Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Tudorică Marin în Dosarul nr. 5.234/105/2016/a1 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie - Judecătorul de cameră preliminară. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.682D/2017. 2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, personal şi asistat de domnul avocat Mihai Popa, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.904D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Aristotel Adrian Căncescu, în Dosarul nr. 6.067/62/2016/a1 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală - Judecătorul de cameră preliminară. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de domnul avocat Radu Chiriţă, prin care acesta solicită acordarea unui nou termen de judecată, motivat de faptul că se află în concediu de odihnă. Depune în acest sens adeverinţă emisă de Baroul Cluj. Magistratul-asistent precizează că domnul avocat Radu Chiriţă nu a depus delegaţie la dosar. 4. Având cuvântul asupra cererii de amânare, domnul avocat Mihai Popa apreciază că lipsa delegaţiei nu ar trebui să determine respingerea cererii, având în vedere probitatea profesională a avocatului care a depus-o. Mai mult, apreciază că cererea e formulată în numele autorului excepţiei, fiind pusă în discuţie doar chestiunea probaţiunii mandatului avocaţial. Apreciază că se poate acorda un nou termen de judecată. 5. În continuare, domnul avocat Mihai Popa învederează că a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală şi în alte cauze. Una dintre acestea este pe rolul Curţii Constituţionale, făcând obiectul Dosarului nr. 2.528D/2017, aflat în fază de raport. Solicită conexarea sa cu cauzele aflate în şedinţă publică, în stare de judecată. 6. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de acordare a unui nou termen de judecată. Apreciază că apărătorul ar trebui să facă, în primul rând, dovada mandatului său, a calităţii de reprezentant al autorului excepţiei de neconstituţionalitate. Mai mult, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale datează din aprilie 2017, astfel că apărătorul a avut la dispoziţie suficient timp pentru a depune concluzii scrise sau pentru a-şi asigura substituirea în cauză, în condiţiile imposibilităţii de prezentare în faţa Curţii Constituţionale. 7. Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată. 8. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.904D/2017 şi nr. 1.682D/2017, care au termen de judecată la această dată. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.904D/2017 la Dosarul nr. 1.682D/2017, care a fost primul înregistrat. 9. Curtea pune în discuţie cererea reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate prin care se solicită conexarea Dosarului nr. 1.904D/2017 cu Dosarul nr. 2.528D/2017. Reprezentantul Ministerului solicită respingerea cererii, întrucât conexarea poate fi dispusă doar cu privire la dosare care se află în stare de judecată, iar nu cu privire la o cauză care se află în stare de judecată şi una care se află în faza preparatorie, cum este cazul de faţă. 10. Curtea respinge cererea de conexare a Dosarului nr. 2.528D/2017 la Dosarul nr. 1.904D/2017. 11. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul domnului avocat Mihai Popa, care învederează că a ridicat excepţia de neconstituţionalitate anterior pronunţării Deciziei nr. 302 din 4 mai 2017, într-o contestaţie de cameră preliminară, prin care se critica soluţia judecătorului de cameră preliminară de prim grad de jurisdicţie, potrivit căreia se respinsese excepţia de nelegalitate a obţinerii unor probe pentru neîndeplinirea condiţiilor de fond prevăzute în cazul nulităţii relative. În continuare arată că este de acord cu cele reţinute de judecătorul de cameră preliminară, în sensul că sancţiunea nulităţii relative nu este o sancţiune ce intervine de plano pentru asanarea încălcării oricărei dispoziţii legale. Cu toate acestea, arată că nu este de acord cu susţinerea potrivit căreia dispoziţiile criticate au în vedere încălcarea normelor care produc o vătămare a drepturilor fundamentale. În continuare arată că autorul excepţiei nu a criticat incompatibilitatea textului cu dreptul la un proces echitabil, astfel cum susţine Avocatul Poporului. În acest context, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi constatarea neconstituţionalităţii soluţiei legislative cuprinse în art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală, în măsura în care sintagma care defineşte regimul juridic al nulităţii relative s-ar aplica acelor acte procesuale ori procedurale, cu sau fără funcţie probatorie, întocmite cu nerespectarea unor dispoziţii constituţionale care reglementează drepturi fundamentale sau cu nerespectarea dispoziţiilor legale care transpun în plan procesual garanţii instituţionale ori procesuale menite să ocrotească acele drepturi fundamentale. Arată că art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală