Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 468 din 15 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) prin raportare la art. 53 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 468 din 15 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) prin raportare la art. 53 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 112 din 7 februarie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid-Alina Tudora│-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) şi ale art. 53 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, excepţie ridicată de Societatea Transcarpat Sportours International - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 29.117/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 77D/2020.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 221 din 28 aprilie 2022.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 14 ianuarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 29.117/3/2019, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 53 alin. (1) şi ale art. 56 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Transcarpat Sportours International - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect un litigiu privind achiziţiile publice.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia arată că dispoziţiile criticate reglementează inclusiv obligaţia operatorilor economici care promovează o acţiune în despăgubiri pentru prejudiciile cauzate în cadrul procedurii de atribuire de a achita o taxă judiciară de timbru raportată la valoarea estimată a contractului ce a făcut obiectul procedurii, iar nu la valoarea sumei solicitate, respectiv a obiectului cererii de chemare în judecată. Stabilirea unei taxe judiciare de timbru raportate la valoarea estimată a contractului în cazul formulării unei acţiuni în despăgubiri pentru prejudiciile cauzate într-o procedură de achiziţie publică reprezintă, în opinia acesteia, o limitare a dreptului de acces liber la justiţie, întrucât, potrivit art. 56 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 prin raportare la dispoziţiile art. 53 alin. (1) teza întâi din acelaşi act normativ, persoana care este îndreptăţită să solicite despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin acte nelegale emise în cadrul unei proceduri de achiziţie publică trebuie să achite o taxă judiciară de timbru de 1% ori 2%, după caz, în raport cu valoarea estimată a contractului ce urmează să fie atribuit, iar nu în funcţie de valoarea efectivă a pretenţiilor, caz în care valoarea taxei judiciare de timbru ar fi, în majoritatea cazurilor, vădit disproporţionată faţă de valoarea pretenţiilor, existând posibilitatea ca aceasta să fie egală sau chiar considerabil mai mare decât suma solicitată cu titlu de despăgubiri. Or, obligarea unui operator economic la plata unei taxe judiciare de timbru stabilite procentual prin raportare la valoarea estimată a contractului de achiziţie publică, în condiţiile în care acesta a solicitat să fie despăgubit pentru prejudiciul cauzat de către autoritatea contractantă în cadrul unei proceduri de atribuire pentru o sumă considerabil mai mică, este de natură să descurajeze formularea oricărei acţiuni de această natură şi să îngrădească accesul operatorilor economici prejudiciaţi într-o procedură de achiziţie publică la o instanţă în vederea exercitării drepturilor recunoscute de lege. Aşa fiind, apreciază că dispoziţiile criticate au un caracter descurajant, acţionând ca o veritabilă piedică în calea liberului acces la justiţie.
    6. Prin urmare, în opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, o măsură precum obligarea unui operator economic la plata unei taxe judiciare de timbru care ar putea, de cele mai multe ori, să excedeze chiar valoarea pretenţiilor, prin raportare la un alt obiect decât cel al cererii de chemare în judecată, este de natură să constituie un veritabil obstacol în calea exercitării efective a dreptului de acces liber la justiţie şi a dreptului la apărare, prefigurându-se astfel o nesocotire flagrantă a dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 şi ale art. 20 alin. (2) prin raportare la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi la art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
    7. Având în vedere exigenţele reglementării principiului egalităţii în faţa legii şi a justiţiei atât la nivelul Legii fundamentale, cât şi la nivel internaţional, ca principiu fundamental al drepturilor omului, autoarea excepţiei apreciază că legea trebuie să creeze condiţii egale pentru toţi cetăţenii pentru exercitarea posibilităţii de a-şi valorifica drepturile. Cu toate acestea, prin reglementarea criticată din Legea nr. 101/2016, legea creează premisele discriminării operatorilor economici interesaţi să promoveze o acţiune în despăgubiri pentru repararea prejudiciilor cauzate printr-o procedură de achiziţie publică, în sensul în care, în orice altă materie, acţiunea în despăgubiri se timbrează la valoarea pretenţiilor, iar nu la o valoare distinctă ipotetică, cu consecinţa încălcării dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 124 alin. (2).
