Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, excepţie ridicată de Societatea Real Westech - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 18.773/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 544D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. În acest sens arată că autoarea acesteia critică împrejurarea că în definiţia noţiunii de „consumator“ nu este cuprinsă şi persoana juridică, or în acest context este vorba despre o omisiune de reglementare ce nu poate fi suplinită de către Curtea Constituţională, având în vedere jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional în materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 9 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 18.773/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, excepţie ridicată de Societatea Real Westech - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri prin care se solicită constatarea nulităţii unor clauze contractuale. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate, astfel cum au fost modificate în dinamica legislativă, obstrucţionează accesul liber la justiţie al persoanelor juridice şi creează o discriminare a acestora în raport cu persoanele fizice. 6. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 3 august 2012, care au următorul cuprins: „(1) Prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.“ 12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie. De asemenea, prin prisma art. 20 din Constituţie cu privire la tratatele internaţionale privind drepturile omului sunt menţionate prevederile art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest context, având în vedere motivarea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine şi prevederile art. 16 din Constituţie. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autoarea acesteia critică prevederile legale în vigoare din perspectiva persoanei juridice care nu este inclusă în noţiunea de „consumator“ definită ca atare de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000. 14. În acest context Curtea observă că într-adevăr, în forma iniţială a Legii nr. 193/2000, astfel cum a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 10 noiembrie 2000, potrivit art. 2 alin. (1), prin „consumator“ se înţelegea „orice persoană fizică sau grupuri de persoane fizice, reprezentate de asociaţii, precum şi orice persoană juridică care achiziţionează şi utilizează sau consumă de la comercianţi produse obţinute pe baza unui contract sau care beneficiază de serviciile acestora“, fiind inclusă aşadar şi persoana juridică. 15. Însă, ulterior, prin modificările survenite, mai întâi, prin art. I pct. 1 din Legea nr. 65/2002 pentru modificarea Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 25 ianuarie 2002, au fost excluse persoanele juridice din noţiunea de „consumator“, aşadar anterior încheierii contractului în discuţie din cauza de faţă (20 decembrie 2007). 16. De asemenea, prin art. VI pct. 1 din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 28 decembrie 2007, lege care transpune prevederile Directivei 2005/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaţa internă faţă de consumatori şi de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE şi 2002/65/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, şi a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale“), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 149 din 11 iunie 2005, prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 au fost modificate, dându-li-se forma avută în prezent şi criticată de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate. 17. Faţă de această împrejurare, prin Decizia nr. 455 din 22 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 21 septembrie 2017, paragraful 21, Curtea a arătat că legiuitorul a fost determinat să adopte această soluţie juridică pentru a respecta termenii unei directive a cărei transpunere era obligatorie, aspect constatat şi prin Decizia nr. 245 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 20 iulie 2016, prin care a arătat că prevederile legale criticate din Legea nr. 193/2000 reprezintă transpunerea Directivei nr. 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii; în art. 2 lit. b) din această directivă se prevede că prin „consumator“ se înţelege orice persoană fizică ce, în cadrul contractelor reglementate de directivă, acţionează în scopuri care se află în afara activităţii sale profesionale. 18. În acest context Curtea observă că prevederile criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, respectiv art. 16 şi art. 21 din Constituţie, sens în care este Decizia nr. 455 din 22 iunie 2017, precitată, prin care instanţa de contencios constituţional a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. Cu acel prilej Curtea a arătat că persoanele juridice prezintă anumite particularităţi, ele fiind constituite în scopul desfăşurării unei anumite activităţi, au patrimoniu propriu, organe de conducere, drepturi şi obligaţii reglementate prin Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, şi, implicit, posibilităţi sporite de acţiune în vederea analizei cu atenţie a unor eventuale clauze abuzive. Persoanele juridice se înfiinţează pe baza unei ficţiuni juridice în virtutea căreia dobândesc personalitate juridică. Persoanele juridice nu se pot compara însă cu persoanele fizice, între cele două existând deosebiri fundamentale de regim juridic, cum ar fi momentul dobândirii capacităţii de folosinţă şi de exerciţiu sau desfăşurarea activităţilor autorizate. 19. Cu privire la art. 16 alin. (1) din Constituţie referitor la egalitatea în faţa legii, Curtea a statuat, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. De asemenea, art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, şi Decizia nr. 401 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 10 ianuarie 2017, paragraful 21). 20. Raportând considerentele de principiu cu privire la egalitate, la problematica supusă controlului de constituţionalitate, prin Decizia nr. 455 din 22 iunie 2017, paragrafele 21 şi 22, Curtea a reţinut că prevederile Legii nr. 193/2000 sunt aplicabile contractelor de adeziune încheiate între profesionişti şi consumatori, iar poziţia de dezechilibru între consumator şi profesionist este de natură să justifice prevederile legale criticate şi că, în acord cu jurisprudenţa sa şi cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite, iar un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice în mod raţional şi obiectiv (a se vedea Decizia nr. 513 din 20 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 11 iulie 2006). Or, profesioniştii nu se află în aceeaşi situaţie juridică cu aceea a consumatorilor (a se vedea Decizia nr. 525 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 25 ianuarie 2019, paragraful 15). 21. În aceste condiţii, Curtea a constatat că încadrarea în sfera normativă a textelor legale criticate numai a persoanelor fizice nu este de natură să încalce prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii (a se vedea Decizia nr. 525 din 17 iulie 2018, paragraful 13, şi Decizia nr. 455 din 22 iunie 2017, paragraful 20). 22. Prin urmare, având în vedere faptul că pretinsa discriminare este susţinută din perspectiva accesului liber la justiţie al celor două categorii de persoane - fizice şi juridice, ca o consecinţă logică ce decurge din considerentele de mai sus, nu se poate reţine nici pretinsa încălcare a art. 21 (a se vedea paragraful 23 al Deciziei nr. 455 din 22 iunie 2017) şi nici a art. 20 din Constituţie, coroborat cu art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 24. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Real Westech S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 18.773/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 septembrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
