Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 467 din 15 octombrie 2024  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27, ale art. 483 alin. (2), ale art. 488 alin. (1) pct. 7 şi ale art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 467 din 15 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27, ale art. 483 alin. (2), ale art. 488 alin. (1) pct. 7 şi ale art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 125 din 11 februarie 2025

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid-Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27, ale art. 483 alin. (2), ale art. 488 alin. (1) pct. 7 şi ale art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mariana Stan în Dosarul nr. 1.861/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 74D/2020.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care menţionează că este dreptul legiuitorului de a stabili căile de atac.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 18 decembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.861/3/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27, ale art. 483 alin. (2), ale art. 488 alin. (1) pct. 7 şi ale art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Mariana Stan într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de suspendare a judecăţii recursului formulat, până la soluţionarea unei cereri de revizuire.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia apreciază că dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale întrucât aduc atingere dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin raportare la art. 78 din Constituţie. Susţine că legiuitorul este îndreptăţit să reglementeze printr-o lege competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată, însă numai cu respectarea dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale care protejează drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
    6. De asemenea, apreciază că dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, fiind contrare art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 paragraful 1 din Convenţie, pentru motivele în baza cărora, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate cu referire expresă la respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti.
    7. Consideră, totodată, că dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 şi cele ale art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în situaţia în care nu sunt interpretate şi în sensul constatării de către instanţă a încălcării efectului pozitiv al hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile. În caz contrar, sunt încălcate în mod evident principiul securităţii raporturilor juridice, precum şi dispoziţiile constituţionale şi convenţionale menţionate de Curtea Constituţională în Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014. Autoarea excepţiei susţine că în prezenta cauză, cu toate că şi-a întemeiat cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă şi, în mod concret, pe încălcarea autorităţii puterii de lucru judecat a unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, instanţa de revizuire i-a respins cererea de revizuire în urma analizării şi constatării numai a faptului că nu există tripla identitate.
    8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, sens în care reţine că gradele de jurisdicţie şi numărul căilor de atac care trebuie prevăzute pentru judecarea diferitelor litigii reprezintă aspecte ce intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului naţional. Stabilirea unor reguli diferenţiate, ţinând seama de specificul unor litigii sau chiar de situaţia deosebită în care se află persoanele implicate, nu are semnificaţia instituirii unor privilegii ori discriminări. Aşa fiind, instanţa subliniază că legiuitorul dispune de o marjă largă de apreciere în domeniul admisibilităţii, al procedurii de judecată sau al configurării căilor extraordinare de atac.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 27, ale art. 483 alin. (2), ale art. 488 alin. (1) pct. 7 şi ale art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins normativ:
    - Art. 27: „Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.“;
    – Art. 483 alin. (2): „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), [...] precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.“;
    – Art. 488 alin. (1) pct. 7: „(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: […] 7. când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat;“;
    – Art. 509 alin. (1) pct. 8: „(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: […] 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;“.