    8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 53 alin. (1) şi ale art. 56 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, cu modificările şi completările ulterioare. Curtea observă însă că din notele scrise prin care a fost invocată, precum şi din încheierea de sesizare, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate asupra căruia Curtea urmează să se pronunţe îl constituie dispoziţiile art. 56 alin. (1) prin raportare la art. 53 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 101/2016, care au următorul cuprins normativ:
    - Art. 56:
    "(1) Cererile introduse la instanţele judecătoreşti potrivit prevederilor prezentului capitol se taxează, în funcţie de valoarea estimată a contractului, după cum urmează:
    a) până la 100.000.000 lei inclusiv - 2%;
    b) peste 100.000.000 lei - 1%."

    13. De asemenea, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 101/2016, la care se face trimitere în formularea criticii de neconstituţionalitate: „Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin completuri specializate în achiziţii publice.“
    14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii contravin normelor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) care consacră egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 124 alin. (2) potrivit cărora „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi“, precum şi prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care consacră „Dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil“.
    15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că soluţia legislativă criticată a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 827 din 17 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 11 iunie 2021, Decizia nr. 189 din 31 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 7 septembrie 2022, Decizia nr. 221 din 28 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 1 august 2022, sau Decizia nr. 242 din 3 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 7 septembrie 2022, prin care s-a constatat conformitatea cu Legea fundamentală.
    16. În esenţă, din perspectiva criticilor formulate, prin Decizia nr. 242 din 3 mai 2022, precitată, paragrafele 12-16, Curtea a reţinut că, în ceea ce priveşte înţelesul dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, în mod constant a statuat că acest principiu semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionări (Decizia nr. 221 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 17 iunie 2005, sau Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, accesul liber la justiţie nu presupune gratuitatea actului de justiţie şi nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit, în cadrul mecanismului statului, activitatea autorităţii judecătoreşti corespunzând asigurării unui serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecinţă, legiuitorul este îndreptăţit să instituie taxe judiciare de timbru, pentru a nu afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părţile aflate în litigiu. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii (Decizia nr. 852 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iunie 2019).
    17. Astfel, dispoziţiile criticate stabilesc modalitatea de calcul al taxelor judiciare de timbru aplicabile sistemului de remedii judiciare în materia privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii şi care reprezintă un procent din valoarea estimată a contractului, în contextul în care acesta are o valoare anume stabilită potrivit legii (în dinamica legislativă fiind, spre exemplu, de: până la 450.000 lei inclusiv - 2%; până la 100.000.000 lei inclusiv - 2%; peste 100.000.000 lei - 1%), şi al căror cuantum va fi stabilit şi aplicat de către instanţa judecătorească în funcţie de particularitatea fiecărei speţe, de destinatarii normei prevăzuţi de lege, de etapa procesuală incidentă, în acord cu scopul legii în ansamblu.
    18. Curtea a învederat că legiuitorul are deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcţie de obiectul litigiului, întrucât stabilirea modalităţii de plată a taxelor judiciare de timbru, ca, de altfel, şi a cuantumului acestora, este o opţiune a legiuitorului, ce ţine de politica legislativă fiscală (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 626 din 9 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 5 martie 2019, paragraful 19). De asemenea, acest aspect nu este de natură să afecteze accesul liber la justiţie, ca drept fundamental, deoarece, astfel cum instanţa de contencios constituţional a statuat prin numeroase decizii, nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie (spre exemplu, Decizia nr. 832 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 7 decembrie 2012).
    19. Curtea a apreciat că toate cele prezentate mai sus se circumscriu dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt cele prevăzute numai prin lege, iar, în conformitate cu prevederile art. 129 din Legea fundamentală, împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. Astfel, în virtutea acestei învestiri constituţionale, legiuitorul are competenţa de a adopta reglementări cu caracter general sau special, derogatoriu, cu aplicabilitate în anumite situaţii, în mod egal, pentru toţi cei interesaţi în exercitarea drepturilor constituţionale şi legale.
    20. Din perspectiva celor mai sus menţionate, Curtea constată că nu pot fi reţinute criticile formulate şi, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi argumentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Transcarpat Sportours International - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 29.117/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 56 alin. (1) prin raportare la art. 53 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ingrid-Alina Tudora

    ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 468 din 15 octombrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"