Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2), ale art. 10 alin. (1), (4) şi (6), art. 11 alin. (1)-(3) şi ale art. 20 pct. 6 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, excepţie ridicată de Eleonora Anghelescu în Dosarul nr. 24.909/3/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 224D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând, în ceea ce priveşte critica prin raportare la prevederile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, că nu poate fi reţinută, întrucât legiuitorul nu refuză plata despăgubirilor stabilite conform Legii nr. 9/1998 şi Legii nr. 290/2003, ci instituie anumite măsuri pentru finalizarea procesului de despăgubire. Arată că Legea nr. 164/2014 devine aplicabilă în raport cu stadiul de soluţionare al cererilor formulate în baza Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003, astfel că nu are caracter retroactiv, întrucât nu se aplică actelor administrative emise înainte de intrarea sa în vigoare, ci doar instituie o nouă modalitate de plată, pe când în cazul cererilor nesoluţionate încă reglementează şi o nouă procedură de despăgubire. Precizează că nu poate fi reţinută nici critica prin raportare la art. 16 din Constituţie, întrucât aplicarea unui regim temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între persoane în funcţie de actul normativ aplicabil fiecăreia. Arată că este respectat şi dreptul de proprietate, deoarece legea instituie un mecanism de eşalonare a plăţii despăgubirilor, ca modalitate de executare. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Decizia civilă nr. 5.373 din 13 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 24.909/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2), ale art. 10 alin. (1), (4) şi (6), art. 11 alin. (1)-(3) şi ale art. 20 pct. 6 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, excepţie ridicată de Eleonora Anghelescu într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea unei contestaţii împotriva unei hotărâri emise de Comisia municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a Legii nr. 290/2003 şi a Legii nr. 393/2006, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri într-un anumit cuantum. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se arată, în esenţă, că, deşi prevederile legale criticate recunosc dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi şi instituie reguli privind plata despăgubirilor, pot genera interpretări prin care este afectat dreptul de creanţă asupra statului, recunoscut, în speţă, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014. Prin emiterea de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a unei decizii de revocare se aduce atingere principiului securităţii raporturilor juridice, certitudinea cu privire la despăgubirile stabilite în baza hotărârii Comisiei municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 fiind înlăturată printr-o măsură retroactivă. Se încalcă şi principiul accesului liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv şi principiul egalităţii în drepturi, întrucât persoana îndreptăţită nu are o posibilitate reală şi adecvată de a beneficia pe cale judiciară de apărarea dreptului său de creanţă asupra statului, fiind astfel în imposibilitate de a obţine despăgubirile cuvenite. Prin aplicarea Legii nr. 164/2014 are loc o intruziune a statului în desfăşurarea unor procese civile, creându-se un dezechilibru între părţile din proces sau fiind chiar înlăturată o cale eficientă de soluţionare a pretenţiilor reclamantului. Prevederile de lege criticate contravin şi art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece sunt neclare şi imprevizibile, putând genera interpretări contradictorii cu privire la dreptul de a beneficia de despăgubirile stabilite prin hotărârea emisă de Comisia municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. 6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere exprimat anterior şi reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 658 din 8 noiembrie 2016 şi nr. 143 din 14 martie 2017, în sensul concordanţei prevederilor de lege criticate cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 3 alin. (2), ale art. 10 alin. (1), (4) şi (6), art. 11 alin. (1)-(3) şi ale art. 20 pct. 6 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014, care au următorul conţinut: - Art. 3 alin. (2): „(2) Dispoziţiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare“; – Art. 10 alin. (1), (4) şi (6): "(1) Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. a) şi b) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranşe anuale egale, eşalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015. [...](4) Sumele neplătite, aferente hotărârilor judecătoreşti prevăzute la alin. (3) şi actelor administrative prevăzute la art. 9 lit. a) şi b), se actualizează cu indicele de creştere a preţurilor de consum pentru perioada de la momentul rămânerii irevocabile/definitive, respectiv al emiterii acestora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, şi constituie obligaţii de plată, în tranşe, în condiţiile prezentei legi. Actualizarea sumei se face prin decizie a preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. [...](6) Pentru fiecare tranşă anuală, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor emite un titlu de plată. Titlul de plată, în original, se comunică, în cel mult 5 zile de la emitere, Ministerului Finanţelor Publice şi persoanelor îndreptăţite.“;" – Art. 11 alin. (1) şi (3): "(1) Plata sumelor stabilite prin titlurile de plată se efectuează de către Ministerul Finanţelor Publice, în termen de cel mult 180 de zile de la data emiterii acestora.(3) Orice procedură de executare silită se suspendă de drept, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligaţiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise conform art. 10 alin. (6).