contravine art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece sintagma „orice altă dispoziţie legală“ din cuprinsul acestuia nu face distincţie între norme de rang constituţional, convenţional şi norme legale. Totodată, textul criticat nu face distincţie nici în funcţie de tipologia vătămării, nefăcând distincţie între vătămarea unui drept procesual sau a unui drept substanţial, deşi această diferenţiere produce consecinţe în ceea ce priveşte sarcina probei. În continuare invocă Decizia nr. 802 din 5 decembrie 2017, paragrafele 26, 28, 29. În acest context, arată că legalitatea probei penale este un concept bidimensional, care reuneşte atât legalitatea formală, cât şi legalitatea materială/substanţială care se referă la loialitate, principii generale de drept şi drepturi fundamentale. Astfel, trebuie stabilit în ce măsură regimul nulităţilor este compatibil cu rigorile constituţionale invocate de autorul excepţiei, adică în ce măsură protejează componenta materială a legalităţii probei penale. Se apreciază că dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală permit restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi, o condiţie fiind stabilirea acestei restrângeri prin lege. Or încălcarea legii determină încălcarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, deoarece nu putem vorbi de prevederea restrângerii în lege şi de nerespectarea legii, astfel cum nu putem vorbi de înfăptuirea justiţiei în numele legii, dar cu nerespectarea legii. Susţine că asistăm la o tendinţă de constituţionalizare a procedurilor penale, în sensul desfăşurării procesului sub semnul respectării drepturilor fundamentale. Arată că instanţa Supremă Federală din Germania a reţinut, încă din 1964, că dispoziţiile constituţionale în materia drepturilor fundamentale trebuie să îşi producă un efect corector al normelor de procedură penală, acţionând ca drept constituţional aplicat. Solicită Curţii să admită excepţia de neconstituţionalitate şi să constate că dispoziţiile criticate sunt constituţionale în măsura în care nu se aplică actelor procesuale sau procedurale întocmite cu nerespectarea unor norme care transpun garanţii procesuale sau instituţionale menite să apere drepturile fundamentale. 12. Reprezentantul Ministerului Public apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că stabilirea regimului juridic al nulităţilor este apanajul legiuitorului, în funcţie de politica sa penală. Prin urmare, acesta a înţeles să reglementeze, pe de-o parte, nulitatea absolută, iar, pe de altă parte, nulitatea relativă, aceasta din urmă fiind o nulitate virtuală care intervine în acele ipoteze care nu sunt expres şi limitativ prevăzute de legiuitor ca fiind sancţionate cu nulitate absolută, conform art. 281 din Codul de procedură penală. Aşadar, cazurile în care poate fi invocată nulitatea relativă sunt reprezentate de toate încălcările unor dispoziţii procesual penale, altele decât cele pentru care poate fi invocată nulitatea absolută. Împrejurarea că, în ceea ce priveşte nulitatea relativă, legiuitorul a stabilit condiţiile, etapa procesuală în care poate fi invocată, titularii cererii nu se poate converti într-o încălcare a dispoziţiilor constituţionale. Susţine că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii acestor dispoziţii. Nefiind invocate elemente de noutate, apreciază că această jurisprudenţă trebuie menţinută, iar excepţia de neconstituţionalitate respinsă, ca neîntemeiată. 13. Având cuvântul în replică, avocatul prezent arată că nu a criticat neconstituţionalitatea textului în raport cu modul de reglementare a condiţiilor de formă a invocării nulităţii relative. Apreciază că opţiunile de politică penală a legiuitorului nu pot justifica încălcarea drepturilor fundamentale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 14. Prin Încheierea din 7 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 5.234/105/2016/a1, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie - Judecătorul de cameră preliminară a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Tudorică Marin, într-o cauză penală. 15. Prin Încheierea din 26 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 6.067/62/2016/a1, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală - Judecătorul de cameră preliminară a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Aristotel Adrian Căncescu, într-o cauză penală. 16. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia arată că deosebirea dintre nulităţile absolute şi cele relative constă în faptul că cele absolute protejează un interes general, public, în timp ce nulităţile relative protejează un interes privat, personal. Autorii excepţiei susţin că în materia dreptului public, unde majoritatea normelor vizează un interes public, distincţia dintre cele două forme de nulitate nu este foarte certă. Mai mult, singura ramură de drept în care încălcarea legii nu este automat sancţionată, ci sancţionarea este subsecventă dovedirii unei vătămări, este dreptul procesual penal. Or, a pune în sarcina persoanei căreia i se protejează un drept consacrat prin Codul de procedură penală obligaţia de a demonstra producerea unei vătămări reprezintă, în realitate, impunerea unei sarcini excesive, chiar imposibile. A impune unui acuzat, în materie penală, sarcina unei probe imposibile constituie o încălcare evidentă a dreptului său la o procedură echitabilă. 