Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 8 alin. (1) şi art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi ale art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, excepţie ridicată de Panaite Florea, Maria Florea, Nina Anişoara Marin, Aurelian Marin, Constantina Picătureanu, Titu Costică Patache, Sorin Lenin Ignat, Nicolae Ghioca, Gheorghe Streşină, Victoria Arhip, Gheorghe Badea, Corneliu Viorel Sonu, Ionel Dogărescu, Constantin Ene, Valter Manofu, Aurel Manofu, Florin Ciriplinschi, Costel Andone, Valeriu Fasole, Ion Tiron, Sandu Aur, Ion Stoica, Nicuşor Antoniu, Vasile Varlan, Costică Barbu şi Petru Braşoveanu în Dosarul nr. 18.088/3/2015 al Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 798D/2017. 2. La apelul nominal răspunde avocatul Ilie Drăgulin, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, pentru autorii excepţiei, precum şi autorul excepţiei Florin Ciriplinschi, personal. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, partea Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale a depus un punct de vedere prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Având cuvântul, avocatul autorilor excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia, deoarece, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 s-a permanentizat neacordarea indemnizaţiei revoluţionarilor. În acest sens susţine că niciuna dintre ordonanţele de urgenţă ale Guvernului, emise după anul 2010, care au îngheţat acordarea indemnizaţiei revoluţionarilor, nu a fost aprobată prin lege şi nu a avut avizul Consiliului Legislativ, neexistând nicio transparenţă decizională. Or, ordonanţele de urgenţă ale Guvernului îşi produc efectele sub rezerva aprobării lor prin lege. Prin urmare, aceste ordonanţe de urgenţă ale Guvernului sunt neconstituţionale, iar efectele juridice produse de acestea sunt nule. Pe de altă parte, susţine că dispoziţiile criticate instituie discriminări, ceea ce este contrar art. 16 din Constituţie. Totodată, susţine că ordonanţele de urgenţă ale Guvernului care au suspendat plata indemnizaţiei revoluţionarilor nu au respectat Legea nr. 341/2004, în ceea ce priveşte calculul indemnizaţiei raportat la câştigul salarial mediu brut. 5. Autorul excepţiei Florin Ciriplinschi solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că în jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie s-au avut în vedere limitele sesizării. Însă, prin prezenta sesizare se aduce în discuţie o noutate. Astfel, prin Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014, Curtea Constituţională a reţinut că măsura de suspendare a plăţii indemnizaţiilor revoluţionarilor, măsură adoptată deja pentru trei ani consecutivi, 2012, 2013 şi 2014, nu poate fi repetată sine die, caz în care ar putea afecta proporţionalitatea măsurii. Or, începând cu anul 2010, plata indemnizaţiilor a fost suspendată până în prezent. De asemenea precizează că nu a primit de la Casa de pensii nicio decizie de suspendare a acestor drepturi. Referitor la calculul indemnizaţiei, prin raportare la „câştigul salarial mediu brut“, menţionează că beneficiază de o sentinţă civilă din 2012, definitivă, prin care este obligată Casa de pensii să calculeze indemnizaţia reparatorie prevăzută la art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, prin raportare la câştigul salarial mediu brut. În final, susţine că indemnizaţiile revoluţionarilor au fost suspendate, iar nu suprimate, timp de 8 ani. Or, în această situaţie se pune întrebarea dacă acest drept mai există în lege. Depune concluzii scrise în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate a „Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, precum şi a art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 283/2011, art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013“. 6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 770 din 28 noiembrie 2017, nr. 112 din 13 martie 2018 şi nr. 151 din 27 martie 2018. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 7. Prin Sentinţa civilă nr. 43 din 25 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 18.088/3/2015, Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 283/2011, art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 şi art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2013“. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanţii Panaite Florea, Maria Florea, Nina Anişoara Marin, Aurelian Marin, Constantina Picătureanu, Titu Costică Patache, Sorin Lenin Ignat, Nicolae Ghioca, Gheorghe Streşină, Victoria Arhip, Gheorghe Badea, Corneliu Viorel Sonu, Ionel Dogărescu, Constantin Ene, Valter Manofu, Aurel Manofu, Florin Ciriplinschi, Costel Andone, Valeriu Fasole, Ion Tiron, Sandu Aur, Ion Stoica, Nicuşor Antoniu, Vasile Varlan, Costică Barbu şi Petru Braşoveanu, în cadrul unei cauze având ca obiect soluţionarea cererilor formulate de reclamanţi, autori ai excepţiei de neconstituţionalitate, prin care solicitau, în esenţă: reintroducerea în plată a indemnizaţiilor prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004; obligarea pârâţilor la calcularea indemnizaţiei reparatorii utilizând algoritmul de calcul prevăzut la art. 4 alin. (2) din Legea nr. 341/2004; restituirea, începând cu 1 ianuarie 2012, a indemnizaţiei reparatorii neacordate conform prevederilor Legii nr. 283/2011; restituirea contribuţiei de asigurări sociale de stat în procent de 5,5%, începând cu data de 1 ianuarie 2012. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că, prin nefolosirea algoritmului de calcul al indemnizaţiei reparatorii instituit de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, au fost prejudiciaţi şi, ca atare, dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale. Astfel, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de lege criticate îi discriminează, prin modul de calcul al indemnizaţiilor stabilite de Legea nr. 341/2004, şi anume prin raportarea la indemnizaţia aflată în plată în octombrie 2010, iar nu la câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aşa cum prevede Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2011 privind utilizarea indicatorului de referinţă „câştigul salarial mediu brut“, în actele normative din domeniul muncii şi protecţiei sociale. 9. De asemenea, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 283/2011 contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece revoluţionarii sunt discriminaţi în raport cu alte categorii de persoane cărora li s-a restituit în mod real reducerea de 15% din venit. Textele de lege criticate au fost introduse prin nesocotirea principiilor de drept stabilite prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. În timp ce absolut toate categoriile prevăzute de Legea nr. 118/2010 au beneficiat în mod real de restabilirea drepturilor salariale şi asigurărilor sociale în raport cu nivelul avut anterior diminuării cu 25%, respectiv 15%, persoanele vizate de Legea nr. 341/2004 au beneficiat doar formal de reîntregirea venitului, deoarece, „prin neluarea în considerare a algoritmului de calcul, prevăzut la art. 4 şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, diminuarea cu 15% a drepturilor revoluţionarilor la indemnizaţia reparatorie şi indemnizaţia lunară a persistat şi persistă.“ Referitor la dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 283/2011, autorii susţin, în esenţă, că discriminarea mai operează şi faţă de alţi beneficiari ai Legii nr. 341/2004. 10. Totodată, se susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 22 alin. (1), art. 47 alin. (2) şi art. 53 din Constituţie, deoarece indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 341/2004, indemnizaţie care nu se mai acordă, a constituit singura sursă de venit şi a folosit la garantarea împrumuturilor obţinute de la bănci. 11. În continuare, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 283/2011 încalcă prevederile Constituţiei, referitoare la condiţiile în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi. Astfel, referitor la proporţionalitatea măsurii în raport cu situaţia care a determinat-o, se consideră că nu există nicio justificare pentru neacordarea unor drepturi. 12. În final, se susţine că viciile de neconstituţionalitate s-au păstrat şi prin reglementarea celorlalte norme criticate, prin care s-a prelungit soluţia neacordării indemnizaţiei prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 şi, de asemenea, s-au plafonat celelalte indemnizaţii prevăzute de Legea nr. 341/2004, fără a se utiliza algoritmul de calcul prevăzut de lege. Or, prin Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014, paragraful 23, Curtea Constituţională a reţinut că măsura de suspendare repetată a acestor drepturi, pentru mai mulţi ani la rând, ar putea afecta caracterul previzibil al normelor de lege, creând incertitudine cu privire la existenţa acestor drepturi. 13. Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale. 14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Guvernul consideră, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care se redau o parte dintre considerentele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 1.576 din 7 decembrie 2011 şi nr. 88 din 28 februarie 2013. 16. Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere, astfel cum a fost reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 482 din 23 septembrie 2014, nr. 555 din 15 octombrie 2014 şi nr. 10 din 16 ianuarie 2014. 17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei prezenţi la şedinţa publică, punctul de vedere depus la dosar de Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în actul de sesizare, îl constituie prevederile art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 283/2011, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 şi art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013. În realitate, din susţinerile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate reiese că aceştia critică următoarele dispoziţii: - Art. II art. 8 alin. (1) şi art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, introduse prin Legea nr. 283/2011 de aprobare a acesteia, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, cu următorul conţinut: „Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează: "[...] ART. 8 (1) În anul 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) şi d), alin. (4), art. 13 lit. b) şi c) şi la art. 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările şi completările ulterioare, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011. [...] ART. 18 În anul 2012, indemnizaţiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu se acordă." – Art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, cu următorul conţinut: „Prevederile art. 15, 18, 19 şi 20 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013.“; – Art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 30 august 2013, cu următorul conţinut: „Prevederile art. 18 şi 19 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2014.