Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Dosar nr. 837/1/2020
┌─────────────┬────────────────────────┐
│ │- vicepreşedintele │
│Gabriela │Înaltei Curţi de Casaţie│
│Elena Bogasiu│şi Justiţie │
│ │-preşedintele │
│ │completului │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Laura-Mihaela│- preşedintele Secţiei I│
│Ivanovici │civile │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Marian Budă │- preşedintele Secţiei a│
│ │II-a civile │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Denisa │- preşedintele Secţiei │
│Angelica │de contencios │
│Stănişor │administrativ şi fiscal │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Beatrice │- judecător la Secţia I │
│Ioana Nestor │civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Mihaela │- judecător la Secţia I │
│Paraschiv │civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Cristina │- judecător la Secţia I │
│Petronela │civilă │
│Văleanu │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Mirela Vişan │- judecător la Secţia I │
│ │civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Mioara │- judecător la Secţia I │
│Iolanda Grecu│civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Rodica Dorin │- judecător la Secţia a │
│ │II-a civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Mărioara │- judecător la Secţia a │
│Isailă │II-a civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Ianina │- judecător la Secţia a │
│Blandiana │II-a civilă │
│Grădinaru │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Minodora │- judecător la Secţia a │
│Condoiu │II-a civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Valentina │- judecător la Secţia a │
│Vrabie │II-a civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│ │- judecător la Secţia de│
│Liliana Vişan│contencios administrativ│
│ │şi fiscal │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Emil Adrian │- judecător la Secţia de│
│Hancaş │contencios administrativ│
│ │şi fiscal │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Daniel │- judecător la Secţia de│
│Gheorghe │contencios administrativ│
│Severin │şi fiscal │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Horaţiu │- judecător la Secţia de│
│Pătraşcu │contencios administrativ│
│ │şi fiscal │
├─────────────┼────────────────────────┤
│ │- judecător la Secţia de│
│Ionel Barbă │contencios administrativ│
│ │şi fiscal │
└─────────────┴────────────────────────┘
1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 837/1/2020 este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 37 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat. 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 3. La şedinţa de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat. 4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă în vederea dezlegării următoarei chestiuni de drept: „În interpretarea art. 14 din Regulamentul de sporuri aprobat prin Ordinul nr. 547/2010 se poate preciza că, la stabilirea sporurilor de condiţii de muncă pentru personalul din sistemul sanitar, pentru anii 2015-2016, cuantumul acestuia se stabileşte prin aplicarea cotei procentuale, reprezentând sporul de condiţii de muncă, la salariul de bază din luna respectivă sau calculul şi plata sporurilor de condiţii de muncă trebuie să se realizeze la nivelul salariilor şi sporurilor în plată din decembrie 2009“. 5. În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a rămas în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării 6. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă a dispus, prin Încheierea din 26 februarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.142/107/2018, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept anterior menţionată. II. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile 7. Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010^1 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 4 iunie 2010, denumit în continuare Ordinul nr. 547/2010: ^1 Abrogat prin Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială“ din 29.03.2018, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 284 din 30 martie 2018. Anexă - Capitolul II „Dispoziţii cu caracter general“ "ART. 14 (1) Cuantumul sporului se stabileşte prin aplicarea cotei procentuale asupra salariului de bază în luna respectivă, corespunzător timpului efectiv lucrat la locurile de muncă prevăzute în anexele la prezentul regulament. (2) În anul 2010 sporurile se acordă într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, cu completările ulterioare, corespunzător timpului efectiv lucrat la locurile de muncă prevăzute în anexele la prezentul regulament. (3) În anul 2010 sporurile prevăzute în anexa nr. 1, la cap. I, lit. A pct. 3, 4 şi 5, în anexa nr. 2, la lit. E pct. 12, 13, 14 şi 15, şi în anexa nr. 3, la lit. A pct. 2, se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009, cu completările ulterioare, corespunzător timpului efectiv lucrat la locurile de muncă prevăzute în anexele la prezentul regulament." 8. Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009^2, forma iniţială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, denumită în continuare Legea-cadru nr. 330/2009: ^2 Abrogată prin Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. "ART. 30 [...] (5) În anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţiei lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009" 9. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010^3 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, forma iniţială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 27 ianuarie 2010, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010: ^3 Abrogată prin Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. "ART. 5 (1) Începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009, care se calculează după cum urmează: a) la salariul de bază, solda/salariul funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare corespunzătoare funcţiilor avute la data de 31 decembrie 2009 se adaugă cuantumul sporurilor şi indemnizaţiilor care se introduc în acesta/aceasta, prevăzute în notele la anexele la Legea-cadru nr. 330/2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; b) sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale prevăzute în anexele la Legea-cadru nr. 330/2009 care nu se introduc în salariul de bază, solda/salariul funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare se acordă în aceleaşi cuantumuri de la 31 decembrie 2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, cu respectarea prevederilor art. 23 din Legea-cadru nr. 330/2009. [...] (3) În salariile de bază ale funcţiilor de execuţie şi ale funcţiilor de conducere este cuprins în toate cazurile sporul de vechime în muncă în cuantumul avut în luna decembrie 2009. În situaţia în care în cursul anului personalul de conducere şi execuţie îndeplineşte condiţiile pentru trecerea într-o altă tranşă de vechime, se acordă tranşa corespunzătoare vechimii prin aplicarea procentului la salariul de bază aferent funcţiei din luna decembrie 2009." 10. Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/2010^4, forma iniţială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, denumită în continuare Legea-cadru nr. 284/2010: ^4 Abrogată şi înlocuită prin Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. "ART. 7 (1) Aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare. (2) Valoarea salariilor de bază, soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcţii a personalului în anul 2011 se stabileşte prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. [...] ART. 20 (1) Sporurile, indemnizaţiile, primele şi compensaţiile specifice domeniului de activitate ce se acordă personalului bugetar sunt prevăzute în anexele nr. I-VIII. [...] ART. 21 Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII, precum şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară - administraţie, sănătate, învăţământ, justiţie, cultură, diplomaţie, de către instituţiile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi de către autorităţile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, fiecăreia dintre instituţiile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională sau autorităţile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice şi cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate." Prin art. 12 alin. (1) din art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 (articol introdus de punctul 2 al articolului unic din Legea nr. 283/2011) s-a stabilit că „prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013“. 11. Legea nr. 285/2010^5 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, forma iniţială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, denumită în continuare Legea nr. 285/2010: ^5 Abrogată prin Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. "ART. 1 (1) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%. (2) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. (3) Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se va stabili în anul 2011 ţinându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcţie sau, după caz, în specialitate, dobândite în condiţiile legii până la 31 decembrie 2010." 12. Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, denumită în continuare Legea nr. 283/2011: "ART. 1 În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011. (2) În anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. [...] ART. 12 (1) Prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013." 13. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, forma iniţială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012: "ART. 1 În anul 2013 se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 şi art. 3-5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012. [...] ART. 5 Prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2014." 14. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013^6 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, forma iniţială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013: ^6 Aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările şi completările ulterioare. "ART. 1 (1) În anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare. (2) În anul 2014, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. [...] ART. 8 (1) Prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2015." 15. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014^7 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, forma iniţială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, denumită, în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014: ^7 Aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare. "ART. 1 (1) În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare. (2) În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. [...] ART. 7 (1) Prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2016." 16. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, forma iniţială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 923 din 11 decembrie 2015, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015: "ART. 1 În anul 2016, cuantumul brut al salariilor de bază/ soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/ indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare. (2) În anul 2016, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia lunară brută de încadrare, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. [...] ART. 6 (1) Prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2017." III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept menţionată 17. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Alba în anul 2018, reclamantele - persoane fizice - au chemat în judecată pe pârâtul A, solicitând să se dispună obligarea acestuia să calculeze şi să plătească fiecăreia sumele de bani reprezentând diferenţele dintre drepturile salariale cuvenite şi cele încasate efectiv în perioada 5 septembrie 2015-1 decembrie 2016 şi din 1 martie 2018 până la data pronunţării sentinţei, prin calcularea sporului pentru condiţii de muncă raportat la salariul de bază, sume ce vor fi actualizate cu dobânda legală calculată de la data scadenţei fiecărei obligaţii şi până la achitarea integrală. 18. În motivarea acţiunii au arătat că sunt angajate ale pârâtului A, încadrându-se în categoria de „personal plătit din fonduri publice“ conform dispoziţiilor Legii-cadru nr. 284/2010 şi ale actelor normative subsecvente şi ulterior ale Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice (denumită în continuare Legea-cadru nr. 153/2017). În perioada indicată în petit, acestea au beneficiat de sporul pentru condiţii de muncă deosebit de periculoase (grupa I) de 75%, prevăzut în anexa nr. 2 la regulament lit. B pct. 4 din Ordinul nr. 547/2010, iar, începând cu 1 martie 2018, de un spor pentru condiţii de muncă deosebit de periculoase de 55%, potrivit anexei nr. 2 lit. A pct. 17 din Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială“, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018. 19. Prin Legea-cadru nr. 284/2010, în noţiunea de „salariu de bază“ au fost incluse salariul de încadrare şi celelalte sporuri (de vechime, prevenţie etc.), rămânând în afara salariului de bază sporul pentru condiţii de muncă. Aceste elemente care compun salariul de bază au rămas neschimbate prin legi succesive până în anul 2016, pentru perioada din petit operând art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, iar, după cu 1 martie 2018, Legea-cadru nr. 153/2017. 20. În cauză, în mod greşit şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 11 din regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, precum şi ale art. 14 alin. (1) din Ordinul nr. 547/2010, pârâtul a procedat la calculul drepturilor salariale prin raportarea sporului pentru condiţii de muncă la salariul de încadrare, iar nu la cel de bază, cum în mod normal ar fi fost corect. 21. Reclamantele au precizat acţiunea, solicitând obligarea pârâtului să calculeze şi să plătească sumele de bani reprezentând diferenţele dintre drepturile salariale cuvenite şi cele încasate efectiv pentru fiecare în parte, prin calcularea sporului pentru condiţii de muncă raportat la salariul de bază din fiecare lună aferentă în parte, sume ce vor fi actualizate cu dobânda legală calculată de la data scadenţei fiecărei obligaţii şi până la achitarea integrală, pentru asistentele medicale - pentru perioada 1 septembrie 2015-1 decembrie 2016, iar, pentru infirmiere, îngrijitoare şi registrator medical - pentru aceeaşi perioadă şi de la 1 ianuarie 2019 în continuare sau până la pronunţarea sentinţei. 22. Au susţinut că regulamentul din 2010 aprobat prin Ordinul nr. 547/2010 a fost în vigoare şi nu a fost abrogat implicit odată cu abrogarea Legii nr. 330/2009, prin apariţia Legii-cadru nr. 284/2010, şi nici prin apariţia Legii-cadru nr. 153/2017, care a abrogat Legea-cadru nr. 284/2010, astfel că prevederile lui s-au aplicat în continuare, începând cu 1 ianuarie 2011 şi până la apariţia noului regulament aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, astfel cum rezultă şi din Decizia nr. 10/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept. 23. Tribunalul Alba, prin Sentinţa civilă nr. 925 din 13 iunie 2019, a admis acţiunea şi a obligat pârâtul să calculeze şi să plătească reclamantelor, cu titlu de despăgubiri băneşti, sumele de bani reprezentând diferenţele dintre drepturile salariale cuvenite şi cele încasate efectiv pentru fiecare în parte, pentru perioadele solicitate prin cererea precizatoare, prin calcularea sporului pentru condiţii de muncă raportat la salariul de bază din fiecare lună aferentă în parte, şi nu la altă bază de calcul, sume ce vor fi actualizate cu dobânda legală calculată de la data scadenţei fiecărei obligaţii şi până la achitarea integrală a sumelor. 