Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, obiecţie formulată de 27 de senatori aparţinând Partidului Naţional Liberal. 2. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 12.742 din 29 decembrie 2017 şi constituie obiectul Dosarului nr. 3.000A/2017. 3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului a fost adoptată de către Senatul României, ca primă Cameră sesizată, în şedinţa din data de 20 iunie 2017, şi de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 5 septembrie 2017. Ulterior, un număr de 38 de senatori aparţinând grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal şi ale Uniunii „Salvaţi România“ a formulat o obiecţie de neconstituţionalitate, cu privire la care Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 612 din 3 octombrie 2017, prin care a constatat că dispoziţiile articolului unic pct. 2 [cu referire la sintagma „în termen de două zile“ cuprinsă în art. 6 alin. (3) din Legea nr. 3/2000, la art. 6 alin. (5) fraza a doua, precum şi la art. 6 alin. (7) din Legea nr. 3/2000] şi pct. 3 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 sunt neconstituţionale. Senatul şi Camera Deputaţilor au reexaminat Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000, în vederea punerii legii în acord cu decizia menţionată a Curţii Constituţionale. 4. Analizând forma legii adoptată de către cele două Camere ale Parlamentului, autorii sesizării apreciază că Parlamentul nu a pus conţinutul Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 în deplin acord cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 612 din 3 octombrie 2017, menţinând în cuprinsul acesteia prevederi neconstituţionale, încălcând, astfel, dispoziţiile art. 147 alin. (2) şi (4) din Constituţie. 5. În susţinerea acestei opinii, arată, mai întâi, că art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 3/2000 în prezent în vigoare prevede faptul că obiectul şi data referendumului naţional se stabilesc prin lege, în cazul referendumului privind revizuirea Constituţiei, cu respectarea art. 151 alin. (3) din Constituţie. În forma legii supusă controlului de constituţionalitate în urma căruia a fost pronunţată Decizia nr. 612 din 3 octombrie 2017, art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 3/2000 a fost abrogat, stabilirea datei referendumului urmând să fie făcută prin hotărâre a Guvernului. Prin decizia menţionată, Curtea Constituţională a reţinut că Parlamentul este îndreptăţit să stabilească, printr-o lege distinctă, data referendumului. Aşadar, Curtea a constatat că prevederea din legea criticată, potrivit căreia Guvernul stabileşte prin hotărâre data referendumului şi o aduce la cunoştinţa publică, de îndată, prin mijloace de comunicare în masă, contravine dispoziţiilor art. 151 alin. (3) din Constituţie. Curtea a constatat, totodată, că este neconstituţională şi abrogarea, făcută în scop corelativ, a art. 15 alin. (1) din Legea nr. 3/2000, care stipulează expres că obiectul şi data referendumului se stabilesc prin lege. 6. Autorii sesizării arată că, după reexaminarea legii în vederea punerii ei de acord cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 612 din 3 octombrie 2017, noua formă adoptată de Parlament modifică art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 3/2000 şi prevede că obiectul şi data referendumului naţional se stabilesc „potrivit prezentei legi în cazul referendumului privind revizuirea Constituţiei, cu respectarea art. 151 alin. (3) din Constituţie“. Or, conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale, „în cazul constatării neconstituţionalităţii unor dispoziţii de abrogare, acestea îşi încetează efectele juridice în condiţiile prevăzute de art. 147 alin. (1) din Constituţie, iar prevederile legale care au format obiectul abrogării continuă să producă efecte“, deoarece „acesta este un efect specific al pierderii legitimităţii constituţionale (...), sancţiune diferită şi mult mai gravă decât o simplă abrogare a unui text normativ“ (Decizia nr. 1.039 din 5 decembrie 2012). Prin deciziile nr. 778 din 12 mai 2009, nr. 414 din 14 aprilie 2010, nr. 206 din 29 aprilie 2013 sau nr. 447 din 29 octombrie 2013, Curtea a statuat că declararea ca neconstituţională a unei norme de abrogare conduce la repunerea în vigoare a normei iniţial abrogate. 7. Autorii obiecţiei susţin că, în urma Deciziei nr. 612 din 3 octombrie 2017, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea abrogării art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 3/2000 pentru faptul că această abrogare împiedică Parlamentul să stabilească printro lege distinctă data referendumului, Parlamentul nu avea competenţa să reglementeze într-o formă cu un nou conţinut diferit art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 3/2000, întrucât acesta a rămas în vigoare ca urmare a declarării neconstituţionalităţii abrogării. 