Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────────┬─────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu│- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Andreea Costin │- magistrat-asistent │
└─────────────────────┴─────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 187 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Emil Nedelea în Dosarul nr. 1.704/265/2015/a3 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 727D/2016. 2. La apelul nominal lipseşte partea. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, apreciază că este neîntemeiată critica formulată prin raportare la art. 16 din Constituţie, întrucât norma se aplică, în mod egal, tuturor celor care se află în ipoteza textului legal criticat. De asemenea, apreciază ca fiind neîntemeiată şi critica formulată prin raportare la art. 21 din Constituţie, deoarece dispoziţia legală criticată nu împiedică accesul liber la justiţie. 4. În ceea ce priveşte critica referitoare la imprecizia termenului „rea-credinţă“, chiar dacă legea nu defineşte expres acest termen, art. 57 din Constituţie arată, practic, ce înseamnă „buna-credinţă“, părţile trebuind să acţioneze, întotdeauna, cu bună-credinţă. În acest sens, menţionează şi Decizia nr. 439 din 21 iunie 2016, prin care Curtea a statuat că reaua-credinţă este o formă a vinovăţiei, expresia dolului, fraudei şi culpei grave, având ca numitor comun viclenia, înşelăciunea şi omisiunea vădit intenţionată, iar reaua-credinţă poate fi calificată ca acea atitudine a unei persoane care săvârşeşte un fapt sau un act contrar legii sau celorlalte norme de convieţuire socială, pe deplin conştientă de caracterul ilicit al conduitei sale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Decizia civilă nr. 27 din 14 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.704/265/2015/a3, Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 187 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Emil Nedelea într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de reexaminare formulate împotriva încheierii prin care a fost stabilită o amendă judiciară. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate prevăd sancţiuni pentru trecut; or, faptele evidenţiate de acestea nu constituie contravenţii pentru a putea fi incidente dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie. În continuare, se arată că cetăţeanul nu poate fi sancţionat cu amenzi pentru formularea cererilor adresate justiţiei prin care se exprimă liber, chiar şi împotriva legii. 7. Având în vedere că art. 187 din Codul de procedură civilă nu face referire şi la cererea de abţinere formulată de un judecător, se apreciază că, în acest mod, se creează o „discriminare între judecători“, deoarece şi judecătorul care formulează o astfel de cerere este, de asemenea, cetăţean şi trebuie să fie egal în faţa legii. Aşadar, prin nemenţionarea cererii de abţinere din cuprinsul articolului criticat, faţă de judecătorii care formulează o cerere de abţinere, justiţia nu este obiectivă, favorizându-l de cele mai multe ori pe colegul lor judecător. În acest fel sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 124 alin. (2). Prin urmare, potrivit dispoziţiilor legale criticate, cetăţenii sunt sancţionaţi pentru cererile lor, în timp ce judecătorii care formulează cereri de abţinere sunt scutiţi de orice sancţiune. 8. Totodată, textul legal criticat foloseşte noţiunea de „reacredinţă“, termen care nu este definit de nicio lege, lăsând posibilitatea judecătorului de a interpreta acest termen după bunul său plac. 9. Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 12. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actul de sesizare a Curţii Constituţionale, îl reprezintă dispoziţiile art. 187 din Codul de procedură civilă. Însă, având în vedere că autorul excepţiei a fost sancţionat, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, de Judecătoria Năsăud prin Încheierea din 5 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.704/265/2015, cu o amendă judiciară în cuantum de 100 lei pentru introducerea cu rea-credinţă a unei noi cereri de ajutor public judiciar, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "(1) Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel: 1. cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei: a) introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice;." 16. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, art. 29 alin. (1) şi (6) privind libertatea conştiinţei şi ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei. De asemenea, având în vedere motivarea excepţiei, Curtea va reţine ca normă de referinţă şi dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textul criticat păstrează, în principiu, soluţiile legislative cuprinse în vechea reglementare procesual civilă şi urmăreşte să prevină şi să limiteze eventualele abuzuri în exercitarea drepturilor procesuale, fie de natură să determine tergiversarea soluţionării cauzei, fie în scop şicanator, vexator. 18. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a autorului excepţiei în sensul că textul legal criticat foloseşte noţiunea de „rea-credinţă“, termen care nu este definit de nicio lege, lăsând posibilitatea judecătorului de a interpreta acest termen după bunul său plac, Curtea observă că în condiţiile în care textul legal criticat se referă la introducerea cu „rea-credinţă“ a unei cereri vădit netemeinice, sintagma „vădit netemeinice“ sugerează faptul că cererea nu are niciun fel de fundament, aspect pe care autorul cererii îl cunoaşte. Evident că, după modul în care a fost formulată cererea, motivele invocate, eventualele cereri repetate de chemare în judecată etc., instanţa îşi poate forma o convingere şi poate aprecia dacă reclamantul introduce o cerere de chemare în judecată cu rea-credinţă; or, textul de lege nu face altceva decât să legitimeze judecătorul care constată o astfel de situaţie să o şi sancţioneze. 19. Pentru valorificarea drepturilor şi intereselor legitime părţile trebuie să acţioneze cu bună-credinţă, iar nu în spirit abuziv, şicanator, vexator pentru magistraţi ori pentru instanţă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 344 din 10 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 19 iunie 2012). 20. Curtea, prin Decizia nr. 439 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 2 noiembrie 2016, paragrafele 17 şi 18, a mai reţinut, referitor la sintagma „rea-credinţă“, că aceasta are semnificaţia de atitudine incorectă, necinstită. În doctrină s-a reţinut că, în limbajul comun, antitezei relei-credinţe i se atribuie mai multe accepţiuni, şi anume: obligaţie de comportare corectă pe care părţile trebuie să o respecte la încheierea şi executarea convenţiilor; convingerea unei persoane că acţionează în temeiul unui drept şi potrivit cu legea sau cu ceea ce se cuvine; sinceritate, onestitate, cinste. Valenţe oarecum asemănătoare există şi în plan juridic, dat fiind caracterul proeminent etic al normelor care cârmuiesc cele două concepte aflate în opoziţie. Astfel, se poate concluziona că reaua-credinţă este o formă a vinovăţiei, expresia dolului, fraudei şi culpei grave, având ca numitor comun viclenia, înşelăciunea şi omisiunea vădit intenţionată. Reaua-credinţă poate fi calificată ca acea atitudine a unei persoane care săvârşeşte sau omite, în mod conştient, un fapt sau un act contrar legii sau celorlalte norme de convieţuire socială, pe deplin conştientă de caracterul ilicit al conduitei sale. 21. În continuare, Curtea reţine că textul legal criticat nu instituie inegalităţi sau discriminări între cetăţeni ori categorii de persoane şi nici nu aduce atingere principiului unicităţii, egalităţii şi imparţialităţii justiţiei, ci prevede doar posibilitatea aplicării unor amenzi judiciare, în cazul exercitării cu rea-credinţă a unor drepturi procesuale, ceea ce corespunde exigenţelor art. 57 din Constituţie, care instituie îndatorirea fundamentală a cetăţenilor de a exercita drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără încălcarea drepturilor şi libertăţilor celorlalţi. 22. De asemenea, textul criticat nu cuprinde prevederi de natură să aducă atingere principiului neretroactivităţii legii civile sau dreptului de acces la justiţie. 23. Dispoziţiile legale criticate nu împiedică persoanele interesate să apeleze la instanţele judecătoreşti şi să se prevaleze de toate garanţiile procesuale care condiţionează, într-o societate democratică, procesul civil. De altfel, Curtea observă că dispoziţiile art. 191 din Codul de procedură civilă prevăd că persoana obligată la amendă sau despăgubire poate face cerere de reexaminare, prin care solicită, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii. 24. Totodată, Curtea constată că dispoziţiile constituţionale ale art. 29 alin. (1) şi (6) privind libertatea conştiinţei nu au incidenţă în cauză, deoarece prevederile criticate nu reglementează aspecte cu privire la libertatea gândirii, a opiniilor sau a libertăţii credinţelor religioase. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Emil Nedelea în Dosarul nr. 1.704/265/2015/a3 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 iunie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
