Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3^1 alin. (1), raportate la art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, excepţie ridicată de Adriana Bobocea în Dosarul nr. 3.811/121/2017 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei invocate şi menţinerea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Decizia civilă nr. 305 din 17 mai 2019, aşa cum a fost îndreptată prin Încheierea de îndreptare eroare materială din 15 iulie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.811/121/2017, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3^1 alin. (1), raportate la art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare. Excepţia a fost ridicată de Adriana Bobocea, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de recunoaştere a stării de discriminare în materie salarială şi repararea prejudiciului astfel generat. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea arată că prevederile criticate sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul Deciziei nr. 49 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Astfel, soluţia instanţei supreme potrivit căreia stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare pentru personalul încadrat în direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului se raportează la nivelul aceluiaşi ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar, şi nu la nivel naţional, este contrară art. 23 pct. 2 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, care interzice discriminarea, şi principiului ubi lex nec distinguit, nec nos distinguit debemus. Singurul motiv reţinut de instanţa supremă a fost cel referitor la raportarea unui ordonator de credite, deşi Legea salarizării în domeniul bugetar conţine sintagma „salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice“, iar din decembrie 2016 s-au uniformizat salariile tuturor angajaţilor din cadrul direcţiilor de asistenţă socială, potrivit unei grile unice aplicabile la nivel naţional, fără a ţine seama de ordonatorul de credite. Interpretarea criticată nu a ţinut seama de principiile salarizării care se regăsesc în art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017. Sunt discriminaţi angajaţii din direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului care nu au beneficiat, din eroare sau rea-credinţă, de majorările în mod corect aplicate altor angajaţi din direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului. Interpretarea criticată face posibilă aplicarea legii salarizării în mod arbitrar de către un ordonator de credite. 6. În continuare se susţine că, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, legiuitorul şi-a manifestat în mod expres intenţia ca personalul din domeniul asistenţei sociale şi, implicit, din toate direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din România să beneficieze de salarii egale pentru aceeaşi funcţie, potrivit principiului „salariu egal pentru muncă egală“. Autoarea menţionează că modalitatea în care prevederile legale criticate ar fi trebuit să fie aplicate a fost indicată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, paragrafele 31 şi 33. Astfel, în acest din urmă paragraf, Curtea a statuat că în cazul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate. 7. Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia este neîntemeiată. Astfel, se menţionează că instanţa supremă, în paragraful 127 al deciziei criticate, a statuat că interpretarea dată prin aceasta nu este contrară Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794 din 15 decembrie 2016, arătând că prin aceasta s-a constatat neconstituţionalitatea doar a art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. Prin referire la întreaga categorie profesională, respectiv familie ocupaţională, indiferent de instituţie sau autoritate publică, instanţa de contencios constituţional nu a făcut decât să stabilească sfera destinatarilor acestui text de lege. Astfel, egalizarea la nivelul hotărârilor judecătoreşti se aplică pentru toate categoriile de instituţii şi autorităţi publice care au angajaţi ce se regăsesc în clasificările prevăzute de anexele la legea-cadru a salarizării, neputându-se aprecia că, pe această cale, Curtea Constituţională înlătură, de o manieră implicită, criteriul subordonării financiare prevăzut de textul de lege, cu privire la care a respins excepţia de neconstituţionalitate. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 3^1 alin. (1) şi (1^3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, care au următorul conţinut: - Art. 3^1 alin. (1): „Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.“; – Art. 3^1 alin. (1^3): „În aplicarea prevederilor alin. (1), prin instituţie sau autoritate publică se înţelege acea instituţie sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri şi cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite. În cazul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate.“ 12. Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, „În anul 2016, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare“. 13. Din examinarea motivării excepţiei rezultă că autoarea excepţiei critică aceste prevederi legale în interpretarea dată prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 2 octombrie 2018. În plus, Curtea observă că cererea de chemare în judecată care face obiectul litigiului în care a fost ridicată, în faza procesuală a apelului, prezenta excepţie a fost înregistrată pe rolul primei instanţe în data de 28 septembrie 2017, adică ulterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, al cărei art. 44 alin. (1) pct. 20 a abrogat capitolul I al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, din care fac parte şi articolele criticate în prezenta cauză. Cu toate acestea, având în vedere incidenţa în cauză a textului de lege supus controlului de constituţionalitate, precum şi cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă din perspectiva art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor [...] privind neconstituţionalitatea [...] unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare [...]“. 14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, precum şi art. 23 pct. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului referitor la discriminare. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 898 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 2 aprilie 2021, a constatat că prevederile art. 3^1 alin. (1^3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt constituţionale în raport cu critici asemănătoare cu cele formulate şi în cauza de faţă. Astfel, Curtea a statuat că decizia instanţei supreme anterior menţionată nu intră în contradicţie cu considerentele din paragraful 34 al Deciziei Curţii nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 21 decembrie 2016, astfel încât nu sunt încălcate dispoziţiile art. 147 alin. (4) teza a doua din Constituţie, care instituie obligativitatea deciziilor Curţii Constituţionale inclusiv pentru instanţa supremă. De asemenea, Curtea a reiterat jurisprudenţa sa constantă potrivit căreia atribuţiile, competenţele, sarcinile specifice, responsabilităţile şi importanţa activităţii desfăşurate pot fi diferite chiar şi pentru personalul care este încadrat pe funcţii similare, în aparatul propriu al unor autorităţi ale administraţiei publice diferite (Decizia nr. 834 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 6 aprilie 2020, paragraful 29, sau Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 9 august 2019, paragraful 33). Cu alte cuvinte, faptul că două categorii de personal, deşi încadrate pe funcţii similare, lucrează în autorităţi ale administraţiei publice diferite justifică un tratament juridic diferit, inclusiv sub aspectul salarizării. Această jurisprudenţă a Curţii este pe deplin aplicabilă şi în situaţia în care se invocă discriminarea între salariaţi din aceeaşi categorie profesională, respectiv funcţionari din cadrul direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, deoarece salariile acestora sunt diferite, de la caz la caz, în funcţie de angajator. Curtea a conchis că salarizarea diferenţiată a celor două categorii de salariaţi care pot avea chiar şi funcţii identice se justifică, ţinând seama de diferenţele privind ordonatorul de credite care realizează plata şi de atribuţiile, competenţele, sarcinile specifice, responsabilităţile şi importanţa activităţii desfăşurate. Tocmai în vederea unei mai bune adaptări la situaţii care se pot ivi ulterior adoptării legilor, legiuitorul nu stabileşte el însuşi diferenţe în ceea ce priveşte salariile de bază/indemnizaţiile de încadrare, dar lasă deschisă această posibilitate ordonatorilor de credite. 16. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adriana Bobocea în Dosarul nr. 3.811/121/2017 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că prevederile art. 3^1 alin. (1) şi (1^3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, în interpretarea dată prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 1 iulie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