24. În considerente s-a reţinut că reclamantele se încadrează în categoria de „personal plătit din fonduri publice“ şi salariile lor de bază trebuiau să fie calculate de către pârât conform dispoziţiilor Legii-cadru nr. 284/2010 şi actelor normative subsecvente acesteia în perioada 19 decembrie 2015-30 iunie 2018, respectiv ale Legii-cadru nr. 153/2017 şi ale actelor normative subsecvente acesteia începând cu data de 1 iulie 2018. 25. În anul 2010, în noţiunea de salariu de bază au fost incluse salariul de încadrare şi sporurile prevăzute în notele anexelor vechii legi-cadru, Legea nr. 330/2009 - art. 5 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010. În cazul reclamantelor, nota anexei II/2 a Legii nr. 330/2010 prevedea că în coloana „Bază“ sunt cuprinse sporul de vechime în muncă, sporul de prevenţie şi cuantumul primei de stabilitate, rămânând în afara salariului de bază numai sporul pentru condiţii de muncă. 26. Potrivit art. 7 din Legea-cadru nr. 284/2010, acest act normativ s-a aplicat etapizat, prin modificarea succesivă a salariilor de bază prin legi speciale anuale. În prima etapă, în anul 2011, a fost utilizată o valoare a salariului de bază egală cu cea stabilită pentru luna octombrie 2010, majorată cu 15%, conform art. 1 din Legea nr. 285/2010. De altfel, elementele care au compus salariul de bază stabilit pentru anul 2011 au rămas neschimbate pentru anii 2012 (conform art. 1 din Legea nr. 283/2011), 2013 (art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012), 2014 (art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013), 2015 (art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014) şi 2016 (art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015), aşa încât criticile reclamantelor formulate în sensul că sporul pentru condiţii de muncă a fost calculat greşit prin raportare la salariul de încadrare au fost apreciate ca fondate de către prima instanţă. 27. Tribunalul a mai avut în vedere faptul că aplicabilitatea dispoziţiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 a fost succesiv prorogată până la data de 1 ianuarie 2017 şi că, prin urmare, aşa cum rezultă din considerentele Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 10/2017 (HP), Ordinul nr. 547/2010, subsecvent vechii Legi-cadru nr. 330/2009, a continuat să producă efecte juridice şi ulterior datei de 1 ianuarie 2011 - data intrării în vigoare a noii Legi-cadru nr. 284/2010, constituind norma de trimitere, conform pct. II lit. B din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, aprobate prin Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al ministrului finanţelor publice nr. 42/77/2011. Or, prevederile art. 14 alin. (1) din anexa la Ordinul nr. 547/2010 sunt în sensul că „Cuantumul sporului se stabileşte prin aplicarea cotei procentuale asupra salariului de bază în luna respectivă, corespunzător timpului efectiv lucrat la locurile de muncă prevăzute în anexele la prezentul regulament“. 28. Instanţa de fond a constatat că, începând cu 1 iulie 2017, au intrat în vigoare dispoziţiile Legii-cadru nr. 153/2017 şi, potrivit art. 38 alin. (2), de la această dată cuantumul sporului pentru condiţii de muncă trebuia menţinut în plată celor care au beneficiat anterior de acesta şi au continuat să îşi desfăşoare activitatea în aceleaşi condiţii, la nivelul celui acordat pentru luna iunie 2017. Ulterior, de la 1 martie 2018, pentru personalul prevăzut în anexa nr. II a legii, cuantumul sporurilor, pentru condiţii de muncă, se determină conform regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, cu respectarea dispoziţiilor art. 11 din regulament, adică prin aplicarea cotei procentuale asupra salariului de bază din luna respectivă, corespunzător timpului efectiv lucrat la locurile de muncă prevăzute în anexele acestui act normativ. 29. Astfel, prima instanţă a apreciat că reclamantelor li s-au acordat sporurile pentru condiţii de muncă într-un cuantum inferior celui cuvenit, ca urmare a unui mod de calcul eronat, respectiv prin raportarea procentului corespunzător la o altă bază de calcul decât salariul de bază, aşa încât diferenţa dintre cuantumul drepturilor salariale cuvenite şi cel acordat se cuvine acestora cu titlu de despăgubiri, potrivit art. 166 alin. (4) din Codul muncii. 30. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâtul A, învederând că Legea-cadru nr. 284/2010 nu a fost niciodată aplicată integral, prevederile art. 21 fiind suspendate succesiv prin acte normative care au prorogat termenul de intrare în vigoare până la data de 1 ianuarie 2017. 31. În această perioadă nu a existat un regulament care să stabilească locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexa III la Legea-cadru nr. 284/2010, precum şi condiţiile de acordare a acestuia, iar, prin Decizia nr. 10/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a statuat în sensul că, începând cu data de 1 ianuarie 2011, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate“, locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor şi condiţiilor de acordare a acestora sunt cele stabilite prin regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009. 32. Apelantul pârât a susţinut că instanţa de fond a făcut referire şi a luat în considerare doar prevederile art. 14 alin. (1) din Ordinul nr. 547/2010, fără a avea în vedere şi dispoziţiile alin. (2) şi (3) ale aceluiaşi articol din regulament, care prevăd limitarea cuantumului sporurilor pentru condiţii de muncă în anul 2010 prin raportare la luna decembrie 2009; de asemenea, a ignorat şi nu a argumentat aplicarea următoarelor acte normative: Legea-cadru nr. 330/2009, Legea nr. 285/2010, Legea nr. 283/2011, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. 33. A precizat că, începând cu luna decembrie 2016, prin Legea nr. 250/2016, s-a adus următoarea modificare în ceea ce priveşte modul de calcul al sporurilor, astfel: „Art. 4. - La articolul I punctul 1, după alineatul (6^2) al articolului 3^2 se introduce un nou alineat, alineatul (6^3), cu următorul cuprins: (6^3) Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (2), începând cu luna decembrie 2016, sporurile şi alte drepturi salariale specifice activităţii se vor calcula prin raportare la salariul de bază, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, cu excepţia categoriilor de personal prevăzute la alin. (6^2)“. Or, avându-se în vedere că prevederile alin. (6^3) constituie o excepţie de la dispoziţiile art. 1 alin. (2), care prevăd că, în anul 2016, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, ... se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, rezultă cu certitudine că regula până la acea dată a fost că sporurile pentru condiţii de muncă şi alte drepturi salariale specifice activităţii nu s-au calculat la salariile de bază obţinute de salariaţi prin legile anuale de salarizare, ulterior datei de 1 ianuarie 2010. 34. În cadrul soluţionării apelului s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu cererea formulată de reclamante în temeiul art. 519 şi următoarele din Codul de procedură civilă şi suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea acesteia de către instanţa supremă. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării care susţin admisibilitatea procedurii 35. Curtea de Apel Alba Iulia a considerat că de lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispoziţiilor art. 14 din regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010 depinde soluţionarea pe fond a cauzei şi că, din acest text legal nu reiese cu claritate dacă sporul pentru condiţii de muncă deosebit de periculoase (grupa I) de 75%, prevăzut în anexa nr. 2 la regulament lit. B pct. 4, se calculează la salariul de bază din luna decembrie 2009 sau acest spor se stabileşte şi se plăteşte prin raportare la salariul de bază al lunii pentru care se acordă sporul în discuţie. 36. Instanţa a reţinut, totodată, că problema de drept enunţată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenţei, s-a constatat că asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă nu a statuat printr-o altă hotărâre, astfel cum rezultă din informaţiile publicate pe portal, şi că nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, conform evidenţelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, verificate până la 26 februarie 2020. V. Punctul de vedere al părţilor 37. Intimatele reclamante au susţinut că, din 2010 şi până în prezent, niciun angajat bugetar nu a primit plăţi salariale potrivit Legii-cadru nr. 284/2010, pentru că, prin acte normative anuale de salarizare, s-a derogat permanent termenul de intrare în vigoare a acestui act normativ; s-a procedat doar la o „reîncadrare scriptică“ a personalului potrivit noilor grile, dar plata salariilor şi sporurilor s-a „realizat faptic“ la nivelul salariilor în plată din decembrie 2009. 38. Prin Ordinul nr. 547/2010 a fost aprobat Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009, lege care a fost abrogată prin art. 39 din Legea-cadru nr. 284/2010. 39. Conform Deciziei nr. 10/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ulterior datei de 1 ianuarie 2011, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate“, locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor şi condiţiile de acordare a acestora sunt cele stabilite prin regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010. 40. Ca atare, în contractele colective de muncă anuale de la nivel de ramură sanitară s-a prevăzut că „sporurile acordate personalului din sectorul sanitar se stabilesc cu acordul federaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă, se adoptă prin hotărâre de Guvern şi se constituie ca anexă distinctă la prezentul contract“. 41. În acest context, sporurile de condiţii de muncă trebuie acordate conform Regulamentului de sporuri din 2010, care face parte integrantă din contractul colectiv de muncă, ca anexă a acestuia - cu calculul sporurilor la salariile de bază din luna în care se acordă, întrucât prevederile acestuia sunt obligatorii pentru părţi şi nu au fost contestate sau constatate nule de către o instanţă de judecată. 42. Apelantul pârât a arătat că este neîntemeiată cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deoarece prevederile legale succesive enunţate în cuprinsul apărărilor formulate (inclusiv Ordinul nr. 547/2010) au impus păstrarea cuantumului sporurilor pentru condiţii de muncă la nivelul anului 2009, când a fost stabilit prin aplicarea procentului de spor la salariul de bază avut în acel an (2009), or, nu poate fi dată o altă interpretare textului de lege şi nu poate fi stabilită o altă bază de calcul al acestor sporuri. VI. Punctul de vedere al completului de judecată cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 43. Instanţa de trimitere a precizat că prin art. 14 din anexa Ordinului nr. 547/2010 s-a reglementat modalitatea de aplicare a cuantumului sporurilor, respectiv prin aplicarea cotei procentuale asupra salariului de bază în luna respectivă, corespunzător timpului efectiv lucrat la locurile de muncă menţionate în anexele la acest regulament. 44. Alineatul (2) al aceluiaşi articol prevede, în aplicarea dispoziţiilor tranzitorii din Legea nr. 330/2009, că în anul 2010 sporurile se acordă într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009, corespunzător timpului efectiv lucrat la locurile de muncă prevăzute în anexele la regulament. 45. Ulterior a fost adoptată o nouă lege-cadru a salarizării, respectiv Legea-cadru nr. 284/2010, ce aduce alte noutăţi în domeniu, reglementează noi ierarhii, noi coeficienţi de ierarhizare, introduce clasele de salarizare pentru tot personalul bugetar, o nouă valoare de referinţă, o reaşezare a sporurilor, instituie gradaţiile unice pentru tot personalul bugetar (calculate în funcţie de vechimea în muncă). 46. Potrivit art. 21 din această lege, locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII, precum şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară - administraţie, sănătate, (...). 47. În continuare însă prin legi anuale de salarizare s-a amânat aplicarea Legii-cadru nr. 284/2010 în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a salariilor, inclusiv a art. 21 din această lege - pentru care s-a prevăzut intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2018, consacrându-se astfel menţinerea situaţiei create prin Legea-cadru nr. 330/2009. 48. Pentru anul 2011 a fost însă adoptată Legea nr. 285/2010, care prevedea expres, la art. 4 alin. (2), că „în anul 2011 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, denumită în continuare lege-cadru“; potrivit art. 1 din acelaşi act normativ, cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) şi (2) - al salariului de bază, al sporurilor, al indemnizaţiilor, al compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut - se va stabili în anul 2011 ţinându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcţie sau, după caz, în specialitate, dobândite în condiţiile legii până la 31 decembrie 2010, urmând a fi majorate cu 15%. 49. Pentru anul 2012 a fost adoptată Legea nr. 283/2011, care, în mare parte, preia dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 285/2010, art. 1 alin. (1) din acest act normativ stabilind că, în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011; alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că, în anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. 50. Pentru anul 2013, aceleaşi dispoziţii sunt preluate în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, prin raportare la salariul de bază şi sporurile din decembrie 2012; pentru anul 2014 au fost aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013; relativ la anul 2015, s-au aplicat dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, care a prevăzut reglementări similare, menţinându-se în plată salariul, respectiv sporurile la nivelul aferent lunii decembrie 2014; pentru anul 2016, dispoziţiile sunt preluate în art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, făcându-se trimitere la salariul şi sporurile din decembrie 2015. 51. În ceea ce priveşte dispoziţia potrivit căreia în anii 2011-2016 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 330/2009, se constată că prin această prevedere se exclud de la aplicare în aceşti ani nu numai coeficienţii şi valoarea de referinţă, ci, implicit, toată salarizarea astfel cum este reglementată prin legea-cadru. 