“ 20. Curtea reţine că, ulterior sesizării sale, dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 şi ale art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, au fost abrogate prin art. 44 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Astfel, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile criticate îşi produc în continuare efectele juridice, deoarece obiectul principal al cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate îl reprezintă solicitarea de reintroducere în plată, începând cu 1 ianuarie 2012, a indemnizaţiei prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004. 21. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 22 alin. (1) privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 47 privind nivelul de trai şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 22. Înainte de a proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine - referitor la concluziile scrise depuse la dosar de către autorul excepţiei Florin Ciriplinschi, prin care critică şi dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, şi referitor la susţinerile avocatului autorilor privind neconstituţionalitatea tuturor ordonanţelor emise de Guvern, prin care s-a permanentizat neacordarea indemnizaţiei revoluţionarilor - că acestea nu pot fi primite. Astfel, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale şi în conformitate cu art. 29 din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a Curţii îl reprezintă încheierea instanţei judecătoreşti, iar litigiul constituţional se desfăşoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părţi. Prin urmare, nu poate fi primită cererea prin care se modifică şi se completează excepţia de neconstituţionalitate, ulterior încheierii de sesizare, direct în faţa Curţii Constituţionale (a se vedea în acelaşi sens, de exemplu, Decizia nr. 1.054 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 31 ianuarie 2013). Aşa fiind, Curtea se va pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum aceasta a fost formulată în faţa instanţei de judecată. 23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor criticate, prin Decizia nr. 770 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 20 februarie 2018, sau prin Decizia nr. 151 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 16 iulie 2018, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a acestora. 24. Prin Decizia nr. 151 din 27 martie 2018, paragrafele 25-31, Curtea a observat că autorii excepţiei critică, în esenţă, pe de-o parte, dispoziţiile potrivit cărora, între anii 2012 şi 2014, nu s-au acordat indemnizaţiile reparatorii prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, iar, pe de altă parte, critică dispoziţiile potrivit cărora celelalte indemnizaţii, prevăzute de aceeaşi lege, s-au plafonat la nivelul lunii decembrie 2011. Totodată, este de observat că, potrivit art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, începând cu luna iulie 2010, indemnizaţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004 sau redus cu 15%. Ulterior, prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2011, aceste indemnizaţii s-au majorat cu 15% faţă de luna octombrie 2010, iar, prin art. 3 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 19/2012, începând cu luna iunie 2012, cuantumul acestora s-a majorat cu 2,3% faţă de cuantumul aflat în plată în luna mai 2012, fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010. 25. Cu privire la dispoziţiile art. II art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, Curtea s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, spre exemplu, prin Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 noiembrie 2014, prin Decizia nr. 419 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 3 august 2015, Decizia nr. 508 din 30 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 14 august 2015, sau Decizia nr. 770 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 20 februarie 2018, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a acestora. 26. Prin Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014, paragraful 23, Curtea a reţinut că autorii excepţiei se referă la indemnizaţia prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, şi anume la indemnizaţia lunară acordată la pensia pentru limită de vârstă, indemnizaţie care se acordă pe lângă indemnizaţia reparatorie lunară prevăzută de art. 4 alin. (4) - a cărei plată nu se acordă. Textul de lege criticat - art. II art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, introdus prin Legea nr. 283/2011 - stabilea că, în anul 2012, aceste indemnizaţii se menţineau la acelaşi nivel cu cel din luna decembrie 2011, autorii excepţiei fiind nemulţumiţi de modul de calcul al acestora, şi anume de raportarea la indemnizaţia aflată în plată în decembrie 2011, iar nu la câştigul salarial mediu brut, utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aşa cum prevedea Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2011 privind utilizarea indicatorului de referinţă câştigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii şi protecţiei sociale. Curtea a reţinut că, în această materie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat Decizia nr. 22 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 16 decembrie 2013, prin care a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Avocatul Poporului, şi a stabilit - în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 - că indemnizaţiile lunare reparatorii şi indemnizaţiile lunare prevăzute de Legea nr. 341/2004 se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizaţiei aflat în plată în luna octombrie 2010. 