Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicată de Ioana Aurora Mocean, Zoltan Moldovai, Sergiu Andrei Cheţan şi Bogdan Vasile Pătran în Dosarul nr. 230/107/2015 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.529D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, având în vedere Decizia nr. 164 din 9 martie 2021. Se arată că soluţia legislativă criticată nu încalcă principiul egalităţii în drepturi, întrucât acesta din urmă obligă la stabilirea unui regim juridic diferit pentru situaţii care sunt diferite. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 19 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 230/107/2015, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicată de Ioana Aurora Mocean, Zoltan Moldovai, Sergiu Andrei Cheţan şi Bogdan Vasile Pătran într-o cauză având ca obiect soluţionarea unor apeluri formulate împotriva unei sentinţe penale prin care inculpaţii din cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, printre care şi autorii excepţiei, au fost condamnaţi pentru comiterea unor infracţiuni din sfera traficului şi a consumului ilicit de droguri. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile legale criticate creează discriminare între inculpaţii aflaţi în faza urmăririi penale şi cei aflaţi în faza judecăţii, sub aspectul posibilităţii de a beneficia de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, în situaţia în care aceştia au comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-9 din Legea nr. 143/2000 şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri. Se susţine că restrângerea aplicării acestui beneficiu legal la faza urmăririi penale nu este justificată de niciun criteriu obiectiv şi rezonabil, întrucât ambele categorii de inculpaţi anterior menţionate se află în aceeaşi situaţie juridică, inculpaţii trimişi în judecată beneficiind de prezumţia de nevinovăţie până la soluţionarea definitivă a cauzei. Se mai susţine că, în redactarea textului criticat, legiuitorul a avut în vedere tocmai iminenţa trimiterii în judecată a inculpaţilor aflaţi în etapa urmăririi penale şi, de asemenea, că formularea unui denunţ reprezintă o formă particulară de materializare a criteriului de individualizare a pedepsei prevăzut la art. 74 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală referitor la conduita inculpatului după săvârşirea faptei şi în cursul procesului penal. 6. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 143/2000 prevăd un beneficiu acordat de legiuitor, potrivit politicii sale penale, în anumite condiţii, iar limitarea acordării acestuia la faza urmăririi penale este justificată de necesitatea identificării şi tragerii la răspundere penală şi a altor persoane care au comis infracţiuni de trafic sau de consum ilicit de droguri, în vederea trimiterii acestora în judecată. Se susţine, totodată, că dispoziţiile legale criticate au ca scop asigurarea celerităţii soluţionării cauzelor penale. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2014, care au următorul cuprins: „Persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-9, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.“ 11. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici similare, Curtea Constituţională pronunţând, în acest sens, Decizia nr. 164 din 9 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 24 mai 2021, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată. 13. Prin Decizia nr. 164 din 9 martie 2021, paragrafele 15-26, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate prin care se susţinea că această soluţie legislativă creează o discriminare şi că denunţătorul ar trebui să beneficieze de reducerea pedepsei indiferent de stadiul procesului penal în care acesta denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri. Curtea a reţinut, în esenţă, că reglementarea privind reducerea pedepsei în beneficiul persoanei care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-9 din Legea nr. 143/2000, în situaţia în care aceasta denunţă, în timpul urmăririi penale, alte persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, nu poate fi considerată o încălcare a principiului egalităţii. Egalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situaţii diferite, când aceasta se justifică în mod raţional şi obiectiv. Or, în cazul de faţă, măsura instituită de legiuitor are o justificare obiectivă şi rezonabilă, fiind determinată de necesitatea identificării cu rapiditate, încă din această fază a procesului penal, a persoanelor care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, dat fiind pericolul social ridicat al acestor infracţiuni. De altfel, este evident că situaţiile în care se găsesc persoanele care au comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-9 din Legea nr. 143/2000, în cele două faze ale procesului penal - urmărirea penală şi judecata - nu sunt similare, astfel încât tratamentul juridic care li se aplică nu poate fi decât diferenţiat (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 313 din 14 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 14 iulie 2005, Decizia nr. 201 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 3 aprilie 2006). 14. Curtea a constatat că, în acelaşi sens, sunt şi considerente cuprinse în decizii prin care Curtea Constituţională a examinat instituţia denunţului, în care au fost reţinute, între altele, soluţii legislative care demonstrează consecvenţa legiuitorului în circumscrierea beneficiului acordat de legiuitor persoanei care realizează denunţul în faza procesuală a urmăririi penale. Curtea a observat astfel că dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri prevăd că „Persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-9, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege“; dispoziţiile art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie dispun că „Persoana care a comis una dintre infracţiunile atribuite prin prezenta ordonanţă de urgenţă în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege“; dispoziţiile art. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative prevăd că: „Persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă în competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor participanţi la săvârşirea infracţiunii beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege“ (Decizia nr. 578 din 1 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 944 din 25 noiembrie 2019, paragraful 17). 15. Sub acest aspect, prin Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1020 din 29 noiembrie 2018, pronunţându-se, în control a priori, asupra unei soluţii legislative prin care legiuitorul intenţiona limitarea acordării beneficiului referitor la reducerea limitelor pedepsei prevăzute de lege doar la situaţia în care denunţul este depus într-un termen de maximum un an de la data la care persoana denunţătoare a luat cunoştinţă de săvârşirea infracţiunii, Curtea a reţinut că „adoptarea unei asemenea soluţii legislative constituie opţiunea legiuitorului în reglementarea instituţiei denunţului, opţiune care respectă marja de apreciere în interiorul căreia acesta are libertatea de a dispune“ (paragraful 781), prilej cu care a subliniat raţiunea acordării beneficiului legal persoanei denunţătoare. Astfel, Curtea a arătat că „legiuitorul condiţionează aplicarea regimului sancţionator mai blând de conduita responsabilă, cooperantă, adoptată în scopul realizării interesului general al societăţii în descoperirea şi pedepsirea faptelor penale. Aşadar, legiuitorul vine să gratifice un comportament care valorizează atât interesul public, general, al aflării adevărului, cât şi interesul particular al denunţătorului“ (paragraful 780). 16. Considerentele citate sunt de natură să evidenţieze scopul configurării de către legiuitor a instituţiei denunţului şi beneficiile legale acordate persoanei denunţătoare. În raport cu acest scop trebuie evaluată respectarea principiului egalităţii reglementat de art. 16 din Constituţie; aşadar trebuie identificate categoriile de persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică şi care pot pretinde acelaşi tratament juridic. 17. Curtea a observat, totodată, că momentul realizării denunţului este de esenţa considerentelor de politică penală avute în vedere de legiuitor la acordarea beneficiului reducerii pedepsei. În considerarea gravităţii infracţiunilor prevăzute de lege, legiuitorul a pus în balanţă interesele concurente şi a ales să ofere posibilitatea aplicării unei pedepse mai blânde persoanei care a comis o astfel de infracţiune, dar care alege, în faza de urmărire penală, să dea declaraţii şi să faciliteze astfel identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri. Este recompensată astfel o atitudine pozitivă, de cooperare, în scopul aflării adevărului încă din prima fază a procesului penal, în considerarea importanţei descoperirii cât mai rapide a persoanelor care au săvârşit infracţiuni. 18. Coerenţa şi consecvenţa politicii penale pe această dimensiune sunt demonstrate de existenţa aceleiaşi soluţii legislative nu doar în dispoziţiile legii speciale aici analizate, ci şi în cele ale legii generale, respectiv Codul penal. 19. Astfel, de exemplu, în art. 367 alin. (5) din Codul penal - Constituirea unui grup infracţional organizat se prevede că „Dacă persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute în alin. (1)-(3) înlesneşte, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate“. Tot astfel, art. 411 - Cauze de reducere a pedepsei din Codul penal - partea specială, cuprins în titlul X - Infracţiuni contra securităţii naţionale prevede că: „Dacă persoana care a săvârşit una dintre infracţiunile prevăzute în prezentul titlu înlesneşte, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală a autorului sau a participanţilor, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate“. Textul citat are corespondent în dispoziţiile art. 172 alin. (2) din Codul penal din 1969, potrivit căruia „participantul care, după ce urmărirea penală a început ori infractorii au fost descoperiţi, înlesneşte arestarea acestora, se sancţionează cu o pedeapsă ale cărei limite se reduc la jumătate.“ Se observă că, dacă în ceea ce priveşte operaţiunea de „înlesnire“ care determină aplicabilitatea cauzei de reducere a pedepsei noul Cod penal extinde aplicabilitatea acestei cauze la toate situaţiile în care persoana respectivă înlesneşte aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală (iar nu doar „înlesnirea arestării“), în privinţa momentului denunţului, acesta este clar circumstanţiat fazei procesuale a urmăririi penale, în considerarea necesităţii descoperirii cât mai rapide a persoanelor care au săvârşit fapte penale de gravitatea celor prevăzute în norma de referinţă. 20. Având în vedere toate aceste argumente, Curtea a reţinut că, din perspectiva considerentelor de politică penală avute în vedere de legiuitor în stabilirea cauzelor de reducere a pedepsei, nu se poate pune semnul egal între faza procesuală a urmăririi penale şi celelalte faze ale procesului penal şi, deci, nu se poate reţine încălcarea principiului egalităţii prin acordarea acestui beneficiu numai persoanelor care realizează denunţul în faza de urmărire penală. 21. Curtea a constatat că printr-o extindere a beneficiului reducerii pedepsei acordat denunţătorului la alte faze ale procesului penal s-ar produce o îndepărtare de la scopul avut în vedere de legiuitor, respectiv o denaturare a unei instituţii juridice cu o configuraţie precis determinată. 22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice această jurisprudenţă, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei mai sus invocate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioana Aurora Mocean, Zoltan Moldovai, Sergiu Andrei Cheţan şi Bogdan Vasile Pătran în Dosarul nr. 230/107/2015 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 iulie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
