Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Răzvan Horaţiu Radu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Teodor Alexandru Gavriş în Dosarul nr. 12.586/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.640D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 102 din 25 februarie 2020. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 16 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 12.586/3/2015, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Teodor Alexandru Gavriş într-o cauză penală. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că redactarea textului de lege criticat este defectuoasă, întrucât prin modul în care este aplicat în practica judiciară lasă loc arbitrariului organelor judiciare de a modifica şi completa rechizitoriul, după parcurgerea camerei preliminare şi citirea actului de sesizare a instanţei, ceea ce, în opinia autorului, echivalează cu schimbarea obiectului judecăţii, în dezacord cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate. 6. Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, consideră că normele procesual penale criticate îndeplinesc condiţiile de accesibilitate şi previzibilitate, stabilind, în concret, obiectul şi limitele judecăţii la faptele şi persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei. În plus, reţine că, faţă de legea procesual penală anterioară, noul Cod de procedură penală nu dă posibilitatea extinderii procesului penal pentru alte fapte sau persoane decât cele arătate expres în actul de sesizare. Totodată, reţine că depunerea de cereri, excepţii, concluzii, memorii ori alte acte de către participanţii la proces, inclusiv în faza judecăţii în fond, precum şi modalitatea în care părţile sau procurorul înţeleg să susţină apărările şi acuzaţiile în faţa instanţei se înscriu pe deplin în limitele dreptului la un proces echitabil, analiza ori cenzurarea motivată a lor, prin raportare la normele legale incidente, fiind de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti. De asemenea, arată că modul de interpretare şi aplicare a legii este exclusiv în competenţa instanţelor de judecată. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, memoriul comunicat la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 371 din Codul de procedură penală, cu următorul cuprins: „Judecata se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei.“ 11. În susţinerea neconstituţionalităţii normelor penale criticate, autorul excepţiei invocă încălcarea atât a prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii şi ale art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiţie, cât şi a dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin raportare la art. 11 şi 20 din Legea fundamentală. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că norma procesual penală criticată reglementează obiectul judecăţii, stabilind în acest sens că „Judecata se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei“. Dispoziţiile art. 317 din Codul de procedură penală din 1968 prevedeau că „Judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei, iar în caz de extindere a procesului penal, şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea.“ 13. Cu privire la normele procesual penale în vigoare, Curtea a pronunţat Decizia nr. 102 din 25 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 13 mai 2020, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 371 din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. În considerentele deciziei precitate, paragrafele 12-16, Curtea a reţinut că, potrivit legii procesual penale în vigoare, obiectul judecăţii se raportează la fapta şi persoana arătate în cuprinsul actului de sesizare a instanţei - rechizitoriu (când instanţa este sesizată printr-un acord de recunoaştere a vinovăţiei) sau încheierea de începere a judecăţii, după caz, în condiţiile în care, ca regulă, trimiterea în judecată este atributul exclusiv al procurorului şi se realizează prin rechizitoriu, iar învestirea instanţei de judecată şi stabilirea limitelor acestei învestiri sunt făcute de judecătorul de cameră preliminară prin încheierea de începere a judecăţii. O situaţie particulară o reprezintă ipoteza în care judecătorul de cameră preliminară, soluţionând plângerea împotriva soluţiei de netrimitere în judecată, o admite în temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, desfiinţează soluţia atacată şi dispune începerea judecăţii cu privire la faptele şi persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mişcare acţiunea penală. Şi în această din urmă ipoteză însă, învestirea instanţei de judecată se realizează de judecătorul de cameră preliminară în limitele stabilite de ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale şi plângerea petentului, titularul acţiunii penale rămânând procurorul, iar nu petentul (victima). O nuanţă trebuie însă reţinută în această din urmă ipoteză, în condiţiile în care judecătorul de cameră preliminară - ca urmare a exercitării atât a controlului de legalitate, cât şi a controlului de temeinicie - poate să stabilească totuşi noi limite ale învestirii instanţei. 14. În aceste condiţii, Curtea a constatat că noua lege procesual penală, prin textul criticat, nu mai permite autoînvestirea instanţei de judecată, prin extinderea procesului penal pentru alte fapte sau alte persoane ori a acţiunii penale pentru alte acte materiale, asigurându-se în acest fel celeritatea soluţionării procesului penal - prin evitarea riscului de întârziere ori diluarea cauzei iniţiale deduse judecăţii şi stabilirea adevărului judiciar. De asemenea, Curtea a constatat că această limitare este o aplicaţie a principiului separaţiei funcţiilor judiciare, potrivit căruia instanţa nu se poate sesiza din oficiu cu judecarea şi soluţionarea unui conflict de drept penal, astfel încât conflictul care va face obiectul judecăţii în primă instanţă va fi limitat la fapta care l-a generat şi la persoanele între care s-a ivit, astfel cum rezultă din actul de sesizare a instanţei. 15. Curtea a reţinut însă că este posibil ca, în cursul cercetării judecătoreşti sau al dezbaterilor, să se descopere că făptuitorul a săvârşit şi alte acte materiale care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, dar pentru care nu a fost trimis în judecată, ori că la săvârşirea infracţiunii care face obiectul judecăţii au participat şi alte persoane, care însă nu au fost trimise în judecată, sau că inculpatul a săvârşit, pe lângă infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, dar în legătură cu aceasta, şi o altă faptă prevăzută de legea penală pentru care nu a fost trimis în judecată sau că o persoană, care nu a fost trimisă în judecată, a comis o faptă prevăzută de legea penală care are legătură cu infracţiunea săvârşită de inculpat. Or, limitarea instituită prin norma procesual penală criticată are ca efect inaptitudinea funcţională a instanţei de fond de a judeca alte fapte şi/sau persoane cu privire la care, în cursul cercetării judecătoreşti, ar rezulta date având legătură substanţială cu faptele şi persoanele deduse judecăţii. Cu privire la acestea din urmă, Curtea a reţinut că instanţa de judecată poate sesiza procurorul în vederea efectuării urmăririi penale şi, eventual, a trimiterii în judecată a făptuitorilor, într-un dosar distinct, singurul organ judiciar care are prerogativa acuzării fiind procurorul. Totodată, Curtea a reţinut că orice persoană - victimă a unei infracţiuni - poate formula plângere referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune, în temeiul art. 289 din Codul de procedură penală, ori plângere prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere, în condiţiile art. 295 din acelaşi act normativ, la organul de urmărire penală competent ori, în raport cu art. 336-340 din Codul de procedură penală, poate formula plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime, la procurorul care supraveghează activitatea organului de cercetare penală, la procurorul ierarhic superior ori, astfel cum s-a arătat anterior, în situaţia unei soluţii de netrimitere în judecată, la judecătorul de cameră preliminară. 16. În concluzie, Curtea a constatat că norma procesual penală criticată garantează drepturile procesuale ale părţilor şi constituie expresia aplicării în plan legislativ a principiului constituţional care consacră dreptul la un proces echitabil. De asemenea, Curtea a reţinut că dispoziţiile criticate sunt norme de procedură care nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare, aşa încât nu poate fi reţinută nici încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie. 17. Întrucât până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Teodor Alexandru Gavriş în Dosarul 12.586/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi constată că dispoziţiile art. 371 din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 25 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