27. Curtea nu a reţinut nici încălcarea art. 16 din Constituţie, privind egalitatea în faţa legii, reţinând că nu există discriminare între beneficiarii Legii nr. 341/2004 şi „celelalte categorii sociale, plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat“, deoarece aceştia nu se află în situaţii juridice similare. Aceste indemnizaţii au un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competenţă de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. 28. Curtea a reţinut că prevederile art. 22 alin. (1) privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică din Constituţie nu au incidenţă în cauzele având un obiect similar prezentei cauze, întrucât conţinutul normativ al dispoziţiilor criticate nu se referă la protecţia şi apărarea acestor valori constituţionale. 29. Referitor la pretinsa încălcare a art. 47 din Constituţie, privind nivelul de trai, Curtea a observat că prevederile legale criticate nu pot fi privite ca aducând atingere dreptului constituţional la un nivel de trai decent, prin diminuarea unei măsuri de asistenţă socială - astfel cum califică autorii indemnizaţia, ci mai degrabă ca instituind un set de măsuri de adaptare la condiţiile economico-sociale existente. Legiuitorul este chemat să instituie un ansamblu de măsuri prin care statul să asigure protejarea şi îmbunătăţirea calităţii vieţii cetăţenilor, atât prin reglementarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la securitate socială, dreptul la muncă - condiţie principală pentru un trai decent -, dreptul la o salarizare echitabilă, dreptul la protecţia sănătăţii şi altele asemenea, cât şi prin drepturi care nu au o consacrare constituţională şi care tind către acelaşi obiectiv. În acelaşi spirit, Constituţia consacră, în art. 1 alin. (3), caracterul de stat social al României, obligând statul, prin dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. f), să creeze condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii, iar prin art. 41 alin. (2) şi art. 47 alin. (2) prevede dreptul salariaţilor, respectiv al cetăţenilor, şi la alte măsuri de protecţie socială şi de asistenţă socială decât cele nominalizate expres în Legea fundamentală, măsuri stabilite prin lege. Caracteristic tuturor acestor drepturi ale cetăţenilor şi obligaţii corelative ale statului este faptul că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituţie, legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012). 30. În ceea ce priveşte dispoziţiile de lege criticate, ce vizează limitarea ori chiar neacordarea în anul 2012 a unor drepturi care nu sunt consacrate la nivel constituţional, neavând în consecinţă un caracter fundamental, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, precitată, că dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente, acestea având în vedere doar restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale. Totodată, Curtea a constatat că, deşi temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoştinţă pentru cei care, prin jertfa şi contribuţia proprie, au condus la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei, este incontestabil, acesta nu constituie totuşi, potrivit Constituţiei, o obligaţie de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor indemnizaţii în virtutea calităţii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei Române din Decembrie 1989. 31. La paragraful 36 al Deciziei nr. 151 din 27 martie 2018, Curtea a reţinut că, prin Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014, a precizat că măsura suspendării anuale a plăţii drepturilor prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, măsură adoptată deja pentru trei ani consecutivi, 2012, 2013 şi 2014, nu poate fi repetată sine die, caz în care ar putea afecta proporţionalitatea acesteia. Totodată, Curtea a reţinut că, începând cu luna ianuarie 2015, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 şi Ordonanţei Guvernului nr. 1/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015, s-au modificat prevederile art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 341/2004, care stabileau categoriile de titluri ce se pot acorda luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 şi drepturile corespondente deţinerii acestor titluri (introducânduse un nou titlu, Luptător cu Rol Determinant), iar noul conţinut normativ al art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 prevede acordarea unei indemnizaţii de gratitudine lunară, începând cu anul 2015 (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 173 din 19 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 22 mai 2015, paragraful 27). 32. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Panaite Florea, Maria Florea, Nina Anişoara Marin, Aurelian Marin, Constantina Picătureanu, Titu Costică Patache, Sorin Lenin Ignat, Nicolae Ghioca, Gheorghe Streşină, Victoria Arhip, Gheorghe Badea, Corneliu Viorel Sonu, Ionel Dogărescu, Constantin Ene, Valter Manofu, Aurel Manofu, Florin Ciriplinschi, Costel Andone, Valeriu Fasole, Ion Tiron, Sandu Aur, Ion Stoica, Nicuşor Antoniu, Vasile Varlan, Costică Barbu şi Petru Braşoveanu în Dosarul nr. 18.088/3/2015 al Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. II art. 8 alin. (1) şi art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi ale art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 ianuarie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
