Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (7),art. 57 lit. b),art. 61 alin. (1) teza întâi,art. 62 alin. (2) şi art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Ionică Dajboc, în Dosarul nr. 415/121/2014* al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.127D/2016. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (7),art. 57 lit. b),art. 61 alin. (1) teza întâi şi art. 62 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, ca neîntemeiată, făcând referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 653 din 17 octombrie 2017. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului apreciază că se impune respingerea, ca devenită inadmisibilă, deoarece, prin Decizia nr. 244 din 19 aprilie 2016, Curtea a admis această excepţie şi a constatat că prevederile art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 sunt neconstituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 26 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 415/121/2014*, Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (7),art. 57 lit. b),art. 61 alin. (1) teza întâi,art. 62 alin. (2) şi art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Excepţia a fost ridicată de Ionică Dajboc într-o cauză având ca obiect anularea dispoziţiei prin care a fost sancţionat cu trecerea într-o funcţie inferioară, repunerea sa în funcţia deţinută anterior şi obligarea la restituirea drepturilor salariale. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul arată, referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, că sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. j), deoarece textul criticat nu numai că nu reglementează competenţa materială şi funcţională a persoanelor îndreptăţite să emită actele de încetare a raporturilor de serviciu ale poliţistului, ci deleagă acest atribut normativ, ce ţine de domeniul legii organice, ministrului de resort, care este abilitat să emită ordine. Consecinţa imediată a acestei delegări neconstituţionale este reprezentată, în plan juridic, de încălcarea obligaţiei de respectare a supremaţiei Constituţiei şi a legilor. Aşadar, ca urmare a acestor „delegări neconstituţionale“ de a emite ordine în domenii ce ţin de esenţa legii organice, ministrul de resort a emis Ordinul nr. 600/2005, nepublicat, făcând iluzoriu dreptul la apărare. În acest context, autorul invocă considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 392 din 2 iulie 2014. 6. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002, autorul apreciază, în esenţă, că, fiind vorba de o normă de incriminare a unei abateri disciplinare, textul nu conferă claritatea şi previzibilitatea specifică unei norme de incriminare reglementate printr-o lege organică. De asemenea, se susţine că poliţistul aflat pe o funcţie de execuţie este transformat într-un simplu executant, consecinţa acestui fapt fiind lezarea drepturilor acestuia. Totodată, textul este lipsit de claritate, întrucât nu prevede dacă dispoziţia primită de la şef trebuie să fie dată în scris şi care sunt autorităţile abilitate să dea dispoziţii poliţistului. 7. Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 61 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 360/2002, autorul apreciază că textul este lipsit de claritate şi precizie, deoarece nu prevede modalitatea în care poliţistul ia la cunoştinţă de sancţiunea disciplinară, respectiv textul nu prevede obligaţia angajatorului de a-i comunica efectiv celui sancţionat dispoziţia de sancţionare. De asemenea, autorul susţine că, pe fondul neclarităţii textului contestat, angajatorul nu a comunicat decizia de sancţionare, ci doar o adresă în care se menţionau sancţiunea aplicată şi motivele avute în vedere. Prin urmare, se susţine că lipsa obligaţiei comunicării şi necomunicarea efectivă a deciziei de sancţionare limitează dreptul la apărare al celui sancţionat, drept ce presupune şi posibilitatea de a contesta atât condiţiile de formă şi de fond ale deciziei de sancţionare, cât şi temeinicia actului de sancţionare. 8. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 62 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, autorul consideră că textul criticat nu oferă niciun fel de criteriu clar şi previzibil privind organizarea, funcţionarea şi procedura după care îşi desfăşoară activitatea Consiliul de disciplină. Aceste aspecte duc, în opinia autorului, la încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, întrucât executivul edictează norme ce intră în atributul puterii legislative. De asemenea, se susţine că textul de lege criticat nu defineşte noţiunea de „unitate de poliţie“, respectiv dacă această sintagmă se referă şi la poliţiile orăşeneşti şi municipale sau numai la inspectoratele de poliţie judeţene. 9. În final, autorul apreciază că art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 este neconstituţional, întrucât nu se pot reglementa prin ordine ale ministrului de resort naşterea, modificarea şi stingerea raportului de serviciu al poliţistului, ci numai prin lege organică. 10. Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 11. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa Curţii în materie. 13. Avocatul Poporului apreciază că art. 57 lit. b),art. 61 alin. (1) teza întâi şi art. 62 alin. (2) din Legea nr. 360/2006 sunt constituţionale, făcând referire la punctele de vedere reţinute în deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.146 din 4 decembrie 2007 şi nr. 539 din 12 iulie 2016, iar dispoziţiile art. 22 alin. (7) şi art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2006 sunt neconstituţionale, cu privire la acestea transmiţând punctul său de vedere în mai multe dosare ale Curţii Constituţionale, cum ar fi, spre exemplu, dosarele nr. 1.183D/2015, nr. 925D/2015, nr. 91D/2016. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, prin raportare la data emiterii deciziei de sancţionare, îl constituie dispoziţiile art. 22 alin. (7),art. 57 lit. b),art. 61 alin. (1) teza întâi,art. 62 alin. (2) şi ale art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 81/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, precum şi pentru modificarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, având următorul cuprins: - Art. 22 alin. (7): „Competenţele emiterii actelor administrative privind naşterea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului de serviciu al poliţistului se stabilesc prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, în condiţiile legii.