52. Astfel, legile anuale fac trimitere la un anumit cuantum al salariului de bază lunar sau al indemnizaţiei de încadrare lunară, care este cel din luna decembrie a anului anterior. Legea nr. 283/2011 face trimitere la cuantumul din luna decembrie 2011, cuantum care la rândul său este cel din luna octombrie 2010 (majorat cu 15%), iar cuantumul salarial din luna octombrie 2010 este cel de la 31 decembrie 2009, adică cel calculat potrivit legislaţiei atunci în vigoare ş.a.m.d. 53. Practic, în baza dispoziţiilor menţionate anterior, nu s-a aplicat modalitatea de calculare a salariilor şi a sporurilor potrivit noii legi de salarizare, ci legile anuale de salarizare au prevăzut anual calcularea salariilor şi a sporurilor pornind de la cuantumul acestora existent la data de 31 decembrie 2009. 54. Faţă de această expunere, în raport şi cu jurisprudenţa conturată la nivelul Curţii de Apel Alba Iulia, opinia completului de judecată a fost în sensul că stabilirea şi calcularea sporului pentru condiţii de muncă prin raportare la salariul de bază încasat lunar nu este un argument care poate fi validat, structura bazei în raport cu care trebuie calculat sporul pentru condiţii de muncă fiind cea din luna decembrie 2009. 55. Completul de judecată a apreciat că rezolvarea dată de instanţa supremă prin Decizia nr. 10/2017 nu acoperă şi chestiunea de drept care se impune a fi dezlegată prin hotărâre prealabilă, deoarece nu s-a stabilit în mod expres şi nici implicit că modalitatea de calcul al sporurilor este cea în raport cu salariul de bază aferent fiecărei luni; ca atare, salarizarea reclamantelor nu poate fi disociată de modalitatea de aplicare a actelor normative cu caracter tranzitoriu anterior menţionate, care au raportat modul de stabilire a salariului de bază şi a sporurilor aferente la salariul din luna decembrie 2009. 56. Or, o calculare a sporurilor menţionate în raport cu salariul de bază lunar ar presupune majorarea salariului în afara cadrului legal aplicabil şi ar încălca principiul consacrat de art. 14 alin. (2) din anexa Ordinului nr. 547/2010, potrivit căruia sporurile pentru condiţii deosebite se acordă într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009, dispoziţiile acestui ordin trebuind a fi invocate şi percepute sub aspectul întregului său conţinut normativ, şi nu în mod fragmentat. 57. De altfel, ca o confirmare a faptului că sensul şi finalitatea reglementărilor au fost cele de mai sus, se constată că prin articolul unic pct. 4 din Legea nr. 250/2016, s-a dispus că, începând cu luna decembrie a anului 2016, aplicarea acestor sporuri ca procent se va face la salariul de bază din luna respectivă. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie 58. În urma solicitării adresate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, datele comunicate de instanţele naţionale au relevat că la nivelul curţilor de apel Cluj, Craiova şi Ploieşti nu a fost identificată practică judiciară; curţile de apel Braşov şi Iaşi au înaintat hotărâri pronunţate în litigii în care obiectul dedus judecăţii l-a constituit stabilirea cuantumului sporului de condiţii de muncă, fără ca judecata să poarte şi în legătură cu aplicarea art. 14 din anexa Ordinului nr. 547/2010. 59. Curţile de apel Timişoara, Piteşti, Suceava, Oradea, Galaţi şi Bucureşti au ataşat hotărâri din care rezultă că: din anul 2010 şi până în decembrie 2016, angajaţii din sectorul bugetar au beneficiat doar de salariile şi de sporurile aplicate în luna decembrie 2009, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 14 din anexa Ordinului nr. 547/2010; cererea de recalculare a sporurilor prin raportare la salariul de bază prevăzut în cap. II din anexa nr. III la Legea nr. 284/2010 nu poate fi admisă, ci structura bazei în raport cu care trebuie calculate sporurile este cea aplicată în decembrie 2009; în interpretarea art. 14 din regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, sporurile de condiţii de muncă pentru personalul sanitar, pentru anii 2015-2016, se acordă într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009, iar nu prin aplicarea unei cote procentuale la salariul de bază din luna respectivă; angajatorul a procedat la calcularea corectă al sporului respectând principiile legale enunţate de legile de salarizare în domeniul bugetar, într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009; modalitatea de calcul a sporurilor solicitate şi nivelul de referinţă la care se raportează fiecare spor în parte este cel de la nivelul lunii decembrie 2009; deşi sporurile sunt stabilite în procente, în realitate, având în vedere ansamblul reglementărilor în materia salarizării personalului bugetar, cuantumul acestora nu reprezintă procentul matematic calculat din salariul de bază, ci un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009. 60. Curţile de apel Târgu Mureş şi Constanţa au comunicat că orientarea jurisprudenţială este în sensul că sporul pentru condiţii de muncă se acordă prin raportare la salariul de bază lunar brut aflat în plată la momentul scadenţei lunare a sporului; hotărârile depuse cu titlu de practică judiciară au vizat şi acordarea sporului pentru condiţii deosebite începând cu data de 1 decembrie 2016 (ulterioară celei din prezenta cauză), după intrarea în vigoare a Legii nr. 250/2016. În considerentele acestor hotărâri s-a reţinut că, „prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, a fost introdus art. 32 în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, prin care s-a consacrat prima excepţie de la principiul menţinerii nivelului salariului de bază din luna decembrie şi pentru anul următor, în sensul că, începând cu luna august 2016, salariile de bază ale personalului prevăzut la cap. I pct. 1 şi 2 din anexa nr. III - Familia ocupaţională de funcţii bugetate «Sănătate» din Legea-cadru nr. 284/2010 au fost stabilite prin anexa 1 la ordonanţă, nemaiavând ca punct de referinţă nivelul salariului de bază din luna decembrie 2015“, respectiv că „teza de abordare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 a fost în sensul că sporul pentru condiţii deosebit de periculoase nu mai este legat în mod tradiţional de salariul de bază aflat în plată, ci se menţine cuantumul anterior al sporului, în mod evident calculat în funcţie de salariul de bază avut anterior“. Aceeaşi opinie a fost exprimată, în majoritate, de către judecătorii Tribunalului Ialomiţa, care au avut de soluţionat cereri având ca obiect plata drepturilor salariale cuvenite după 1 iulie 2017. 61. Curtea de Apel Bacău a precizat că, potrivit practicii judiciare, au fost exprimate două puncte de vedere: într-o opinie s-a apreciat că legile anuale de salarizare au prevăzut anual calcularea salariilor şi a sporurilor pornind de la cuantumul acestora existent la 31 decembrie 2009 (stabilirea şi calcularea sporului pentru condiţii de muncă prin raportare la salariul de bază încasat nu este un argument ce poate fi validat, ci structura bazei în raport cu care se calculează, din luna decembrie 2009); într-o altă opinie s-a arătat că sporurile trebuie să fie calculate prin raportare la salariul de bază lunar, astfel cum a fost el prevăzut în art. 1 alin. (5) şi art. 16 din Legea nr. 285/2010. 