8. Se susţine, totodată, că art. 6 alin. (4) din lege, adoptat în urma reexaminării, cuprinde norme contrare celor hotărâte prin Decizia nr. 612 din 3 octombrie 2017, evidenţiind intenţia Parlamentului de a păstra soluţia legislativă afectată de vicii de neconstituţionalitate. Astfel, se menţine obligaţia Guvernului de a aduce la cunoştinţa publică data referendumului naţional, printr-un act normativ propriu - hotărâre de Guvern - şi introduce o determinare în timp a datei referendumului: în ultima duminică a perioadei de 30 de zile prevăzute la art. 151 alin. (3) din Constituţie, calculată de la data adoptării de către Parlament a proiectului legii constituţionale, în condiţiile în care Decizia nr. 612 din 3 octombrie 2017 a statuat că, în cazul revizuirii Legii fundamentale, Parlamentul este îndreptăţit să stabilească data referendumului printr-o lege distinctă, ulterior adoptată celei care reglementează chiar materia referendumului. 9. Or, prin adoptarea unei soluţii legislative similare cu cea constatată, în precedent, ca fiind contrară dispoziţiilor Constituţiei, legiuitorul acţionează ultra vires, încălcându-şi obligaţia constituţională rezultată din art. 147 alin. (4) (a se vedea Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015, paragraful 26). 10. De asemenea, se susţine că sunt nesocotite şi dispoziţiile art. 151 alin. (3) din Constituţie, întrucât, dacă legiuitorul constituant ar fi dorit să stabilească o dată fixă pentru organizarea referendumului în raport cu data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire, nu ar fi stabilit un termen de cel mult 30 de zile în care acesta să fie organizat. A stabili chiar prin legea care reglementează materia referendumului (valabilă pentru toate formele de referendum) că data organizării referendumului naţional pentru revizuirea Constituţiei nu poate fi alta decât ultima duminică a perioadei de 30 de zile lipseşte de eficienţă norma constituţională prevăzută de art. 151 alin. (3) şi limitează nejustificat dreptul Parlamentului de a stabili printr-o lege distinctă şi ulterioară o dată a referendumului care să fie cuprinsă în interiorul termenului constituţional de 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire. 11. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, obiecţia de neconstituţionalitate a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a comunica punctul lor de vedere. 12. Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că motivele invocate de autorii sesizării de neconstituţionalitate nu pot fi reţinute. În acest sens, precizează că, prin Decizia nr. 612 din 3 octombrie 2017, instanţa constituţională a analizat Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000, reţinând neconcordanţa cu Legea fundamentală a articolului unic pct. 2, cu referire la sintagma „în termen de două zile“ cuprinsă în art. 6 alin. (3), a prevederii referitoare la stabilirea prin hotărâre a Guvernului a datei referendumului stabilită la art. 6 alin. (5) şi, pe cale de consecinţă, a abrogării realizate cu rol corelativ a art. 15 alin. (1) lit. a), precum şi a dispoziţiilor art. 6 alin. (7), care reglementează suportarea din bugetul de stat a cheltuielilor privind organizarea şi desfăşurarea referendumului naţional privind revizuirea Constituţiei. 13. Consideră că, din analiza comparată a documentelor privind derularea procedurii legislative în urma reexaminării, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 612 din 3 octombrie 2017, a formei adoptate de Senat, ca primă Cameră sesizată, şi a celei adoptate de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, rezultă că cerinţa respectării caracterului general obligatoriu al deciziilor instanţei constituţionale a fost îndeplinită. Astfel, Senatul a reexaminat legea dedusă controlului de constituţionalitate, în calitate de primă Cameră sesizată, eliminând din conţinutul său referirea la suportarea cheltuielilor privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, a termenului de două zile privind înaintarea către Curtea Constituţională a proiectului legii constituţionale - aceasta urmând să se realizeze de îndată - şi a stabilirii de către Guvern a datei de referinţă, cetăţenii fiind chemaţi, potrivit legii în discuţie, să-şi exprime voinţa cu privire la revizuirea Constituţiei în ultima duminică a perioadei de 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire. Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, a achiesat la soluţiile normative determinate de punerea de acord cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 612 din 3 octombrie 2017, adoptând la data de 22 decembrie 2017, fără modificări, forma adoptată de Senat. 14. În punctul de vedere al Preşedintelui Camerei Deputaţilor se apreciază că, parcurgând procedura de reexaminare şi adoptând legea în forma dedusă controlului de constituţionalitate, Parlamentul a respectat prevederile constituţionale prevăzute la art. 147 alin. (2) şi (4) referitoare la efectele deciziilor pronunţate de Curtea Constituţională în cadrul controlului de constituţionalitate a priori care prevăd obligaţia de reexaminare a dispoziţiilor de lege care sunt declarate neconstituţionale. Pe de altă parte, în condiţiile în care prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie stabilesc că „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării“, competenţa de legiferare a acestuia cu privire la un anumit domeniu nu poate fi limitată dacă legea astfel adoptată respectă exigenţele Legii fundamentale. Opţiunea legiuitorului ca data referendumului naţional cu privire la revizuirea Constituţiei să fie stabilită, de drept, chiar prin legea referendumului, fără să mai fie necesară adoptarea unei legi speciale în acest sens, este realizată cu considerarea competenţelor specifice acestuia, atribuite la nivel constituţional prin prevederile art. 151, şi cu respectarea considerentelor care fundamentează Decizia Curţii Constituţionale nr. 612 din 3 octombrie 2017, potrivit cărora „pentru coerenţa procedurii este raţional ca aceeaşi autoritate care iniţiază organizarea referendumului să fie şi cea care stabileşte data şi obiectul referendumului“. Astfel, cerinţa esenţială, reţinută prin decizia amintită, ca stabilirea momentului la care are loc consultarea voinţei populare, ca etapă finală a demersului legislativ de adoptare a legii de revizuire, să fie realizată tot de către Parlament, este pe deplin respectată. 15. Consideră că dispoziţiile care stabilesc data de referinţă din legea criticată sunt clare, precise şi previzibile, destinatarii normei juridice putând determina cu exactitate ziua desfăşurării referendumului, redactarea fiind specific normativă şi având o formă juridică adecvată. Prevederea care stabileşte în sarcina Guvernului aducerea la cunoştinţa publică a textului şi a datei reprezintă o consecinţă a rolului acestuia în organizarea referendumului, prevăzut la art. 151 alin. (3) din Constituţie şi art. 48 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, cu modificările şi completările ulterioare. 16. Ca atare, apreciază că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi propune respingerea acesteia. 17. Preşedintele Senatului arată că legea criticată a mai făcut anterior obiectul unui control de constituţionalitate, în urma căruia, prin Decizia nr. 612 din 3 octombrie 2017, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea unor dispoziţii din aceasta. În urma reexaminării Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000, aceasta a fost pusă pe deplin în acord cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 612 din 3 octombrie 2017. 18. În ce priveşte critica referitoare la faptul că noua formulare nu face trimitere la prerogativa Parlamentului de a adopta de fiecare dată o lege distinctă pentru stabilirea datei referendumului pentru revizuirea Constituţiei, se arată că legea a cărei constituţionalitate urmează să facă din nou obiectul controlului exercitat de Curtea Constituţională prevede, într-un alineat nou introdus la art. 6 din Legea nr. 3/2000, elementele cronologice în funcţie de care se va stabili, de fiecare dată, cu precizie, data organizării şi desfăşurării referendumului naţional pentru revizuirea Constituţiei. În această procedură, rolul Guvernului este limitat la obligaţia de a aduce la cunoştinţa publică, de îndată, prin mijloace de comunicare în masă, textul legii de revizuire a Constituţiei şi data referendumului naţional. Prin urmare, Parlamentul a optat pentru o soluţie legislativă care dă pe deplin satisfacţie cerinţei exprimate la paragraful 48 din Decizia nr. 612 din 3 octombrie 2017. Faţă de cele arătate, consideră că sesizarea Curţii Constituţionale este neîntemeiată, motiv pentru care solicită respingerea acesteia. 19. Guvernul nu a comunicat punctul său de vedere asupra obiecţiei de neconstituţionalitate. 