“; – Art. 57: " Constituie abateri disciplinare, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni, următoarele fapte săvârşite de poliţist, comise cu vinovăţie: […] b) neglijenţa manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici sau de la autorităţile anume abilitate de lege;“; - Art. 61 alin. (1) teza întâi: „Poliţistul poate contesta sancţiunea disciplinară, în termen de 5 zile de la luarea la cunoştinţă, şefului ierarhic superior celui care a aplicat sancţiunea […]“; – Art. 62 alin. (2): „Consiliile de disciplină se constituie şi funcţionează pe lângă şefii unităţilor de poliţie şi au caracter consultativ“; – Art. 78 alin. (1): „Procedura şi cazurile de modificare şi/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale poliţistului se stabilesc prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.“ " 17. Curtea reţine că, ulterior învestirii instanţei, dispoziţiile art. 61 alin. (1) şi art. 62 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 au fost modificate prin art. I pct. 8 şi 9 din Legea nr. 81/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, precum şi pentru modificarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 21 aprilie 2015. De asemenea, art. 78 alin. (1) din acelaşi act normativ a fost abrogat prin art. I pct. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 21 iunie 2016. 18. Curtea constată că dispoziţiile criticate continuă să îşi producă efectele juridice în cauza dedusă judecăţii, astfel încât pot fi supuse controlului de constituţionalitate, potrivit Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea Constituţională a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. 19. În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3), (4) şi (5) referitor la statul de drept, principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi principiului calităţii actelor normative, art. 11 alin. (1) şi (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 24 alin. (1) care consacră dreptul la apărare, art. 73 alin. (3) lit. j) şi p) referitor la domeniile legii organice, art. 118 alin. (2) privind forţele armate şi art. 148 alin. (2) şi (4) referitor la integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, se invocă art. 7 pct. 1 privind principiul legalităţii incriminării şi pedepsei, „nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege“, şi art. 8, referitor la dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă cu privire la critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 că motivarea autorului se referă doar la încălcarea art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentală, deşi sunt indicate şi dispoziţiile art. 1 alin. (1)-(5),art. 24 alin. (1),art. 73 alin. (3) lit. p),art. 118 alin. (2) şi art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie. Prin urmare, având în vedere că instanţa de contencios constituţional nu se poate substitui autorului excepţiei în ce priveşte motivarea acesteia, Curtea va analiza excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, prin raportare la cele ale art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentală. 21. Curtea constată că asupra unor critici similare celor formulate în prezenta cauză s-a pronunţat prin Decizia nr. 653 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1002 din 18 decembrie 2017. 22. Curtea a reţinut, cu acel prilej, că nu pot fi reţinute motivele invocate de autorul excepţiei, respectiv cele pe care s-a fundamentat Decizia Curţii Constituţionale nr. 392 din 2 iulie 2014, referitoare la încălcarea textului din Constituţie antereferit. 23. Astfel, Curtea a observat că, prin deciziile nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014, nr. 637 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, nr. 172 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, şi nr. 244 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 23 iunie 2016, a constatat neconstituţionalitatea unor texte din Legea nr. 360/2002 care permiteau delegarea reglementării unor „elemente esenţiale“ referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului de serviciu al poliţistului, funcţionar public cu statut special, către ministrul de resort care era abilitat să adopte ordine. Din analiza art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, Curtea a reţinut că termenul „competenţe“ are înţelesul de „persoană competentă“ să-şi exercite atribuţiile. De asemenea, Curtea a statuat că desemnarea prin ordin a persoanelor competente să decidă asupra punerii la dispoziţie nu constituie un „element esenţial“ în ce priveşte modificarea raportului juridic de serviciu al poliţistului, în sensul celor reţinute de aceasta în jurisprudenţa sa, şi că aceste aspecte pot fi reglementate prin ordin al ministrului, cu respectarea art. 77 şi 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010 (a se vedea, în acest sens, paragraful 33 din Decizia nr. 653 din 17 octombrie 2017). 24. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 lit. b),art. 61 alin. (1) teza întâi şi art. 62 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 prin raportare la art. 1 alin. (3)-(5), art. 11 alin. (1) şi (2), art. 7 pct. 1 şi art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea a constatat că aceste texte prevăd faptele săvârşite de poliţist ce constituie abateri disciplinare, procedura şi termenul în care poliţistul poate contesta sancţiunea disciplinară şi modul de constituire şi funcţionare a consiliilor de disciplină. 25. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a tuturor acestor norme, formulată din perspectiva unei lipse de claritate şi previzibilitate, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi reţinută. Astfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală, iar o anumită supleţe poate fi de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia Curţii Constituţionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). 