62. La nivelul Curţii de Apel Alba Iulia s-a statuat în mod definitiv că, începând cu data de 1 ianuarie 2011, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate“, locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor şi condiţiilor de acordare a acestora sunt cele stabilite prin regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, în conformitate cu prevederile notei din anexa II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009, chiar dacă acest act normativ a fost abrogat de Legea-cadru nr. 284/2010, iar modalitatea de calculare este cea stabilită prin legile anuale de salarizare. S-a apreciat că trebuie avut în vedere că, la momentul lunii decembrie 2009, noţiunea de salariu de bază se suprapunea peste noţiunea de salariu de încadrare, însă, odată cu intrarea în vigoare, la 1 ianuarie 2010, a Legii-cadru nr. 330/2009, noţiunea de salariu de bază a fost lărgită, în sensul că în structura acesteia au fost incluse, conform notei din anexa II/2, sporul de vechime în muncă, salariul de merit, sporul de prevenţie şi cuantumul lunar aferent primelor de stabilitate, pentru toate categoriile de personal din sistemul sanitar care au beneficiat în anul 2009 de acesta, sporurile solicitate rămânând în afara salariului de bază şi fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 30 alin. (5) lit. b) din Legea-cadru nr. 330/2009. Legea unitară de salarizare (noii coeficienţi de ierarhizare, procente noi ale sporurilor, alte drepturi salariale) nu s-a aplicat, iar, în anul 2010, s-a aplicat vechiul sistem de salarizare, adică cel existent la 31 decembrie 2009, cu ajustările prevăzute de noua lege, ajustări care au tot caracter tranzitoriu până la aplicarea efectivă a legii-cadru, respectiv: includerea unor sporuri în baza salarială, eliminarea altor sporuri, instituirea unor limite salariale etc. (Decizia civilă nr. 199 din 6 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.355/90/2015 şi Decizia civilă nr. 1.621 din 6 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 488/107/2019). 63. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie 64. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 201 din 7 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 483 din 29 iunie 2016, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 83/2014, a statuat că, „deşi după anul 2010 legiuitorul şi-a propus instituirea unui sistem de salarizare unic, care să aducă transparenţă şi previzibilitate în materia salarizării, în fapt, drepturile salariale s-au calculat pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislaţiei anterioare, în fiecare an actele normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar din fonduri publice făcând trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent. Astfel, în prezent, stabilirea acestor drepturi este un proces dificil, care nu corespunde intenţiilor pe care legiuitorul le-a avut atunci când a conceput sistemul unic de salarizare şi care face greu de înţeles principiile avute în vedere în reglementarea drepturilor anumitor categorii socioprofesionale“. 65. Prin Decizia nr. 706 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 22 martie 2017, referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 285/2010, instanţa de contencios constituţional a arătat că „textul de lege criticat nu stabileşte modul în care aceste sporuri se calculează raportat la cuantumul salariului, acesta fiind domeniul de reglementare al altor norme de lege, ci majorarea acestor drepturi băneşti după diminuarea temporară a cuantumului lor prin dispoziţiile Legii nr. 118/2010. Aşa fiind, Curtea reţine că şi sub acest aspect critica de neconstituţionalitate este neîntemeiată ...“. 66. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 10 din 20 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 28 martie 2017, a statuat că „în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. II art. 1 alin. (2) şi art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, art. 1 şi art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 1 alin. (2) şi art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, art. 1 alin. (2) şi art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi art. 1 alin. (2) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, începând cu data de 1 ianuarie 2011, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare «Sănătate», locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor şi condiţiilor de acordare a acestora sunt cele stabilite prin regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice“. IX. Punctul de vedere exprimat de către judecătorii raportori asupra sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept 67. Prin raportul întocmit, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizarea nu întruneşte toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă. X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie 68. Potrivit dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. 69. Rezultă din prevederile legale citate că, pentru declanşarea acestei proceduri, legiuitorul a instituit următoarele condiţii de admisibilitate, care se impun a fi întrunite în mod cumulativ: a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată; b) instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în ultimă instanţă; c) cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit să soluţioneze pricina; d) ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată; e) chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate şi aceasta să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. 70. Verificând admisibilitatea sesizării supuse analizei, se constată îndeplinirea numai în parte a condiţiilor prevăzute de legiuitor pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, după cum se va arăta în continuare. 71. Astfel, primele trei cerinţe sunt întrunite, întrucât Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă este legal învestită cu soluţionarea apelului declarat de pârâtul A împotriva Sentinţei civile nr. 925/13 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 2.142/107/2018, într-un litigiu având natura juridică a unui conflict de muncă, de competenţa exclusivă, în primă instanţă, a tribunalului, conform art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; hotărârea pronunţată de tribunal este supusă numai apelului, potrivit art. 214 din Legea nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Aşadar, în această pricină Curtea de Apel Alba Iulia judecă în ultimă instanţă şi urmează să pronunţe o hotărâre judecătorească definitivă, potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare, coroborat cu art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă. 72. Cât priveşte condiţia de admisibilitate referitoare la caracterul esenţial al chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în care se ridică, în situaţia de faţă, titularul sesizării solicită Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea unor chestiuni de drept să aprecieze dacă, „în interpretarea art. 14 din Regulamentul de sporuri aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, se poate preciza că, la stabilirea sporurilor de condiţii de muncă pentru personalul din sistemul sanitar, pentru anii 2015-2016, cuantumul acestuia se stabileşte prin aplicarea cotei procentuale, reprezentând sporul de condiţii de muncă, la salariul de bază din luna respectivă sau calculul şi plata sporurilor de condiţii de muncă trebuie să se realizeze la nivelul salariilor şi sporurilor în plată din decembrie 2009“. 73. În speţă, instanţa de fond, contrar practicii judiciare constante de la nivelul Curţii de Apel Alba Iulia, a reţinut, în considerente, că prevederile alin. (1) ale art. 14 din regulament sunt în sensul că valoarea sporurilor pentru condiţii de muncă se stabileşte prin aplicarea cotei procentuale asupra salariului de bază în luna respectivă, corespunzător timpului efectiv lucrat la locurile de muncă prevăzute în anexele la acest act normativ. 74. Or, în opinia instanţei de trimitere, care are de analizat nu doar incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din anexa Ordinului nr. 547/2010, ci şi pe cea a prevederilor alin. (2) şi (3) ale aceluiaşi text de lege, nu reiese cu claritate dacă sporul pentru condiţii de muncă deosebit de periculoase (grupa I) de 75%, prevăzut în anexa nr. 2 la regulament lit. B pct. 4, se calculează la salariul de bază din luna decembrie 2009 sau acest spor se stabileşte şi se plăteşte prin raportare la salariul de bază al lunii pentru care se acordă sporul în discuţie. 