20. La termenul de judecată fixat pentru data de 31 ianuarie 2018, Curtea, având în vedere cererea de amânare a dezbaterilor, a amânat dezbaterile asupra cauzei pentru data de 1 februarie 2018, dată la care a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedinţilor Camerei Deputaţilor şi Senatului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 21. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, art. 10, art. 15 şi art. 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate. 22. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, care au următorul cuprins: "ARTICOL UNIC Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. La articolul 6, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: ART. 6 (1) Iniţiativa şi procedura revizuirii Constituţiei sunt supuse dispoziţiilor prevăzute la art. 150 şi 151 din Constituţia României, republicată, şi prezentei legi. 2. La articolul 6, după alineatul (2) se introduc trei noi alineate, alineatele (3)-(5), cu următorul cuprins: (3) Proiectul legii constituţionale, adoptat de către fiecare Cameră a Parlamentului sau de către Camerele reunite în caz de divergenţă conform art. 151 alin. (2) din Constituţia României, republicată, se trimite de îndată Curţii Constituţionale, care procedează potrivit legii. Dacă se constată că iniţiativa legislativă de revizuire depăşeşte limitele revizuirii, aceasta se consideră nefinalizată şi se transmite Parlamentului, procedura urmând a fi reluată. (4) Dacă Curtea Constituţională constată că iniţiativa legislativă de revizuire nu depăşeşte limitele revizuirii, proiectul legii constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, împreună cu decizia Curţii Constituţionale. Cetăţenii României sunt chemaţi să îşi exprime voinţa prin vot în cadrul referendumului naţional cu privire la revizuirea Constituţiei, în ultima duminică a perioadei de 30 de zile prevăzută la art. 151 alin. (3) din Constituţia României, republicată, calculată de la data adoptării de către Parlament a proiectului legii constituţionale, Guvernul având obligaţia de a aduce la cunoştinţă publică, de îndată, prin mijloace de comunicare în masă, textul acestuia şi data referendumului naţional. (5) Persoanele care au dreptul să participe la referendumul naţional privind revizuirea Constituţiei, modul de desfăşurare a campaniei pentru referendum, organizarea şi desfăşurarea acestuia, organizarea şi atribuţiile birourilor electorale, faptele care constituie contravenţii, precum şi modul de constatare şi sancţionare a acestora sunt cele stabilite la art. 4, art. 7 alin. (1), precum şi în capitolele IV-VI. Rezultatul referendumului naţional se stabileşte în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (2) şi (3) şi ale art. 7 alin. (2). 3. La articolul 15 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins: a) potrivit prezentei legi, în cazul referendumului privind revizuirea Constituţiei, cu respectarea art. 151 alin. (3) din Constituţie;" 23. Dispoziţiile din Legea fundamentală invocate în susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 147 alin. (2), potrivit cărora, în cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale, art. 147 alin. (4) referitor la caracterul general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale şi art. 151 alin. (3) care prevede că revizuirea Constituţiei este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire. (1) Admisibilitatea obiecţiei de neconstituţionalitate 24. Curtea constată că sesizarea îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie, atât sub aspectul obiectului său, fiind vorba de o lege adoptată şi încă nepromulgată, cât şi sub aspectul titularului dreptului de sesizare, aceasta fiind formulată de un număr de 27 de senatori aparţinând Partidului Naţional Liberal. (2) Analiza obiecţiei de neconstituţionalitate 25. Analizând obiecţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta poartă asupra Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000, astfel cum a fost aprobată de Parlament, în temeiul art. 147 alin. (2) din Legea fundamentală, după reexaminarea în vederea punerii de acord cu Decizia nr. 612 din 3 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 23 noiembrie 2017, prin care, în cadrul controlului a priori de constituţionalitate declanşat la solicitarea a 38 de senatori aparţinând Partidului Naţional Liberal şi Uniunii Salvaţi România, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea unor prevederi din aceasta. 