personalitate juridică sunt cultele şi asociaţiile religioase, iar structurile fără personalitate juridică sunt grupările religioase. În acest context, Curtea reţine că asociaţia religioasă este persoana juridică de drept privat, constituită în condiţiile Legii nr. 489/2006, formată din persoane fizice care adoptă, împărtăşesc şi practică aceeaşi credinţă religioasă, aceasta dobândind personalitate juridică prin înscrierea în Registrul asociaţiilor religioase, care se instituie la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul. Condiţiile dobândirii personalităţii juridice de către asociaţiile religioase sunt reglementate de dispoziţiile art. 40 şi art. 41 din Legea nr. 489/2006, dintre acestea, autorul excepţiei apreciind ca fiind neconstituţionale cele referitoare la numărul minim de persoane necesar alcătuirii unei asociaţii religioase şi la necesitatea dobândirii avizului consultativ al Secretariatului de Stat pentru Culte. 13. Curtea constată că libertatea conştiinţei implică, inevitabil, şi libertatea de exprimare, care face posibilă exteriorizarea, prin orice mijloace, a gândurilor, a opiniilor, a credinţelor religioase sau a creaţiilor spirituale de orice fel, în strânsă legătură cu cele două libertăţi aflându-se libertatea de asociere, care reprezintă forma de manifestare colectivă a acestora (Decizia nr. 485 din 6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 9 iunie 2008). Dacă sub aspectul laturii interioare, intime, aceste drepturi au caracter absolut, este recunoscut caracterul lor relativ din perspectiva componentei externe, de exteriorizare sau manifestare a acestora. Garantarea libertăţilor amintite presupune din partea statului respectarea unor obligaţii specifice, fie negative, fie pozitive, acestea din urmă fiind concretizate în măsuri adecvate, astfel încât să fie evitată perturbarea exerciţiului libertăţii individuale de gândire, de conştiinţă şi de religie (Decizia nr. 845 din 3 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 30 iulie 2009). 14. În acest context, Curtea constată că unul dintre cele mai importante aspecte ale libertăţii de asociere, fără de care acest drept ar fi lipsit de orice semnificaţie, îl reprezintă capacitatea de a înfiinţa o entitate juridică cu scopul de a acţiona în mod colectiv într-un domeniu de interes comun. Având în vedere că o serie de aspecte cheie ale vieţii comunităţii devin imposibil sau extrem de dificil de realizat fără a avea acces la personalitate juridică, Curtea reţine că dreptul la personalitate juridică dobândeşte un caracter vital pentru realizarea deplină a dreptului la libertatea de religie sau de conştiinţă. 15. Astfel, analizând legislaţiile altor ţări în domeniul obţinerii personalităţii juridice de către entităţile religioase, Curtea constată că există o varietate de moduri de a asigura comunităţile religioase sau de credinţă care doresc să solicite personalitate juridică de faptul că sunt în măsură să facă acest lucru. Unele sisteme juridice naţionale fac acest lucru prin intermediul unor proceduri care implică instanţele, altele printr-o procedură de solicitare a personalităţii juridice unor agenţii guvernamentale. În funcţie de fiecare stat, o varietate de forme de personalitate juridică pot fi accesibile comunităţilor religioase sau de convingeri, cum ar fi trusturi, corporaţii, asociaţii şi fundaţii, precum şi diferite tipuri sui generis de personalitate juridică, specifice comunităţilor religioase sau de credinţă. Totodată, în ceea ce priveşte numărul minim de membri necesari pentru obţinerea personalităţii juridice de către o entitate religioasă, Curtea reţine că acesta variază, fiind egal cu cel din România [Cehia, Bosnia Herzegovina], fiind mai mic [Germania, Costa Rica, Slovenia, Moldova, Letonia, Kosovo, Polonia] sau mai mare decât cel din România [Croaţia, Slovacia]. 16. De asemenea, Curtea observă că, în Orientările privind personalitatea juridică a comunităţilor religioase sau de credinţă (Guidelines on the Legal Personality of Religious or Belief Communities), document elaborat în parteneriat de OSCE şi Comisia de la Veneţia [la a 99-a sesiune plenară, 13-14 iunie 2014; CDL-AD(2014)023], se specifică faptul că „orice procedură care oferă comunităţilor religioase sau de credinţă posibilitatea de a obţine personalitate juridică nu ar trebui să prevadă condiţii împovărătoare. Mai mult, legislaţia nu ar trebui să reglementeze obţinerea personalităţii juridice condiţionat de un număr minim de membri, care să fie excesiv“. 17. Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că, în ceea ce priveşte asociaţiile religioase din România, pe lângă celelalte condiţii prevăzute de lege, acestea trebuie să fie alcătuite din cel puţin 300 de persoane, cetăţeni români sau rezidenţi în România. Curtea reţine că, raportat la populaţia ţării, numărul de 300 de persoane necesar obţinerii calităţii de asociaţie religioasă şi, implicit a personalităţii juridice, nu reprezintă un număr excesiv. Totodată, Curtea observă că îndeplinirea numărului necesar prevăzut de actul normativ nu este condiţionată de o anumită dispersie teritorială sau de alte cerinţe. Curtea apreciază că stabilirea numărului minim de membri ai asociaţiei religioase se impune pentru a se asigura acestei organizaţii o reprezentativitate minimă în vederea desfăşurării activităţilor specifice. 