“;" – Art. 20 pct. 6: „Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 14 iulie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează: (…) 6. Articolele 10, 11 şi 13 se abrogă.“ 12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind caracteristicile statului român şi principiul legalităţii, în componenta referitoare la calitatea legii, art. 16 alin. (2) privind egalitatea în faţa legii, art. 21 alin. (1)-(3) privind dreptul de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil şi art. 44 privind dreptul de proprietate privată. Se invocă, de asemenea, art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la procesul echitabil şi, respectiv, la dreptul la un recurs efectiv, precum şi art. 1 privind protecţia proprietăţii private din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici similare, iar prin numeroase decizii, spre exemplu, deciziile nr. 855 şi nr. 865 din 10 decembrie 2015, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2016, Decizia nr. 14 din 19 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 22 martie 2016, Decizia nr. 426 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 865 din 31 octombrie 2016, sau Decizia nr. 143 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 29 iunie 2017, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiate, excepţiile de neconstituţionalitate. 14. Curtea a statuat, în esenţă, că mecanismul eşalonării plăţii, ca modalitate de executare, este în concordanţă cu considerentele consacrate de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiţii: tranşe de efectuare a plăţilor intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 602 din 1 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 18 noiembrie 2015). Or, prevederile art. 10 din Legea nr. 164/2014 îndeplinesc aceste condiţii, stabilind un termen de 5 ani pentru eşalonarea plăţii, precum şi obligaţia de actualizare a sumelor neplătite cu indicele de creştere a preţurilor de consum. Măsura instituită, de reeşalonare a unor debite ale statului pe o durată de 5 ani, poate fi considerată, aşadar, de natură a menţine un just echilibru între interesele debitorului - stat şi cele ale creditorului - persoană îndreptăţită la despăgubiri, de vreme ce persoana îndreptăţită nu suportă o sarcină disproporţionată şi excesivă în privinţa dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege. De asemenea, eşalonarea plăţii sumelor reprezentând despăgubiri este o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptăţite la despăgubire şi interesul general al colectivităţii, urmăreşte principiile stabilite în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, astfel că nu se poate susţine că, prin această măsură, statul ar afecta esenţa dreptului de proprietate privată al beneficiarilor de despăgubiri în temeiul Legii nr. 9/1998 şi al Legii nr. 290/2003. 15. De asemenea, prin Decizia nr. 426 din 21 iunie 2016, paragraful 37, Curtea a reţinut că normele de lege criticate instituie reguli procedurale privind efectuarea plăţii despăgubirilor deja stabilite, în sensul că pentru fiecare tranşă anuală, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor emite un titlu de plată, care se comunică, în cel mult 5 zile de la emitere, Ministerului Finanţelor Publice şi persoanelor îndreptăţite. Titlul de plată prevăzut la art. 10 alin. (6) din Legea nr. 164/2014 nu are semnificaţia invalidării titlurilor existente prin care s-a stabilit dreptul la despăgubiri şi cuantumul acestora, titluri reprezentate fie de acte administrative [art. 9 din Legea nr. 164/2014], fie de hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile sau, în cazul proceselor începute după data de 15 februarie 2013, rămase definitive, până la data intrării în vigoare a prezentei legi [art. 10 alin. (3) din Legea nr. 164/2014]. 16. Totodată, Curtea Constituţională a constatat că prin prevederile legale criticate statul nu contestă existenţa unui bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate şi nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit, în condiţiile necesităţii plăţii unor sume mari de bani de la bugetul de stat (Decizia nr. 658 din 8 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 20 ianuarie 2017, paragraful 23). 17. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea a reţinut, în acord cu jurisprudenţa sa, că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcţie de actul normativ incident fiecăreia. Inegalitatea de tratament juridic, prin comparaţie cu acele persoane care au beneficiat de plata despăgubirilor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, nu reprezintă un viciu de neconstituţionalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum. 18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză. 19. Din perspectiva celor arătate, nu se pot reţine nici criticile referitoare la pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 pct. 6 din Legea nr. 164/2014, care nu fac altceva decât să refuze supravieţuirea legii anterioare. Prin abrogarea expresă a prevederilor art. 10, art. 11 şi art. 13 din Legea nr. 290/2003, care reglementau într-o manieră diferită modalitatea de plată a despăgubirilor acordate, art. 20 pct. 6 din Legea nr. 164/2014 răspunde unor exigenţe de tehnică legislativă menite să confere coerenţă ansamblului legislativ, prin evitarea coexistenţei unor prevederi legale care să ofere soluţii legislative deosebite aceleiaşi situaţii juridice. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Eleonora Anghelescu în Dosarul nr. 24.909/3/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 3 alin. (2), ale art. 10 alin. (1), (4) şi (6), art. 11 alin. (1)-(3) şi ale art. 20 pct. 6 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 26 ianuarie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