26. Autorii prezentei obiecţii de neconstituţionalitate susţin, în esenţă, că legea adoptată în urma reexaminării nu respectă pe deplin cele statuate de Curtea Constituţională prin decizia menţionată, cu referire la faptul că data referendumului pentru revizuirea Constituţiei se stabileşte, în condiţiile noii legi, chiar prin dispoziţiile Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, iar nu printr-o lege distinctă, aşa cum a precizat Curtea Constituţională prin decizia amintită. 27. Faţă de această susţinere, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 612 din 3 octombrie 2017, a analizat, printre altele, o critică privitoare la faptul că Legea de modificare şi completare a Legii nr. 3/2000, în forma dedusă controlului de constituţionalitate, prevedea, prin articolul unic pct. 2 din legea criticată, cu referire la art. 6 alin. (5) din Legea nr. 3/2000, că data referendumului naţional organizat în vederea revizuirii Constituţiei se stabileşte de Guvern, prin hotărâre. Curtea a constatat că, în virtutea rolului constituţional al fiecărei autorităţi în declanşarea diverselor tipuri de referendum, stabilirea datei la care acesta urmează să aibă loc se face în mod diferenţiat, prin acte specifice fiecărei autorităţi, respectiv prin decret al Preşedintelui României, în ce priveşte referendumul asupra unor probleme de interes naţional, prin hotărâre a Parlamentului, în situaţia demiterii Preşedintelui României, şi prin lege, în cazul revizuirii Legii fundamentale. În acest sens, Curtea a apreciat că, „pentru coerenţa procedurii, în fiecare caz în parte, este raţional ca aceeaşi autoritate care iniţiază organizarea referendumului să fie şi cea care stabileşte data şi obiectul referendumului“ (paragraful 48). 28. Pentru ipoteza analizată prin Decizia nr. 612 din 3 octombrie 2017, Curtea a reţinut că, „în vederea asigurării unui mecanism procedural complet, care să confere eficacitate demersului legislativ de adoptare a legii de revizuire, incluzând şi reglementarea etapei finale a acestuia, Parlamentul este îndreptăţit să stabilească, printr-o lege distinctă, data referendumului, fixând astfel în timp momentul la care legea pe care a adoptat-o va fi supusă aprobării populare“ (paragraful 48). 29. Prin Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 supusă în cauza de faţă controlului de constituţionalitate se introduce un nou alineat în cuprinsul art. 6 din Legea nr. 3/2000, alin. (4), care stabileşte că „Cetăţenii României sunt chemaţi să îşi exprime voinţa prin vot în cadrul referendumului naţional cu privire la revizuirea Constituţiei, în ultima duminică a perioadei de 30 de zile prevăzută la art. 151 alin. (3) din Constituţia României, republicată, calculată de la data adoptării de către Parlament a proiectului legii constituţionale, Guvernul având obligaţia de a aduce la cunoştinţa publică, de îndată, prin mijloace de comunicare în masă, textul acestuia şi data referendumului naţional“. 30. Autorii obiecţiei de neconstituţionalitate critică faptul că stabilirea datei referendumului urmează să se realizeze chiar prin Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, iar nu printr-o lege distinctă, aşa cum a specificat Curtea Constituţională în decizia menţionată. 31. Curtea constată că nu poate fi reţinută această critică. În acest sens, observă că, prin Decizia nr. 612 din 3 octombrie 2017, a sancţionat faptul că, prin legea supusă controlului în varianta iniţială, se conferea Guvernului competenţa de a stabili data desfăşurării referendumului naţional pentru revizuirea Constituţiei, deşi acesta este un drept exclusiv al Parlamentului. Curtea reţine că ceea ce este important, sub aspectul conformităţii procedurii organizării şi desfăşurării referendumului cu spiritul Constituţiei, este legitimitatea şi forţa juridică a actului prin care acesta este declanşat şi prin care se stabilesc aspecte definitorii, aşa cum este şi data la care urmează să aibă loc. Esenţial este ca acest act să emane de la autoritatea care are îndrituirea constituţională să iniţieze fiecare tip de referendum, în conformitate cu specificul acestuia, respectiv decret al Preşedintelui României, în ce priveşte referendumul asupra unor probleme de interes naţional, hotărâre a Parlamentului, în situaţia demiterii Preşedintelui României, şi lege, în cazul revizuirii Legii fundamentale. Prin urmare, faptul că Parlamentul a stabilit chiar prin Legea nr. 3/2000 data la care se organizează acest ultim tip de referendum se înscrie în exigenţele constituţionale referitoare la competenţa exclusivă a Parlamentului de a decide asupra acestui aspect, fiind irelevant dacă este vorba despre o lege separată, distinctă, adoptată cu prilejul organizării fiecărui referendum de acest tip sau dacă prevederea este inclusă chiar în legea-cadru referitoare la organizarea şi desfăşurarea referendumului. 