18. Aşa fiind, Curtea constată că stabilirea unui prag minim de 300 de persoane, necesar pentru obţinerea calităţii de asociaţie religioasă şi a personalităţii juridice, nu reprezintă o condiţie excesivă, astfel că dispoziţia criticată nu aduce atingere prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate. 19. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 489/2006, Curtea constată că aceste prevederi reglementează, ca o cerinţă pentru înregistrarea asociaţiei religioase în Registrul asociaţiilor religioase şi obţinerea personalităţii juridice, necesitatea avizului consultativ al Secretariatului de Stat pentru Culte. Curtea reţine că procedura de acordare a avizului consultativ de către Secretariatul de Stat pentru Culte pentru înfiinţarea asociaţiilor religioase sau, după caz, pentru dobândirea statutului de asociaţie religioasă de către asociaţiile existente este reglementată prin Ordinul nr. 15/2012 al secretarului de stat al Secretariatului de Stat pentru Culte, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 3 aprilie 2012. Anterior, procedura era reglementată de Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2.274/2007 privind aprobarea procedurii de acordare a avizului consultativ de către Ministerul Culturii şi Cultelor pentru înfiinţarea asociaţiilor religioase sau, după caz, pentru dobândirea statutului de asociaţie religioasă de către asociaţiile existente, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 28 mai 2007. 20. În continuare, Curtea constată că, potrivit Ordinului nr. 15/2012, cererile şi documentaţia se depun la Serviciul asistenţă, învăţământ care verifică conţinutul documentaţiei depuse de către asociaţie şi solicită, după caz, completarea acesteia. Completarea se solicită în maximum 10 zile de la depunerea documentaţiei, prelungindu-se în mod corespunzător termenul de răspuns. În termen de 10 zile calendaristice de la depunerea solicitărilor sau de la completarea documentaţiei, Serviciul asistenţă, învăţământ are obligaţia să întocmească referatele de oportunitate în vederea eliberării avizului sau, după caz, de respingere, în condiţiile legii. Referatele de oportunitate şi documentaţia în baza cărora au fost elaborate se prezintă pentru avizul de legalitate Serviciului economic, administrativ, resurse umane şi juridic, care, în termen de 10 zile calendaristice, va aviza sau va respinge motivat acordarea avizului solicitat. Ulterior, potrivit art. 42 alin. (1) din Legea nr. 489/2006, în termen de 3 zile de la depunerea cererii de înscriere şi a documentelor prevăzute la art. 41 alin. (2) din lege, judecătorul desemnat de preşedintele instanţei verifică legalitatea acestora şi dispune, prin încheiere, înscrierea asociaţiei în Registrul asociaţiilor religioase. 21. Astfel, Curtea constată că avizul Secretariatului de Stat pentru Culte este emis în urma unei proceduri reglementate de Ordinul secretarului de stat al Secretariatului de Stat pentru Culte nr. 15/2012, iar din coroborarea alin. (1), (2) şi (3) ale art. 2 din acest act, rezultă că termenul maxim de eliberare al acestuia este de 30 de zile. De asemenea, Curtea constată că, din dispoziţiile art. 40-art. 42 din Legea nr. 489/2006, rezultă că toate documentele, inclusiv avizul consultativ al Secretariatului de Stat pentru Culte, sunt depuse la instanţa judecătorească competentă, unde judecătorul delegat în acest sens va dispune în sensul admiterii cererii şi înscrierii asociaţiei în Registrul asociaţiilor religioase sau în sensul respingerii acesteia. 22. Aşa fiind, Curtea constată că, în ceea ce priveşte avizul Secretariatului de Stat pentru Culte, însuşi legiuitorul i-a atribuit acestuia un caracter pur consultativ, de recomandare, care nu impune o anumită soluţie decidentului, în speţă judecătorului. Curtea apreciază că scopul emiterii acestuia nu este producerea de efecte juridice de sine stătătoare, ci constatarea existenţei unor documente, fapte şi împrejurări din activitatea celui ce solicită acordarea personalităţii juridice. Acestea vor fi valorificate, în concret, exclusiv de către judecătorul competent să dispună asupra cererii de înscriere în Registrul asociaţiilor religioase prin admiterea sau respingerea acesteia, acesta nefiind ţinut de cele constatate şi înscrise în aviz. 23. Astfel, Curtea constată că obţinerea avizului consultativ al Secretariatului de Stat pentru Culte, necesar pentru obţinerea calităţii de asociaţie religioasă şi a personalităţii juridice, nu reprezintă o condiţie excesivă, astfel că dispoziţia criticată nu aduce atingere prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Stere Beca în Dosarul nr. 1.239/212/2016 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 40 alin. (1) şi ale art. 41 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 31 ianuarie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