    13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile criticate contravin normelor constituţionale care consacră principiul securităţii raporturilor juridice, ale art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi ale art. 78 referitoare la intrarea în vigoare a legii, precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 615 din 24 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 4 mai 2023, Decizia nr. 676 din 28 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 17 iunie 2024, şi Decizia nr. 324 din 30 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 24 august 2023.
    15. Referitor la criticile formulate, Curtea a subliniat că art. 27 din Codul de procedură civilă constituie o normă de procedură de natură legală, iar, indiferent de data începerii procesului, hotărârile sunt supuse căilor de atac existente la momentul pronunţării lor, această din urmă teză fiind singura de ordin constituţional (a se vedea Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 64). Astfel, chiar dacă la data pronunţării unei hotărâri judecătoreşti calea de atac ar fi apelul, potrivit legii în vigoare la acea dată, hotărârea va fi supusă recursului, drept cale de atac stabilită pentru respectiva hotărâre potrivit legii în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată, aceasta fiind legea incidentă. De asemenea, art. 27 nu distinge în funcţie de felul hotărârilor, acestea putând fi atât hotărâri judecătoreşti, cât şi hotărâri arbitrale sau chiar hotărâri ale altor organe cu atribuţii jurisdicţionale. Totodată, acest text legal reglementează legea procesuală aplicabilă atât denumirii căii de atac, cât şi motivelor, duratei şi momentului curgerii termenelor de declarare şi de motivare a căii de atac, prin urmare, întregului regim juridic al acesteia.
    16. În ceea ce priveşte invocarea încălcării principiului constituţional al accesului liber la justiţie, faţă de împrejurarea că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu are deschisă calea de atac a recursului, Curtea a reţinut că aceasta reprezintă o consecinţă a legii aplicabile în cauză, conform principiului tempus regit actum. De asemenea, Curtea Constituţională a reţinut că accesul liber la justiţie implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului şi poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanţa dreptului, în acest sens pronunţându-se şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunţată în Cauza Lungoci împotriva României, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006, paragraful 36. Mai mult, nicio dispoziţie cuprinsă în Legea fundamentală nu instituite obligaţia legiuitorului de a garanta parcurgerea în fiecare cauză a tuturor gradelor de jurisdicţie, ci, dimpotrivă, potrivit art. 129 din Constituţie, căile de atac pot fi exercitate în condiţiile legii. Legea fundamentală nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ci reglementează accesul general neîngrădit la justiţie al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor lor legitime, precum şi dreptul tuturor părţilor interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege. Prin aceeaşi decizie, paragraful 39, Curtea a reţinut că, instituind reguli speciale privind exercitarea căilor de atac, legiuitorul trebuie să asigure părţilor interesate posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti considerate defavorabilă (a se vedea Decizia nr. 615 din 24 noiembrie 2022, mai sus menţionată, paragrafele 26 şi 27).
    17. Referitor la imposibilitatea de a utiliza calea de atac a revizuirii în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, atunci când nerespectarea autorităţii de lucru judecat este determinată de contrarietatea considerentelor pe care se bazează hotărârile definitive potrivnice, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 324 din 30 mai 2023, mai sus menţionată, paragrafele 27 şi 28, că art. 461 alin. (1) din Codul de procedură civilă clarifică obiectul asupra căruia poartă orice cale de atac, stabilind că partea din hotărâre împotriva căreia se îndreaptă aceasta este soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii. Aşadar, revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia - ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă -, se îndreaptă împotriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii. Chiar dacă, în concepţia actuală a Codului de procedură civilă, se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât şi considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2) din Codul de procedură civilă, revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorităţii de lucru judecat nu poate viza decât soluţia pronunţată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este, conform art. 513 alin. (4) din Codul de procedură civilă, anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăţi existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuţie. Curtea a mai reţinut că art. 461 alin. (2) din acelaşi cod reglementează şi problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, şi anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea. Întro asemenea situaţie, instanţa, admiţând calea de atac, va înlătura acele considerente şi le va înlocui cu propriile considerente, menţinând soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Această ipoteză este valabilă însă numai în ceea ce priveşte căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu şi în ceea ce priveşte căile de atac de retractare, aşa cum este revizuirea, ceea ce justifică, de altfel, soluţia pronunţată de instanţă în cazul încuviinţării cererii de revizuire pentru cazul hotărârilor potrivnice, constând în anularea celei din urmă hotărâri şi, după caz, trimiterea cauzei spre rejudecare.
    18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
    19. Sub aspectul susţinerii autoarei excepţiei referitoare la faptul că în prezenta cauză, cu toate că şi-a întemeiat cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă şi, în mod concret, pe încălcarea autorităţii puterii de lucru judecat a unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, instanţa de revizuire i-a respins cererea de revizuire în urma analizării şi constatării numai a faptului că nu există tripla identitate, Curtea apreciază că aceste aspecte reprezintă o problemă de aplicare a legii la cauză.
    20. În ceea ce priveşte critica referitoare la art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, aşa cum a subliniat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 676 din 28 noiembrie 2023, precitată, paragrafele 14-16, aceste dispoziţii se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019, aşa cum prevede art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, modificat de art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum şi pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziţii din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1009 din 15 decembrie 2016. În speţă, astfel cum reiese din actele depuse la dosarul cauzei, Curtea constată că procesul în cadrul căruia a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate a început în anul 2018. Prin urmare, sub aspectul posibilităţii formulării recursului, în speţă erau aplicabile prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, care au un conţinut identic cu cel al art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Diferenţa constă în perioada de aplicare în timp, în sensul că aplicarea art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă a fost prorogată pentru procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019, aşa cum dispune în mod expres art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016, în timp ce art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 se referă la aceeaşi regulă, dar aplicabilă proceselor pornite începând cu data intrării în vigoare a acestei legi şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv. Aşa fiind, dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu au legătură directă cu soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată, cerinţă expres stabilită de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale sub aspectul admisibilităţii unei excepţii de neconstituţionalitate.
    21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,


                    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                    În numele legii
                    DECIDE:

    1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mariana Stan în Dosarul nr. 1.861/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 27, ale art. 488 alin. (1) pct. 7 şi ale art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2024.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ingrid-Alina Tudora


    ------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016