32. Ca atare, Curtea apreciază că Parlamentul s-a conformat celor statuate prin Decizia nr. 612 din 3 octombrie 2017, eliminând prevederea care atribuia Guvernului competenţa de a stabili prin hotărâre data referendumului pentru revizuirea Constituţiei şi precizând, în art. 15 alin. (1) din Legea nr. 3/2000, astfel cum ar urma să fie modificat, că „Obiectul şi data referendumului naţional se stabilesc după cum urmează: a) potrivit prezentei legi, în cazul referendumului privind revizuirea Constituţiei, cu respectarea art. 151 alin. (3) din Constituţie;“. 33. Curtea observă că acest text de lege se referă nu doar la stabilirea datei referendumului pentru revizuirea Constituţiei prin chiar Legea nr. 3/2000, ci şi a însuşi obiectului acestuia. Pentru ipoteza acestui tip de referendum, în mod concret, obiectul său este, în realitate, deja determinat, constând în legea de revizuire a Constituţiei, aprobată de Camera Deputaţilor şi de Senat, după punerea de acord a prevederilor acesteia cu decizia pronunţată de Curtea Constituţională în exercitarea din oficiu a competenţei prevăzute de art. 146 lit. a) teza a doua din Constituţie, în cazul în care instanţa de control constituţional a constatat existenţa unor vicii de constituţionalitate. Procedura specială de revizuire a Legii fundamentale presupune parcurgerea unor etape la finalul cărora conţinutul legii de revizuire este materializat în forma legii ce va fi supusă aprobării populare prin intermediul referendumului. 34. Autorii obiecţiei de neconstituţionalitate mai susţin şi faptul că art. 6 alin. (4) din Legea nr. 3/2000, astfel cum urmează să fie modificat, păstrează ca soluţie legislativă obligaţia Guvernului de a aduce la cunoştinţa publică data referendumului naţional, printr-un act normativ propriu - hotărâre a Guvernului. Curtea observă că soluţia legislativă promovată prin Legea de modificare şi completare a Legii nr. 3/2000 adoptată după reexaminarea legii ale cărei prevederi Curtea Constituţională lea analizat prin Decizia nr. 612 din 3 octombrie 2017 este diferită de cea a cărei neconstituţionalitate a constatat-o instanţa de control constituţional prin decizia menţionată. Dacă în varianta iniţială Guvernul dobândea competenţa de a fixa, în mod discreţionar, data desfăşurării referendumului pentru revizuirea Constituţiei - fiind, desigur, ţinut de dispoziţiile art. 151 alin. (3) din Legea fundamentală, care prevăd că revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire -, în formularea supusă controlului de constituţionalitate în cauza de faţă, Guvernul nu va face altceva decât să aducă la cunoştinţă publică această dată. Curtea a constatat, prin decizia citată, că aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 151 alin. (3) atribuirea în competenţa unei alte autorităţi, respectiv a Guvernului, a stabilirii datei, care reprezintă un reper important în economia procesului de organizare şi desfăşurare a referendumului naţional pentru revizuirea Constituţiei. În noua viziune legislativă însă data organizării acestui referendum este determinată prin Legea nr. 3/2000, ca fiind ultima duminică din intervalul de 30 de zile la care se referă art. 151 alin. (3) din Legea fundamentală. Guvernul îndeplineşte o simplă operaţiune administrativă prin calcularea datei calendaristice corespunzătoare. Or, aspectele administrative, cum este şi cel privitor la aducerea la cunoştinţă publică a unei informaţii deja confirmate printr-o lege, se pot realiza inclusiv prin hotărâre a Guvernului. Formula redacţională utilizată de legiuitor nu oferă Guvernului niciun grad de libertate în ce priveşte stabilirea datei, aceasta rezultând cu certitudine din însuşi textul legii, rolul Guvernului reducându-se exclusiv la identificarea calendaristică a acesteia. 35. De asemenea, se mai susţine în motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate că se nesocotesc dispoziţiile art. 151 alin. (3) din Legea fundamentală, potrivit cărora revizuirea Constituţiei este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire. În argumentarea acestei critici se arată că a stabili chiar prin legea care reglementează materia referendumului, valabilă pentru toate formele de referendum, că data organizării referendumului naţional pentru revizuirea Constituţiei nu poate fi alta decât ultima duminică a perioadei de 30 de zile lipseşte de eficienţă norma constituţională prevăzută de art. 151 alin. (3) şi limitează nejustificat dreptul Parlamentului de a stabili printr-o lege distinctă şi