17. Totodată, autorii excepţiei susţin că „nerespectarea Legii fundamentale ori a supremaţiei sale şi/sau nerespectarea caracterului obligatoriu al legilor sunt într-o vădită antiteză cu însuşi conceptul statului de drept şi al garantării drepturilor fundamentale, ocultând premisele existenţei acestora şi exerciţiul lor efectiv. Respectarea acestor principii presupune stabilirea prin lege a unor mecanisme sancţionatorii şi reparatorii, care să descurajeze conduitele contrare legii, apte să lezeze direct ori indirect drepturile fundamentale; să asigure incidenţa unor sancţiuni ferme în cazul încălcării legii şi implicit a drepturilor fundamentale; să permită înlăturarea efectelor vătămătoare ale unor atare conduite ilicite“. 18. Astfel, indiferent de natura dispoziţiei legale încălcate, respectiv de particularităţile de regim juridic între nulitatea absolută şi cea relativă, nulitatea este sub aspect conceptual o sancţiune prin intermediul căreia se urmăreşte asigurarea legalităţii procesului penal, prin asanarea actelor procesuale şi procedurale încheiate cu încălcarea legii şi lipsirea lor de efectele juridice contrare legii. Având în vedere aceste aspecte, autorul excepţiei apreciază că, atunci când dispoziţia legală încălcată protejează un drept fundamental, nu mai poate subzista cerinţa referitoare la demonstrarea existenţei unei vătămări procesuale. Prin urmare, autorul excepţiei apreciază că soluţia legislativă criticată pune sub semnul întrebării exerciţiul plenar al drepturilor fundamentale, fiind astfel neconstituţională. 19. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie - Judecătorul de cameră preliminară apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Susţine că prevederile art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală au fost edictate tocmai pentru a asigura salvgardarea unor acte întocmite cu încălcarea prevederilor legale, în condiţiile în care persoana care invocă nulitatea nu a suferit nicio vătămare a drepturilor sale fundamentale. Anularea unor acte întocmite de către organele judiciare pentru simplul motiv că la realizarea lor a existat o încălcare a unei norme penale, în condiţiile în care persoanei care invocă această nulitate nu i s-a produs niciun prejudiciu, apare ca fiind o sancţiune mult prea radicală. Astfel, opţiunea legiuitorului de a permite anularea acestor acte doar în măsura în care se constată că s-a produs o vătămare a drepturilor fundamentale ale persoanei care invocă nulitatea este una în acord cu principiile procesului penal. În continuare face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 868 din 10 iulie 2008 referitoare la dispoziţiile art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968, dispoziţii care reglementau în mod similar instituţia nulităţii relative. Având în vedere aceste aspecte, instanţa judecătorească apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. 20. Curtea de Apel Braşov - Secţia penală - Judecătorul de cameră preliminară apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prin raportare la jurisprudenţa anterioară a Curţii Constituţionale, care se aplică mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte noua reglementare. În acest sens este Decizia nr. 113 din 24 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 14 martie 2005, prin care Curtea Constituţională a reţinut că nulitatea reprezintă o sancţiune procedurală extremă, care intervine numai atunci când alte remedii nu sunt posibile. Cum însă nu orice încălcare a unei norme procedurale provoacă o vătămare care să nu poată fi reparată decât prin anularea actului, legiuitorul a instituit regula potrivit căreia nulitatea actului făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal intervine numai atunci când s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod. Această reglementare reflectă preocuparea legiuitorului de a salva actele procedurale care, deşi iniţial nu au respectat formele procedurale, îşi pot atinge scopul, prin completarea sau refacerea lor. Nimic nu împiedică persoana interesată ca, în ipoteza în care există o vătămare ce nu poate fi înlăturată, să invoce şi să dovedească vătămarea pretinsă. 21. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 22. Guvernul arată că nulitatea este acea sancţiune procesuală ce lipseşte de efecte actele procesuale şi procedurale dispuse sau efectuate cu încălcarea dispoziţiilor care reglementează desfăşurarea procesului penal, obligând - când este necesar şi dacă este posibil - la refacerea acestora în condiţii de legalitate. Regimul juridic al nulităţii se defineşte în raport cu următoarele coordonate: cazurile în care intervine (motivele de nulitate), persoanele în drept să invoce nulitatea şi termenul în care aceasta se poate ridica. Astfel, dacă nulitatea absolută este o nulitate independentă de existenţa unei vătămări, intervenind în cazurile enumerate limitativ de art. 281 alin. (1) din Codul de procedură penală, nulitatea relativă nu poate exista dacă cel care o invocă nu dovedeşte că actul a cărui anulare o solicită i-a produs o vătămare şi că vătămarea respectivă nu poate fi înlăturată altfel. Făcând referire la Decizia nr. 840 din 8 decembrie 2015, Guvernul apreciază că prevederile art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală nu încalcă art. 1 alin. (5) din Constituţie, ci, dimpotrivă, prin faptul că reglementează o sancţiune procesuală care lipseşte de valabilitate actele efectuate cu încălcarea legii, ele constituie o garanţie a respectării principiului legalităţii în procesul penal. De asemenea, întrucât anulabilitatea nu depinde de decizia discreţionară a judecătorului de cameră preliminară, ci de dovedirea în concret a existenţei şi a caracterului iremediabil al vătămării (condiţii pe care chiar legea le impune), nu subzistă nici încălcarea prevederilor art. 124 alin. (1) din Legea fundamentală, referitoare la înfăptuirea justiţiei „în numele legii“. 23. Avocatul Poporului susţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Apreciază că textele legale criticate nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil, întrucât participanţii la procesul penal beneficiază de garanţiile specifice acestui drept fundamental, şi nici dreptul la apărare, acesta presupunând dreptul oricărui participant la procesul penal de a-şi formula apărările personal sau prin intermediul unui avocat, ales sau numit din oficiu. De asemenea, textele legale criticate sunt suficient de clare şi nu sunt de natură a încălca principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii ori al unicităţii, imparţialităţii şi egalităţii justiţiei. 24. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 25. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 26. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: „Încălcarea oricăror dispoziţii legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului.“ 27. Autorii excepţiei susţin că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) potrivit căruia România este stat de drept, art. 1 alin. (5) potrivit căruia, în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, art. 15 alin. (1) potrivit căruia cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 124 alin. (1) potrivit căruia justiţia se înfăptuieşte în numele legii. 28. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea constată că aceste dispoziţii au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate. Prin Decizia nr. 840 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 16 februarie 2016, paragrafele 19-23, Curtea a reţinut că nulitatea relativă este o nulitate virtuală, ce derivă din principiul fundamental al legalităţii şi rezultă din încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la desfăşurarea procesului penal, altele decât cele expres prevăzute de lege, care atrag nulitatea absolută. Aceasta poate fi invocată de către procuror, părţi şi subiecţii procesuali principali, atunci când au un interes procesual propriu în respectarea dispoziţiilor legale încălcate. Prin urmare, nulitatea relativă se caracterizează prin faptul că intervine atunci când, prin încălcarea dispoziţiilor legale, s-a produs o vătămare drepturilor participanţilor la procesul penal, anterior enumeraţi. Aceasta trebuie invocată într-o anumită etapă a procesului penal sau într-un anumit moment procesual, prevăzut de lege, şi se acoperă atunci când titularii dreptului de a o invoca nu îşi exercită acest drept în termenul de decădere prevăzut de lege şi prin faptul că subiecţii procesuali care pot invoca nulitatea relativă trebuie să aibă calitatea prevăzută de lege, precum şi un interes procesual propriu în respectarea dispoziţiei legale pretins încălcate. Aşadar, cazurile în care poate fi invocată nulitatea relativă sunt, teoretic, foarte numeroase, fiind reprezentate de toate încălcările unor dispoziţii procesual penale, altele decât cele pentru care poate fi invocată nulitatea absolută. Cu toate acestea, cele mai întâlnite cauze de nulitate relativă se referă la reglementarea regulilor de bază, a principiilor sau a altor cerinţe care asigură organizarea şi desfăşurarea procesului penal, competenţa organelor judiciare, sesizarea organelor judiciare, reglementarea formei şi a conţinutului actelor procedurale, procedura de citare şi de comunicare a actelor procedurale, reglementarea termenelor procedurale şi reglementarea administrării probelor. 