26. Or, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege criticate prevăd suficient de clar că neglijenţa manifestată de poliţist în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici sau de la autorităţile anume abilitate de lege constituie abatere disciplinară, iar sancţiunea disciplinară poate fi contestată, în termen de 5 zile de la luarea la cunoştinţă de către poliţist, şefului ierarhic superior celui care a aplicat sancţiunea. Prevederile legale mai sus amintite reglementează şi modul de constituire şi funcţionare a consiliilor de disciplină. Ca atare, dispoziţiile art. 57 lit. b), art. 61 alin. (1) şi art. 62 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 au un conţinut normativ clar şi precis, pentru a putea fi aplicate, şi oferă suficiente repere pentru ca destinatarul acestora să înţeleagă sensul lor, să îşi adapteze conduita şi să aibă reprezentarea corectă a derulării procedurii disciplinare. 27. Cu privire la susţinerea potrivit căreia art. 62 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 nu defineşte noţiunea de „unitate de poliţie“, Curtea a reţinut că, potrivit art. 5 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 25 aprilie 2014, Poliţia Română are următoarea structură organizatorică: Inspectoratul General al Poliţiei Române; unităţi teritoriale aflate în subordinea Inspectoratului General al Poliţiei Române, Direcţia generală de poliţie a municipiului Bucureşti şi inspectoratele judeţene de poliţie; instituţii de învăţământ pentru formarea şi pregătirea continuă a personalului; alte unităţi necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice poliţiei, înfiinţate potrivit legii. În sensul art. 7 şi 8 din Legea nr. 218/2002, Inspectoratul General al Poliţiei Române este unitatea centrală a poliţiei, cu personalitate juridică şi competenţă teritorială generală, care conduce, îndrumă şi controlează activitatea unităţilor de poliţie subordonate, şi este condus de un inspector general, cu rang de secretar de stat. Referitor la unităţile teritoriale din subordinea Inspectoratului General al Poliţiei Române, Legea nr. 218/2002, în capitolul II: Organizare şi funcţionare - secţiunea a 2-a, prevede că în municipiul Bucureşti se organizează şi funcţionează, ca unitate cu personalitate juridică, Direcţia generală de poliţie a municipiului Bucureşti, condusă de un director general, ajutat de adjuncţi. În cadrul acesteia se organizează şi funcţionează unităţi de poliţie ale sectoarelor, corespunzând organizării administrativ-teritoriale a acestuia. În cadrul sectoarelor se organizează şi funcţionează secţii de poliţie. Totodată, în judeţe se organizează şi funcţionează, ca unităţi cu personalitate juridică, inspectorate de poliţie, conduse de un inspector-şef, ajutat de adjuncţi. În municipii şi oraşe funcţionează poliţii municipale şi orăşeneşti, iar în comune, posturi de poliţie. În funcţie de întinderea teritoriului, numărul populaţiei, de numărul şi importanţa obiectivelor economice, sociale şi politice, în municipii pot fi înfiinţate secţii de poliţie, iar în comunele cu sate şi cătune dispersate pot fi înfiinţate birouri de poliţie. În urma acestei analize rezultă că noţiunea de „unitate de poliţie“ este definită în cuprinsul Legii nr. 218/2002, astfel că urmează a fi respinsă critica privind neclaritatea prevederilor art. 62 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 (a se vedea în acest sens paragrafele 34-37 din Decizia nr. 653 din 17 octombrie 2017). 28. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză. 29. Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 244 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 23 iunie 2016, a constatat neconstituţionalitatea acestor dispoziţii de lege. Curtea a reţinut, în esenţă, că, potrivit art. 2 alin. (1) din Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 298/2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 28 decembrie 2011, raporturile de serviciu ale poliţiştilor se pot modifica prin: delegare, detaşare, participare la misiuni internaţionale, transfer, mutare, împuternicire pe o funcţie de conducere şi punere la dispoziţie, şi că elemente esenţiale care conturează statutul profesiei de poliţist sunt date în competenţa ministrului afacerilor interne care, prin acte administrative cu o putere juridică inferioară legii, este abilitat să reglementeze procedura şi cazurile de modificare şi/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale poliţistului, ceea ce aduce atingere dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi (5) şi art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie. 30. Având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“, şi reţinând că decizia de admitere a fost publicată la data de 23 iunie 2016, iar încheierea de sesizare a instanţei de contencios constituţional în prezenta cauză este din data de 26 mai 2016, urmează a se respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, ca devenită inadmisibilă. 31. În aceste condiţii, potrivit jurisprudenţei Curţii, în temeiul Deciziei nr. 244 din 19 aprilie 2016, prezenta decizie poate constitui motiv de revizuire, conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă (a se vedea în acest sens Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 9 martie 2015, paragraful 18, Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragrafele 19-23, sau Decizia nr. 365 din 2 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 22 august 2016, paragraful 40). 32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ionică Dajboc în Dosarul nr. 415/121/2014* al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 22 alin. (7), art. 57 lit. b), art. 61 alin. (1) teza întâi şi art. 62 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 81/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, precum şi pentru modificarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de acelaşi autor, în acelaşi dosar, al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 12 iulie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