ulterioară o dată a referendumului care să fie cuprinsă în interiorul termenului constituţional de 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire. 36. Cu privire la aceste susţineri, Curtea apreciază că, prin edictarea normei criticate, Parlamentul s-a menţinut în limitele textului constituţional invocat, fixând prin Legea nr. 3/2000 reperul temporal cert şi inechivoc prin raportare la care se calculează data la care acesta se va desfăşura, dar strict circumscris perioadei de maximum 30 de zile în care trebuie organizat referendumul pentru revizuirea Constituţiei. Curtea observă că dispoziţiile din Legea fundamentală invocate nu impun utilizarea integrală a acestui interval de timp, ci prevăd momentul cel mai îndepărtat în timp până la care cetăţenii pot fi convocaţi la referendumul naţional, astfel că stabilirea acestuia în interiorul intervalului menţionat nu poate fi considerată o nesocotire a textului constituţional. În plus, Curtea apreciază că nimic nu împiedică Parlamentul ca, în funcţie de circumstanţele concrete, să adopte o lege prin care să stabilească o altă dată pentru organizarea referendumului - cuprinsă în intervalul de 30 de zile prevăzut la art. 151 alin. (3) din Constituţie - dacă acest lucru este necesar în vederea asigurării condiţiilor adecvate pentru ca cetăţenii să îşi exprime în mod plenar voinţa cu privire la revizuirea Constituţiei, ca modalitate de exercitare a suveranităţii naţionale, consacrată prin art. 2 alin. (1) din Legea fundamentală. 37. În fine, pornind de la cele statuate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în sensul că, în cazul constatării neconstituţionalităţii unor dispoziţii de abrogare, acestea îşi încetează efectele juridice în condiţiile prevăzute de art. 147 alin. (1) din Constituţie, iar prevederile legale care au format obiectul abrogării continuă să producă efecte, autorii obiecţiei mai susţin că se încalcă prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie referitoare la forţa obligatorie a deciziilor Curţii Constituţionale, întrucât, deşi prin Decizia nr. 612 din 3 octombrie 2017 s-a constatat neconstituţionalitatea articolului unic pct. 3 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 prin care se abroga art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 3/2000, în prezent în vigoare, noua formă adoptată de Parlament modifică prevederile aceluiaşi articol. Susţin că sunt nesocotite astfel prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie referitoare la forţa obligatorie a deciziilor Curţii Constituţionale, având în vedere cele reţinute în jurisprudenţa Curţii Constituţionale din care rezultă că declararea ca neconstituţională a unei norme de abrogare conduce la repunerea în vigoare a normei iniţial abrogate (Decizia nr. 778 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 6 iulie 2009, Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, Decizia nr. 206 din 29 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 13 iunie 2013, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). Faţă de aceste susţineri, Curtea reţine că cele statuate în jurisprudenţa citată sunt valabile în ipoteza exercitării controlului de constituţionalitate a legilor sau a ordonanţelor în vigoare, iar nu în cazul controlului exercitat asupra legilor anterior promulgării acestora. Atât timp cât legea de modificare încă nu a intrat în vigoare, legea iniţială nu este în niciun fel afectată de variaţiile de formă pe care preconizata lege modificatoare le suportă, motiv pentru care constatarea neconstituţionalităţii unei prevederi care îşi propune să abroge o dispoziţie dintr-o lege în vigoare nu are ca efect repunerea în vigoare a normei a cărei abrogare se intenţionează a se realiza, întrucât aceasta a rămas permanent în vigoare, abrogarea ei fiind doar o potenţialitate ce ar fi devenit efectivă dacă legea modificatoare ar fi intrat în vigoare. 38. Aşadar, Curtea constată că, în adoptarea legii supuse controlului a priori de constituţionalitate în prezenta cauză, Parlamentul a pus de acord prevederile legii constatate ca neconstituţionale cu cele statuate de Curtea Constituţională în decizia pronunţată anterior, fiind respectate dispoziţiile art. 147 alin. (2) din Constituţie. 39. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate formulată de un număr de 27 de senatori aparţinând Partidului Naţional Liberal şi constată că Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului este constituţională în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 1 februarie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