29. Din analiza celor două forme ale nulităţii - nulitatea relativă şi nulitatea absolută - Curtea a constatat că regimul juridic al acestora, sub aspectul cazurilor în care pot fi invocate şi al momentului până la care pot fi invocate, reprezintă opţiunea legiuitorului, potrivit politicii sale penale. În acest sens, Curtea a reţinut că limitarea în timp a momentului până la care pot fi invocate nulităţile relative corespunde noii structuri a procesului penal, caracterizată prin introducerea de către legiuitor în cadrul acestuia a etapei camerei preliminare. Totodată, instanţa de control constituţional a statuat că impunerea, prin lege, a unor exigenţe cum ar fi instituirea unor termene sau condiţii procesuale, pentru valorificarea de către titular a dreptului său subiectiv, chiar dacă constituie o condiţionare a accesului liber la justiţie, are o solidă şi indiscutabilă justificare prin prisma finalităţii urmărite, constând în limitarea în timp a stării de incertitudine în derularea raporturilor juridice şi în restrângerea posibilităţilor de exercitare abuzivă a respectivului drept. Prin intermediul acestor condiţionări se asigură ordinea de drept, indispensabilă pentru valorificarea drepturilor proprii, cu respectarea atât a intereselor generale, cât şi a drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalţi titulari, cărora statul este ţinut, în egală măsură, să le acorde ocrotire. 30. De asemenea, Curtea, prin Decizia nr. 133 din 18 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 5 aprilie 2004, Decizia nr. 868 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 31 iulie 2008, şi Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, a reţinut că nulitatea reprezintă o sancţiune procedurală extremă, care intervine numai atunci când alte remedii nu sunt posibile. Cum însă nu orice încălcare a unei norme procedurale provoacă o vătămare care să nu poată fi reparată decât prin anularea actului, legiuitorul a instituit regula potrivit căreia nulitatea actului făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal intervine numai atunci când s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod. Această reglementare reflectă preocuparea legiuitorului de a salva actele procedurale care, deşi iniţial nu au respectat formele procedurale, îşi pot atinge scopul, prin completarea sau refacerea lor. Nimic nu împiedică persoana interesată ca, în ipoteza în care există o vătămare ce nu poate fi înlăturată, să invoce şi să dovedească vătămarea pretinsă. Condiţionarea anulării actului de procedură care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege de existenţa unei vătămări ce nu poate fi înlăturată în alt mod nu are semnificaţia unei sustrageri a acestuia de la aplicarea sancţiunilor legale sau a unei „derogări“ de la obligativitatea respectării legii. 31. Totodată, Curtea a observat că, deşi este recunoscut faptul că nulitatea absolută nu poate interveni în cazul oricărei încălcări a normelor de procedură, aceasta trebuie să fie incidentă atunci când normele de procedură încălcate reglementează un domeniu cu implicaţii decisive asupra procesului penal (Decizia nr. 302 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 17 iulie 2017, paragraful 57). Cu alte cuvinte, atunci când normele de procedură reglementează elemente esenţiale, cu implicaţii fundamentale asupra procesului penal, legiuitorul trebuie să reglementeze sancţiuni adecvate aplicabile în cazul încălcării acestora. 32. Având în vedere aceste aspecte, analizând criticile de neconstituţionalitate ale autorilor excepţiei, Curtea constată că aceştia doresc ca sancţiunea nulităţii absolute să intervină în cazul încălcării tuturor normelor de procedură penală, fără nicio distincţie. Or, acest lucru ar echivala cu reglementarea unei prezumţii absolute că încălcarea oricărei norme procedurale generează o vătămare, care nu poate fi înlăturată decât prin aplicarea sancţiunii nulităţii absolute, iar nu prin aplicarea altor remedii procesuale. 33. Curtea apreciază că o asemenea reglementare ar presupune că încălcarea oricărei dispoziţii legale ar atrage, per se, sancţiunea cea mai gravă - nulitatea absolută - consecinţa într-un asemenea caz fiind îngreunarea desfăşurării procedurilor penale. 34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Tudorică Marin în Dosarul nr. 5.234/105/2016/a1 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie - Judecătorul de cameră preliminară şi de Aristotel Adrian Căncescu în Dosarul nr. 6.067/62/2016/a1 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală - Judecătorul de cameră preliminară şi constată că dispoziţiile art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie - Judecătorul de cameră preliminară şi Curţii de Apel Braşov - Secţia penală - Judecătorul de cameră preliminară şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 iulie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
