Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea OFFICE PROTECTION - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 19.529/280/2017 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.619D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. CURTEA având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 19 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 19.529/280/2017, Tribunalul Argeş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea OFFICE PROTECTION - S.R.L. din Bucureşti, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea susţine că prevederile criticate nu stabilesc limite speciale ale amenzii, care să permită individualizarea sancţiunii aplicate în raport cu gradul de pericol social al faptei săvârşite sau cu perioada în care salariatul a prestat muncă în folosul angajatorului. Se încalcă, în acest fel, art. 16 alin. (1) din Constituţie. Deoarece, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, materia contravenţională aparţine materiei penale, în vederea aplicării de pedepse trebuie să se ţină seama de caracterizarea faptei în dreptul naţional, de natura faptei, precum şi de natura şi gravitatea sancţiunii aplicabile persoanei în cauză. 6. Mai mult, stabilirea unui cuantum ridicat şi fix al amenzii, fără să se ţină seama de gravitatea faptei, reprezintă o încălcare a art. 53 alin. (2) din Constituţie care stabileşte condiţiile în care pot fi impuse măsurile sancţionatorii. 7. Tribunalul Argeş - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece măsura criticată a fost adoptată pentru a se reduce cât mai mult posibil prejudiciile aduse persoanelor care lucrează fără forme legale: lipsa de asigurări în faţa riscurilor, nesiguranţa locului de muncă, imposibilitatea de a proba derularea raportului de muncă, precum şi veniturile realizate, de a contracta credite sau de a beneficia de concediu pentru creşterea copilului. Prin nerespectarea obligaţiei încheierii contractului de muncă, angajatorul se sustrage de la plata impozitelor şi a contribuţiilor sociale şi îşi creează un avantaj neloial faţă de competitorii care încheie contractele muncă, având în vedere sarcinile suplimentare pe care aceştia din urmă şi le asumă în acest fel. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate indicat în mod expres de către autoarea excepţiei îl reprezintă art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, articol care, la data emiterii procesului-verbal de contravenţie, avea un conţinut diferit. Dispoziţiile legale indicate în mod expres de către autoarea excepţiei au următorul conţinut: - Art. 260 alin. (1) lit. e): „Constituie contravenţie şi se sancţionează astfel următoarele fapte: (...) e) primirea la muncă a uneia sau a mai multor persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de 20.000 lei pentru fiecare persoană astfel identificată, fără a depăşi valoarea cumulată de 200.000 lei;“. 12. În opinia autoarei excepţiei, prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2) şi art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prin Decizia nr. 716 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 20 ianuarie 2021, a examinat constituţionalitatea prevederilor criticate în cauza de faţă. Prin această decizie, Curtea a statuat că art. 16 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie nu îi impun legiuitorului obligaţii cu privire la tehnica de stabilire a sancţiunii contravenţionale. În aplicarea „politicilor sale contravenţionale“, în mod analog cu aplicarea politicilor penale, legiuitorul se bucură de o largă marjă de apreciere, ţinând seama, printre altele, de multitudinea de situaţii şi împrejurări, precum şi de dinamica socială accentuată. Or, soluţia legislativă criticată în cauză nu ridică probleme din perspectiva art. 16 alin. (1) din Constituţie. Într-adevăr, stă în puterea legiuitorului de a stabili, referitor la o faptă socială determinată, în speţă primirea la muncă a unei persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, că remediul sancţionator trebuie să fie unul fix şi să retragă, în mod implicit, autorităţilor administrative cu rol în aplicarea contravenţiilor dreptul de apreciere cu privire la cuantumul concret al amenzii care va fi aplicată. 14. Prevederile art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii prevedeau, într-adevăr, că „Constituie contravenţie şi se sancţionează astfel următoarele fapte: [...] e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată“. Dar ele reprezintă o manifestare firească şi deplină a marjei largi de apreciere de care legiuitorul trebuie să se bucure în ceea ce priveşte stabilirea faptelor care prezintă gradul de pericol social considerat necesar pentru situarea lor în domeniul faptelor sancţionate contravenţional. Din acest motiv, Curtea Constituţională, raportându-se la art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, conform căruia „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, a reamintit că stabilirea regimului sancţionator al faptelor contravenţionale sau penale, precum şi instituirea unor eventuale cauze de reducere a pedepselor intră în atribuţiile de reglementare ale legiuitorului (a se vedea Deciziile nr. 539 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 28 septembrie 2015, paragraful 26, şi nr. 548 din 17 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 13 februarie 2014). 15. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea OFFICE PROTECTION - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 19.529/280/2017 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Argeş - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 1 iulie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
