Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────────┬─────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu│- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Andreea Costin │- magistrat-asistent │
└─────────────────────┴─────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 182 alin. (2) şi art. 183 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mihaela Luţu în Dosarul nr. 4.770/118/2014* al Tribunalului Constanţa - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 522D/2016. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 3.516D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov în Dosarul nr. 3.979/62/2016 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.516D/2016 la Dosarul nr. 522D/2016, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că dispoziţiile art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea constatând prin Decizia nr. 605 din 22 septembrie 2016 constituţionalitatea acestora. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 183 din Codul de procedură civilă, arată că acestea sunt norme de procedură a căror reglementare intră în competenţa legiuitorului, iar accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procesuale prin care justiţia se înfăptuieşte. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Decizia civilă nr. 423 din 25 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4.770/118/2014*, Tribunalul Constanţa - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 182 alin. (2) şi ale art. 183 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mihaela Luţu într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe a Judecătoriei Constanţa prin care a fost admisă, în parte, acţiunea formulată de autoarea excepţiei, fiind dispusă anularea în parte a titlului executoriu şi a tuturor celorlalte acte de executare emise în baza acestui titlu. 8. Prin Încheierea din 18 noiembrie 2016, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din 21 decembrie 2016, pronunţate în Dosarul nr. 3.979/62/2016, Tribunalul Braşov - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Administraţia Finanţelor Publice Braşov într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neclare, lăsând loc la interpretări contradictorii, îngrădind accesul liber la justiţie, întrucât este lăsată la voia întâmplării interpretarea noţiunii de act ce trebuie depus la instanţă, ora la care se termină activitatea unei instituţii şi a modalităţii de comunicare a actului. Aşadar, indiferent de ora depunerii actului la serviciile de poştă, curierat rapid sau serviciul specializat de comunicare, atât timp cât depunerea se efectuează până la ora 24,00 a ultimei zile în care se poate împlini actul procedural, actul este depus în termen. 10. Se mai susţine că dispoziţiile legale criticate creează o situaţie de inegalitate şi de discriminare între justiţiabilii care depun actele de procedură prin intermediul serviciilor poştale sau de curierat în ultima zi a termenului, acte ce sunt primite, de către instanţele de judecată, după ora 24,00 a ultimei zile a termenului şi justiţiabilii ce procedează la comunicarea actelor de procedură prin mijloace electronice sau prin fax, încadrânduse în termenul de „ora 24 a ultimei zile a termenului“. 11. Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, respectiv Tribunalul Braşov - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Prin art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă a fost stabilit cadrul legal pentru exercitarea unor drepturi procesuale, părţile având, în raport cu art. 10 din Codul de procedură civilă, obligaţia de a împlini actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege, obligaţie care nu este de natură a limita accesul la justiţie. Astfel, dispoziţiile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 în ce priveşte respectarea principiului accesului liber la justiţie, acces exercitat, însă, în limitele cadrului legal pentru exercitarea unor drepturi procesuale. Prin dispoziţiile legale criticate sunt respectate toate garanţiile constituţionale, inclusiv egalitatea în faţa legii. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 13. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 14. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare a Curţii, îl reprezintă dispoziţiile art. 182 alin. (2), respectiv art. 182 alin. (2) şi art. 183 din Codul de procedură civilă. Având în vedere motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea va reţine ca obiect al acesteia dispoziţiile art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispoziţiile art. 183 fiind aplicabile.“ Art. 183 cu denumirea marginală Actele depuse la poştă, servicii specializate de curierat, unităţi militare sau locuri de deţinere din Codul de procedură civilă, la care face referire textul de lege criticat, are următorul cuprins: "(1) Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen.(2) Actul depus de partea interesată înăuntrul termenului prevăzut de lege la unitatea militară ori la administraţia locului de deţinere unde se află această parte este, de asemenea, considerat ca făcut în termen.(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administraţia locului de deţinere, pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată." 18. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie astfel cum se interpretează, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie, şi prin prisma dispoziţiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că a mai analizat dispoziţiile legale din perspectiva unor critici similare, prin Decizia nr. 605 din 22 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2017, constatând constituţionalitatea acestora în raport cu art. 16 şi art. 21 din Constituţie. Prin decizia amintită, paragrafele 29-32, Curtea a reţinut că dispoziţiile legale criticate nu limitează dreptul părţilor de a comunica cu instanţele judecătoreşti, deoarece nimic nu le împiedică pe acestea să se adreseze instanţelor prin orice mijloace, cu condiţia, subînţeleasă, de a o face în termenele şi condiţiile prevăzute de lege. 20. Cu privire la critica de neconstituţionalitate ce vizează încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a reţinut că principiul egalităţii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). 21. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a accesului liber la justiţie, Curtea observă că Legea fundamentală nu interzice stabilirea prin lege a anumitor condiţii sau reguli de procedură în privinţa exercitării acestui drept, ci, dimpotrivă, statuează în art. 126 alin. (2) că „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. Aşadar, Curtea reţine că stabilirea unor condiţionări pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu constituie o încălcare a acestui drept fundamental, întrucât accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte şi este de competenţa exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994). Principiul accesului liber la justiţie trebuie interpretat şi prin prisma art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu privire la care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de acces la un tribunal nu este un drept absolut, existând posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept (Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunţată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragrafele 37-38), iar accesul liber la justiţie implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului şi poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanţa dreptului (Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunţată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36). Instituirea unor termene pentru efectuarea diferitelor acte de procedură, termenele de prescripţie şi cele de decădere sau sancţiunile pentru nerespectarea acestora nu sunt de natură a încălca art. 6 paragraful 1 din Convenţie, acestea fiind restricţii admise atât timp cât nu aduc atingere dreptului la un tribunal în substanţa sa (Hotărârea din 22 octombrie 1996, pronunţată în Cauza Stubbings împotriva Regatului Unit, paragrafele 51-52). Dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut, putând fi supus unor restricţii legitime, cum ar fi termenele legale de prescripţie sau ordonanţele care impun depunerea unei cauţiuni (Hotărârea din 10 mai 2001, pronunţată în Cauza Z şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 93). 22. În privinţa termenelor procedurale, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că instituirea acestora a avut în vedere securitatea şi stabilitatea raporturilor juridice şi nicidecum îngrădirea accesului liber la justiţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 123 din 16 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 22 martie 2006). 23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 24. Distinct de cele arătate, Curtea observă că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă, fiind sesizată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru interpretarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 din Codul de procedură civilă, în sensul de a stabili dacă acţiunea introdusă prin mail/fax, în ultima zi a termenului ce se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, este socotită a fi făcută în termen, a admis sesizarea şi, în consecinţă, a pronunţat Decizia nr. 34 din 15 mai 2017*), stabilind că: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 Cod procedură civilă, actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, nu este socotit a fi depus în termen.“────────── *) Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 34 din 15 mai 2017 nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.────────── 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihaela Luţu în Dosarul nr. 4.770/118/2014* al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov în Dosarul nr. 3.979/62/2016 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 iunie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