75. Prin urmare, se consideră că, din această perspectivă, este întrunită condiţia de admisibilitate ce are în vedere ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată. 76. În ceea ce priveşte problema de drept relevată, chiar dacă aceasta are legătură cu dezlegarea cauzei, ea nu îndeplineşte cerinţa de a fi o veritabilă, reală chestiune de drept. 77. Plecând de la scopul procedurii speciale reglementate prin art. 519 din Codul de procedură civilă, şi anume acela de mecanism de unificare a practicii judiciare, este necesar a se atribui noţiunii de „chestiune de drept“ semnificaţia de problemă de drept care este în mod obiectiv dificilă, respectiv de problemă care este de natură a suscita o dificultate deosebită în a identifica înţelesul sau sfera de aplicare a unor norme juridice ori a unor principii de drept, care să conducă la interpretări diferite din partea instanţelor, cu consecinţa generării unei practici judiciare neuniforme. 78. Codul de procedură civilă nu defineşte noţiunea în cauză, însă în doctrină s-a arătat că, pentru a fi vorba de o problemă de drept reală, trebuie ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă, lacunară sau neclară. Aşadar, chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziţii legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare. 79. Se observă că în cuprinsul încheierii de sesizare se regăseşte afirmaţia lipsită de argumentare a instanţei de trimitere în sensul că propunerea de sesizare priveşte o chestiune de drept neclară, susceptibilă de interpretare diferită, care însă, conform datelor transmise de această instanţă, aşa cum s-a menţionat în cap. VII al prezentei decizii (paragraful 62), nu a generat o practică judiciară neunitară. 80. Prin raportare la cele enunţate anterior, sesizarea pendinte nu poate fi privită ca o „chestiune de drept“ în sensul art. 519 din Codul de procedură civilă, în condiţiile în care nu s-a relevat un nivel sporit de dificultate a interpretării textului de lege invocat, coroborat cu principiile legale enunţate de legile de salarizare în domeniul bugetar în perioada de referinţă indicată în actul de sesizare. 81. Or, interpretarea sistematică a normelor de drept intern, a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi realizarea unui raţionament judiciar constituie operaţiuni care ţin de esenţa activităţii judecătorului, acesta fiind chemat să interpreteze legea şi să o aplice la situaţiile de fapt deduse judecăţii sale, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Ca atare, ele rămân atributul exclusiv al instanţei de trimitere. 82. În concret, problema de drept adusă în dezbatere nu prezintă un grad de dificultate suficient pentru a reclama o rezolvare de principiu pe calea hotărârii prealabile. 83. În analiza dispoziţiilor art. 14 din anexa Ordinului nr. 547/2010 trebuie pornit de la contextul legislativ în care a fost adoptat actul normativ ale cărui prevederi se solicită a fi interpretate. 84. Prin Legea-cadru nr. 330/2009 a avut loc reîncadrarea personalului plătit din fonduri publice prin schimbarea structurii drepturilor salariale, unele sporuri fiind incluse în salariul de bază, iar cele prevăzute în anexele la această lege, rămase în afara salariului de bază, urmând a se acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009. Din conţinutul prevederilor acestui act normativ reiese că salariul rezultat trebuia să fie egal cu cel avut în luna decembrie 2009, iar sporurile, deşi erau stabilite în procente, în realitate cuantumul acestora nu reprezenta procentul matematic calculat la salariul de bază, ci un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009. 85. Legea-cadru nr. 330/2009 a fost abrogată prin Legea-cadru nr. 284/2010, care a preluat în mare parte dispoziţiile acesteia, însă prin legile anuale de salarizare s-a menţinut salarizarea existentă anterior. Potrivit art. 7 din Legea-cadru nr. 284/2010, aplicarea legii urma a se realiza etapizat, prin legi speciale anuale de aplicare, astfel că a fost succedată de următoarele acte normative: a) Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice; b) Legea nr. 283/2011, prin care se stabilea salarizarea în anul 2012 a personalului plătit din fonduri publice; c) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, cu referire la salarizarea în anul 2012 a personalului plătit din fonduri publice; d) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014; e) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015; f) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016. 86. Deşi scopul declarat de legiuitor la instituirea unui sistem unic de salarizare a fost acela de a aduce transparenţă şi previzibilitate în materia salarizării, în realitate, drepturile salariale s-au calculat pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislaţiei anterioare, prin fiecare din legile speciale anuale făcându-se trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent. 87. Prin art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 s-a prevăzut că „Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII, precum şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară - administraţie, sănătate, învăţământ, justiţie, cultură, diplomaţie, de către instituţiile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi de către autorităţile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului ...“. 88. Această dispoziţie legală a fost însă amânată de la aplicare prin legile anuale de salarizare, consacrându-se astfel menţinerea situaţiei create prin Legea-cadru nr. 330/2009. 89. Având în vedere prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009, ministrul sănătăţii a emis Ordinul nr. 547/2010, prin care s-a aprobat Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, prevăzut în anexa care face parte integrantă din ordin. 90. Potrivit Deciziei nr. 10 din 20 februarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, „în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. II art. 1 alin. (2) şi art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, art. 1 şi art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 1 alin. (2) şi art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, art. 1 alin. (2) şi art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi art. 1 alin. (2) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, începând cu data de 1 ianuarie 2011, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare «Sănătate», locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor şi condiţiilor de acordare a acestora sunt cele stabilite prin regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice“. 91. Aspectele mai sus relevate, în legătură cu principiile legale enunţate de legile de salarizare ce privesc personalul plătit din fonduri publice, aplicabile în litigiul pendinte, puteau fi deduse cu uşurinţă de către instanţa de trimitere din cuprinsul normelor invocate, verificându-se şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale ori a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materie, pentru ca, ulterior, să se procedeze la analiza textului de lege ce face obiectul sesizării. 92. Conform art. 14 alin. (1) din anexa Ordinului nr. 547/2010, cuantumul sporului se stabileşte prin aplicarea cotei procentuale asupra salariului de bază în luna respectivă, corespunzător timpului efectiv lucrat la locurile de muncă prevăzute în anexele la prezentul regulament. 93. Textul alin. (2) al aceluiaşi articol prevede însă că „În anul 2010 sporurile se acordă într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009...“, iar dispoziţiile alin. (3) al art. 14 din anexa ordinului statuează în sensul că „În anul 2010 sporurile prevăzute în anexa nr. 1, la cap. I lit. A pct. 3, 4 şi 5, în anexa nr. 2, la lit. E pct. 12, 13, 14 şi 15, şi în anexa nr. 3, la lit. A pct. 2, se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009 ...“. 94. Or, aplicând metodele de interpretare a actelor normative de diferite grade şi a altor izvoare de drept consacrate în doctrină şi jurisprudenţă (cu titlu de exemplu: interpretarea sistematică, interpretarea gramaticală, interpretarea teleologică etc.), instanţa de trimitere putea deduce sensul legii în cazul concret dedus judecăţii, iar nu să tindă să obţină „o îndrumare efectivă“ în soluţionarea cauzei, ceea ce, evident, excedează procedurii reglementate de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă. 95. Pretinsa dificultate a chestiunii de drept sesizate este determinată de consecinţa ignorării ipotezei normative a art. 14 alin. (2) şi (3) din anexa Ordinului nr. 547/2010, mai exact a sintagmei „cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009“, în contextul în care completul de judecată porneşte de la premisa raportării la principiile legale anterior enunţate. 96. De asemenea, trebuie reţinut că cererea de plată a diferenţelor salariale dintre drepturile cuvenite şi cele încasate efectiv, formulată în litigiul în care s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, a vizat intervalul 1 septembrie 2015-1 decembrie 2016, mai concret perioada anterioară datei de 1 decembrie 2016, când a intrat în vigoare articolul unic pct. 4 din Legea nr. 250/2016 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, prin care s-a dispus ca, începând cu luna decembrie a anului 2016, aplicarea sporurilor ca procent să se facă la valoarea de bază din luna respectivă [„4. La articolul I punctul 1, după alineatul (6^2) al articolului 3^2 se introduce un nou alineat, alineatul (6^3), cu următorul cuprins: (6^3) Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (2), începând cu luna decembrie 2016, sporurile şi alte drepturi salariale specifice activităţii se vor calcula prin raportare la salariul de bază, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, cu excepţia categoriilor de personal prevăzute la alin. (6^2)“]. 97. În acest context, se constată că problema de drept adusă în dezbatere nu ridică o asemenea dificultate, chiar instanţa de trimitere furnizând, în cadrul încheierii de sesizare, o mare parte din argumentele de interpretare a articolului de lege în cauză. Norma de drept supusă analizei este redactată cu suficientă claritate, nefiind reală afirmaţia privind existenţa unei dificultăţi în corelarea acesteia. 98. Se observă, totodată, că această chestiune de drept, astfel cum este identificată în cuprinsul sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, nu prezintă nici caracter de noutate, condiţie de admisibilitate distinctă de aceea a nestatuării anterioare de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în unul dintre cele două mecanisme de unificare a practicii judiciare. 99. În doctrină, s-a exprimat opinia potrivit căreia sesizarea instanţei supreme ar fi justificată sub aspectul îndeplinirii elementului de noutate atunci când problema de drept nu a mai fost analizată - în interpretarea unui act normativ mai vechi - ori decurge dintr-un act normativ intrat în vigoare recent sau relativ recent prin raportare la momentul sesizării. De asemenea, poate fi considerată nouă prin faptul că nu a mai fost dedusă judecăţii anterior; caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanţelor, în urma unei interpretări adecvate, concretizată într-o practică judiciară consacrată. 100. În lipsa unei definiţii a noutăţii chestiunii de drept şi a unor criterii de determinare a acesteia în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, rămâne atributul instanţei supreme, sesizată cu pronunţarea unei hotărâri prealabile, să hotărască dacă problema de drept a cărei dezlegare se solicită este nouă, astfel cum s-a statuat constant în jurisprudenţa anterioară, dezvoltată în materie. Noutatea chestiunii de drept nu este o condiţie pur temporală, ci este una de circumstanţiere. 101. În situaţia de faţă, examenul jurisprudenţial efectuat a relevat că s-a cristalizat o jurisprudenţă în legătură cu chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită, situaţie care nu mai justifică interesul în formularea unei cereri pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile în scopul prevenirii apariţiei unei practici neunitare. 102. Se impune observaţia că, în ilustrarea unei varietăţi de situaţii - legate de tipul sporurilor solicitate şi perioada de referinţă pentru acestea, instanţele judecătoreşti care au soluţionat acţiuni identice ca obiect şi temei juridic cu cea aflată pe rolul instanţei de trimitere, cu excepţiile regăsite la nivelul curţilor de apel Târgu Mureş şi Constanţa, le-au tratat în mod uniform, adoptând soluţia de respingere a acestora ca nefondate, ceea ce le-a diferenţiat fiind doar modalitatea de fundamentare a măsurii adoptate. 103. Hotărârile judecătoreşti identificate în analiza prezentei sesizări relevă existenţa unei practici judiciare consistente, ceea ce demonstrează faptul că problema de drept a cărei interpretare se solicită şi-a pierdut caracterul de noutate, ceea ce pune în discuţie eficacitatea utilizării procedurii prevăzute de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă. 104. Pe de altă parte, practica judiciară divergentă aflată la nivelul unei curţi de apel (Curtea de Apel Bacău) ori existenţa unei soluţii contrare ori a unor opinii teoretice contradictorii ar putea fi de natură a atrage cel mult intervenţia mecanismului de unificare reglementat de prevederile art. 514 şi următoarele din Codul de procedură civilă. 105. Textul art. 519 din Codul de procedură civilă mai prevede condiţia ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra problemei de drept ce face obiectul sesizării pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile sau ca aceasta să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. În legătură cu chestiunea de drept adusă în dezbatere se constată că instanţa supremă nu a dezlegat în mod generic, cu efecte erga omnes, problema care constituie obiectul sesizării. 106. Raportat la contextul evidenţiat în considerentele anterioare, se apreciază că instanţa de sesizare dispunea de toate elementele necesare pentru o corectă aplicare a legii la litigiul pendinte, ţinând seama şi de principiile de drept şi instituţiile juridice incidente. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 521 cu referire la art. 519 din Codul de procedură civilă, ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 2.142/107/2018, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „în interpretarea art. 14 din Regulamentul de sporuri aprobat prin Ordinul nr. 547/2010 se poate preciza că, la stabilirea sporurilor de condiţii de muncă pentru personalul din sistemul sanitar, pentru anii 2015-2016, cuantumul acestuia se stabileşte prin aplicarea cotei procentuale, reprezentând sporul de condiţii de muncă, la salariul de bază din luna respectivă sau calculul şi plata sporurilor de condiţii de muncă trebuie să se realizeze la nivelul salariilor şi sporurilor în plată din decembrie 2009“. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 iunie 2020. VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE GABRIELA ELENA BOGASIU Magistrat-asistent, Ileana Peligrad -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
